Nu suntem att de nali, s-atingem, cu nasul, eterul;
cretem att ct e nevoie s murim n picioare, nevzutul s ne adulmece paii rtcii printre lucruri. Nite unde prem, pe o mare adnc tulburat; seninul ne-ncearc adesea s ne vism n zbor ctre cer, dar abia atingem marginile, le simim duritatea, i ne-ntoarcem n rscoliri potolite. Avem nas doar pentru cele ce pier; pe cele ce sunt le simim doar cu inima strns. Vom iei din lume, sufocai de himere; pacea n care ne vom regsi n-are margini, doar miez crescnd, muzical, ntr-un altfel de val.