Despre cele ce sunt

poezie [ ]
------------------------de George Paa [Pasa ]
2016-09-18 |

Nu te mira c nu-i vorbesc

despre pocnetul castanelor pe trotuar, dei nu-i att de rar toamn n mine - ,
despre lucruri ncremenite n sine,
despre cele luminate doar pe jumtate,
ct s-i mai in umbra aproape.
Toate acestea au rmas de mine departe,
ca nite ecouri nbuite-n regrete,
ca nite ulie prfuite pe care
doar biatul cu prul blai
s-mi petreac nostalgiile de mai trziu.
Nicio durere nu m ncearc,
semn c i linitea aceasta nate pui vii de lumin;
nicio crare nu i-a clintit nelesurile,
direcia bun are sens interzis pentru iluzii.
N-a trecut vremea pentru mirri,
n-a sosit aceea a prbuirii n sine;
ateptarea va fi totdeauna toiag risipirilor,
pulsul memoriei, mai viu dect secunda abia depit.
Nu m mai mir dac-mi rsar n fa mti rtcite,
nici dac oameni de paie i macin vremea la moara iluziei;
bucuria de-a fi nu intr nicidecum n abloane,
nici moartea nu crete la fel n amurguri de oameni.
Toate se-ntmpl aa ca s existe un sens,
fie i n dezastre neprevzute de astre,
pentru ca trecerea noastr s-i lase urma de melc
n suflete care nu vor nceta s triasc fiorul atingerii.
De-aceea, nu te mira c nu-i vorbesc
despre pocnetul castanelor pe trotuar;

nchide-mi, mai bine, o vreme, ecoul,

spre-a-l deschide n ultima toamn.