Murmurul apei tot mai

Moale s-a stins imprejur.

Seara si-a tras aur pur
Sub barci de pescar.
Pasari se duc in lumina.
Turma de fluier legata
Lenes cu-amurg se adapa.
Insula, pace deplina.
Cantecul suie stingher
Pe brate fluide la cer.
Linia tarmului ca un tais:
Sus, ostrov de huma,
Jos, ostrov de vis.
Intre mine si sufletul meu
Cumpana stelei pe ape mereu.
M-aplec pe oglinda fara hotar,
Cu pasii luminii m-afund si dispar. Ion Pillat, Seara pe ape.

Nimica n-are ca pdurea mai multe farmece s-atrag

Un suflet ce iubete taina frunzielor cu umbr drag

i nicieri nu poi mai bine de lumea-ntreag s te pierzi

Dect pe-ngustele potece sub bolile cu frunze verzi.

Frumos e muntele ce-nal spre ceruri fruntea lui semea,

Frumos e cmpul ce se-ntinde ca i o mare de verdea,
Frumoas, marea linitit sau cu talazul rzvrtit,
ns nimica cu pdurea nu poate fi asemuit. Macedonski, Padurea

Se-nnoreaza ceru-albastru,
Nici o floare, nici un astru,
Caci si cer ca si pamant
Pus-au vara in mormant.
Toate fr unzele-adorate

Zboara-n vant amestecate

Corbi si ciori-nnegresc pe sus
Randunelele s-au dus.
Fulguieste de ninsoare
In pustiile ogoare,
Urla crivatu-n copaci
Vai de oamenii saraci.

De la munte pan la balta

Numai crivat ce te salta;
Numai cer posomorat
Peste campul mohorat.
Batatura e pustie
De belsug si veselie,
Si de-al verii cantec viu
Orice suflet e pustiu. Macedonski, Zi de iarna

Sara pe deal buciumul sun cu jale,

Turmele-l urc, stele le scapr-n cale,
Apele plng, clar izvornd n fntne;
Sub un salcm, drag, m-atepi tu pe mine.
Luna pe cer trece-aa sfnt i clar,
Ochii ti mari caut-n frunza cea rar,

Stelele nasc umezi pe bolta senin,

Pieptul de dor, fruntea de gnduri i-e plin.
Nourii curg, raze-a lor iruri despic,
Streine vechi casele-n lun ridic,
Scrie-n vnt cumpna de la fntn,
Valea-i n fum, fluiere murmur-n stn.
i ostenii oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cmp; toaca rsun mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! n curnd satul n vale-amuete;
Ah! n curnd pasu-mi spre tine grbete:
Lng salcm sta-vom noi noaptea ntreag,
Ore ntregi spune-i-voi ct mi eti drag.
Ne-om rzima capetele-unul de altul
i surznd vom adormi sub naltul,
Vechiul salcm. - Astfel de noapte bogat,
Cine pe ea n-ar da viaa lui toat? Eminescu ,Sara pe deal