Drepturile si obligatiunile functionarilor publici

O perioada indelungata, functionarii au fost supusi unor

regimuri restrictive, dat fiind specificul misiunii lor de a
servi statului. Actualmente, acest specific este in atenuare
progresiva, remarcindu-se o tendinta evidenta de a sterge
diferenta dintre functionari si restul cetatenilor.
Dupa cum functionarii publici au obligatii
serviciul public, la fel ei au si drepturi respective.
Drepturile si obligatiunile
divizeaza in doua mari categorii:

functionarilor

fata

de

publici

se

1. Drepturi si obligatiuni cu caracter general pe care le au

toti functionarii publici;
2. Drepturi si obligatiuni speciale, pe care le au numai
anumite categorii de functionari publici;
Ne vom opri mai detaliat la drepturile pe care le au toti
functionarii publici.

Functionarul public are dreptul:

a) sa examineze probleme si sa ia decizii in limitele
imputernicirilor sale;
b) sa solicite, in limitele competentei sale, si sa dispuna de
informatia necesara de la alte autoritati publice, precum si
de la persoane fizice si juridice, indiferent de forma de
proprietate si tipul de organizare juridica;
c) sa se perfectioneze profesional;

d) sa avanseze la serviciu corespunzator pregatirii lui

profesionale, capacitatilor intelectuale, rezultatelor
atestarii, constiinciozitatii in exercitarea atributiilor in
cazul in care participa la concursul pentru ocuparea
posturilor vacante de un rang superior;
e) sa-si cunoasca drepturile si obligatiunile de serviciu;
f) sa fie remunerat conform functiei, pregatirii profesionale
si experientei sale de munca;
g) sa se asocieze la sindicate si sa participe la activitatea
lor in afara orelor de program;
h) sa beneficieze de protectie juridica, in corespundere cu
statutul sau.

Printre drepturile
publici, evidentiem:

fundamentale

ale

functionarilor

- dreptul la protectie juridica;

drepturi
financiare(dreptul
la
remunerare,
la
indemnizatii speciale, la asigurare sociala, la pensie de
batrinete);
- dreptul la stabilitatea postului (acest drept constituie
in acelasi timp si un avantaj fata de salariatii din sectorul
privat. In principiu, functionarul este numit pentru toata
cariera sa (in Germania, el este numit pe viata), cu
exceptia cazurilor de demisie sau destituire, sanctiunea cea
mai grava, care poate fi aplicata doar in urma unei proceduri
disciplinare.

Functionarilor le sint garantate libertatea de opinie,

libertatea de exprimare (cu conditia respectarii principiului
neutralitatii si a obligatiei de rezerva), libertatea
de
asociere, libertatea sindicala, dreptul la greva.

Obligatiunile functionarului sint urmatoarele:

a)

sa execute la timp si calitativ deciziile autoritatilor

publice in problemele ce tin de competenta lui;

b)

sa dirijeze, in cunostinta de cauza, sectorul de munca

incredintat, sa manifeste initiative si perseverenta, sa
asigure indeplinirea neconditionata a sarcinilor ce stau
in fata autoritatii publice;

c)

sa respecte cu strictete drepturile si libertatile

cetatenilor;

d)

sa se calauzeasca in exercitarea atributiilor de

legislatia in vigoare, sa fie obiectiv si impartial, sa nu
dea dovada de tergiversari si birocratism;

e)

sa examineze la timp propunerile, cererile si plingerile

cetatenilor in domeniul activitatii sale de serviciu, in
conformitate cu legislatia;

f)

sa studieze opinia publica si sa tina cont de aceasta in

activitatea sa;

g)

sa pastreze secretele de stat ori un alt secret ocrotit

de lege, precum si informatiile despre cetateni de care
ia cunostinta in exercitarea atributiilor, respectind
legislatia.

Nu se permite, conform legii, nici acceptarea de daruri si

alte servicii din partea agentilor economici si cetatenilor
pentru indeplinirea atributiilor de serviciu, cu exceptia
semnelor de atentie simbolice, recunoscute conform
normelor de politete si ospitalitate. Functionarul public nu
are dreptul sa plece in delegatii peste hotare din contul
persoanelor juridice sau ai cetatenilor, sa aiba conturi in
banci din strainatate.
Obligatiile
membrilor serviciului public decurg din
misiunea lor de a servi interesului general. In primul rind, ei
trebuie sa respecte o serie de obligatii profesionale propriuzise, care trebuie realizate in exercitiul functiei; in al doilea
rind, ei sint datori sa indeplineasca unele obligatii
ce
afecteaza comportamentul lor personal.

Obligatii profesionale:
- Obligatia de a servi, adica obligatia de a executa
sarcinile ce-i sint incredintate. Un element al acestei
obligatii este datoria de a indeplini personal sarcinile
conferite. Obligatia de a servi implica de asemenea datoria
de supunere ierarhica, adica de a respecta ordinele
superiorilor ierarhici (fie ca este vorba de ordine individuale
sau de indicatii generale), dar si datoria de a se supune
legilor si regulamentelor. Totusi, daca subordonatul
primeste un ordin ce contine grave elemente de ilegalitate si
care compromite interesul public, functionarul este obligat
sa nu execute acest ordin.
- Exercitarea exclusiva a functiei (obligatie instituita in
unele tari). Functionarul trebuie sa-si exercite
functia

personal si in mod continuu. Din aceasta obligatie reiese

principiul interdictiei cumulului unei functii publice cu o
activitate privata.
- Discretie profesionala si secret profesional. Obligatia
de discretie profesionala interzice de a revela, fara
autorizatia autoritatii superioare, faptele, informatiile,
documentele de care agentul a luat cunostinta in exercitiul
functiei sale. Tot ce tine de functionarea interna a
administratiei trebuie sa fie confidential. Evident, aceasta
obligatie
nu trebuie sa limiteze aplicarea principiului
transparentei administrative.
Informatiile ce se cer a fi pastrate in secret nu sint doar
cele calificate explicit ca secrete, ci toate informatiile pe
care agentul le-a aflat in exercitiul functiei sale.
Interdictia de a divulga secretul profesional este
generala si absoluta, cu o singura exceptie. Este vorba de
teoria secretului profesional destainuit, care obliga agentii
publici sa impartaseasca informatiile confidentiale colegilor
sau superiorilor ierarhici atunci, cind
acest lucru este
necesar pentru buna functionare a serviciului.

Obligatia de rezerva. In exercitiul

functiei,
functionarul trebuie sa faca abstractie de opiniile
sale politice sau religioase. El trebuie sa fie neutru si
impartial.

Obligatia de perfectionare profesionala, care poate fi

realizata prin formarea continua.

Obligatii ce
functionarului:

afecteaza comportamentul

personal

al

Obligatii specifice: obligatia de resedinta (pentru

ambasadori, militari, de exemplu), obligatia de a cere
autorizatie de casatorie (in Franta, de exemplu, pentru
militarii jandarmeriei).

Obligatii generale. Functionarul trebuie sa aiba, in

viata sa personala, un comportament ce nu
compromite reputatia administratiei. El trebuie sa dea
dovada
de
demnitate,
probitate,
onestitate,
dezinteres, discretie, neutralitate, decenta, simtul
responsabilitatii.

Nerespectarea de catre functionar a acestor datorii este

sanctionata disciplinar.
Functionarului public i se interzice sa participe la
grevele care perturbeaza activitatea autoritatilor publice
respective, de a carei activitate depinde asigurarea
societatii cu bunuri si servicii de importanta vitala.
In genere, statutul juridic al functionarilor publici este
menit sa sporeasca interesarea lor morala si materiala, sa le
creeze conditii necesare pentru exercitarea functiilor de
serviciu, sa garanteze drepturile si asistenta sociala
adecvata pentru acei care si au consacrat viata slujirii
statului si poporului.
ndatoririle funcionarilor publici
Art. 44
(1) funcionarilor publici le este interzis s ocupe funcii de
conducere n structurile sau organele de conducere, alese
sau numite, ale partidelor politice, definite conform

statutului acestora, ale organizaiilor crora le este aplicabil

acelai regim juridic ca i partidelor politice sau ale
fundaiilor ori asociaiilor care funcioneaz pe lng
partidele politice.
(2) nalilor funcionari publici le este interzis s fac parte
din partide politice, organizaii crora le este aplicabil
acelai regim juridic ca i partidelor politice sau din
fundaiile ori asociaiile care funcioneaz pe lng
partidele politice.
(3) Funcionarii publici au obligaia ca, n exercitarea
atribuiilor ce le revin, s se abin de la exprimarea sau
manifestarea public a convingerilor i preferinelor lor
politice, s nu favorizeze vreun partid politic sau vreo
organizaie creia i este aplicabil acelai regim juridic ca i
partidelor politice.