Seara si-a tras aur pur Sub barci de pescar. Pasari se duc in lumina. Turma de fluier legata Lenes cu-amurg se adapa. Insula, pace deplina. Cantecul suie stingher Pe brate fluide la cer. Linia tarmului ca un tais: Sus, ostrov de huma, Jos, ostrov de vis. Intre mine si sufletul meu Cumpana stelei pe ape mereu. M-aplec pe oglinda fara hotar, Cu pasii luminii m-afund si dispar. Ion Pillat, Seara pe ape.
Nimica n-are ca pdurea mai multe farmece s-atrag
Un suflet ce iubete taina frunzielor cu umbr drag
i nicieri nu poi mai bine de lumea-ntreag s te pierzi
Dect pe-ngustele potece sub bolile cu frunze verzi.
Frumos e muntele ce-nal spre ceruri fruntea lui semea,
Frumos e cmpul ce se-ntinde ca i o mare de verdea, Frumoas, marea linitit sau cu talazul rzvrtit, ns nimica cu pdurea nu poate fi asemuit. Macedonski, Padurea
Se-nnoreaza ceru-albastru, Nici o floare, nici un astru, Caci si cer ca si pamant Pus-au vara in mormant. Toate fr unzele-adorate
Zboara-n vant amestecate
Corbi si ciori-nnegresc pe sus Randunelele s-au dus. Fulguieste de ninsoare In pustiile ogoare, Urla crivatu-n copaci Vai de oamenii saraci.
De la munte pan la balta
Numai crivat ce te salta; Numai cer posomorat Peste campul mohorat. Batatura e pustie De belsug si veselie, Si de-al verii cantec viu Orice suflet e pustiu. Macedonski, Zi de iarna
Sara pe deal buciumul sun cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapr-n cale, Apele plng, clar izvornd n fntne; Sub un salcm, drag, m-atepi tu pe mine. Luna pe cer trece-aa sfnt i clar, Ochii ti mari caut-n frunza cea rar,
Stelele nasc umezi pe bolta senin,
Pieptul de dor, fruntea de gnduri i-e plin. Nourii curg, raze-a lor iruri despic, Streine vechi casele-n lun ridic, Scrie-n vnt cumpna de la fntn, Valea-i n fum, fluiere murmur-n stn. i ostenii oameni cu coasa-n spinare Vin de la cmp; toaca rsun mai tare, Clopotul vechi umple cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! n curnd satul n vale-amuete; Ah! n curnd pasu-mi spre tine grbete: Lng salcm sta-vom noi noaptea ntreag, Ore ntregi spune-i-voi ct mi eti drag. Ne-om rzima capetele-unul de altul i surznd vom adormi sub naltul, Vechiul salcm. - Astfel de noapte bogat, Cine pe ea n-ar da viaa lui toat? Eminescu ,Sara pe deal