Sunteți pe pagina 1din 19

Pine umpluta

mayas-esprit.blogspot.ro/2013/05/piine-umpluta.html

Aceasta pinica este o idee minunata pentru un mic dejun ntrziat la sfrsit de
saptamna sau ideala ca snack cnd urmariti eurovisionul, la un meci, formula 1... ce stiu
eu ce va place? Cert este ca e buna oricnd si se mai si face rapid. Singura problema, e
prea buna. Inspiratia am cules-o de pe blogul Daydream Kitchen. Varianta mea e putin
diferita, si snt convinsa ca fiecare poate sa dea fru liber fanteziei, sa umple pinica cu
ce doreste sau pofteste, sau ce are prin figider. Eu am ales o pine gen Ciabatta, dar
puteti umple tot felul de pini, baghete, franzele, chifle... dar destul cu povestile, poftiti la
masa!
Ingrediente: 1 pine, 3 fire de ceapa verde, 3 fire de usturoi verde, 1 mna de
busuioc proaspat, 5-6 rosioare, cascaval (eu am avut Gouda si Leerdammer), ceva ulei
de masline, sare ( optional).
Am spalat verdeata, ceapa si usturoiul, le-am curatat si tocat nu prea fin,
am taiat cascavalul felioare, n asa fel nct sa le nghesui printre taieturile pinii, iar
rosioarele le-am feliat de 4-5 mm grosime.
Am crestat pinea n carouri. Puteti s-o crestati n romburi, sau doar o feliati. Egal
ce model alegeti, crestati n asa fel nct partea de jos a pinii sa ramna intacta. Deci nui taiati talpa.
Am amestecat ceapa, usturoiul si busuiocul tocat, apoi am nceput a umple pinea
n straturi.
Primul strat a fost o parte din acest amestec, aproximativ jumatate din cantitatea
totala. Am trecut printre crestaturi, presarnd prin toate, din compozitia verde. Am
continuat cu felioarele de cascaval. Peste cascaval am mpartit cealalta jumatate din
amestecul verde, apoi am nfipt si rosioarele si mi-am admirat capodopera.
Printre crestaturi am turnat putin ulei de masline, apoi am rsnit ceva sare de
Himalaya deasupra si am dat capodopera n cuptorul prencalzit la 200 C . Ct am
lasat-o n cuptor? Habar nu am! Atunci cnd mi-a placut ct de rumenita era pinea
deasupra,am tras tava, am controlat cu o furculita interiorul, mi-a placut, am scos-o
afara. n orice caz, asigurati-va ca brnza e topita.

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/vasc-viscumalbum-11510313/
Vsc (Viscum album) - beneficii i proprieti
Autor: Paula Rotaru
Denumire popular: vsc, stoletnic
Denumire tiinific: Viscum album
Descriere
Vscul este o plant erbacee semiparazit,
care crete pe tulpinile plantei gazde, avnd
aspectul unor tufe rmuroase, ngroat la noduri,
de unde se rupe cu uurin.
Fructele sunt sticloase, verzi la nceput apoi
albicioase, toxice i apar din octombrie pn n
decembrie, recomandat fiind doar cel care crete
pe mesteacn, brad, frasin, trandafir, mr i pr
pdure.
n tradiia popular romneasc, vscul se pune la
ui i ferestre n noaptea Anului Nou pentru a
aduce spor n cas i s apere gospodria de lucruri necurate, fiind totodat un simbol al
ospitalitii i prieteniei.
n scop terapeutic se folosesc ramurile tinere cu frunze , recoltate tot timpul
anului dar mai ales in perioada de iarna cand se disting de ramurile copacului gazd.
Compoziie
Ramurile de vsc conin saponozide triterpenice, viscina, viscitoxina, colina,
acetilcolina, inozitol, beta- amirina i derivai ai acidului oleanoic, beta i alfa viscol,
fenil-etil-amina, mucilagii, aminoacizi liberi, acid viscic, polizaharid, glicozide,
evercetina, minerale.
Aciune
Preparatele fitoterapeutice pe baz de vsc au aciune vasodilatatoarere, hipotensiv
i bradicardiant, scade tensiunea arterial i reduce ritmul cardiac, efect cardiotonic,
calmeaz inima agitat, antispasmotic, aciune antitumoral, hemostatic.
Indicaii teraputice
V\scul este indicat n ateroscleroza general, ateroscleroza coronariana, accidente
vasculare, afeciuni cardiace, ischemie cardiac, tumori, tuse convulsiv, astm pe fond de
stres, tuse convulsiv, tuse spastic rebel, sughiuri persistente, zgomote n urechi,
epilepsie, convulsii, nevralgie, paralizie, isterie, spasme, impoten, sterilitate, afeciuni
ale prostatei, hemoragii diverse, tulburri cauzate de hipertensiune, sciatic, dureri
reumatice.

Administrare:
Maceratul la rece se obine din 3 lingurie de frunze i ramuri uscate i mrunite
de vsc, la o can de ap rece lsate la macerat de seara pn diminea; cantitatea se
consum n 24 de ore.
Pulberea se obine prin mcinarea plantei uscate i se administreaz 2 vrfuri de
cuit pe 24 de ore, timp de 7 zile cu pauz de o sptmn dup care se poate relua
tratamentul dar nu mai mult de 3-4 ori pe an.
Vinul de vsc se prepar din 40 grame pulbere de vsc la un litru de vin alb natural,
se las 5-6 zile la macerat, se strecoar i se pune n sticle; se administreaz zilnic cte un
phrel (100ml) de vin pentru ateroscleroz sau boli cardiovasculare, boli de piept,
hemoragii.
Precauii i contraindicaii
Nu se recolteaz vscul de pe arar, tei, salcie, plop care sunt foarte toxice. A nu se
confunda cu vscul de stejar (Loranthus europaeus) care nu este medicinal, cu frunze
cztoare iarna, fructele de culoare glbuie aezate n ciorchine, spre deosebire de vscul
medicinal cu fructele grupate cte trei.
Nu se recomand depirea dozelor admise, deoarece la supradozaj se produc
fenomene de intoxicare manifestate prin scderea pulsului, aritmii cardiace, tahicardie;
deoarece din vsc s-au izolat substane cu aciune cardiotoxic care pot produce leziuni la
nivelul miocardului se recomand respectarea dozelor stabilite.

http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/12/23/leacuri-din-gradina-vascul14-58-52
LEACURI DIN GRDIN: Vscul
mari, 23 Dec 2014
Vscul, planta care nu lipsete din case de Crciun, considerat aductoare de noroc
i belug, este tiut ca o plant de leac din cele mai vechi timpuri.

Foto: (c) VLAD STAVRICA/ AGERPRES ARHIVA


Vscul (Viscum album) este o plant ce paraziteaz pomii fructiferi i unii arbori. n
popor, aceast plant este numit vsc de brad, stoletnic, vsc de pr. Ca plant parazit,
crete pe ramurile sau trunchiul unui copac i, de fapt, i trimite rdcini care penetreaz
copacul pentru a-i lua substanele nutritive. Vscul paraziteaz de preferin plopul,
salcia, mesteacnul, prul, mrul, pducelul, prunul, cireul, salcmul, ararul, castanul,
teiul, n general toate foioasele, coniferele i foarte rar frasinul, carpenul i arinul.
Frunzele vscului se afl n perechi opuse, cu marginile ntregi, de culoare verzuiegalben. Fructele sunt de form rotund, la nceput de culoare verde, apoi alb, a ezate
cte 2-3 la un loc, prezentnd 2 semine acoperite cu o substan cleioas. Coacerea lor se
termin n luna decembrie.
De la aceast plant se folosesc frunzele mpreun cu ramurile tinere, ce conin
vitaminele C i E, acidul oleanolic i o serie de principii active ca sponine, alcooli, colina,
acetilcolina etc. Recoltarea se poate face tot timpul anului. Uscarea vscului se face numai
pe cale natural, n ncperi bine aerisite, ferite de lumin. Fructele (bobiele) nu sunt
pentru consum.
Trebuie tiut ns c vscul care are efecte benefice se dezvolt doar n pomi cum ar
fi mr, pr, prun, brad, gutui, pin, mesteacn, trandafir i frasin. Cel mai valoros vsc este
cel crescut pe mr. Vscul care crete n copaci precum arar, salcie, tei, stejar i nuc este
toxic i nu poate fi consumat, deoarece poate fi fatal organismului.
Tratamentul cu vsc se face numai sub control medical.
Vscul ntrete sistemul imunitar i este eficient n dereglrile hormonale.
Tratamentul cu vscul macerat ncetinete evoluia cancerului. Vscul are
proprietatea de a inhiba creterea tumorilor canceroase. O serie de studii efectuate n

Germania au demonstrate c injeciile subcutanate cu extract de vsc stimuleaz sistemul


imunitar i i ajut pe bolnavii de cancer.
Ceaiul de vsc trateaz i hipertensiunea arterial. Aceasta plant poate diminua
simptomele hipertensiunii arteriale: senzaia de ame eal, vjitul n urechi, tulburrile de
vedere, tahicardiile. Acesta fortific activitatea cardiac, care este legat de tensiunea
arterial anormal. Ulterior, s-a constatat c vscul poate scdea i nivelul tensiunii
arteriale. Este un leac foarte bun, vindec sechelele n urma unui accident vascular.
Este recomandat n tratarea bolilor de inim (ateroscleroza, ischemie cardiac,
hipertensiune, palpitaii). Menopauza determin tulburri circulatorii, cardiace, stri
nervoase care sunt tratate cu aceast plant, folosind pulberea de vsc.
Ceaiul de vsc este recomandat n cazurile de hemoragie sau de sngerri, datorit
efectului hemostatic. Se consum zilnic o can cu ceai de vsc. Tratamentul se face pe o
durat scurt de timp.
Vscul regleaz nivelul glicemiei. Ceaiul de vsc are efecte stimulatoare asupra
metabolismului i o aciune benefic asupra pancreasului, iar o cur de cteva luni cu ceai
sau macerat de vsc regleaz nivelul glicemiei.
Vscul sub form de ceai este benefic i n cazul bolilor de ficat. Nutrientul coninut
de vsc mpiedic acumularea de grsimi n ficat.
Pulberea de vsc este indicat n cazul balonrilor, a problemelor digestive, a
ulcerului.
Calmeaz crizele respiratorii, fiind benefic pentru cei care sufer de astm. S-a
constatat c frunzele acestei plante fluidizeaz secreiile bronice, mresc rezistena la
stres (ce declaneaz crize astmatice) i calmeaz spasmele.
Alte preparate din vsc se foloseau n trecut n tratamentul crampelor i chiar al
epilepsiei.
O alt virtute terapeutic a vscului, evideniat de pe poziii tiinifice n ultimele
decenii, ine de efectele benefice exercitate de aceast plant n domeniul combaterii
"bolii secolului", cum pe bun dreptate este denumit ateroscleroza sau ateromatoza.
n trei ri, i anume n Austria, Germania i Elveia, exist medicamente
anticanceroase extrase din vscul alb.
SPUNARIA
Avem o reteta de sampon natural cu sapunarita, care poate fi folosit si ca sapun
lichid: 2 linguri de radacina rasa de sapunarita se pun la fiert intr-o jumatate de litru de
apa, la foc mic. Dupa ce a dat cateva clocote, se ia de pe foc si se lasa acoperit 5-10
minute, dupa care se strecoara. Se pot adauga cateva picaturi de uei esential in functie de
preferinte sau de nevoi.
Atentie insa cu sapunarita! E bine sa faceti un test initial pe piele, pentru a va
asigura ca nu aveti nici o reactie adversa. Folositi produsul pe o suprafata mica, eventual
la incheietura cotului pe interior, si observati pielea pentru 24 de ore. Sapunarita contine
saponozide care au actiune puternic iritanta asupra pieii si au efecte toxice in urma
folosirii in cantitati mari. In cazuri extreme saponozidele pot provoca paralizie sau chiar
deces.

Ceaiul din 100 g radacina uscata si fiarta 10-15 min in 1 litru apa este bun ca
sampon pentru par si in tratamentul acneii (se tamponeaza fata de doua ori pe zi).
Din sapunarita se poate prepara foarte simplu sapun lichid (fara lesie) doar fierband
frunze, flori si radacina in apa distilata. Sapunul se poate folosi si in gospodarie pentru
spalarea tesaturilor delicate.
Este bun si pentru tenurile acneice, dar mai diluat.
Samponul de sapunarita se prepara cam in acelasi mod, putin mai diluat pentru ca
este potential iritant pt ochi, adaugand flori de musetel sau de lavanda sau ce mai aveti
prin gradina.
Uz extern:
- decoct din 20 g radacina de sapunarita, 1 capsula de mac si 1 litru de apa, se fierb
10 minute, se adauga 100 g miere de trandafir si se foloseste in gargare contra anginelor
pultacee, herpetice etc;
- decoct din 125 g radacina de sapunarita la 1 litru de zer, folosit ca lotiune contra
acneii, pecinginilor;
- varfurile inflorite aplicate pe eczeme, pecingini, herpes, zona;
- decoct din 60 - 80 g la 1 litpu de apa, folosit in cataplasme aplicate pe obstruari
limfatice, la intretinerea parului.
N.B.
Preparatele trebuie utilizate proaspete si imediat, nu trebuie pregatite dinainte.
Cataplasmele din frunze sau flori spalate si strivite, puse pe o panza, se aplica pe
obstruari limfatice, pe edeme ale gleznelor, pecingini, eczeme, herpes, impetigo.
Decoctul din planta intreaga este o excelenta lesie folosita la spalarea rufelor,
in special la curatarea stofelor delicate, a parului si a pielii capului. Puterea
detergenta este deosebita si nu este agresiva, nepoluand apa.

Lesia de rufe
Cei mai hardcore spalatori de rufe vor fi fericiti sa afle ca exista o varianta si pentru
ei . Aceasta se numeste lesia de rufe (sau potasa dar nu prea e folosit termenul) si necesita
prezenta unui foc. Sau mai bine zis a cenusii ce rezulta in urma unui foc, deci o soba, deci
o casa.. deci e o varianta pe care nu am testat-o inca.
Cum functioneaza?
Anumite plante contin un procent important de carbonat de potasiu (cum sunt, de
exemplu, frunzele de bananier, din a caror cenusa se fabrica sapunul negru african sau,
mai de pe la noi, lemnul de vita de vie). Prin ardere rezulta cenusa, ce contine un procent

variabil de hidroxid de potasiu (deci o baza) si de carbonat de potasiu. Prin macerarea


acestei cenusi in apa rezulta lesia de rufe (potasa) care are putere de curatare. Eventual
poate fi folosita la fabricarea unui sapun de casa dar procedeul e mai lung in cazul asta.
Retete de lesie de rufe: 2 pahare de cenusa foarte bine pisata (nu trebuie sa aiba
bucati de lemn) se lasa la macerat intr-un litru de apa, minim 24h dupa care se filtreaza
printr-o carpa impachetata in mai multe straturi sau prin mai multe carpe. Se folosesc 2-3
linguri in masina de spalat. Atentie, lesia e puternic coroziva! A se evita contactul cu
pielea (in caz de accidente se clateste rapid cu otet).
Metoda rapida: aceeasi cantitate de cenusa se pune intr-o carpa groasa sau in mai
multe carpe, se leaga bine si se fierbe cateva minute in apa clocotita. Se mai lasa la
macerat pana cand apa se raceste apoi se poate folosi.
Pentru sapun:
Daca nu gastiti soda caustica puteti fierbe cenusa in apa, strecurati cenusa si apa
ramasa o fierbeti pana scade suficient ca sa se topeasca o pana daca o bagati in ea, sau ca
un ou crud sa pluteasca. Daca plusteste oul sau se topeste pana inseamna ca aveti o lesie
suficient de puternica pentru a face sapun. O folositi in loc de soda caustica. Acum trebuie
doar sa va orientati ce cantite de cenusa va trebuie pentru cantitatea de sapun pe care vreti
sa o faceti. Dupa ce reusesti sa faci o data, de 2 ori, deja stii proportiile si lucrurile sunt
mai simple. Sper sa va fi de folos.

Sampon de tataneasa
Foarte indicat pentru toate tipurile de par, samponul de tataneasa curata si ingrijeste
firul de par. Ingredientele sunt usor de procurat, se afla la indemana oricui, iar in cateva
ore puteti obtine o solutie de curatare mai eficenta decat orice produs de pe piata.
Aveti nevoie de :

100 ml de apa distilata

20 g radacina tocata de
tataneasa

2 galbenusuri

2 ml alcool de 50 %
Apa si radacina de tataneasa de
lasa
la macerat dimp de 3 ore dupa care se
pune
pune la fiert, amestecand continuu.
Decotul se trece printr-o sita.
Se amesteca galbenusul cu alcoolul
separat, iar in final se toarna peste
fiertura de tataneasa.
Aplici jumatate din cantitatea obtinuta pe parul ud si masezi usor. Clatesti si repeti
operatia cu jumatatea ramasa. In final clatesti foarte bine parul.
Tataneasa este foarte bine cunoscuta pentru proprietatiile ei anitiinflamatoare,
grabeste vindecarea raniilor si opreste dezvoltarea tumorilor. Planta este folosita in foarte
multe retete vindecand nenumarate afectiuni .

http://rusticart.md/coloritul-natural-covorul-vechi-moldovean/

Coloritul natural
Vopsele naturale, extrase din frunze si flori, folosite pe materiale textile naturale,
confera o eleganta, o frumusete si o naturalete ce ne apropie chiar si sufleteste mult mai
mult natura.
Cu putin timp si rabdare, putem sa realizam lucruri deosebite, mai ales ca plantele
ne sint la indemina sa ne ajute in initiativa noastra de a ne schimba aspectul textilelor.
Frunzele coloreaza tesaturile in orice nuanta.
Flora spontan i cea cultivat din Moldova deine un numr mare de plante
tinctoriale, care au dat covoarelor vechi nuane cromatice calde, pastelate.
Cromatica covoarelor vechi moldoveneti se caracterizeaz printr-o anumit
sobrietate i folosirea ntr-un covor a unui numr redus de nuane.
Dei exista un spectru bogat obinut din colorani vegetali, gama cromatic a unui
covor se baza pe 5-9 nuane, farmecul creia se ascundea nu n numrul culorilor, ci n
asocierea contrast a culorilor reci i calde.
Dac pe un covor se repet un singur motiv, apoi de fiecare dat gama coloristic a
lui se schimb, fcnd ca unul i acelai desen s fie variat dup culoare.
Aceast asimetrie coloristic d covoarelor un efect decorativ bogat de o nalt
inut.
Bazate pe o armonie cromatic linitit i reinut, pe motive ornamentale simple,
meterii populari au obinut o bogie nesfrit de covoare, ce nu s-au repetat niciodat, n
care gsim o tendin ctre originalitate i continuitate, o mpletire strns cu tradiiile
motenite de secole.
Ca colorani erau folosite diferite soluii din rdcini, coaj de copaci, flori, frunze
n amestec cu diferite substane, care ntreau culorile, fcndu-le s nu s se decolorize,
obtinute cu ajutorul plantelor tinctoriale.
Erau des ntrebuinate: scumpia, ppdia, coaja de nuci, dar i de ceap, mr
slbatic, boz, urzic i m.a., care se ntlneau n natur. Culorile obinute depindeau de
iscusina i cunotinele femeilor meterie boiangie care vopseau; de calitatea i
concentraia coloranilor, de calitatea linii, tehnologia vopsirii n condiii casnice.
Culorile erau mai mult niste semitonuri: verziu, aramiu, caramiziu, vizdogiu,
chetriu.
Mesteritele stiau ca n natur exist 3 culori principale (rou, albastru i galben) i 3
culori secundare (portocaliu, verde i violet).
Nuanele culorilor snt foarte variate.
Din 3 culori principale se formeaz numeroase culori, n funcie de cantitatea de
colorani din amestec.
Dac se amestec cantiti egale de colorani, se obine: rou + albastru = violet,
rou + galben = portocaliu, galben + albastru = verde.
Prin combinarea cantitilor egale de rou, albastru i galben se obine culoarea
neagr.

Dac se amestec colorantul negru cu alte culori, se obin urmtoarele culori:


albastru + negru = albastru-cenuiu, verde + negru = oliv, rou + negru = brun-verzui.
Astfel, prin amestecarea coloranilor n diferite proporii se obin diferite culori i
nuane. .
Unele reete snt complicate, deseori una i aceeai culoare poate fi obinut din
diferite plante, iar alteori dintr-o singur plant cteva culori.
De exemplu, din ceap se pot obine cel puin 18 nuane, cu ceap s-au vopsit
permanent oule de Pate, dar i lna.
Din cozile verzi de ceap se obine culoarea verde, din bulbul de ceap galben,
din foile uscate cafeniu-portocaliu.
Din diferite prticele ale nucului putem obine culoarea neagr, cafenie, verde.
Coloranii naturali se foloseau sub forma soluiilor apoase, pigmenilor, utiliznduse i mordani.
Din plantele tinctoriale de pe teritoriul Moldovei pot fi obinute culorile: galben,
negru, verde, cafeniu, rou, albastru i multiple nuane ale lor.
Prin urmare, culoarea galben se obine din: pojarni sau ceap, ofran, stejar, nuc,
scumpie, ppdie; negru din coji de nuci verzi, ppdie, urzici, cais, drobita, dud, gutui,
iarba rosie
Mai complicat era obinerea culorii roii, pentru care se folosea coaja i lemnul de
mere pduree sau florile de pojarni, frunzele i florile de sovrf.
Virfurile plantelor tinere de bob, au proprietatea de a colora in negru tesaturile.
De asemenea frunzele de brustur, proaspat culese dau nuanta cenusiu inchis pina la
negru.
Laptele cucului, planta proaspat culeasa in mai coloreaza in galben tesaturile si
culeasa in iulie coloreaza in ruginiu.
Din cojile verzi si frunzele de nuc, Juglans regia, tesaturile se pot vopsi in nuante de
cafeniu, maron roscat sau inchis, verde masliniu sau inchis si negru.
Nu trebuie sa uitam foile uscate de ceapa care inconjura bulbul si din care se obtin
culori frumoase: galben, portocaliu, bej, rosu brun.
Culori obtinute din flori
Liliacul, prin florile sale violete si albastre coloreaza fibrele naturale in albastru.
Florile se utilizeaza proaspete.
Florile proaspete de margarete, vopsesc in nuante de galben.
Frunzele de mar paduret, dar si florile copacului sint utilizate pentru vopsirea in
galben auriu. In amestec si cu scoarta proaspata se obtine si culoarea cenusiu.
Pelinul alb, da culoarea verde. Se utilizeaza frunzele si virfurile ramurilor cu
inflorescente.
Florile bine dezvoltate de rapita salbatica, se usuca la soare puternic si cu ele se pot
vopsi tesaturile in galben. Se utilizeaza un kg flori uscate la 10 l de apa.
Sapunarita, vopseste fibrele in galben sau in portocaliu.
Florile si frunzele de soc, dau culoarea galben pai.
Chiar si florile de tataneasa, florile de tei, si trei frati patati, , sint utilizate pentru
vopsirea in nuante de galben.
Albastru pastelat se obtine din florile proaspete de toporas, sau florile de viorele,
culese fara codite si utilizate tot proaspete.

Una din operaiile responsabile este extragerea colorantului din plant. Snt
nregistrate mai multe variante de obinere a vopselei unele simple, altele mai grele.
Cea mai rspndit metod const n fierberea plantelor n ap (moale) sau ntr-o
soluie de ap cu bor umplut sau zer, zeam de varz acr, care au rol de mordani.
Coloranii vegetali care pentru vopsire necesit adugarea unuia sau a doi mordani
pentru ntrirea i fixarea culorii snt: piatra acr, calaicanul (sulfatul feros cristalizat),
piatra vnt (sulfatul de cupru) . a. n mediul rural ntrirea culorilor se fcea, de
asemenea, cu mordani de origine natural (zerul, borul, moarea, leia de cenu .a.).
O alt cale de extragere a colorantului din plant este macerarea, atunci cnd
planta mrunit se introduce n apa rece cu un mordant i se ine attea zile, ct e nevoie
pn se extrage colorantul, apoi soluia se strecoar i n ea se pune lna la vopsit.
Colorantul depinde mult de perioada de recoltare a plantelor, fiindc unele plante i
schimb proprietile tinctoriale n dependen de perioadele anului, vopsind, respectiv, n
culori diferite. Important este nu numai felul, dar i condiiile de uscare a plantelor,
mrunite sau netiate (la umbr, la soare, n ncperi aerisite etc.) n straturi subiri pe
hrtie curat, pnz, scnduri, apoi uscate se pun n tristue de pnz.
Obinerea aspectului cromatic depinde mult de culoarea natural a firelor sau a
pnzei, apoi nu fiecare colorant sau mordant se folosea la vopsirea lnii sau a bumbacului.
Cum preparam vopseaua din flori si Frunze.
Lichidul pentru vosirea tesaturilor se realizeaza simplu. Frunzele, florile sau
frunzele si florile se fierb in apa pina se obtine culoarea dorita.
Se strecoara si in solutia calda se dizolva piatra acra. Apoi se introduce materialul
textil.
Firele se fierb inabusit iar tesatura se tine la cald pina se obtine culoarea dorita;
dupa aceea se tine cu amestec de mordant la cald pina la 24 ore; se scoate si se usuca la
umbra.
Se zice ca vopsirea tesaturilor este mai rezistenta si se obtin culori mai frumoase si
puternice daca luna este in descrestere.
Momentele nefavorabile sint atunci cind luna este in crestere si in zilele de Rac,
Scorpion, Pesti sau Leu.
Coloranii naturali au avut o circulaie universal la toate popoarele, purtnd aspecte
regionale n dependen de plantele care creteau n zon, iar ncepnd cu sfritul sec al
IX-lea odata cu introducerea culorilor chimice s-a scimbat ansamblului cromatic al
covoarelor.
Apar culori tari, uneori strigente, in compozitii contrastante.
Tot in aceasta perioada, interpretarea naturalista a motivelor devine o regula.
Revenirea la gama i experiena utilizrii culorilor naturale, ar nsemna un pas
foarte important de revenire la arta popular autentic.
Pentru a reveni la tradiiile cromatice ale artei populare moldoveneti este necesar i
important un program real de identificare a acestor valori seculare, a cunotinelor
tehnologice, biologice, de tezaurizare, de valorificare i de promovare a reetelor populare,
acestor adevrate perle de nelepciune.

http://www.sanatatea.com/pub/naturist/2243-retete-de-preparare-pentru-apa-deflori.html
RETETE DE PREPARARE PENTRU APA DE FLORI
Apa de trandafir - se iau 500 g petale de trandafiri (cei galbeni sant mai parfumati),
30 g sare si 1/2 1 apa minerala. Zdrobeste intr-o piulita petale de trandafiri. Amesteca-le
cu sarea si apa minerala si lasa-le la macerat vreme de-o saptamana, amestecand in fiecare
zi compozitia si presand petalele.
Strecoara, pune lichidul in sticla si astupa cu un dop. Aceasta apa de trandafiri este
ideala pentru intretinerea tuturor tipurilor de ten. Se sterge fata seara si dimineata, dupa ce
a fost demachiata.
Apa de lavanda - 1 kg de flori uscate de lavanda, 1 litru de apa. Se prepara foarte
simplu: pune apa intr-o cratita, fixeaza deasupra o strecuratoare care sa nu atinga lichidul
si pune in ea florile de lavanda. Acopera sita cu un capac si pune vasul pe foc viu, o
jumatate de ora.
Strecoara apa si pune-o in flacoane inchise etans. Este foarte indicata pentru tenul
gras, cu pori deschisi si inclinati catre cosuri si puncte negre.
http://pasiunideodinioara.blogspot.ro/2011/03/apa-florala-de-tei-si-lavanda.html
APA FLORALA DE TEI SI LAVANDA
Mi-am facut din nou apa florala cu iz de tei ( de data aceasta) si lavanda. Am pus tei
deoarece am citit multe despre el si tinand cont de aceasta vreme este numa' bun teiul. Au
rezultat 400 ml din 2 litrii de apa distilata, preparata ca cea dinainte:
http://pasiunideodinioara.blogspot.com/2010/12/apa-de-fata-cu-iz-de-lavanda.html, mai
putin glicerina si panthenolul la care am facut "pas" de data aceasta pentru a testa si asa
simpla ( am deveni totodata si o econoama). Destinatia apei este pentru a-mi pulveriza
fata, este pentru dimineata asa fresh si rece scoasa din frigider
http://www.avantaje.ro/articol/apa-de-lavanda-561552
E bine de stiut:
Reteta de baza pentru obtinerea de ape florale este urmatoarea:
Din plantele alese, fie pentru mirosul lor, fie pentru proprietatile lor terapeutice,
prepara o infuzie slaba. Pune plantele astfel incat sa ajunga la jumatatea unui
borcan de 400g. Toarna alcool etilic pana ce plantele sunt acoperite. Pune capacul
borcanului si asaza-l intr-un loc destul de intunecos si racoros. Agita borcanul o
data sau de 2 ori pe zi, timp de 3 saptamani.
In final, strecoara plantele, toarna alcoolul din nou in borcan si completeaza cu apa
distilata. Agita pentru a se omogeniza, si toarna intr-o sticla inchisa la culoare.

http://www.biodrop.ro/index.php/19-administrative/biodrop/91-hamamelisvirginiana-un-ten-de-invidiat
HAMAMELIS VIRGINIANA - UN TEN DE INVIDIAT
Hamamelis virginiana este un arbust ce creste
in America de Nord si Canada, dar si in anumite zone
din Europa si Asia. Hamamelis sau in engleza "witch
hazel" face parte din categoria arborilor de foioase.
Localnicii foloseau crengile de hamamelis
pentru a gasi apa, iar ulterior, in tratarea leziunilor si
tumorilor. In aceste tari, acesta este cunoscut in
folclorul local sub numele de: cafeaua diavolului sau
alunul vrajitoarelor, datorita puterilor magice atibuite
de catre vracii indieni. Hamamelisul este un arbore
care atinge o inaltime de 4-5 m, seamana cu un alun,
iar fructele sunt aproape identice alunelor. In cosmetica moderna sunt folosite frunzele,
ramurile si scoarta. Frunzele sunt recoltate in perioada iulie - septembrie, dupa care sunt
uscate. Arborele infloreste toamna tarziu, frunzele trecand din galbenul auriu in nuante
diverse de rosu - stacojiu, pe la jumatatea lui octombrie, iar florile se pastreaa pe toata
durata iernii. Arborele iubeste solul fertil, bine drenat, in plin soare, dar poate creste si in
penumbra copacilor inalti. Se inmulteste prin marcotaj realizat toamna, iar detasarea
plantei tinere de trunchiul mama se face in toamna anului urmator. Florile ciufulite sunt
deosebit de frumoase, usor parfumate, colorate in nuante de galben, rosu, purpuriu, motiv
pentru care multi o considera planta ornamentala, ignorand valoarea substantelor
continute de lemn si frunze, folosite in fabricarea cosmeticelor. n general, hamamelisul
este folosit ca atare, sub form de ceai, ap ori ulei.Contine uleiuri volatine din tanin, fapt
ce ii confera efecte astrigente foarte puternice. Cercetarile realizate demonstreaza ca
hamamelis are foarte multe beneficii asupra pielii.
Proprietati:
Vasoconstrictor
Tonifiant venos
Regleaza
circulatia
sanguina
Usor analgezic
Contribuie la coagularea
sanguina
Ajuta tesuturile si e folosit
in cazurile de diaree
Anti-infectioasa
Contine vitamina P
Indicatii:
Ulcere ale gambelor si
varice
Eczeme

Inflamatii cutanate
Ingrijirea contuziilor, piscaturilor de insecte si entorselor
Ingrijirea ranilor micute si arsurilor usoare
Usureaza senzatia de greutate in picioare
Recomandat pentru:
ca after-shave pentru ca frunzele de hamamelis contin tanini (au un puternic efect
astringent i antiseptic), flavonoide (sunt antiinflamatoare i tonice), vitamina P,
(opreste hemoragia).
vindec plgile, mncrimea pielii, eczemele, ulcerul varicos, reduce roeaa i este
indicat n cazul tenului uscat.
decongestioneaza ochii inflamai
vindeca si hidrateaza pielea arsa de soare
trateaza tenul acneic si cel gras.
eficient pentru topirea celulitei

Tratamente traditionale:
1. Combaterea celulitei: se realizeaza i infuzie din frunze de hamamelis preparata
dintr-o jumtate de linguri cu plant uscat i o can cu ap clocotit, lsat treicinci minute, strecurat i but. Se bea dou-trei cni pe zi, timp de trei sptmni,
ntre mese i cu o or nainte de culcare.
2. Intareste firul de par si il tonifica: se prepara un tonic capilar din trei picturi de ulei
de roini, 20 ml tinctur de frunze de mesteacn i 80 ml ap de hamamelis. Se
dizolva roinia n tinctura de mesteacn, se adauga apa de hamamelis i se amesteca
bine. Se maseaza pielea capului , la radacina firului de par, dupa fiecare spalare. Nu
necesita spalare.
3. Demachiant: se prepara o soluie din 100 ml ap de hamamelis si o linguri cu
glicerin cu care se curata tenul.
4. Loiune tonic : se combina ap de hamamelis cu ap de trandafir, n funcie de ten.
Pentru tipul gras se combina cantiti egale de ap de hamamelis i ap de trandafir.
Pentru tenul normal se foloseste o parte de ap hamamelis i dou de trandafir.
Pentru cel uscat se amesteca o parte ap hamamelis, dou pri ap de trandafir i
una de ap distilat. Soluia obinut se aplic exact ca o loiune tonic i se
pstreaz la frigider.
5. Masca din argil i ap de hamamelis pentru ten gras : se omogenizeaza continutul
rezultat dintr- o lingur din fiecare produs i se intinde pe fa, lasand-o sa
actioneze 10 minute. Se clateste fata cu apa calduta.
6. Masca-tratament pentru nfrumuseare, adecvat tuturor tipurilor de ten: se amesteca
un ou, sucul de la o lmie, patru lingurie cu lapte praf i o lingur cu ulei de
hamamelissi se amesteca bine, pn se omogenizeaz. Se intinde pe fa, gt i
piept si lasata s acioneze timp de 15 minute. Se indeparteaza cu mult ap
cald. Oul i laptele praf au efect hidratant, sucul de lmie este astringent, iar
uleiul de hamamelis este tonic i purificant.
7. Vindeca arsurile de soare : se prepara o lotiune din dou linguri cu ap, o lingur cu
ulei de hamamelis, o lingur cu bicarbonat de sodiu i cteva picturi de ulei de
ment. Se amesteca ingredientele ntr-un borcan cu capac pn se formeaz o

soluie lptoas, se aplica pe pielea vtmat i lasata s se usuce timp de 15


minute. Se clateste bine cu ap cldu si se hidrateaza cu ulei de msline.
8. O compresa rece cu hamamelis "alunga" durerile de cap
9. Crema de maini: se amesteca doua lingurite de drojdie de bere cu cinci lingurite de
hamamelis si un sfert de lingurita de tinctura de benzoin. Se amesteca toate
ingredientele pana cand se formeaza o pasta, care se pune la rece in frigider timp de
20 minute. Se aplica pe maini si lasata sa actioneze o jumatate de ora dupa care se
clateste cu apa calduta. Aceasta crema repara mainile uscate sau iritate.
10.Deodorant: se amesteca un sfert de cana de hamamelis cu un sfert de cana gel aloe
vera, un sfert de cana apa minerala, o lingurita de glicerina si 5 picaturi de ulei de
levantica sau altul in functie de preferinte. Se amesteca ingredientele si se pun intr-o
sticla cu pulverizator.
http://www.reteteleluiradu.ro/2010/04/08/pe-scurt-despre-apa-de-trandafiri.html
PE SCURT DESPRE APA DE TRANDAFIRI
Apa, sau siropul de trandafiri (in persana: Golb, turca: Gl suyu, greaca:
Rhodhonero sau Rodostagma) este obtinuta industrial prin distilarea petalelor de
trandafiri, ca produs secundar obtinut la producerea uleiului de trandafiri folosit in
parfumerie. Apa de trandafiri este folosita la aromatizarea alimentelor, ca ingredient in
unele produse cosmetice sau medicale si in scopuri religioase (de musulmani si hindusi).
Uleiul si apa de trandafiri au fost produse prima data de persani, care infuzau cu ea
grasimea de oaie, folosind-o apoi ca sa dea gust preparatelor (grasimile transporta
foarte bine aromele). Tot ei au inventat martipanul, preparat din migdale pisate si zahar si
aromat cu apa de trandafiri.
Cea mai veche reteta scrisa de preparare a apei de trandafiri este una din secolul al
IX-lea si provine de la arabi. Acestia au preluat apa de trandafiri de la persani si au invatat
s-o prepare si s-o foloseasca la prepararea de bauturi dulci si deserturi.
De la persani apa de trandafiri a fost preluata si de indieni si turci. Prin intermediul
arabilor si turcilor apa de trandafiri a patruns in Balcani si Europa Occidentala.
Romanii foloseau apa de trandafiri ca sa improspateze aerul camerelor, iar o parte a
negotului egiptean cu Persia era formata din apa de trandafiri.
In Evul Mediu si Renastere era folosita, se pare, ca antidepresiv si ca articol de
cosmetica.
In epoca de aur a califatului arab din Bagdad, constructorii de moschei amestecau
apa de trandafiri in pasta de mortar, ca soarele puternic al amiezii sa elibereze aroma de
trandafiri in locasul sfant.
Preparare
Exista mai multemetode de preparare a apei de trandafiri, dar aceasta este cea mai
populara. Este simpla si rapida, iar rezultatul este mai mult decat multumitor. Nu dureaza
mai mult de 40-45 de minute; bineinteles, distilarea poate continua, dar apa de trandafiri
obtinuta va fi din ce in ce mai diluata ca aroma. Se folosesc vase de sticla termorezistenta,
sau de otel inoxidabil.
Ingrediente:
1 1,5 kg petale proaspete de trandafiri

apa
cuburi de gheata, sau gheata pisata
Instructiuni:
In centrul unei oale mari, dotata cu un capac ce o acopera ermetic, se asaza o
caramida termorezistenta. Peste aceasta se asaza vasul de sticla, sau de otel. Se pun
petalele in oala, indeajuns de multe ca sa ajunga la partea superioara a caramidei. Se
toarna apa cat sa acopere petalele, dar sa nu depaseasca partea superioara a caramizii.
Se pune capacul peste oala, cu fundul in sus. Se da apa intr-un clocot usor, apoi se
micsoreaza flacara ca lichidul doar sa bolboroseasca. Imediat se asaza peste capacul oalei
cuburile de gheata provenite de la 2-3 tavite speciale de la congelator.
Cat timp fierbe apa, aburii se ridica si condenseaza pe capacul oalei (pe partea din
interiorul oalei). Picaturile de condens se aduna in centrul capacului si cad in vasul asezat
pe caramida. La fiecare 20 de minute ridicati rapid capacul si scoateti 1-2 linguri de apa
de trandafiri. Va opriti imediat ce apa distilata nu mai miroase puternic a trandafiri
(obtineti o cantitate intre 500-800 ml apa de trandafiri).
http://alexjuncu.ro/2012/09/apa-de-trandafiri.html/
AP DE TRANDAFIRI

Deci pn v hotri la ce o vei folosi nti i-nti trebuie s o avei n cas.


petale de trandafiri
ap de ploaie
o sticlu deosebit

Foarte important este s culegei trandafirii diminea, atunci cnd nc sunt plini de
rou sau poate dup o ploaie cald de var.

Petalele de trandafiri trebuie


s fie sntoase, aa c ndeprtai
prile bolnave.

i acum construii instalaia de distilare. Cutai o oal mare i adnc. In mijlocul


ei aezai o crmid termorezistent. Dac nu avei aa ceva facei ca mine, lua i o
scrumier i o ntoarcei cu faa n jos .
De jur mprejur asezati petalele de trandafir i turnai ap ct s-i acopere. Eu am
avut i am folosit ap de ploaie. dar merge i cu ap plat, ap de izvor sau ap distilat.

Deasupra petalelor, sprijinit


pe scrumier am aezat un alt vas
(poate fi un bol de sticl
termorezistent sau ceva metalic).

Capacul care
nchide
ermetic l-am aezat invers pe oal.
Am pus instalaia pe sob, la
foc mic.
Pentru a ajuta la condensare
am folosit cteva cuburi de ghea
pe care le-am pus pe capac.
Cnd au nceput s se
topeasc, am folosit o sering mai
mare pentru a absorbi apa de pe
capac i am pus alte cuburi. i tot
aa pn s-a evaporat toat apa din
oal.

n vasul de sub capac s-a adunat faimoasa ap de trandafiri.


Am fcut aceast operaiune de dou ori i am obinut dou sticlu e : una mai mic
i mai parfumat ( am distilat apa de dou ori ) care va merge n prjituri i o alta mai
mare cu pulverizator pe care o voi folosi ca s m menin tnr .