Sunteți pe pagina 1din 3

THALASSA

Thalassa, publicat n Cartea de aur, 1902, este nendoielnic cea mai izbutit dintre aceste proze, de i
foarte rar i s-a acordat locul meritat este structurat astfel: Noaptea de argint, Zile de aur, Eros, Epoda roie, Priap,
Erebos, Pronaos, Cimpoi i Tibicine, Grijania de foc, Dies irae, mprtania din urm, Ultra Coelos. Thalassa se
situeaz la jumtatea drumului ntre poem descriptiv i naraiune, varianta romneasc se nscrie ca o oper veritabil
novatoare i trebuia s ocupe n proz locul pe care l ocup n poezie Poema rondelurilor.
Thalassa, amestec de poem simbolic i roman liric este situat la interferena elementelor romantice,
simboliste, parnasiene, naturaliste etc.
Poem in proza de Al. Macedonski. Numit de autor si roman, sau epopeea simturilor. Redactarea, desfasurata
de-a lungul a 14 ani, incepe la 1890, aproape paralel in franceza si romana. Mici fragmente din varianta franceza apar
initial in reviste din tara, unde o notita indica subtitlul, L'Epopee sexuelle, cuprinsul celor 12 capitole, care dau,
fiecare, senzatia unei culori. Terminata in 1905, versiunea franceza intitulata Le Calvaire de feu apare la Paris in 1906,
insotita de un prospect volant de prezentare a autorului si a operei, un roman" avand ca tema voluptuoasa aventura a
unui tanar erou, victima torturanlci sale virilitati", consumata intr-un prestigios decor de azur si soare" dintr-un
Orient promitator de voluptati intelectuale".
Aa cum ne ndeamn Adrian Marino, trebuie s parcurgem Thalassa cu pauze, pe fragmente, ca s ne
revenim din sufocare, Thalassa fiind aa cum ne avertizeaz i autorul epopee a simurilor, ne ine toate simurile
ncordate, opera are meritul de a nu sensibiliza numai privirea sau auzul ci i mirosul, pipitul, lsnd uneori chiar
gustului un efect de nchisoare, mediul n care se desfoar aciunea este maritim i torid
Adrian Marino va observa ca publicarea scrierii in Franta reprezinta incercarea cea mai serioasa de cucerire
a gloriei europene", prin toate relatiile literare stabilite si cultivate la Paris. Tudor Vianu si apoi A. Marino au remarcat
afinitatea tematica si unele coincidente cu romanul Trionfo della Morte de D'Annunzio. Versiunea romaneasca,
intitulata Thalassa. Marea epopee, a fost publicata in revista Flacara" din 1916, prefatata explicativ prin Cuvinte
despre Thalassa.
Romanul mustete de interferene, conine elemente romantice, care se amestec cu elemente parnasiene,
simboliste i nu numai, Macedonski crend prin aceast oper, o oper modern, considerat de Adrian Marino,
chiar o oper de avangard. Elementele parnasiene care interfereaz cu cele simboliste, romantice etc. confer
Thalassei statut de pionierat n literatura noastr.
La nivel superficial-epic, intamplarile sunt putine. Venit in Ostrovul Serpilor cu misiunea de a-l inlocui pe
vechiul paznic al farului, Thalassa, un tanar cu alura apoloniana si farmec levantin de senzualitate tulburatoare",
devine, in postura de ales" al lui Eros, robul si totodata imparatul insulei". In cursul unei furtuni, o salveaza din
naufragiu pe Caliope, frumoasa copila cu care va impartasi o rascolitoare aventura a simturilor razvratite. Criza
cuplului, determinata de coborarea din lumea visului in a realitatii", se va incheia cu moartea celor doi. Rezumatul
scriitorului din Cuvintele de la urma ofera, insa, prin elementele accentuate, adevarata cheie de lectura a cartii. Ceea
ce conteaza aici e aspiratia mistuitoare atribuita protagonistului si care nu difera prin nimic de cea care sta la temelia
intregii opere a autorului nostru - iesirea din real", din timpul succesivitatii mecanic cronometrate, adica din
cearcanele inguste" ale vietii pieritoarc" (Noaptea de ianuarie). De data asta, evadarea e conceputa in termeni
intempestivi, ca azvarlire" afara din viata obicinuita", printr-o tentativa ce ofera implicit criteriul valorii operei sale.
Prioritatea in arta poetica a scriitorului revine insulei - una din marile obsesii macedonskiene.
In 1901, de pilda, cand publica Lewki, poetul sublinia ca aceasta poema e poate cea mai de capetenie intre
poeziile melc". Superlativul se datora identificarii in zvelta insula", in stanca solitara" a propriei imagini de poet

insingurat. Contemplandu-si chipul in oglinda ostrovului, M. exclama: Ca tine, sunt si culme si abise". Evocarea
sculpturala, parnasiana" (A. Marino) a Insulei Leuke e importanta mai cu seama prin reactualizarea unui generos
capitol de mitologie insulara, europeana si autohtona totodata. Cum se stie, Insula Alba strabate traditiile unor epoci
indepartate, atestata fiind in lucrarile unor scriitori si calatori din vechime. Diodor din Sicilia, in Biblioteca istorica,
vorbeste de existenta pe acest ostrov a unui templu consacrat lui Apolo Musagetul.
In folclorul nostru (v. colindele din colectiile Alexici si G. Dem. Teodorescu), amintirea acestui templu staruie
in arhitectura Manastirii albe cu V altare din prundul Marii Negre - dalba manastire", Manastirea-de-Tamaie" sau
Manastirea Domnilor". Reflexe mitice ale Insulei Albe pot fi depistate, la Eminescu, Creanga, Dan Borta, M. Eliade.
In cazul lui M., figuratia mitologico-simbolica a poemei Lewki ii cuprinde pe Apolo, Diana si Latona, buna.
zee" care le-ar fi dat nastere pe-aceasta insula. Determinantele insulare - crinul, Jlamingii, luna, cupa, raza -sunt
prezente intr-o desfasurare strofica si ideatica subsumata principiului senarului, expresie a desavarsirii potentiale. In
Thalassa, sensul de Excelsior" e pastrat, stravechimea cadrului atotprezenta fiind gratie referintelor geografice
(fermecatul pisc al stravechei Lewki") si onomastice (pe langa numele protagonistilor, aluzii la Homer, Teocrit,
Xenofon, zeitati mitologice ca Neptun si Amfitrita, Polymnia si Melpomene etc). In sihastria insulei" - margaritar
fara pereche pe care marea fusese silita sa-l nasca din sanul ci" - Thalassa descopera, ca taina ascunsa de veacuri",
relicva Templului: Intrarea nu ducea deci intr-o pestera, si Thalassa patrunse nauntru tara greutate. Camera de
templu subteran, sau subsol al unui altar disparut ale carui maiestuoase propilee vor fi starnit candva aceeasi
admiratiune ca Partenonul, locasul in care Thalassa se afla era nalt si patrat. Peretii lui, neincarcati de podoabe,
erau, ca si pardoseala, din marmora galbuie. Tihna locului, simplitatea lui grava il rapira zbuciumarii trupesti timpului lui insusi. Un stei de onix de culoarea lunei, urias dintr-o singura bucata, h umplu vederea cu lumina lui
moale. Acea minune a timpilor stravechi putuse sa fie deopotriva pecetia pusa de vreun mormant sacru sau masajertfelnic a unor credinti ce s-au stins". Acest azil de marmora" care adaposteste in ceasurile de soare" visarea lui
Thalassa figureaza ruptura de nivel" creatoare de acces la epoca pamantului-rai", timp cu oameni-Apoloni care
traiau eternitati" si unde anotimpii cantau cu florile lor dragostea pamantului cu soarele".
Figura inchisa, patrata, a templului subteran ar mai putea sugera si interpretarea incintei drept mandata rezumat al locului sacru, centru al imaginarului macedonskian. Nu altfel decat in poezia autorului, si aici avem de-a
face cu redobandirea raiului de altadata", un taram precumpanitor solar, unde Thalassa nu se simtea strain". Ca Fiu
al Soarelui, protagonistul parcurge de-a lungul capitolelor poemei o aventura castigata impotriva nemerniciei si
slabiciunei trupesii". Gandul cel anima si sprijina, indoindu-i puterea", e ajungerea lui la soare, care-l chema intrnsul, naruindu-i dinprejurul sufletului peretii omenestei temniti".
Cele mai frumoase pagini ale cartii sunt consacrate, in capitolul final Ultra coelos, tocmai muririi lui Thalassa,
lepadarii sufletului sau de tot ce ramasese pamantesc in el, prezidata de soare", astfel incat sa nu duca in viata de
apoi vreo cat de mica urma din cea de aici".Acolitii ritualului de ajungere la soare" sunt aici marea si lebedele. Ca
stare intermediara, marea il ia in stapanire cu grija si cu bunatate. Epifanii ale luminii, insotitoare nelipsite ale lui
Apolo, lebedele simbolizeaza aici starile superioare ale fiintei (omul dezbracat in arheu") pe cale sa se intoarca spre
Principiul supreme.
Filosofia" poemei e livrata condensat in viziunea finala a totului ca spirala urcatoare": viata - conchide M.
- este un rau ce se varsa in moarte, moartea nu e decat o viata ce se arunca in ceruri si cerurile, ele insele cazand in
nemarginire, sunt vecinicia ei". In asociere cu aripile de lebezi, spirala pecetuieste cartea cu un simbol al calatoriei
sufletului dupa moarte, de-a lungul unor drumuri necunoscute lui, dar care il conduc, prin ocolisurile Iui ordonate,
spre salasul central al fiintei vesnice". Prin tema platoniciana a aripilor, ca si prin linia nesfarsita a spiralei care leaga
neincetat extremitatile devenirii, poetul Excelsior-ului incheie nu doar paginile unei splendide poeme in proza, ci o
intreaga meditatie in jurul avantului, dematerializarii, eliberarii spiritului de sub apasarea terestra. Thalassa e un poem
al elevatiei spre sublim.
Poema devine excitaie pentru simuri, un fel de madelaine din A la recherche du temps perdu a lui Marcel
Proust care trezete simurile adormite din perioada copilriei, capitolul se ncheie cu Thalassa, czut n cele din urm
n mrejele somnului, necesar nervilor i muchilor fiecrui om: Dar tocmai n clipa cnd poema i lua vzul i

rsuflarea, ascuile junghiuri ale zadarnicelor lui silini s treac dincolo de pragul copilriei i descordau mu chii, i
redau lunii spectrale reci, i marea, ce i se ntorcea n auz cu rsunetul ei de uria i neodihnit org (...)