Tema: Statul de drept

I Conceptul de stat de drept

Conceptul stat de drept este o creatie teoretica pentru aparitia careia omenirii i-au trebuit sute
de ani. Conceptul dat a cunosut citeva niveluri sau forme de edificare si anume: stat
politienesc, stat legal, stat constitutional.
Statul politienesc constituie una din formele statului de drept, in asemenea stat, dreptul
aplicabil este cel al guvernamintului, al executivului. Dreptul este impregnate de idea
inegalitatii partilor in raportul juridic. Referindu-ne la idea statului politienesc, trebuie sa
tinem cont de faptul ca acest stat nu este neaparat sinonim cu dezordinea sau tirania
singeroasa.
Statul legal si-a gast exprimare mai ales in Franta. Prin esenta sa statul legal este acel stat in
care se asigura domni legii.
Statul constitutional, initial era preocupat de idea repartizarii atributiilor ce revin
autoritatilor federale si autoritatilor subiectelor federatiei. Cu timpul statul se
cristalizeaza ca forma moderna a statului de drept.
Astfel intilnim mai multe definitii ale mai multor autori despre statul de drept:
Gheorghe Avornic afirma ca principalee trasaturi ale statului de drept sint:
Separarea puterilor in stat;
Limitarea puterilor prin drept;
Independenta judecatorilor;
Posibilitatea fiecarui cetatean de a se adresa in justitie in cazu in care i se incalca un
drept;
Elaborarea unei legislatii penale sau procesual penale care sa garanteze exercitatrea
principiului apararii persoanei;
Garantarea exercitarii cailor de atac impotriva hotaririlor ilegale sau netemeinice ale
instantelor judecatoresti;
Tudor Dragan defineste statul, ca fiind organizat pe principiul separatiei puterii, unde justitia
dobindeste o reala independent, urmarind prin legislatia sa proovarea drepurilor si libertatilor
fundamentale, asigura respectarea stricta a reglementarilor sale de catre ansamblul organelor
lui in intreaga lui activitate.
Andrei Negru spune ca statul organizat pe baza principiului separatiei puterii statului in
implicarea caruia Justitia dobindeste o reala independenta, sunt respectate si garantate
dreprurile si lebertatile umane prin intermediul legislatiei asigurate de ansamblul organelor
statale.
Statul de drept semnifica acel sistem de organizare sociala in care legile cu un continut clar
sint cunoscute publicului; au la baza sistemul de valori umane general cunoscute; sunt aduse
la indeplinire in mod nepartinitor, egal si echitabil de catre autoritatile publice ce se supun
legii; sunt garantate in realizare de catre o justitie accesibila, impartiala si independent.

II Principiile statului de drept

Utilizarea conceptului de stat de drept implica recunoasterea unui minim de premise si
trasaturi esentiale, in absenta carora statul de drept nu ar putea exista. Asfel in ceea ace
priveste trasaturile definitorii ale statului de drept distingemm mai multe pareri. Dupa parerea
Sofiei Popescu statul are urmatoarele trasaturi definitorii:
a) Subordonare puterii fata de drept;

b) Structura piramidala a puterii si difuzarea ei unui numar mare de organisme;

c) Garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale catatenilor;
d) Participarea cetatenilor la exercitarea puterii jurisdictionale si controlul de natura
politica;
e) Limitarea fiecarei din cele 3 puteri legislative, executive si judecatoreasca.
Savantul Hans Kelsen spune ca statul de drept se caracterizeaza prin:
a) Jurisdictie si administratie supuse legii;
b) Membrii executivului sint responsabili de actele lor;
c) Instantele sint independente;
d) Garantarea unor drepturi cetatenilor, in mod special dreptul la libertate.
Din aceste opinii putem afirma ca statul de drept are urmatoarele caracteristici:
Este fundamentat pe suprematia legii;
Presupune realizarea stricat a legilor de catre toti;
Se prevede rasunderea reciproca a statului si cetatenilor in limitele stabilite de lege;
Existent unei democratii constitutionale reale;
Asigurarea drepturilor si lebertatilor omului si cetateanului;
Exista o reala separate si independenta a puterii.
Pentru a garanta realizarea exigentelor statului de drept este necesara respectarea urmatoarelor
reguli:
Stabilirea unui stat suprem de care sa se conduca puterea( Constitutie);
Organizarea puterii si realizarea prerogativelor ei in conditiile si limitele stabilite de
lege;
Convocarea, garantarea si realizarea efectiva a drepturilor si libertatilor fndamentale;
Accesul liber la justitie ;
Respectarea regulilor din raportul cetatean- putere si invers;
Pluralism politic;
Existent unei legislatii si si confirmarea unor norme cu celelalte.

III Societatea civila a statului de drept

Inca in Roma Antica e atestata expresia societas civilis termenul civilis desemna la ei atit
cetatea ca grup politic organizat cit si societatea cu indivizii pe care ii integra.
Astrel prin termenul de societatea civila se subintelege o sfera aparte a vietii sociale care este
independent de stat dar exista de rind cu aceasta, si este compusa di diferite grupuri si miscari
sociale, niuni, comuntati culturale, nationale,teritoriale si serveste ca o fosrma de exprimare a
multiplelor interese ale personalitatii. Valoarea si importanta societatii civile se concentreaza
pe functiile acesteia:
1. Functia integrative. Societatea civila uneste oamenii in grupuri si comunitati pe baza
principiului benevol.
2. Functia instrumentala. Functie care asigura atingerea scopurilor collective.
3. Functia distributiva. Functie de impartire a rolurilor si recompenselor in cadrul
societatii civile.
4. Functia reproductiva. Functia care asigura reproducerea vietii si a relatiilor sociale. L
nivel inferioe ea consta in acodrdarea minimului de mijloace de existnta pentru bolnavi,
batrini, orfani, invalizi.

5. Functia regulativa. Consta in reglarea si controlul asupra comportamentului oamenilor

prin intermediul normelor si sanctiuniloe sociale.
6. Functie comunicativa. Prin intermediul ei se efectueaza atingerea inteegerii, a
consensului dintre interesele contradictorii si orientarile diferite a indivizilor,
organizatiilor, asociatiilor.
In concluzie, societatea civila este in acelasi timpo sfera a vietii sociale de o anumita ordine
legala, dar autonoma in raport cu statul, in care se manifesta spontan initiative voluntara a
indivizilor si grupurilor umane in vederea satisfacerii intereselor, aspiratiilor private si de
grup, precum si diversitatea formelor de organizare prin care se exrima publis si de incearca
promovarea acestor interese, de la cele economice, culturale, educative pina la cele civice si
politice.

IV Problemele edificarii statului de drept in Republica Moldova

Aspecte juridice:
inflatia legislativa;
nerspectarea uneori a principiilor tehnicii legislative;
discrepanta dintre reglementarile normativ-juridice si ritmul de dezvoltare a societatii;
incapacitatea judiciarului de a staavili criminalitatea;
existent unor erori judiciare;
uneori excesul de independent a puterii judecatoresti.
Aspecte economice:
o insuficienta resurselor materiale si financiare disponibile statului;
o managementul uneori defectuos al resurselor disponibile.
Aspecte sociale:
nivelul redus de cunostinta si cultura juridical;
deficientele si defectele cunostintei juridice, in special nihilismul juridic;
lipse cultului dreptului;
neincrederea in administratie si justitie;
organizatiile societatii civile neconsolidate.
Aspecte politice:
expansiunea puterii;
neglijarea interesului social in favoarea celui statal;
coruptia si impunitatea;
rezistenta organelor administrative la transpunerea in viata a unor acte normative.