Ion Creanga - Povestea lui Harap-Alb

Autor: Ion Creanga

Tip: Basm cult
Definitia basmului: Specie narativa ampla, o naratiune pluriepisodica, cu
numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice. Actiunea basmului
implica prezenta fabulosului si este supusa unor stereotipii care infatiseaza
parcurgerea drumului de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin
victoria fortelor binelui
Aparitie: Publicat in revista Convorbiri literare (1877)
Autorul porneste de la modelul folcloric si reactualizeaza teme de circulatie
universala, organizate conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai complex
decat al basmelor populare.
Cuprins
Caracteristicile basmului cult: Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o
serie de functii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt
individualizare prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si
spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele compozitionale, cifrele si
obiectele magice, formulele specifice, procedeul triplicarii.
Spre deosebire de basmul popular :
- Mai realist
- Puternic individualizat/umanizat
- Personaje concrete
- Se cunoaste autorul

Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, avand ca si particularitati:

reflectarea viziunii despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului,
individualzarea personajelor, umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea
basmului popular, pune in evidenta idealul de dreptate si de adevar, fiind o
oglindire... a vietii in moduri fabuloase

.(G. Calinescu, Estetica basmului)

Ion Creanga si-a castigat faima de mare scriitor, fiind incadrat intre marii
scriitori clasici romani relativ tarziu. Intre scrierile sale, Povestea lui HarapAlb este o creatie complexa care depaseste modelul basmului traditional printr-o
serie de elemente ce evidentiaza originalitatea scriitorului.
Tema: Lupta binelui impotriva raului, incheiata prin triumful binelui. Eroul
parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea
unor valori morale si etice.
Perspectiva narativa: Naratiunea la persoana a 3-a este realizata de un narator
omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau
reflectii, unele adresate interlocutorilor ipotetici( cititori sau ascultatori). Naratorul
pretinde ca evenimentele s-au intamplat fara el si se considera responsabil numai
cu discursul(relatarea evenimentelor).
De asemenea, se observa atitudinea naratorului si a personajelor fata de eroul
naiv, acestia fiind cei care lasa impresia ca stiu dinainte scenariul calatoriei vazute
ca ritual de initiere. Fabulosul face ca elementele supranaturale sa nu provoace
spaima sau uimire nici personajelor, nici cititorului, care accepta de la inceput
conventia basmului.
Incipit-Final: Formula initiala Amu cica era odata si formula finala Si a
tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca sunt conventii care marcheaza
simetric intrarea si iesirea din fabulos, avertizandu-l pe cititor. Spre deosbire de
basmele populare, in care formula introductiva este compusa din 3 termeni : unul
care atesta o existenta, altul care o neaga si cel din urma, care induce elementul
fabulos, aici intrarea in text se face ex abrupto.
Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza in incipit, deoarece naratorul
inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva(cica), fara
a nega ca in basmul popular. Formula finala include o reflectie asupra realitatii

sociale, alta decat in lumea basmului si o comparatie de un umor amar intre cele
doua lumi.
Structura: Creanga utilizeaza triplicarea (triplarea sistematica a situatiilor de
compun schema logica a naratiunii), dar supraliciteaza procedeul de tehnica
narativa specific basmului popular : a treia proba, aducerea fetei, contine alte
incercari impuse de Imparatul Ros si chiar de fata. Astfel, eroul nu are de trecut
doar trei probe, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata.
Pe langa structura narativa a basmului, stereotipiile vizeaza si constructia
personajelor, care indeplinesc o serie de roluri tipice pentru basm: eroul,
raufacatorul, ajutorul, falsul erou, etc. Totoodata, apar numerele magice,
simbolice : 3, 12, 24 si obiecte miraculoase, unele fiind grupate cate trei.
Spatiu-Timp: In incipit, coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si
aspatialitatea conventiei. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului,
care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii, de la imaturitate la
maturitate, in plan simbolic.
Actiunea basmului se desfasoara liniar si respecta modelul structural stereotip;
succesiunea secventelor narative este redata cronologic, prin inlantuire.
Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni
conventionale, care corespund momentelor subiectului.
Subiectul:
Expozitiunea presupune o stare de echilibru: un crai avea trei feciori, iar in celalalt
capat al lumii, un frate mai mare, Verde-Imparat, avea doua fete. Intriga are drept
cauza o lipsa relevata de scrisoarea lui Verde-Imparat: absenta mostenitorului de
linie masculina. Craiul este rugat de fratele sau sa i-l trimita pe cel mai vrednic
dintre nepoti ca sa-i urmeze la tron.
Din acest moment incepe actiunea de recuperare a echilibrului(desfasurarea
actiunii). Astfel, eroul trece de nenumarate incercari, planuite, pe rand, de tatal
sau, de Spanul pe care il intalneste pe drum, de Imparatul Ros si de fata acestuia.
Trecerea incercarilor de produce pentru ca eroul asculta de personajul
initiator(Sfanta Duminica) si datorita ajutoarelor sale : calul, craiasa furnicilor,

craiasa albinelor, Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila si Ochila. In acest

mod, protagonistul probeaza dobandirea calitatilor solicitate de probe.
Lichidarea inselatoriei si actiunea reparatorie, corespunzatoare punctului
culminant, apar la sfarsitul ultimei probe. Harap-Alb se intoarce la curtea lui
Verde-Imparat, cu fata Imparatului Ros, care dezvaluie adevarata lui identitate, iar
Spanul esueaza in incercarea de a-l ucide pe baiat. Prin moartea si reinvierea sa de
catre fata imparatului, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal, Harap-Alb trce
intr-o alta etapa existentiala, alta identitate. Nunta si schimbarea statutului social
(in imparat) confirma maturizarea eroului
Personajul principal: Harap Alb este personajul principal si eponim al basmului,
intruchipare a binelui, dar este un erou atipic de basm, deoarece este complet lipsit
de insusiri supranaturale si este construit realist, ca o fiinta complexa, care invata
din greseli si progreseaza. El dobandeste prin trecerea probelor o serie de valori
etice necesare unui imparat, in viziunea autorului. Caracterizat atat direct cat si
indirect, protagonistul nu reprezinta tipul lui Fat-Frumos din basmele populare,
caci evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin umanizarea
fantasticului.
Oralitatea stilului se realizeaza prin diferite mijloace, precum expresii narative
tipice( si atunci, si apoi, in sfarsit, dupa aceea ), implicarea subiectiva a
naratorului in propozitii interogative ( Ce pot sa zic? ) si exclamative ( ...ce
sa va spun mai mult ) si inserarea de fraze ritmate sau versuri populare.
Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta in mijloacele lingvistice de
realizare a umorului, precum : ironia, porecla si apelative caricaturale, diminutive
cu valoare augmentativa, caracterizari pitoresti, scene comice, expresii populare.
Viziunea despre lume: Datorita viziunii despre lume a autorului, fabulosul este
tratat in mod realist. Ceea ce este previzibil si tereotip are ca sursa fantasticul.
Invers, trecerea de la fantastic la real are functie de umanizare, de a da contur
realist subiectului. Actiunile si personajele dobandesc individualitate prin
abundenta detaliilor, prin notarea miscarilor, a gesturilor, in acest basm conceput ca
un mic roman de aventuri.