Sunteți pe pagina 1din 15

2.2.

Activitatea economica - forma a activitatii umane


Legatura dintre nevoi si resurse este realizata de actiunea umana, prin intermediul
activitatii economice. Aceasta este o forma specifica a activitatii umane, ce
urmareste realizarea unor scopuri precise si anume, satisfacerea nevoilor de
consum ale oamenilor.
Activitatea economica consta in efortul constient al oamenilor de a atrage
si utiliza resursele economice rare in vederea producerii, repartitiei, circulatiei
si consumului de bunuri si servicii, corespunzator nevoilor si intereselor acestora.
Activitatea economica se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi:

este o forma de activitate practica a omului, care folosind munca sa,


transforma natura conform intereselor lui, producand cele necesare traiului;

este o activitate de creatie, prin care se pune in valoare potentialul creativ al omului
de a modela natura, de a folosi legile ei, de a descoperi noi utilizari ale acestora, de a
crea si utiliza mijloace de actiune cat mai eficiente etc.;

se desfasoara pe baza criteriilor de rationalitate, urmarindu-se obtinerea de


rezultate maxime cu eforturi minime;

este o activitate care duce si la transformarea oamenilor, a societii in


ansamblul ei, stand la baza progresului social. Prin intermediul ei se intretin,
conserva si dezvolta celelalte activitati din societate;

are o finalitate precisa, satisfacerea nevoilor de consum ale oamenilor, ca


indivizi, colectivitate, societate.

Activitatea economica este ampla si diversificata. Drept urmare, activitatile


economice se pot grupa, dupa specificul lor, in

activitate de productie,

activitati de repartitie,

activitati de schimb (circulatie)

activitati de consum.

Separarea lor pe genuri marl de activitate, ca si in cadrul fiecarui gen pe categorii de


activitati se datoreaza existentei si adancirii diviziunii muncii.
Diviziunea muncii este un proces obiectiv si permanent de desprindere,
diferentiere si separare a diferitelor categorii de munca din ansamblul muncii
sociale si fixarea acestora ca activitati specializate, de sine statatoare. Pe baza
diviziunii muncii, activitatile economice se ordoneaza pe categorii si genuri de activitate,
care devin preocupari esentiale pentru anumite sectoare ale economiei, ramuri si
subramuri.
Activitatile din societate ce vizeaza productia, repartitia, schimbul si consumul
de

bunuri

si

servicii,

in

interdependenta

lor,

formeaza

economia

societatii. Aceasta privita in contextul existentei statelor nationale si a teritoriului


national este economia nationala. Ca entitate de sine statatoare, economia nationala
reprezinta ansamblul de activitati economice care s-au constituit in sectoare de
activitate, ramuri, subramuri etc., la nivelul unei tari, intre care se stabilesc
legaturi reciproce, pe baza carora se infaptuieste miscarea bunurilor si serviciilor,
se asigura functionarea si dezvoltarea economica a societatii.

Adancirea

diviziunii

muncii,

sub

impactul

progresului

stiintei,

tehnicii

si

tehnologiei, diversifica activitatea economica, punand in evidenta dinamismul acesteia,


trecerea de la activitati traditionale - de tip pastoral, agricol si mestesugaresc - la cele
industriale, de asigurari, financiare, de credit, publicitate etc. si in ultimul timp
informationale.
Activitatea economica, privita prin trasatura sa principala, ca activitate practica,
este circumscrisa raportuluinevoi - resurse. Caracterul limitat al resurselor pune in
evidenta existenta restrictiilor in cadrul activitatii economice, si de aici marea problema
pentru societatea umana, incercarea egalizarii dintre nevoi si resurse. Aceasta tendinta
de egalizare este reflectata de corelatia dintre productie si consum, sau mai bine zis
de modul cum se structureaza ea
Consumul reflecta nevoile umane in concordanta cu realitatea materiala; el este o
forma de concretizare precisa a nevoilor nelimitate, o reflectare a finalitatii
activitatii economice. Consumul declanseaza si stimuleaza activitatea economica,
indeplinind o functie de reglare permanenta, cantitativa si calitativa a productiei. Din
aceste motive, consumul se prezinta ca element primordial al activitcltii economice.
Productia pune in evidenta gradul de atragere si utilizare a resurselor,
capacitates societatii de a veni in intampinarea nevoilor manifestate. Intre produclie si
consum exista interdependente si determinari reciproce. De fapt, intre consum si
productie se dezvolta multiple raporturi, care se vor reflecta in planul concret al organizarii
activitatii economice specifice economiilor de schimb, in cadrul corelatiei dintrecerere
si oferta.
Rezumand, principalele corelatii care determina viata economica sunt urmcitoarele:
Ne voi

Resu rse

Consum Productie
Cerere Oferta

Toate actele economice din societate sunt strans legate de aceste corelatii si se
desfasoara in cadrul eforturilor facute de oameni cu scopul de a asigura tendinta
de echilibru intre termenii fieccirei corelatii, tendinta de echilibru necesara unei vieti
economice
2.3 Raritatea i alegerea. Problema fandamentala a economiei
Caracterul limitat al resurselor, raritatea acestora, pune intotdeauna problema
alternativelor de utilizare a lor. Oamenii nu pot avea i utiliza toate bunurile i serviciile
pe care si le doresc. Ei sunt obligati sa aleaga dintre multiplele alternative de folosire a
resurselor rare, pe aceea care permit obtinerea de bunuri cat mai multe si de calitate
corespunzatoare, astfel incat sa se asigure satisfacerea in conditii superioare a nevoilor
lor. Optand pentru o cantitate cat mai mare din unele bunuri si servicii, se vor reduce in
mod corespunzator cantitatile din altele, sau chiar se vor elimina din consum unele
categorii de bunuri si servicii. Cu alte cuvinte, raritatea resurselor presupune alegerea, iar
aceasta ii costa pe oameni. Costul alegerii reprezinta valoarea alternativelor lasate la o
parte

(eliminate),

respectiv

ceea

ce

pierde -individul

sau

colectivitatea

prin

alegerea facuta si este denumit cost de oportunitate.Intotdeauna subiectii economici


sunt pusi in fata deciziei de a alege, de a estima costul alegerii, a deciziei luate.
Costul

de

oportunitate

reprezinta

ceea

ce

pierde

individul,

colectivitatile, societatea, in urma alegerii facute. El este costul alegerii (al sansei
sacrificate), un concept relativ exprimat in termeni reali.
In economie, se porneste de la premisa ca atunci cand se face o alegere, aceea
este cea mai buna, respectiv ea se face pe baza criteriilor de rationalitate economica.
Se presupune ca oamenii, in procesul alegerii, se comporta in mod rational, respectiv
ca decidenti rationali.
Rationalitatea, privita din perspectiva alegerii, inseamna capacitatea oamenilor
de a-si stabili oblectivele si de a actiona intr-o astfel de maniera incat sa
realizeze aceste obiective in conditii de eficlenta maxima. Ea reflecta procesul de

maximizare a efectelor actiunii umane in contextul cheltuirii unui anumit efort, deci
obtinerea unui rezultat maxim din alegerea pe care omul sau oamenii au facut-o.
Avand in vedere caracterul limitat al resurselor, faptul ca alegerea implica
intotdeauna costuri si se bazeaza pe principiul rationalitatii, putem desprinde existenta unei
idei centrale in economie, idei pe care specialistii o denumesc problema fundamentala a
economiei. Aceasta se poate formula astfel: in toate deciziile economice oamenii se
opresc la acele alternative prin care cred si spera ca obtin castigul net maxim. Deci,
alegerea directiilor de utilizare a resurselor trebuie sa duca la o satisfacere cat mai buna
a nevoilor indivizilor si societatii.
Toate actiunile oamenilor, intregul lor comportament economic se intemeiaza
pe aceasta premisa. Permanent ei sunt pusi in fata urmatoarelor intrebari:

ce si cat sa produca?

cum sa produca?

pentru cine sa produca?

Problema fundamentala a economiei, este aceeasi pentru toate domeniile


activitatii economice si pentru toate economiile, ea sta la baza explicarii si
intelegerii comportamentului economic al oamenilor si, bineinteles, a sensului actiunii
acestora in economie.

Resursele economice Orice activitate uman presupune asigurarea de resurse


economice specifice, n cantiti determinate i de calitate adecvat. Resursele
economice constituie totalitatea elementelor materiale i umane, reale i monetare, ce
pot fi atrase i utilizate n producia de noi bunuri economice, n scopul satisfacerii
veniturilor sociale.

Ele mai pot fi definite ca fiind totalitatea elementelor, premiselor - directe i


indirecte - ale aciunii sociale practice, care sunt utilizabile, pot fi atrase i sunt efectiv
utilizate la producerea de noi bunuri materiale i servicii.
Ele constituie deci, potenialul materiale i spiritual ce st la baza relurii i dezvoltrii
de bunuri materiale i servicii. Prin cantitatea, diversitatea, calitatea i eficiena utilizrii
lor, resursele constituie suportul activitii economice i a satisfaceri nevoilor.
Premisa primar a satisfacerii nevoilor umane, este natura. Mediul natural este cel
dinti al resurselor materiale, precum i cadrul existenei i activitii oamenilor. n mod
direct sau indirect, natura ofer aproape toate cele necesare existenei omului i
progresului societii. Problemele folosirii raionale, ale conservrii i economisirii
resurselor naturale de toate felurile, a devenit o preocupare de prim ordin n orice
economie naional. Resursele naturale mpreun cu cele umane, formeaz resursele
originare sau primare, care cuprind: potenialul de resurse naturale (minerale, petrol,
gaze naturale, fond funciar i forestier) i potenialul demografic de resurse de munc
(populaia total, populaia activ, populaia ocupat etc.).
Alturi de resursele economice primare, n societate exist i resurse derivate, create
de ctre oameni, pe baza celor primare (echipament tehnic - maini, utilaje, instalaii,
cunotine tiinifice etc.).
Resursele naturale se pot clasifica dup:
- durata folosirii lor sau a rezervelor disponibile, n: neregenerabile sau
epuizabile (zcminte de combustibil fosil, minereuri metalifere i nemetalifere etc.);
regenerabile (pmnt, ap, aer etc.);
- posibilitile de recuperare sau de reutilizare n procesul de reproducie i
consum:recuperabile (metal, mas lemnoas, hrtie, ln etc.); parial recuperabile
(resursele

biologice

care,

prin

refolosiri

succesive,

se

degradeaz

treptat);

nerecuperabile (energetice).
n evoluia lor, resursele naturale nregistreaz schimbri att ca stoc, ct i ca structur
n utilizarea lor. Sub incidena progresului tiinifico-tehnic are loc:
- lrgirea limitelor geografice ale cunoaterii i exploatrii resurselor naturale
(zcminte de iei de pe platformele continentale ale mrilor i oceanelor, energia
solar, eolian, geotermal, a mareelor etc.);

- extinderea limitelor economice ale exploatrii resurselor naturale, fcnd


rentabil exploatarea unor zcminte aflate la mari adncimi, cu un coninut redus n
substan util etc.;
- sporirea eficienei, a randamentului utilizrii resurselor.
Ca urmare a acestor procese, are loc o cretere a stocului exploatabil de resurse
naturale i al suportului material al produciei. Creterea i diversificarea trebuinelor
umane, face ca resursele economice s rmn relativ limitate, dei omenirea a
progresat mult pe linia cutrii, cunoaterii i atragerii de noi resurse n circuitul
economic.
Raritatea relativ a resurselor este o caracteristic general a economiei. De aceea se
impune utilizarea raional i eficient a resurselor economice disponibile, pentru a se
obine, prin antrenarea i combinarea lor, o cantitate ct mai mare de bunuri materiale i
servicii, de o calitate ct mai ridicat.
Rezultatul utilizrii resurselor l reprezint bunurile materiale i serviciile, create i
prestate n scopul satisfacerii unor nevoi (trebuine).
Resursele economice i bunurile economice
La baza relurii i dezvoltrii produciei de bunuri materiale i servicii stau resursele
economice, ce reprezint potenialul material i spiritual n orice activitate.
Resursele economice reprezint totalitatea elementelor, premiselor directe i indirecte,
reale i monetare, care sunt utilizabile i pot fi atrase, n producerea de noi bunuri
economice, necesare satisfacerii nevoilor umane.
Structura resurselor economice const din:
Bunul economic este un rezultat al utilizrii resurselor economice, un element care
satisface o anumit nevoie individual sau social.
Bunurile economice pot fi divizate n:

bunuri libere ale cror cantitate, raportat la cerinele oamenilor, apare ca


nelimitat: aerul, apa, lumina solar;

bunuri economice , care au un caracter limitat;

bunuri materiale directe, de consum personal i bunuri indirecte de producie;

bunuri necorporale (prestrile de servicii).

Dup gradul lor de prelucrare bunurile economice pot fi grupate n:

bunuri iniiale (materia prim);

bunuri intermediare aflate n diferite faze de prelucrare;

bunuri finale destinate pentru consumul final personal, colectiv sau productiv.

n economia de pia contemporan majoritatea bunurilor economice se manifest sub


form de marf. Marfareprezint un produs al muncii, destinat pentru schimb prin
intermediul mecanismului de cumprare-vnzare. Mrfurile pot fi divizate n mai multe
grupe:

mrfuri corporale de consum personal;

mrfuri n form de capital fix;

mrfuri n form de resurse naturale;

mrfuri n form de resurse de munc;

mrfuri n form de rezultate ale cercetrilor tiinifice;

mrfuri n form de servicii manageriale, audit i de marketing;

mrfuri n form de hrtii de voaloare.

Orice bun economic n form de marf are dou laturi: utilitate (valoare de
ntrebuinare) i valoare (valoare de schimb).
Utilitatea reflect capacitatea mrfii de a satisface o anumit nevoie a omului sau a
societii. Utilitile mrfurilor formeaz coninutul material al avuiei. Utilitatea mrfii se
manifest sub mai multe forme: utilitate unitar, total, marginal (utilitatea ultimii
cantiti dintr-un bun economic care satisface nevoia consumatorului).
Valoarea de schimb reflect egalitatea mrfurilor ca produse ale realizrii factorilor de
producie.
Fazele activitii economice
Activitatea economic constituie componenta principal a aciunii sociale, pentru c
oamenii, n condiiile resurselor relativ rare, ale creterii i diversificrii nevoilor, caut
s-i asigure existena participnd la activiti practice. Activitatea practic const din
toate actele i faptele, precum i din formele de organizare, ce se delimiteaz n
aciunea social pe baza criteriilor de raionalitate i eficien. Ea reflect relaia
specific dintre societatea uman ca subiect al mediului natural i natur ca obiect
al societii.
Activitatea economic reprezint un proces complex de atragere i utilizare a
resurselor economice limitate n scopul satisfacerii cerinelor umane i intereselor
economice.
Activitatea economic cuprinde patru faze:

Faza de producie , funcia creia const n combinarea i utilizarea factorilor de


producie n scopul obinerii de noi bunuri economice;

Faza de circulaie (schimb), funcia creia const n deplasarea n spaiu a


bunurilor materiale i trecerea lor de la o persoan la alta pe calea vnzriicumprrii. Cea mai veche form a schimbului o constituie schimbul de mrfuri,
la nceput sub forma trocului (M-M), iar odat cu aparia banilor sub form de

vnzare-cumprare (M-B, B-M). Ca rezultat s-a format sfera circulaiei mrfurilor,


banilor, capitalului;

Faza de repartiie , care cuprinde acele activiti economice prin care bunurile
materiale sunt orientate spre destinaiile lor, prin care distribuie i redistribuie
veniturile ctre participanii la viaa economic i ntre membrii societii;

Faza de consum , faza care reflect gradul de folosire efectiv a bunurilor i


verific utilitatea acestora i concordana lor cu nevoile umane.

Totalitatea activitilor privind producia, repartiia, schimbul i consumul bunurilor


materiale i serviciilor economice, n interdependenele lor formeaz economia
societii.
Activitatea economic n ansamblul su, precum i fiecare component a ei trebuie s
se caracterizeze prinraionalitate i eficien, respectiv cu cheltuieli minime de resurse
s se obin maximum de eficacitate i de satisfacii. Deci, activitatea economic
reprezint o lupt continu a omului mpotriva raritii, o nlnuire de decizii de alegere
i utilizare a resurselor disponibile astfel, nct s se asigure existena i dezvoltarea
indivizilor i a societii.
Deoarece resursele economice sunt limitate, o importan deosebit capt problema
alegerii raionale sau costul de oportunitate. Costul de oportunitate const n
valoarea bunurilor alternative, sacrificate pentru a alege un anumit bun, spre a fi produs
sau consumat. Pentru alegerea alternativei posibile raionale, agenii economici trebuie
s in cont de volumul de resurse, de cerere i ofert, de rata profitului ateptat.
n cercetarea posibilitilor alternative de a produce, se folosete instrumentul de curba
posibilitilor, care reflect toate combinaiile posibile de producere a mai multor bunuri
la nivel de firm sau economie naional n ansamblu ntr-o perioad dat, prin
utilizarea integral i eficien a resurselor disponibile. Aceast curb ne permite s
dm rspuns la cele trei ntrebri fundamentale, ce definesc problema economic

general: Ce i ct de produs? Cum de produs? Pentru cine, care sunt beneficiarii


produciei?

Este foarte adevrat c n absena satisfacerii corespunztoare a primelor 2 nivele nu


reueti s contientizezi i s te motivezi pentru celelalte. Dar dac eti ajutat i
susinut din afar s mergi direct la nivelul 5 vei reui s i le armonizezi pe toate
celelalte
Atunci cnd pui accent pe cine eti tu cu adevrat, pentru a te dezvolta pe tine nsui,
lucrurile de care ai nevoie vin ctre tine n mod automat. Totui, nu e chiar uor s te
motivezi (tu sau altcineva) pentru a merge direct la acest nivel,dar e calea cea mai
rapid !

Pentru a intelege mai bine, va propun o scurta incursiune in piramida lui Maslow care
are la baza nevoile primare instinctuale cele mai puternice, si catre varf nevoile mai
slabe specifice individului.
De retinut ca nevoile aflate la baza piramidei trebuiesc satisfacute inaintea celor aflate
la varful ei nu poti satisface nivelurile 4-5 fara a fi satisfacut nivelurile 1-3.

n 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, sitund n vrful acesteia
nevoile cognitive (de a cunoate, de a n elege i de a explora) i pe cele estetice
(pentru frumusee, ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei sale
includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat c nevoile cognitive nesatisfacute se
transform n nevoi neurotice (non-productive, care perpetueaz un stil de via
nesntos).
De exemplu, copiii ale cror nevoi de siguran nu sunt satisfcute adecvat pot
deveni aduli care pun deoparte bani sau diferite posesiuni.

Nevoile sunt interdependente si isi gasesc exprimarea maxima in nevoia de


autorealizare, care apare pe masura satisfacerii tot mai multor nevoi de pe nivelele
inferioare.
Nevoile de ordin superior nu actioneaza in mod obligatoriu in ordinea ierarhiei lor. La
un moment dat pot fi active mai multe categorii de nevoi.
Nevoi fiziologice Nivelul inferior (primul!) al ierarhiei lui Maslow. Aici includem nevoile
de baz, biologice sau fiziologice. Orice fiin uman are nevoie de ap, mncare, aer,
odihn, haine i sex. Importana acestui nivel este clar de la sine. Atunci cnd omului
nu-i sunt satisfcute nevoile de ordin fiziologic, el nu mai este interesat de satisfacerea
celorlalte nevoi. Cel care se gndete la pine, nu mai este interesat de etic,

spiritualitate etc. Doar n momentul cnd nevoile fiziologice au fost satisfcute, fiina
uman se poate orienta spre satisfacerea altor nevoi. Este o scar, treptele creia nu
pot fi srite (evitate), atta timp ct nu ai clcat pe prima treapt, nu poi pi pe a doua.
Managementul companiei calculeaz un minim cu care angajatul fiecrui nivel trebuie
s fie remunerat, pentru a putea supravieui. Acest minim se numete SALARIU. J La
fel, orice organizaie i stabilete un program de lucru, n dependen de capacitatea
de munc a angajailor sau mai bine zis, n dependen de nivelul refacerii capacitii
de munc. Dup o zi de munc, corpul uman are nevoie de cel puin 8 ore de odihn.
Este o lege a naturii!
Nevoi de securitate Cnd nevoile biologice sunt satisfcute, oamenii ncep s se
preocupe de sigurana lor fizic i psihic. Orice pericol care amenin integritatea fizic
i psihic a unei persoane trebuie eliminat. n cadrul companiilor se stabilesc reguli
referitoare la securitatea muncii (accidentare, boli etc.), securitatea locului de munc
(persoanei trebuie s i se asigure anumite drepturi, el trebuie s aib o siguran c nui va pierde locul de munc, aa, din senin.), plata unor salarii peste nivelul minim de
supravieuire etc.
Nevoi de apartenen. Cnd omul este satisfcut din punct de vedere fiziologic i se
simte n siguran, el va deveni interesat s i satisfac nevoile de contact cu
societatea. Noi avem nevoie s intrm n contact cu alte persoane. Este dificil pentru o
persoan s triasc singur, izolat de societate. Omul se simte mai sigur i are
nevoie s fac parte dintr-un grup oarecare, s aib prieteni, s aib contact cu lumea
extern.
Exist, desigur i excepii. Cineva ar putea spune c sunt multe persoane care aleg
calea pustniciei i rup contactul cu societatea. Da, este adevrat, n orice cultur, religie
gsim acest timp de oameni, dar nu trebuie s uitm c ei sunt o excepie. De la natur,
omul, att din punct de vedere fizic, ct i spiritual este predestinat unei viei de grup.
n cadrul companiilor, noi ne integrm ntr-un anumit grup. Ne mndrim sau nu, dar noi
tim c facem parte din acest grup. Interacionm cu colegii, cunoscui sau necunoscui,

utilizm acelai limbaj, simim acest grup ca o alt familie a noastr. Vom s devenim
parte component a acestui grup, pn n momentul cnd nevoile noastre de
apartenen nu vor fi satisfcute.
Nevoi de stim orice persoan simte nevoia de a fi respectat, de a se simi valoros.
n companiile moderne, trebuie create astfel de condiii ca angajaii s nu se simt
subestimai. ndeplinind acet tip de nevoi, vom crea o atmosfer plcut i productiv n
cadrul companiei noastre. De multe ori angajaii nu pleac dintr-o companie din cauza
salariului mic, ci din cauza c nu se simt respectai n cadrul acestei companii i invers,
muli angajai, care nu sunt satisfcui ntru totul de remunerarea financiar, nu-i
schimb serviciul, pentru c se simt minunat, sunt tratai respectuos n grupul respectiv.
De obicei, noi suntem predispui s oferim note elevilor, avansri n grad/ mulumiri/
diplome angajailor anume pentru satisfacerea nevoii de stim. Cu toate acestea, acest
tip de evaluare are efecte advrese, deoarece, premiind un elev, avansnd un angajat, i
facem pe ceilali membri ai grupului s se simt subestimai/ dezavantajai. Anume din
aceste considerente, trebuie s fim foarte ateni n ceea ce privete sistemul de
note/premii/avansri n grad etc.
Nevoi de automplinire (autorealizare) atunci cnd toate nevoile au fost satisfcute,
omul tinde s-i dezvolte propriul potenial. Avnd la ndemn toate instrumentele, ei
neleg c acum i pot atinge/ realiza cele mai nalte aspiraii/ obiective. Omul tinde
spre perfeciune, spre IDEAL. Maslow a ajuns la concluzia, c muli oameni, gndinduse la propriul lor potenial, rmn uimii/ speriai de ceea ce ar putea deveni. Unii dintre
ei, chiar se feresc s-i dezvolte potenialul, anume din cauza fricii. Aceast tendin a
fost numit de Maslow complexul lui Iona (profetul biblic care a fost nghiit de o
balen, tocmai cnd a ncercat s fug de misiunea care-i fusese sortit, iar mai apoi
a fost eliberat pentru a-i mplini destinul).
Una din problemele managerilor, este c nici o companie nu satisface nevoile interioare
ale persoanelor. Desigur, unele companii, ncearc s schimbe modul de organizare,
transformnd oficiile n locuri de munc exotice, unde angajatul s se simt mai

confortabil dect acas i s stea de plcere la serviciu. Ca i exemplu ne-ar putea


servi aici compania Google, care permite angajailor s-i organizeze oficiul cum le
place, oferindu-le chiar i sli de sport etc. Pn la acel nivel, noi angajaii companiilor
pmnteti vom ncerca s sporim productivitatea companiei n condiii obinuite de
lucru.