Sunteți pe pagina 1din 8

CLINICA CAMPULUI PROTETIC EDENTAT TOTAL

1. Definitie: prin camp protetic se intelege totalitatea elementelor anatomice care vin in
contact in cavitatea orala cu protaza totala.
Zonele caracteristice ale campului protetic pot fi impartite didactic in:
a) zona functionala de sprijin- ce reprezinta zona care preia fortele masticatorii transmise
prin baza protezelor si este formata din substratul osos acoperit de mucoasa fixa a crestelor
alveolare edentate, bolta palatina, tuberozitatile maxilarelor. Intinderea medie a suprafetelor de
sprijin (dupa Watt) este de 22,96 cm2 pentru maxilar si de 12, 25 cm2 la mandibula, fata de 45
cm2 echivalentul structurilor parodontale.
b) zona functionala periferica de succiune- formata din mucoasa pasiv mobila si mucoasa
mobila care se aplica pe fata externa a protezei in vecinatatea marginilor.
c) zona spatiului protetic- formata din elementele anatomice din vecinatatea viitoarei
proteze totale: buze, obrajii jugali, limba, muschii masticatori, palatul moale, istmul gatului.
Zona functionala de sprijin
2. Zona functionala de sprijin maxilara
A. Substratul osos.
Elementele componente ale substratului osos (suportul osos) sunt formate din creasta
osoasa edentata, bolta palatina cu apofizele palatine ale osului maxilar si in treimea posterioara,
lamele orizontale ale oaselor palatine. Unirea lor se realizeaza prin sutura mediana si palatomaxilara. Creasta edentata are normal forma de semielipsa, este simetrica, dar in functie de
etiologia si cronologia extractiilor, fenomenele de resorbtie si atrofie osoasa actioneaza diferit si
apar modificari patologice ca: creasta edentata in forma de U, de trapez, de omega, asimetrii si
denivelari osoase, zone neuniforme, zone de hiperostoza.
Examenul clinic urmareste valoarea lor protetica si aspectul anatomic:
- forma crestei edentate in totalitatea ei.
- simetria crestei edentate.
- pe sectiune are aspectul de trapez cu baza in maxilar si polul crestei edentate formeaza
muchia crestei ce se obtine din unirea succesiunii punctelor celor mai inferioare.
- muchia crestei poare fi rotunjita (nedureroasa), sau ascutita.

- prezinta un versant vestibular si unul palatinal si fata de o perpendiculara trasata pe baza


crestei, peretele vestibular poate fi retevtiv, neretentiv vestibular si neutru.
- procesul de resorbtie si atrofie determina inaltimea crestei edentate raportata la o
perpendiculara coborata din varful crestei la baza ei.
- grosimea vestibulo-orala a crestei este data de peretii vestibulari si palatinali care prin
paralelismul lor asigura de la baza largimea sau ingustimea ei.
In regiunea posteriora a crestei edentate se afla tuberozitatile maxilare cu rol in
mentinerea, sprijinul si stabilitatea protezei totale. In functie de pozitia ei raportata la versantul
vestibular si distal al crestei, poate fi retentiva sau neutra. Tuberozitatile cu valoare negativa se
caracterizeaza prin absenta oricarui relief si ele nu sunt apte sa asigure stabilitatea protezelor.
Daca polul inferior se apropie foarte mult de creasta edentata mandibulara apare tuberozitatea
procidenta. Daca ea este foarte retentiva si voluminoasa si nu permite insertia si dezinsertia
protezei, se recomanda remodelarea ei chirurgicala preprotetic.
Crestele edentate joaca un rol important in asigurarea unui sprijin suficient protezei, in
retentivitate si stabilitatea protezei.
Instalarea procesului de resorbtie si atrofie osoasa apare in grade diferite, fiind redusa
unde osul este solicitat de insertii musculare sau ligamentare ( frenul buzei superioare, plicile
laterale alveolo-jugale) sau in zone biostatice cu repaus biologic ( tuberozitatile maxilare) si
creasta zigomato-alveolora din dreptul primului molar. Forma finala a crestei edentate este de
pentagon.

Bolta palatina urmareste in sens orizontal forma crestei alveolare edentate si poate avea
forma de: semielipsa, U, trapez. Pe sectiune transversala la nivelul median poate avea forma
ogivala, de arcada gotica sau aspect normal de cupola. Bolta palatina poate fi adanca cand se
insoteste de o bolta ogivala, medie sau plata.
Elementele anatomice importante sunt:
- gaura retroincisiva cu pachetul vasculo-nervos, situata la 1 cm in spatele incisivilor, corespunde
papilei bunoide care impune precautii speciale la amprentare.
- sutura mediana, sensibila la palpare, usor reliefata si care nu suporta presiuni mari masticatorii.
La acest nivel se poate gasi o proieminenta osoasa numita torusul palatin Dupa Landa poate
prezenta urmatoarele caracteristici:
- situat in treimea posterioara, la jonctiunea suturilor intermaxilara si palatomaxilara, de forma ovalara, palpabil, de dimensiunea unei alune, sau dintr-un sir de mici
eminente osoase.
- situat in cele doua treimi posterioare, forma longitudinala nu prea pronuntata.
- situat in cele doua treimi anterioare, de forma identica dar mai voluminos.
- situat in treimea anterioara a palatului.
- situat de la gaura retroincisiva pana la limita distala a palatului dur.
- gaurile palatine posterioare.
- spina nazala posterioara plasata in punctul cel mai posterior al palatului dur si evidentiata
mucosal prin cele doua fovee palatine. Baza protezei nu trebuie sa depaseasca aceasta limita cu
mai mult de 1-l,5 mm.
Bolta palatina are rol de sprijin, stabilitate si mentinere a protezei totale.
B. Fibromucoasa de acoperire
Fibromucoasa sau stratul mucos reprezinta mucoasa fixa ce acopera zona de sprijin cu rol
in protectia biologica sau mecanica a cavitatii bucale si in stabilitatea protezelor. Este bogata in
organe exteroreceptoare. Din punct de vedere histologic este alcatuita din:
- epiteliu pavimentos pluristratificat cu tendinta spre cheratinizare format din:
- strat bazal, germinativ, format din celule turtite cu nucleu voluminos.

- stratul mucos al lui Malpighi, format din celule poliedrice turgescente unite printr-un
sistem de fibrile fine intercelulare care-i maresc rezistenta la presiuni.
- un strat superficial de celule aplatizate care se descuameaza.
- corionul sau tesutul conjunctiv cu doua straturi:
- stratul reticulo-papilar, tesut conjunctiv tanar, foarte vascularizat, cu prelungiri care se
afunda in epiderm.
- dermul propriu-zis care adera de periost sau este separat de acesta printr-un tesut
submucos lax de cantitate diferita.
Vascularizatia este foarte abundenta, inervatia realizata prin intermediul terminatiilor
senzitive intraepiteliale si de la nivelul corionului. Ea sesizeaza variatia presiunilor, temperatura
si substantele chimice. Receptorii joaca un rol important in coordonarea contractiilor musculare
ale limbii, ale obrajilor si buzelor, regland printr-un mecanism reflex miscarile formatiunilor
mobile in asa fel incat sa contribuie la stabilitatea protezelor. Normal culoarea mucoasei este de
roz pal.
Aspectul ei morfologic difera de la o zona la alta in functie de cantitatea stratului
submucos, care-i confera gradul de rezilienta. La nivelul zonei de sprijin a maxilarelor daca se
dau valori de rezilienta ele pot fi interpretate astfel: la nivelul treimii superioare a crestei
vestibuar si palatinal valoarea este de gradul II, in doua treimi inferioare vestibulare rezilienta
este de gradul I, la nivelul rafeului median 0, in treimea anterioara a boltii palatine la nivelul
rugilor palatine gradul III, la nivelul zonelor grasoase Schroder are valoare maxima IV.
La nivelul boltii palatine exista urmatoarele elemente anatomice:
- in treimea anterioara papila bunoida si rugile palatine. Aici corionul este dens si gros, aderent la
periost, zona bine vascularizata si la palpare da senzatia de duritate.
- in regiunea premolarilor exista tesut adipos.
- in regiunea molarilor se afla zonele lui Schroder cu mult tesut glandular si adipos. Glandele
secreta mucina cu rol in umectarea protezelor, obtinerea adeziuni si amortizarea presiunilor
masticatorii.
Daca exista diferente intre resorbtia osoasa a crestei edentate si cea a fibromucoasei se
formeaza mucoasa balanta in creasta de cocos. De asemenea purtarea protezelor incorect
realizate realizeaza campuri deformabile moi.
3. Zona functionala de sprijin mandibulara
A). Suportul osos

Suportul osos (substratul osos) mandibular este reprezentat de creasta edentata


mandibulara care urmareste forma pe care a avut-o arcada alveolo-dentara inainte de edentatie.
Are forma de trapez, semielipsa, V, omega. Este mai lata in zona posterioara si mai redusa in
zona anterioara. Pe sectiune are forma triunghiulara, inaltimea crestei este redusa, versantii sunt
neretentivi. De multe ori inaltimea crestei poate fi redusa la o linie incat muchia crestei apare ca
o concavitate intre linia oblica interna si externa. Suprafata de sprijin a protezei mandibulare este
in acest caz deficitara.
In zonele distale se gasesc doua formatiuni osoase, tuberculii piriformi ososi. Ei au o
structura osoasa densa cu corespondenta fibroasa, tuberculii piriformi, a carei existenta este
determinata de ligamentul pterigomandibular. Cu timpul suportul osos se resoarbe dinspre mezial
lasand tuberculul piriform fibros fara suport osos, el capata astfel o directie tot mai orizontala, o
structura tot mai fibroasa si o mobilitate accentuata.

Elementele anatomice
mai importante sunt:

oblica externa se deplaseaza spre


cuprinde fibremusculare ale buccinatorului.

creasta

edentata

- linia oblica externa: care


porneste
inferior
din
apropierea
protuberantei
mentoniere si se ridica
posterior unde se confunda
cu marginea anterioara a
ramului
ascendent
al
mandibulei. Reprezinta o
linie de forta care preia si
transmite
presiunile
masticatorii ale viitoarelor
proteze totale. In dreptul
molarilor inferiori se insera
pe aceasta linie muschiul
buccinator.
In atrofii accentuate
linia
incat fibromucoasa poate

- gaura mentoniera cu pachetul vasculo-nervos mentonier aflat aproximativ in dreptul


premolarilor poate fi un reper in montarea premolarilor artificiali. In cazurile de atrofie si
resorbtie accentuata, gaura mentoniera se ridica spre creasta si trebuie protejata de presiunile
protezei.
- linia oblica interna sau creasta milohioidianului ce constituie stalpul de rezistenta intern omolog
liniei oblice externe. Porneste din apropierea apofizelor genii avand o directie ascendenta
posterior si se pierde in ramul ascendent mandibular pe fata interna. Formeaza cu marginea

anterioara a ramului ascendent al mandibulei latura interna a triunghiului retromolar. Se insera


muschiul milohioidian si fascicolul milohioidian al muschiului constrictor superior al faringelui.
- apofizele genii unde se insera muschii genioglosi si muschii geniohioidieni. Muschii genioglosi
se insera superior, sunt muschi puternici cu insertie pe zona mica si pot prin fibrele lor orientate
perpendicular pe marginea protezei sa o mobilizeze.
- torusurile mandibulare sunt bilaterale, situate in dreptul premolarilor inferior deasupra liniei
oblice interne, de marimea bobului de mazare sau chiar a unei alune, pot fi intalnite la unii
edentati. Ele sunt sensibile la palpare, trebuiesc despovarate si de multe ori in functie de volumul
lor se indeparteaza chirurgical preprotetic.
B) Fibromucoasa de acoperire
Spre deosebire de fibromucoasa maxilarului, fibromucoasa de acoperire a mandibulei
este mai inferioara: subtire, mai fragila, mai putin rezistenta la presiunile masticatorii. Limitele
de trecere de la mucoasa fixa la mucoasa mobila nu sunt destul de evidente, sunt estompate sau
foarte greu de delimitat mai ales in zonele linguale unde inchiderea marginala este deficitara.
Raportul dintre gradul de atrofie si resorbtie a crestei osoase si cel al fibromucoasei poate
genera urmatoarele aspecte:
- bride longitudinale de-a lungul crestei edentate.
- cute longitudinale pe versantul lingual al crestelor corespunzatoare molarilor paralele cu axul
crestei edentate. Prin amprentarea campului proteic aceste cute se intind spre periferie pentru a
completa inchiderea marginala a protezei finite.
- rezilienta foarte crescuta, fibromucoasa balanta, cu aspect de ,, creasta de cocos.
Tratamentul chirurgical preprotetic rezolva realizarea unui camp protetic optim prin
indepartarea bridelor balante din zonele de sprijin.
Daca folosim valorile de rezilienta aplicate la maxilar, rezilienta mucoase este de gradul I
la nivelul muchiei crestei edentate inferioare si treimii ei superioare si de gradul II pe versantul
inferior al crestelor.
Zona de sprijin distala a campului protetic inferior este delimitata de tuberculul
piriform si de insertia inferioara a ligamentului pteriogomandibular. In urma extractiei ultimului
molar inferior peretele distal al alveolei sufera un proces de resorbtie mai redus fata de peretele
mezial datorita raportului cu linia oblica externa ce are o structura osoasa densa. Fibromucos se
formeaza tuberculul piriform care prezinta un suport osos ce se resoarbe in timp dinspre mezial.
Astfel ligamentul pterogomandibular se insera diferit, la inceput in treimea posterioara a
tubercului piriform, situatie favorabila protezarii, ca apoi tuberculul piriform sa primeasca o
directie din ce in ce mai verticala, sa fie mai mobil si de consistenta mai fibroasa.

Pe versantul lingual al crestei edentate corespunzator tuberculului piriform se afla nisa


linguala retromolara sau retrolinguala, cu posibilitati de extensie a protezei finite in aceasta
zona. Este o zona activa in timpul deglutitiei, limitata posterior de muschiul palatoglos, anterior
de zona linguala laterala, exterior de tuberculul piriform, muschiul palatoglos si o parte din
ligamentul pterigomandibular, interior peretele lateral al limbii, fundul nisei fiind format de
tendonul muschiului stiloglos. In timpul deglutitiei sau in miscarea de protractie a limbii fundul
nisei retromolare se ridica si scurteaza nisa. De aceea extensia protezei totale in aceasta zona se
face prin tatonare.

Zona functionala periferica de succiune


Zona functionala periferica de succiune cuprinde mucoasa pasiv mobila si mucoasa
mobila care se aplica pe fata externa a protezei in vecinatatea marginilor.
a). Mucoasa pasiv mobila
Mucoasa pasiv mobila inconjoara ca o bandeleta de latime variabila versantele
vestibulare ale crestelor maxilare si mandibulare in apropierea fundurilor de sac. Ea face trecerea
de la mucoasa mobila la mucoasa fixa, avand in profunzime tesut submucos lax putin aderent de
periost care ii permite glisarea, alunecarea pe ul osos in cel mult doua sensuri. Mucoasa pasiv
mobila poate fi mobilizata de medic in examinarea clinica sau in manoperele din timpul
tratamentului sau de miscarile functionale ale pacientului prin intermediul formatiunilor
musculo-tendinoase.
Latimea variabila de 1-3 mm, chiar reducerea ei destul de frecventa la o linie la nivelul
zonelor mandibulare sau trecerea ei brusca de la mucoasa fixa la mucoasa mobila, face ca
mentinerea protezei prin fenomenul de succiune sa fie diferit.
b). Mucoasa mobila
Mucoasa mobila tapeteaza restul cavitatii orale avand in straturile subiacente un bogat
tesut submucos, vase, nervi, formatiuni ligamentare si musculare. Ea nu poate fi acoperita de
proteza totala pentru ca este mobilizata in toate sensurile prin actiunea formatiunilor musculotendinoase, dar completeaza pe fata externa a protezei inchiderea ei marginala externa.
Zona spatiului protetic
Zona spatiului protetic este formata din elementele anatomice din vecinatatea viitoarei
proteze totale: buze, obrajii jugali, limba, muschii mobilizatori ai mandibulei, palatul moale,
istmul gatului tapetate, de mucoasa cavitatii orale. Formatiunile musculare din aceasta zona au o
relatie directa morfologica si functionala cu marginile si fetele exterioare ale protezei. Ele
contribuie la mentinerea si stabilitatea protezei totale in functie de directia de insertie a fibrelor
musculare si marginea campului protetic (pana unde se opreste marginea viitoarei proteze), sau
de paralelismul fibrelor musculare cu marginile protezei totale. Aceste zone marginale care

au fibre musculare apartin zonelor functionale si sunt in contact cu marginea protezelor. Ele sunt
cunoscute drept zone cheie si sunt: la maxilar zona Ah, la mandibula zona vestibulara centrala,
zona
linguala
centrala
si zona
linguala
laterala.
Formatiunile musculare care au contact cu fetele exterioare ale protezelor sunt
urmatoarele:
A. Muschii orofaciali sau muschii mimicii fac parte din continutul spatiului protetic si
sunt: muschiul orbicularul buzelor, muschiul buccinator, muschiul marele zigomatic, muschiul
micul zigomatic, muschiul canin, muschiul triunghiularul buzei superioare, muschiul patrat al
buzei superioare, muschiul barbiei.
B. Muschii limbii.
C. Muschii mobilizatori ai mandibulei: muschiul maseter, muschiul temporal, muschiul
milohioidian
D. Muschii valului palatin: Muschii ridicatori si tensori ai valului (peristafilinul extern si
intern ce modifica pozitia palatului in timpul emiterii vocalei ,,A). Muschii coboratori ai
valului (glosostafilin = palatoglos si faringostafilin ce permit manevra Valsalva).
E. Muschii faringelui: constrictorul superior care prin fascicolul sau milohioidian poate
veni in contact cu proteza inferioara.