Cntec femeiesc - Adrian Punescu

Trziu - Adrian Punescu

Aa e mama i a fost bunica
Aa suntem femei lng femei
Prem nimic i nu-nsemnm nimica
Doar nite ele ce slujesc pe ei.
Ei neglijeni, iar ele foarte calme
Ei ncurcnd ce ele limpezesc
Ei numai tlpi i ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
i-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic mre, nimic impuntor.
Schimbndu-i dup ei i drum i
nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atia pai ce au fcut prin cas
i pentru care plat nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioas
Ar fi ajuns i dincolo de cer.
Ei fac ce fac i tot ce fac se vede
Ba stric mult i ele-ndreapt tot
i de aceea nimeni nu le crede
Cnd cad, mbtrnesc i nu mai pot.
Aa e mama i a fost bunica
i ca ele mine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Dect curat i uneori copii.
Suntem veriga firului de a
n fiecare lan fcut din doi
Ce greu cu noi femeile n via
Dar e i imposibil fr noi

C n d v - a m r u g a t s - i o c r o t i m,
Cnd v-am rugat a nu-i uita,
N - a i a u z i t i mi - a i r s p u n s
C-i o problem foarte grea.
i-am fost ridicol struind
i-am ncercat s v mai spun
i noi m-ai nvinovit
i m- a i c o n s i d e r a t n e b u n .
i e u v - a m z i s c n u e t i mp ,
C suntem nite pasageri,
i voi ai construit minciuni,
Mai multe astzi dect ieri.
i-acum de ce v bucurai
De arta celor ce-au murit,
Cnd voi i-ai condamnat pe ei
L a t r a i p e mu c h i e d e c u i t?
O locuin v-am cerut,
S-o dm artitilor pribegi,
i j a f u l v o s t r u m i - a r s p u ns
Cu literele unei legi.
Acum, e gata casa lor
i v-ai putea i voi mndri
C dai o cas celor mori,
D e i e i v - a u c e r u t - o , v i i .
T r z i u r s p u ns i i p o c r i t ,
A r t i t i i a u a j u ns p m n t ,
E g a t a c a s a v i e i i l o r,
D a r l o c a t a r i i n u ma i s u n t .

Lumini si umbre Otilia

Cazimir
Ai ochii negri, mincinosi si rai...
Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc - ca ochii
tai.
Cand vreau sa plec ma tii in loc cu
un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna:
Ca pentru fuga crengile-si aduna Dar radacina-i leaga de pamant...
De azi in colo n-am sa-l mai
iubesc...
Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc de maine!
Pe zi de trece-ti seaman tot mai
mult...
Asa, izvurul ce s-arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui Isi tulbura izvorul apa lui...
Arar in ochii-mi dragostea
surade...
Si buruiana prinsa de pripoare,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.

Vorbeste-mi bland, mi-e inima

bolnava...
Iubirea mm-a intampinat cu ura:
In loc sa-mi toarne cate-o
picatura,
Mi-a dat intreaga, cupa-i cu
otrava.
Cand voi pleca ma cei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel:
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el...
Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se
stinga...
Chiar diamantul, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga...
In clipa cea din urma-a judecatii,
Isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai- ca n-au stiut sa
planga,
Si ochii mei - ca n-au ras
niciodata.
Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite...
Pastreaza-mi mana mea intr-ale
tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi...
Nu simti ce singuri am ramas pe
lume
De cand iubirea nu mai e cu noi?
Ma urmaresti ca pasarea de
prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si raiSi uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai...

De catva timp, in fiecare seara

Mi-aduce somnul cate-un vis
ciudat
Si-atat de trist ca nu mai stiu
anume
De l-am trait, ori numai l-am
visat...
Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimile raze de la soare...
Azi mi-a venit cu ochii calzi si
biuni,
Si nu l-am intrebat de unde vine:
Pe floarea de pe marginea de
drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru
tine...
Te vad mereu ca-n clipa de pe
urma:
Incremenit in capul scarii,
Cu zambetul iutat in coltul gurii,
Si-n ochi - taisul crud al
nepasarii...
Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala:
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in
soare...
Am vrut, in ciuda zanbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai
intorc...
Dar azi din zori de zi iti umblu-n
cale!
Esti rau>Dar cand aud c-o spune

altul,
Ma uit in jos si strang din pumni si
tac:
Ca numai eu in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert... si sa tempac!
Azi imi vorbesti de luna si de
stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita,
Dar porti in suflet vesnic incoltita,
Samanta aspr-a suferintii mele...
Iubirea ta de-a pururi
schimbatoare
Imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentr-o
floare,
Nici floare pentru-o singura
albina...
Ce demon, oare, mi te-a scos in
drum?...
De-ar vrea viata azi sa ma
dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot raiul nostru dulce l-as alege!
Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Baniutor si trist si-nfrigurat...
Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime
Insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e
nime...
M-am resemnat: atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa

vie,
La intrebari - pe care nu le-am
pus...

Poza veche Otilia Cazimir

Sunt eu, fetia asta serioas
Ce st pe-un scuie, cuminte,
Strngnd la piept, cu minile-amndou
Ppua nou,
De care nc-mi mai aduc aminte?
(Avea rochi alb, de mtas.)

n suflet, printre cioburi de lumin.

Dar de Crciun, cnd fulgi subiri de fum
Coboar linite pe suflet i pe drum,
Cnd bate-n geamuri cea dinti colind, Din ntunericul uitat n mine
Eu simt, ncetior, cum vine
Fetia din oglind,
Cum i deschide ochii calzi i vii
i-mi cere iari rs i jucrii.

Mi-e mil de mnua ei,

De trupul mic, i firav, i puin:
Mi-e mil ca de-un copila strin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...
Pe vremea ceea nu m cunoteam, Oglinzile erau aa de nalte!
O dat doar, n luciul unui geam
Am bnuit o clip chipul meu,
Am prins n ochi sursul celeilalte
i n-am tiu c-s eu.
Dar ntr-o zi am cobort din cui
O cadr-n care nu era nimic
Dect o fat cu priviri cprui.
Ca un pisoi prostu i mic,
Am cercetat piezi, cu fric,
Vedenia stngace.
Am rs: - Sraca, tare-i mititic!
http://Versuri.ro/w/ggljml
A rs i ea. Ai i mata cercei?
De ce nu vrei s vii oleac-ncoace?...
Dar mna care-o cuta pe-a ei
A pipit zadarnic sticla, rama,
i-nspimntat am fugit la mama...
Azi, din fetia aceea nu mai este
Dect o poz tears i-o poveste.
Cu ochii mari, cu cerceluii din ureche,
Mi-a adormit ppua veche
Pe scauieul din grdin

Inima - Octavian Goga

Biat inim bolnav,

Fgdu la drum de ar,
Cine-i mai aduce-aminte
Ci drumei te cercetar?
Tu n-aveai zvor la tind,
Nici scumpete la msur,
i-ai cinstit pe fiecare
C-un pahar de butur.
Cum veneau n miez de noapte
Cltori pribegi n lume,

Toi stpni la tine-acas,

Ri de plat, buni de glume...
Tu la toi le-ai dat hodin,
i le-ai dat popas n cale,
Pn' s-a risipit pe drumuri
Plinul pivnielor tale.
Azi eti goal i srac,
i crmaru-i d s moar,
Cine s-i mai treac pragul,
Fgdu la drum de ar?...