Cuprins -

~ ~.~

FRAGMENTE CRITICE
Eugcn SIMIaN -

"M~

rOdue melam'oljJ

~i 111~

print.! de marginile

~crului"

'-----=-----------

CRONICI LITERARE

Riiz\";ln VONCU - Poslumclc lui \IJnn Sore"ell

[};me:.

C. ISTEA-S ACHE - Real:$: :;:osc

12

laust

DOSAR

Fiinu~ NE G ,DR POPES

ROMANUl ROMANESC LA SFAR$IT DE SECOl (II)

,ROO1UI MU"<TEANU, Petre R" ILEAN Mihai ISPIRESCU,

Gahri I RUSU, Dinu SARARU, Lucian CHI~U. Geo

ASILE, Filllu.~ BAILE~TEA:'-Il:

15

DESPARTIREA DE VAlERIU CAISTEA

Eugen SIMIaN - Despar(irea de un prielen

42

Boguan P PES U - D\lmnul Valeriu (ri"tea

43

Razvan va C - Loclillui va nimJne, mercu, gul .

44

45

48

Ciilin CAllMAN - Ulrimcl' hagajc penlrll Par-dub

Valeriu CRI TEA - Postume - Jellul c J mic (CaprJ eu [rci iczi). Capw cu trei lIurori . .

lECTUAI
REAUSMUL SEMNIFlCATIV
Razvan VONCU -

\'i:l~a

55

57

neromantata :l promotiei '90

Bogdan POPE' U- intre dou lumi

Lucian Clll~lI - Un roman pe willa de :ab

61

Mircea CAU - Blitz

63

65

Alunia!a COPAN - Grea!a .

ATELIER SORIN ILFOVEANU

67

CONVORBIRI

,.,......................
71

COMENTARII
~tefiln

ug

01 'A~ - ]NTEMElfR4 POE:'vIULUI Acest nustcrios apc! al fiin!ci

Serge r AlICI1FREAU - Itinerarullui \'ictur fir-dUller

Razv~n

0 eLI - ,,_ iminJ,,'C,1 mOl"

Tudor l'\EDELCEA - GcnC7J pllCmlllui "M.irlltllnisr' de Marin SOrC\lU

----

L1TERATURA STRAINA
Maurice NADEAU - JlImal in public
Dan GRIGORES U - Mariclle Tall,1r1 lk.,pr" BrJllcuo:i .
Miliaela CONSTANTI NESCU - Postillodcrnbrnul

~i

rc:ciclan'J stilurilor IrallitiOl1ak

STIINTA $1 FILOSOFlE
~i modele 11llmerice
Dan BERfNDEI - foaptlll implinir de iJ Ili66
-------ARTA $f SPECTACOLE
Dinu CERNESC I - C" LA TORIJ PRI TRE. MI 'FIRI Victor MQlulW
Horia GARBEA - Vorh;'i Illulia. si'iriicia le;ltnillli

DiinJ DU:V1A - "OmorJ[ij pc suldallil Ryun"

90

93

95

98

103

108

Paul H STAHL - Slructuri ,ociJlc

Radu BAlE,5U - Parisul I'ilzut tIc uproilpl: (illter 'iu cu Gcor.;e A,tal\l~)

77

82

87

11

113

116

118

120

CJlin CALlM i\ - Pin lie ~iecl Cll Lllci~n Pillulie

CU $1 FARA COMENTARII

125

~[ill~@U1J
~Om:ruO@U1J
=:':3 (1970).

_!~

(1982).

~ J. Pite:;>ti.

ispusa

:.:: : Jori pure

- =1 ate

'::i'lnamente

=anu
-:-:

~iv.

-= .Jilalt

"Ma roade

melancolia

si ma prind

de marginile

cerului"
ncepand cu acest numar, parasesc cronica li
terara, dar nu parasesc ceea ce nu se poate
niciodata parasi: Iiteratura $i, implicit, critica
literara. Ma Intorc la fragmente critice, 0 rubrica pe
care am tinut-o ani Tn $ir (cam trezeci de ani) la
"Romania Literara". Este vorba de un stil de a
comenta fenomenul Iiterar care amesteca Tn chip
deliberat micul eseu intelectual, reflectia morala si
comentariul critic propriu-zis. Preda~, In acest
limp, cronica Iiterara In mainile tinerilor mei cola
boratori din generatia nouazecista, dornici sa-si
faca un nume In literalura. Sper ca zelul lor criti~
sa nu oboseasca $i sirenele altor Tndeletniciri, mai
banoase decat critica literara, sa nu reuseasca a-i
ademeni.
Imi dau seama c- nu-i usor sa fii critic literar
Inlr-o vreme In care literatura $i-a piedut Tn buna
parte cititorii. 0 carte de poeme, aparuta Intr-un
tiraj confidential, sta. cu IUnile si chiar cu anii pe
tarabe, iar romanul - gen popular, lizibil. acce"ibil
- patrunde greu spre lectorii Sal, alladata foarte

receptivi. Am spus 9i in alt loc ca, daca exisla azi

o criza a culturii. ea este delerminata intre altele
de 0 criza a lecturii. Criticii interbelici se plangeau
ca romanii nu citesc eMile autohtone din prejude
cata ca ce este romaneste este slab si ce e strain
este fatal mai bun. Tr~buie sa recu'noa~tem ca
aceasta mentalitate nenorocita revine In galop 9i
ca romimul cultural care intra azi intr-o Iibrarie se
uita cu nelncredere la oferta de carte romimeasca
(tolosesc inadins un termen din limbajul
economiei de piala) $i. daca se decide totu$i sa
cumpere ceva, prefera un eseu scris de un poli
lolog strain decat, sa zicem volumul VI din ciclul
Iiric La Lilieci de Marin Sorescu. Cel putin a~a ne
spun clasamentele, statisticile ce apar prin ziare...
Nu putem interveni In aceasta alegere, gustul
omului este, cum se $tie, sfant. ceea ce nu
Inseamna cil prostul gust ~i snobismul trebuie
flatate Nelncrederea Tn valorile spirituale
naljonale reprezinta semnul unei maladii morale
grave 9i ea este sustinuta, observ, de cei care,
voind sa demistifice istoria, atacil orbe~te miturile
nationale pe motiv ca Intrelin triumfalismul $i
f ciliteaza xenofobia. 0 chestiune ce merila dis
cutata separat.
Crilicul literar. varstnic sau lanar. trebuie sa
Intampine. nu cu resemnare, ci cu 0 filosofie aetiva
aceasta mentalilate culturala Tncurajata In stera
literaturii de infatigabila ceala de .,revizionisti"care
ataca tara noima valorile romanestl si discredi
teaza orice autoritate spirituala In aceasta tara.
Cum sa mai creada citilorul roman (acela ca're a
mai ramas) In literatura romaneasca dac I afla,
saptamanil de saptamana, ca Eminescu esle
depa$it ca poet, totalmente ilizibil ca prozator. ca
Arghezi esle un oportunist de joasa speta, ca
Nichita Slanescu nu- decat un abil poet "nomen
c1aturist" din anii '60, in fine, cil Marin Prada, pe
c re copiii II invata inca la $coala, este $i el tot un
scriitor "nomenclalurist" pus In slujba ideologiei
epocii totalitare?!

Fragm~nte

critice

Am citit de curfmd noul curriculum (rna rog; daca poate (ar trebui sa poata), sa ramana $i in

noua programa) pentru clasa a IX-a $i ce-am afara intereselor de grup. Altfel, el va judeca Iite
observat? 1) ca elevii de liceu Irebuie sa studieze, . ratura in functie de alte criterii ded'll cele estetice.
in viilor, dupa textele lirice ale doamnei Simona Din pacate, aceasta deta$are n-a fost $i, remarc,
Popescu $i nu dupa acelea ale lui Eminescu sau nu esle inca posibila. Revistele de cultura (cate au
8laga. 2) ca inlr-un singur pasaj este citat de trei mai ramas) au propriile ierarhii de valoare $i ie
ori Mircea CMarescu (un "optzecist" pe care I-am rarhiile tin seama de cine e cu noi $i cine nu este
semnalat si eu), dar niciodala sau foarte rar I. cu noi. Acest maniheism sinistru desfigureaza cul
Creanga, I L. Caragiale, SlavicL Rebreanu, tura $i 0 intoarce, estetic $i moral vorbind, in faza
Sadoveanu. Preda, Unii profesori de literatura haotica de dinainte de Maiorescu, lau un exem
inteleg reforma in invatamant ca 0 eliminare din plu. Nici 0 carte de de Marin Sorescu n-a fost
programa a valorilor traditionale pe motiv ca sunt citata in anii '90 in revista ,:22" decat ca sa fie con
vechi $i, din aceasta pricina, nu pot educa estetic testata sau chiar aca numele lui a fost vreodata
pe $colarii poslmoderni Ei se arata sastisiti sa imegistrat in publicatia citata (condusa totu$i de 0
predea in clasa pe Cantemir $i pe eliade. chiar prozaloare, Gabriela Adame$teanu), n-a fost
$i pe Alecsandri, vor sa treaca repede peste decat pentru a fi satanizal. Este greu de imaginat,
EminesGu si, dupa n scurt papas in spaliLJI azi, ca 0 carte, sa zicem, scrisa de cineva care nu
este in gra\iile politice ale grupului de la '22 ar
Arghezi $i 8laga, sa ajunga numaidecat la "optze
ci$ti" pentru ca, au aflat din presa, alCI se practica putea fi analizata cu obiectivitate in paginile revis
intens postmodernismul, adica autoreferentiali
tei. A$a ceva nu se intampla $i, probabil, nu se va
talea, metaromanul, biograficul, cotidianitatea etc. intampla mull. vreme de aici inainte. Intelectualii
Pentru a nu-i nedreptali pe profesorii de limba romani n-au strabatut inca de$ertu! Doamna
romana, sa precizez ca acesle sugestii vin de la Gabriela Adame$teanu este inca tanara, viguroa
"speciali$tii" unui institut al educatiei na ionale, sa $i nu da nici un semn ca vrea sa renun\e la
acolo unde cercetatorii traduc $i parafrazeaza, maniheismul in care s-a instalat cu fervoare.
intr-un Iimbaj adesea aiuritor, curriculum-urile din
Nu este singurul caz de intoleranta in lumea
tarile occidentale avansate, in speta pe cele din literelor. lata, de piIda, pe ace/a al unei publicatii

America. Am citit de curand un curriculum adap

literare cu traditie, Numai dupa ce a murit Valeriu

tat, mi s-a spus. la nev ile invatamimtului roma

Cristea, revista la care ellucrase timp de peste 25

nesc, ~i am dat peste un di curs demn de 0 de ani $i-a adus arninte ca el avea talent critic si

Coana Chiri\a poslmodern~. Regret ca nu-I am ca reprezinta ceva pentru cultura romana, Pana

acum la indemana pentru a cila propozitii atunei Valeriu Cristea era, penlru "Romania

savuroase scr[se intro "romgleza" de Obor. Literara" (dici despre ea esle vorba). intelectual I

Promit s-o fac cu alt prilej Spre surprinderea mea, culpabil eu "zoaiele comunismulUi" in minte -am

Ministerul Educatiei Nationale incurajeaza aseme

fikut decat sa cilez 0 infama sintagma apa ta in

nea initialive, uitand ea Romania deline. azi, tristul revista citata si care, imi amlntesc i-a produs 0

record de a Ii lara europeana cu cel mai mare mare amaraciune eriticulul. Alt exe
Cornel

numar de analfabeti si cil nu poti imagina 0 refor

Moraru, directorul ..Vetrei' are ama::; .a '3a sa-mi

rna a edueatiei fara a tine seama de realitatea trimita de calva timp cu eg~ ~ ,il::': -e 'Isla pe

$colii nalionale.
care 0 conduce 0 as-: 2-- : ......-::.a a ea

Dar m-am indepi3.rtat $i de critica literara. si de functioneaza pot .. ~_ ::0:; : .

n mele

unui scriitor co ~e,...r-far =_ =: - :: notat i

programul unei reviste de critica literara $i infor

matie $tlin\ifica. a$a cum esle revista Gaiete
pre ede
Gritfee, Este locul sa spun ca, dupa 1990, critica
-a albil si
romaneasca a parasit ideea autonomiei esteticu
=-';"IL1'~-=~ - =-- '-3 r
zitlV, in
- _.- morala,
lui $i s-a predat, fara conditii, politicii $i Intereselor
de grup, Grup politic, grup de afaceri $i, numai i
_- eea pen
_ .:a:. calom
ultimul rand. grup cultural. Unil scriltori cred ca
Bste un fenomen Inevitabil intr-o !ume libera I ..
ichita
- - ~ ~'odata de
Imp3rtasesc acest pun de vedere. Cntic ' :~-::'
trebUie sa rama'1a in afara de inten~se'e p: ',: 5
lexandru

="

Fragmente critice
si in
-=:3 lile
~ :-'?ce

:.-~

'~""arc,

:2"2

au

-_:E:~
:~

George, Paul Goma conduc piulonul spiritelor

occidentale, elitiste, est-estetice,, Nici 0 abatere
de la regula, Apare un, eseu, cu judediti absolut
aberante despre spirilul romanesc. semnal de un
Uinar poet ~i eseist deveni intre timp consilier mi
nisterial, Caius Dobrescu, amic $i colaborator al
revistei" Ce face in acesl caz "Vatra" domnuilli
Cornel Moraru? Organizeaza 0 dezbatere si dez
baterea acopera 0 treime din revisia. Numai
propozitii sublime, numai fraze de sarbaloare, Un
nou Cioran, un all Cioran l Tanarul consilier minis
terial este cople$it de superlative. in timp ce ceila/li
(de pe lista neagra) trebuie sa suporte, in conlin
uare, abjectiile inevitabilului Gh, Gngurcu, colabo
rator permanent al revislei A$a ca. familiarizat cu
acest ritual. nu mai deschid "Vatra" decal ca sa
vad cine scrie ~i despre ce, restul vine de la sin "
Ce incredere poate sugera, ma lntreb, un
exerci\iu critic de acesl fel? Cat de stimala i
urmata poate fi critica Iilerara Tn condilii alaI de
primitiv partizane? intrebari pur retorice. Crilica Ilt
erara nu exisla daca nu exista respectul pentru
opera si nu esle acceptala ideea unei minime
obiectivitali (resemnari, zicea E, Lovinesc ) in fala
esteticuilli, Acolo unde funclioneaza numai resen
timentul si interesul de ceala, opera Iilerara nu are
ce cauta. Ea va fi fatal umillta fie printr-o lauda fara
masura. fie printr-o respingere fara crilerii Mar
este $i situalia in care opera este dinainte elimi
nata din disculie, De vina esle in acest caz aulorul
ei. care n-a fikut ce trebuie pentru a prinde un loc
pe lista celor buni, Opera lrage acum toate
ponoasele..
Astfe/ de silualii nu lrebuie lotuf;i dramatizate.
Un prozator optzecist pe care il preluiesc si pentru
care am 0 reala simpalie mi-a zis mai zilele lrecule
ca, dupa ei, criza literalurii romane acluale este 0
criza a criticii literare "Critica a parasi! literalura,
critica a tradal lileraturat; - mi-a marturisit vadil
ingrijorat. I-am raspuns, in rezumat, in ehipul
urmator: nu esle un dezastru daca unii crilici lite
rari s-au bagat in politica sau in afacer, e lreaba
lor, e dreptullor; vor aparea, in mod cert, altii, mai
tineri care Ie vor Iua loeul si, la drept vorbind, au si
aparul; iata, caliva dintre ei scriu curent in Caiete
Critice; scriu ceea ce cred, nimeni nu Ie cere sa-si
mist/fice opiniilor lor critice; am acceptal si voi
accepta in conlinuare ca el sa comenteze in chip
obiectiv nu numai operete prietenilor dar $i carlile
unor aulori care ma injuriaza prin alte publicalii nu
vreau ca revisla pe care 0 condue sa adopte

mecanismul lisle/or $i nu vreau ca acesti lineri la

lenlali sa gandeasca lotdeauna asa cum gi'mdeste
seful revistei.,. Ma feresc, in genere. sa dau dru
mul la articole injurioase. dar accept in paglnile
Caietelor critice polemica literara si incurajez spiri
lui ofensiv, curajul de a spune adevarul pe lala, ..
Nu moare critica, amice, am Incheiat eu micul dis
curs In f la prozatorului optzecist usor panicat de
faptul ca volumullui nu va Ii citit 5i jUdecat cum tre
buie. Rau este doar ca revistele cullurale se ma
nifesla in raport cu interesele de grup $i fac ade
sea din Iiteralura a suburbie a polilicii de partido Nu
poate iesi, In aceasta situalie, nici 0 lileratura
buna. nici 0 critica mare.
meu reproduce a
propozilie dintr-o scrisoare a lUi G,
Calinescu din 1961. Ea exprima a stare
de spirit pe care criliculliterar roman 0 tra
verseaza adesea. Am recitit, zilele din
urma, corespondenta mare/ul critic cu
scopul de a alci'itui un volum confesiv.
Operalie dificila, pentru ca G, Calinescu a
respins lotdeauna jumalul inlim $i, in
genere, s-a tinut departe de tot ceea ee
vine in alingere cu biografia sa.
Melancoliile lui sunt mai lotdeauna studi
ate, Iivre$li, puse in speetacol. Ceea ce nu
inseamna ca spiritul sau nu cunoaste
starea de melancolie si. in momenle de
descurajare, nu cauta sa se prinda de
marginile cerului".
E,S.
1 mal 1999

P.S. Titlul artlcolului

Cronici Iiterare
Acest nou realism (inevitabil, aproape legic)
$i-a nascu , ca sa zic asa, generalia - iar nu
invets. Pentru ca aceasta trebuie sa poarte un
nume, i s-a spus promolia "nouazecistilor",
eticheta acoperind, cam in devalmasie, cateva
valorl autentice, mai mulli scriitori onorabili si
numeroase mediocritali Dezinhibata, lipsita de
prejudecati, foarte atenta la mediatizarea indi
vidualitatilor "componente", miscarea nouaze
cista beneficiaza de un excelent salesman, cu 0
mobilitate neverosimila, aproape ubicuu. E
Yorba, desigur, de Dan-Silviu Boerescu, critic
ambitios si pragmatic, care se doreste a fi un fel
de lider vocal al generatiei. Prea ambitios insa
pentru a fi cu adevarat un critic literar, scriind cu
regularitate despre carti pe care nu Ie cite~te In
Intregime, sacrificand asadar profesionalismul
actului critic In favoarea frecventelor "iesiri la
rampa" $i riscand, astlel, sa devina un Alex.
$teHinescu mai mic (~i mai putin politizat), D.S.
orifeii ideologici ai anilor '50 somau lite
Boerescu a "infestat" miscarea nouazecista cu
ratura :?I pe literati sa prezinte viata ade
o superficialitate, a sUficienta si un spirit de
varata, "a:?a cum este ea". Ei nu aveau
de unde sa ~tie, orical de vizionari ar fi fos~ ca coterie cat pentru trei generatii literare la un loc.
scriitorii 5e vor conform cu bucurie acestel Printre ata-tea celebritati care se contempla $i
directive abia dupa 0 Revolu~ie care sa puna se tamaiaza r ciproc, nu e tolusi greu sa iden
capat comunismului luminos si sociahsmului tificam atilt valorile, cat si "promisiunile". Totul
real. Ironia soartei.. Realismul socialist, un este sa facem cuvenita distinctie lntre scriitori si
cnetori $i sa realizam ca un creator adevarat e
model transformat In norma, era obligat sa lupte
Impotriva dusmanilor din/a ntru si din afara: de cautat - si. eventual, de gasit - in paginile
intimismul si vazionismul, estetismul si apoi sale, iar nu pe ecranul televizoru/ui
Ga aceste "ipostaze" nu se exclud Intot ea
litismul, idealismul si negativismul. Realismul
anilor '90 (sa-I punem: realism poslsocialis) una, mi-a confirmat-o mai intai ara a Sipos,
far- a asculta de nici 0 comanda sociala,
cri cu romanul MersuJ pe ape lar ~curr. loana
'ietafi $i
terii strict Iiterare si neostentativ, ne ga ace easi Dragan prin volumul sau de deb
,,-isme". $i, oricc:H ar pare de ciudat, abia acum, femei'. Omul de tele Zl r:: s:a ereu cu
cand subiectivitatea fiecarui creator e 0 premisa cronometrul in mana 5 ~" za..... :~t I pe buze
pe care nu 0 mai contesta nimeni, realismul e (keep smiling!), lind
eze" dupa
cu adevarat obiectiv. Nu inainte, can realitatea personalitatea :e'.. : .. :.a:' ~-a ~ dIalog
era privita In Ib-negru (si deci programatic, chiar si a u
~:: e' diferite.
idealizarea comunistului adevarat era juxtapusa De fap 91 r ~'= :";?C'
profe
demonizarii reactionarului tipic), ci acum, cand
~ = S2 '::!J ..difu
realitatea a explodat :?i imaginea inghetata a
r"',..",.,'>I'itate
vechii societali s-a prefacut in mii de farame VII
si viu colorate, abia acum ideahsmul si nega
tivismul au apus

[Q)CIDUO D~
IT'D@UCIDo
~uoCIDGlJ

Realism
postsocialist

Romanul

romanesc
1a sfarsit
de seeo1
J\

du-se, [lstfeI, de lradiria romdnuIui ca s '[i

itunl a avC'nturjj. Cum vi .'iC par; ac asta
s parare azi! Cat de reala a fast. i pate fi
ea'! , i e<1t de efici ntfJ?
Pentru d am amintit dc romanul
6.postmudcm: exista un p(?,.,tmad ~
ni!lm in pica romaneascii'! PuleCI cxcmplt
fica! Cc aduce nOl! (dad acceptati icl a
ace tei expcrien!e) po'tmodemLmul in
romflfluf roman sc actual?

R fulfm 0 intr 'bare car revin.

1.obsedant, in critica wmaneasdi din
, tip, erobabil, eel lilt'fatura. romfi.n~
aceSl ecol: "A vern roman 7" sau: "Infotm
7.C1ctuaIa
.5i-a plerdUl a parte dll1tr clll
se indreapta romanuf rom[inc, e 7 ... Intrc turii ei... Cal1stituie rom; nul 0 exceptie!
barca pe care 0 pune redac.tia revi:,t i noas Cum explicati, accst proccs ingrijorator?
ire, in continuarea ccfei dinainte, este
Care au fost (dad au fast) rel'efa,tiile
urmatoarea: , Care cst. situiltia romJl1ului
8
.po tr vo/uti nare in materie de
mmanesc, flzi, in j1 ragul secufului al roman ,>i mmancieri?
XXI-fea?"
Cum vi . c pare romanuI roman sc
Co.nsidera!i~ca s-a produ,~ 0 mutatie in
9.
po 'tbelie) Ce coIlee.ii a feiCUl? , i e{it
2 .eplca romaneasca dupa deccmhne de dcseaJificC1m ! Unii publici~ti spun ca
1981}7 $i, dad (/a, in 'e sem!
idealogia o[jci, lJ a marcal (~i a nweu/at)
ircm .diabiJ r nwnul din accnst;/ perioadfi.
Se spune ea seeolul XX cste. in ce~a Ave!i aCCC;1.5i opinie? Puteti cita
3.ce pri\'C$le romanuf, sewlLiI lui exc P!iife'!
Pwust. Care sunt, dup5 dumncavoaslr:1.
primeIe cinci mod Ie mmane,'iti In secolul
um afi put a caractcriL8 "expe
care sc preldil . tc s5 se incheic 7
10.ri nrn ESlUlui" (european. bin Ant
lcs) in dumeniu/ [(lmanului in ultima
Ce-a ndu . romanu/ ron~ane.~c .In aCCSl jumiftale de seeal? e '. ansc arc ea in per
4 .seeol? Care suf1{, (/upa opWla (/um sp ctiva Euwpei cow unit reI
neavoa.'>fr!1. rumancierii romelni cei /Dai
importan.ti:! ]ustifjca!i alelJerc (/umn J
Cc vfi place ~'li cc nu WI place in
voastra.
11 .romanuI romiinesc:J

S-a , cris in r~ p tat nine/uri ca dupa

5.1945 romanul mod m .'~i postmod ill
a devenit 0 aventura a s(.'riilllrii, desparlin-

II

Dosar
Preda, Dumitriu, Barbu, Fanu$ Neagu, Labi$?
Maine, poimaine vom vedea! Editarea unei
carti este destul de anevoioasa! A$teptam cu
incredere l
La foarte multe dintre intrebari nu $tiu ce sa
raspund! Nu cunosc exact, bunaoara, de ce
Iiteratura romana $i-a pierdut a parte dintre citi
tori." Apoi, despre "experienta Estului" se
poate vorbi - saptamani si luni - de foarte bine l
Prozatorii din fosta Uniune Sovietica, RDG,
Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia,
lugoslavia sunt $i astazi extraordinari! Numai
ca la noi nu-i mai tipare$te nimeni! Ce concesii
au facut romancierii romani postbelici?
Capodoperele nu cantin concesii de nici un fell
Dar, ca sa fim nitel rautacio$i, marii scriitori
postbelici ai Frantei ce concesii au facut?
Vedeti ca daca simplificam, picam in ridicol?
Sa trecem mai departe! Sa ne gandim la Ulise.
$i sa nu ne pierdem humorul! Despre exil - $i
sunt mai multe feluri de a te afla exilat l
Mircea Eliade spune, in Proba labirintului:
"Credeam ca un scriitor exilat trebuie sa-i imite
pe Dante, $i nu pe Ovidiu, fiindca Ovidiu era un
proscris - $i opera sa este a opera de tanguire,
dominata de nostalgia lucrurilor pierdute -, In
timp ce Dante accepta aceasta ruptura $i nu
numai ca a accepta, dar multumita acestei
experiente exemplare a putut sa-$i termine
Divina Comedie [...] (simteam ca aceasta
experienta avea valoarea unei initieri si tocmai
ceea ce mi se parea mai dezastruos era resen
timentul). Este lucrul care paralizeaza creativi
tatea $i anuleaza calitatea vietii. [... ] Creatia
este raspunsul pe care il putem da destinului,
terorii istoriei. [...] Ulise este pentru mine pro
totipul omu!ui, nu numai modern, dar $i al omu
lui legat de viitor, pentru ca este tipul calatoru
lui haituit. Calatoria sa este a calatorie spre
centru, spre Ithaca, cu alte cuvinte spre sine
Insu$i. [... ] Fiecare dintre noi va avea ceva din
Ulise, ca $i el, cautandu-ne, speram sa
ajungem, $i apoi, fara Indoiala, regasind patria,
caminul, ne regasim pe noi in$ine. Dar, ca $i In
labirint, in arice peregrinare exista riscul de a te
pierde. Daca reu$e$ti sa iesi din labirint, sa-ti
regase$ti caminul, atunci devii a alta fiinta".
Zece ani a bantu it pe mari Ulise, de la

Troia invinsa pana In Ithaca. Zece ani - prin

labirintul acvatic, printre mon$tri ciclopici $i
tarfe frenetice. Dupa ce a ajuns In Ithaca, In
timp ce Penelopa s-a a$ternut la tesut
covoare, el, neavand ce face, s-a a$ezat pe
iarM $i a Inceput sa scrie un roman postmo
dernist, autobiografic, In versuri, pe care I-a
numit Odiseea. $i un chelios, mai tarziu,
fotonast din fire, s-a dat drept autor al acestei
comedii divine $i-a zis ca-I cheama Homer'

Unfenomen
continuu
Cercetatorii fenomenelor spirituale
romane$ti au observat ca la sfar$itul
secolului trecut ritmurile de dezvoltare a
genurilor literare din cultura noastra erau
extrem de inegale. intr-adevar, prin operele lui
M. Eminescu, I. Creanga $i I.L. Caragiale,
poezia, povestirea, muzele $i teatrul ajunsesera
la rangul unor scrieri similare din diverse tari
europene cu traditii Indelungate. Romantul, In
schimb, era Inca In cautarea unui nume $i a
unui destin specific In peisajul literar de odin
ioara. Cu proza de maestru (Baronzi) $i haiduci
cu incercarile lui Bolintineanu $i N. Filimon,
romanul romanesc era Inca departe de marea
proba de maturitate intelectuala a genului.
Confruntat cu a astfel de situatie, tanarul istoric
de odinioara N. lorga se Intreba Intr-un articol
De ce nu avem roman (1890), pornind de la
constatarea ca In Occident proza de mari
dimensiuni era In plina expansiune, iar la noi
domina poezia $i in proza se dezvoltase doar

II

genul scurt, Cateva decenii mai ta IU ~ :- - ~

sociologul M Ralea I~i punea aceeas ir:
bare, In conditli literare relativ schimba 6 J=
ce nu avem roman, Viata Romaneasca, c.7
Incercand sa explice cauzele retardarii gen lUI
prin lipsa de stratificatie sociala clara si struc
turarea insuficienta a unor tipologii umane
Este evident ca dezvoltarea romanului roma
nesc s-a grefat pe de acest tel. EI a fast rand
pe rand istoria ~i In general paseist
(1\11, Sadoveanu), taranesc ~i evenimential
(L, Rebreanu), provincial ~i uneori idilic (Ionel
Teodoreanu, Gib. Mihaescu), cronici de
moravuri ale mahalalei (GM, Zamfirescu) $i
ale Capitalei (Cezar Petrescu, G, Calinescu).
Cu H. Papadat-Bengescu, romanul devine
existential cu eroi problematici (Camil
Petrescu, M, Eliade, A, Holban) etc,
Privit din punct de vedere istoric, romanul
romanesc poate fi perceput ca un fenomen
continuu de diversificare a subiectelor si a
temelor $i de multiplicare a tehnicilor de scri
itura. Oricum, el s-a dezvoltat de la exterior
spre interior, de la evenimente reale sau posi
bile la situatii fic\ionale ~i fantastice, de la per
sonajele concepute ca exponente istorico-so
ciale la tipurile umane problematice, obse
sionale, masculine sau feminine, de la omul
obisnuit la individul alienat si absurd,
Indiferent In ce timp si tara soar fi format,
romanul trebuie privit ca 0 dovada de maturitate
a unei natiuni, atat pe pianul civilizatiei si
moravurilor, cat si pe cel al limbajului. A~a cum
copiii pot scrie versuri, dar nu proza, la fel si
popoarele, pana nu ajung in stare adulta sub
diverse aspecte, nu pot concepe romane, Se
stie, de pllda, cu ce probleme de limbaj se con
fruntau prozatorii germani din secolul al XVII-lea,
Intr-o vreme In care spaniolii ~i francezii cladis
er' unele opere romanesti fundamentale.
Apreciat la modul global, acum, la acest
sfarsit de mlleniu, romanul romanesc apare,
ata! pnn realizarile, cat ~i prin rata rile sale,
explicabll 1a modul individual sau sterie. ea 0
:glwda .::on::en ra a intr-un spatlu de 7--8
Je:';;f ::::: _ :J
31
ul:e lard n:e direcli s

ale globului.
- ~ =_ -=-=-_- . . ~ a algamare ~i scurtcir
~.=~ ~;.~s
lesiri din vremile
manesc are un
-::'s.:,- ea u. Rebreanu)
V Gheorghiu,
~r~ a. E. Barbu) si
eagu), mitie (M.
Eliade,
<: ~ :::-.::: 001 e (N. Breban),
textualis 51 e~er .... O'~.- I
Agopian, B.
Hora5angian), abul 5 . ez eric (M Ciobanu,
AI. Ecovoiu, Carin Bra al, piloresc si baleanic
(Radu Albulescu, Daniel Banulescu).
Fara Indoiala ca, integrat In istoria prozei
romanesti europene sau transcontinentala,
romanul romanesc nu constituie un pleonasm
cultural sau 0 unica varianta locala fara sem
nifica\ie Traducerile lui P. Istrati sau
L. Rebreanu au constituit succese indubitabile,
dar $i probe de recognoscibilitate a unui spe
cific etno-psihic romanesc. Raportarea la
proza europeana din ultima jumatate de veac
pune In lumina un fenomen mai larg de
stagnare sau tatonare Inca insuficient de edifi
catoare atat la noi, cat ~i In alte parti ale lumii.
Proza latino-americana intra cu grandoare
In anumite cicluri repetitive. Europenii par
istovi\i dupa poezie; proza de mari dimensiuni
Incepe sa intre In declin. Intrarea apropiata In
mileniul urmator nu prezinta semne de revigo
rare. Am impresia ca postmodernismul a fast
ultima incercare de a Impinge romanul spre
propria disolu\ie, In acest context $i seriitorii
romani se complac In diferite jocuri manieriste
care, fie ca reiau anumite tehnici literare ~i teme
mai vechi, fie ca au intrat pe fagasul unei aven
turi deconstructiviste a seriiturii, nu depasesc 0
stare de criza din ce in ce mai evidenta. Asa ca
la Intrebarea mai veche a lui P de Bressdeff ai
va Ie roman a~ raspunde ca: nicaieri.
Au trecut aproape noua ani de 1a
evenimen!ele din decembne dar -a
nici un motiv sa cred ca in p ;:a r :5.:: r3 :-a
fi produs vreo lTluta '? :22.~ =-: :: :- _-~ -.::;
Este adevara' .:.a :: ':::.:i~' <: :=-=
::;:i

_ __

.0

Dosar
genu I scurt, Cateva decenii mai tarziu, criticul $i
sociologul M, Ralea i$i punea aceea$i intre
bare, In conditii literare relativ schimbate (De
ce nu avem roman, Viata Romaneasca, 1927),
incercand sa explice cauzele retardarii genu lui
prin lipsa de stratificatie sociala clara $i struc
turarea insuficienta a unor tipologii umane,
Este evident ca dezvoltarea romanului roma
nesc s-a grefat pe de acest tel. EI a fost rand
pe rand istoria $i in general paseist
(M, Sadoveanu), taranesc $i evenimential
(L, Rebreanu), provincial si uneori idilic (Ionel
Teodoreanu, Gib, Mihaescu), cronici de
moravuri ale mahalalei (GM, Zamfirescu) $i
ale Capitalei (Cezar Petrescu, G, Calinescu),
Cu H, Papadat-Bengescu, romanul devine
eXistential cu eroi problematici (Camil
Petr scu, M, Eliade, A. Holban) etc,
Privit din punct de vedere istoric, romanul
romanesc poate fi perceput ca un fenomen
continuu de diversificare a subiectelor $i a
temelor si de mUltiplicare a tehnicilor de scri
itura, Oricum, el s-a dezvoltat de la exterior
spre interior, de la evenimente reale sau posi
bile la situatii fiction ale si fantastice, de la per
sonajele concepute ca exponente istorico-so
ciale la tipurile umane problematice, obse
sionale, masculine sau feminine, de la omul
obisnuit la individul alienat si absurd,
Indiferent In ce timp $i tara soar fi format,
romanul trebuie privit ca 0 dovada de maturitate
a unei natiuni, atat pe pianul civllizatiei $i
moravurilor, cat $i pe cel al limbajului Asa cum
copiii pot scrie versuri, dar nu proza, la fel $i
popoarele, pan a nu ajung In stare adulta sub
diverse aspecte, nu pot concepe romane, Se
$tie, de pi/da, cu ce probleme de limbaJ se con
fruntau prozatorii germ ani din secolul al XVII-lea,
intr-o vreme in care spaniolii si francezii cladis
era unele opere romane$ti fundamentale
Apreciat la modul global, acum, la acest
sfarsit de mileniu, romanul romanesc apare,
atat prin realizarile, cat si prin ratarile sale,
explicabile la modul individual sau steric, ca 0
oglinda concentrata intr-un spatiu de 7-8
decenii a celor mai mu/te tendinte, directii si
experiente din proza acestui veac, intalni e in
diferite arii de cultura de pe continentul
stru.

ca $i de pe alte meridiane ale globului.

Prin acest efect de amalgamare $i scurtcir
cuitare, de sincronizare $i ie$iri din vremile
certe de mimetism, romanul romanesc are un
puternic colorit local (Sadoveanu, Rebreanu)
$i cosmopolit (P Istrati, C,V, Gheorghiu,
P, Dumitriu), realist (M, Preda, E, Barbu) $i
oniric ($1. Banulescu, F, Neagu), mitic (M,
Eliade, V, Horia) $i socio-politic (N, Breban),
textualist si experimental ($1. Agopian, B,
Horasangian), fabulus $i ezoteric (M, Ciobanu,
AI. Ecovoiu, Carin Braga), pitoresc $i balcanic
(Radu Albulescu, Daniel Banulescu),
Fara Indoiala ca, integrat In istoria prozei
rOmane$ti europene sau transcontinentala,
romanul romanesc nu constituie un pleonasm
cultural sau 0 unica varianta locala fara sem
nificatie Traducenle lui P. Istrati sau
L, Rebreanu au constituit succese indubitablle,
dar $i probe de recognoscibilitate a unui spe
cific etno-psihic romanesc. Raportarea la
proza europeana din ultima jumatate de veac
pune In lumina un fenomen mai larg de
stagnare sau tatonare Inca insuficient de edifi
catoare atat la noi, cat si in alte parti ale lumii,
Proza latino-americana intra cu grandoare
in anumite cic/uri repetitive. Europenii par
istoviti dupa poezie; proza de mari dimensiuni
Incepe sa intre In declin. Intrarea apropiata In
mileniul urmator nu prezinta semne de revigo
rare, Am impresia ca postmodernismul a fost
ultima incercare de a impinge romanul spre
propria disolutie In acest context $i scriitorii
romani se complac In diferite jocuri manieriste
care, fie ca reiau anumite tehnici literare si teme
mai vechi, fie ca au intrat pe fagasul unei aven
turi deconstructiviste a scriiturii, nu depasesc 0
stare de criza din ce in ce mai evidenta, A$a ca
la Intrebarea mai veche a lui P. de Bressdeff ai
va Ie roman as raspu lde ca: nicaieri.
Au trecut aproape noua ani de la
evenlrTJen ele din decembrie, dar n-am
red ca in proza noastra soar
nici n ma 'v
fj produs re
watle Iiterara de profunzime,
Este ade 'ara a Ispari ia cenzurii, ca $i eli
S"II':elor de teama intretinuta de
5 S;9....
-::a.:a au creat mari iluzii si spe
:::.::; ir a 'eas perioada de radicalizare

sa

Dosar
a con~tiintelor n-am putut constata decat
deplasari de accente, evidente, in libera
lizarea scriiturii, 0 largire ~i 0 aprofundare a
perspectivei asupra trecutului demistificat de
prejudecati si, incontestabil, 0 diversificare
tematica. Personal sunt Inclinat sa cred ca in
acest rastimp In proza noastra nu s-a produs
decat 0 deplasare de accente in modul de
explorare a realitatii care nu s-a sold at inca cu
opere superioare pe plan esteticfata de cele
dinainte de 1989. Dar oricat de subiective pot
fi aceste afirmatii, ele se cuvine sa fie justifi
cate, iar validarea lor nu se poate realiza
decat prin comparatie. in acest scop, vom
pune in balanta opere actuale si romane
scrise In perioada totalitara, ca si cal1i de ser
tar ~i alte romane publicate in timpul cenzurii.
in privinta scrierilor de sertar imi permit sa
consider ca atare numai cal1ile tainuite, nu ~i
cele ofertate editurilor, dar respinse din con
siderente politice sau ideologice si publicate
dupa 1990. Ei bine, stau si ma intreb daca se
poate spune ca este mai bun romanul Sertarul
cu aplauze de Ana Blandiana decat Balanra
de I. Baiesu? Daca este superior Pe Muntele
Efel de Teohar Mihadas fata de Gel mai iubit
dintre pamanteni de M. Preda sau unele
romane ale lui D.R. Popescu? Ca asemenea
marturii autobiografice pot fi socante, nu ma
Tndoiesc. Dar valoarea de soc nu Ie spore~te
si valoarea estetica.
Proza de sertar a produs insa ~i opere
exceptionale. Cele trei volume publicate din
tetralogia lui Dinu Zarifopol (Naufragiul,
Moartea lui Levi, $ah la rege) se inscriu prin
tre cele mai de seama realizari ale romanului
romanesc traditional din perioada postbelica
pana astazi.
Dar modificarea orizontului de asteptare
poate crea in pianul receptarii cele mai variate
si ciudate surprize.
$i fiindca am pornit de la problema unor
posibile mutatii de constiinta dupa 1989, trebuie
totu~i sa consider ca In unele cazuri izolate ele
sunt posibile ~i verificabile prin operele scrise in
acest rastimp. Ma intreb, de pilda, daca Alecu
Ivan Ghilia ar fi putut scrie un roman utopic ~i
enciclopedic crestin Piramida daca nu soar fi

despEirtit in mod total de sinele sau anterior?

Mutatiile de constiinta sunt la fel ca si conver
tirile religioase, radicale la nivelul perceptibil,
controlabil, al mentalitatilor; este evident ca
intr-o societate destructurata, in curs de remo
delare, au avut loc prefaceri surprinzatoare, de
tectabile atat prin atitudinea fata de unele
romane cu mesaje diferite, publicate fie Inainte
de 1990, fie In anii urmatori. Ma limitez doar la
cateva exemple ce mi s-au parut extrem de edi
ficatoare. Scrisa in contrasens cu sistemul nos
tru totalitar ~i ca atare neacceptata de instru
mentele puterii, trilogia lui Dragomir Horomnea,
Drumul ciobanilor, n-a avut nici un ecou asupra
publicului postdecembrist. Acelasi fenomen s-a
repetat, la 0 scara mai redusa, cu romanul lui
Alexandru D. Lungu Moarte marunta Reactii
mai bizare au avut loc ~i fata de alte c.rti ale
unor autori nonconformisti, citite inainte de
1990 cu 0 simpatie complice. Dar nici romanele
de acest gen, scrise de A. Buzura sau
P Salcudeanu, nu mai beneficiaza de 0 audi
enla foarte larga. Evident ca romanele vor iesi
din orizontul de a~teptare al acestor cititori cu
alta mentalitate, sunt mult mai numeroase,
incat nimeni nu Ie poate prognoza un viitor in
mileniul care urmeaza.
Nu cred ca se poate vorbi de 0 domi
nanta a spiritului proustian In acest
secol. $i In Franta reactia fata de Proust a
Inceput prin 1947-1950,0 data cu noul roman
$i proza absurda a eXistentiali$tilor. Con
cepute In etape diferite, modelele prozei con
temporane au venit din diferite directii. Dupa
parerea mea, putem distinge mai multe mod
ele, deduse din operele lui Kafka, Gide, Joyce,
Dos Passos, Faulkner, Borges. Un model sin
tetic sud-american s-a constituit mult mai tar
ziu decat toate cele enuntate Dar nu putem
uita faptul ca in secolul XX au actionat modele
mai vechi sau mai noi, amestecate, interferate
sau autonome, in diferite zone ale prozei
romanesti. Modernitatile cele mai variate ale
prozei din acest veac n-au scos din circulatie
modelul Balzac, Toistoi sau Dostoievski, chiar
daca occidentalii n-au avut mereu aderenta la
spiritul slav. G. Popeni a dorit sa scne ca
Toistoi, dar a marturisit ca nu a reu$it, A. Gide

Dosar
s-a organizat pe parcusul tirnpului Tn serii lite
rare mai lungi sau mai scurte. Dar unele serii li
terare Tncep Tn antichitatea greco-romana.
Romanul pastoral se deschide cu Daphnis ~i
Chloe (Longos), iar romanul de aventuri cu
Etiopicele de Heliodor. Daca proza pastorala,
arcadiana, se epuizeaza prin secolul al 17-lea,
romanul de aventuri se prelunge~te prin proza
picaresca pan a Tn secolul XVII. Romanul roma
nesc este Tn cea mai mare masura un produs al
secolului nostru. In orice gen, prozatorii romani
nu sunt capi de serie pe plan european. Unii
(Rebreanu, Sadoveanu) pot fi ca apreciati atare
doar sa istoria interna a genului. Daca accep
tam ideile unor pro to tipuri, atunci prozatorii
romani au fost doar constructori de variante
na,tionale, a~a cum sun! ~i alti scriitori din diferite
tari. Dar raporturile acestea istorice de anterio
ritate-posterioritate nu exclud posibilitatea ca
variantele sa fie mai complexe ~i mai profunde
decat prototipuri/e. Oricum, timpul Tn care traim
nu se arata a fi favorabil unor opinii literare
ferme din cauza efortului de perturbare a con~ti
intei, produse de procesele de destructurare ~i
restructurare a societatii. Dar poate tocmai din
cauza acestui spirit relativizant, agresiv $i une
ori demolator, se impune selectia unor piloni
statornici $i Tn arta romanului. Ca peste tot, $i pe
cerul romanului romanesc eXista cateva "stele
fixe" de prima marime, Tn jurul lor polarizandu
se alti a$tri de dimensiuni diferite, dar oricum
mai putin proeminenti. Nu este vorba de 0 tabla
de valori indiscutabila, ci doar de 0 macheta
personala. Dupa opinia mea, dintre prozatorii
nostri clasicisti raman Tn primul esalon scriitori
ca L. Rebreanu, M. Sadoveanu, Camil
Petrescu, H. Papadat-Bengescu, Cezar
Petrescu $i G. Calinescu. Stim ca fiecare dintre
ace$tia au opere inegale, dar cele de durata Ie
asigura perenitatea. Critica Ie va repune mereu
cartile Tn discutie $i Ie va reaseza Tn diferite
feluri, dar nu cred ca va putea sa Ie anuleze.
E$alonul urmator este mult mai cuprinzator $i mai
variabil. EI se Tntinde de la P. Istrati, M. Eliade, V
Horia, CV Gheorghiu, G. Mihaescu pan a la
I. Teodoreanu, G.M. Zamfirescu, A. Holban,
G. Galaction, I. Agarbiceanu etc., etc. Unele
carti ale acestora s-au perimat, altele vor mai

urca poate pe scara de valori, dar rareori au

cazut total In desuetudine.
Distinctia facuta de unii critici francezi
Tntre scmtura aventum Sf aventura scrt
iturii mi se pare justificata. Ea se Tntemeiaza
pe cele doua dominante ale prozei mondiale,
prima constituindu-se prin romanele eveni
men,tiale, iar cea de-a doua, de tip analitic
experimental, decurgand din productivitatea
legaturii si nucleele sale de generatori textuali.
Evident ca aceste doua dominante apar $i In
formule mixte. In privinta descrip,tiei se cuvine
sa precizez ca ea a fost ridicata la rangul de
procedeu scriptural fundamental de romanul
zolist $i de unele opere din $coala noului
roman, bazate pe tehnica descrip,tiei obiectelor.
Din punct de vedere istoric, scriitura aven
turii este cea mai veche. 0 Tntalnim Tn aven
turile din romanul lui Heliodor, Etiopicele; pro
Iifereaza excesiv In proza cu aventuri ca
valere$ti $i romanul baroc (Cervantes,
Gracian), In literatura picaresca din Spania,
Franta, Anglia $i Germania, In proza balza
ciana $i In romanul de familie (Les Thibau/~,
Tn literatura lui Kazantzakis $i Tn romanul de
razboi (H. Bill) etc.
La noi, romanii, 0 regasim In romanul de
mistere si Tn proza lui Rebreanu, ea fiind do
minanta $i In romanul lui Alex. Ecovoiu si
recent In tetralogia lui Dinu Zarifopol.
Daca aventura scriiturii a Inceput Tn poezie
o data cu experientele scriitorilor baroci en
glezi si germani, In proza am detectat-o mult
mai tarziu In romanul Tristram Shandy (1760)
de L. Sterne. EI a spart textul compact al ro
manului Tn monologari interioare izolate, fraze
Tntrerupte prin puncte, cuvinte izolate $i goluri
spatiale. Suprarealismul a relevat discursul
amalgamat $i incoerent In romanul lui A.
Breton Nadya, dupa care a urmat 0 Intreaga
revolutie a discursului literar, experimentata
de J. Joyce. S Beckett a demontat discursul,
separand forma de substanta ei (texte pentru
nimic) , lasand mecanismele scriiturii sa circule
liber, prin zicere $i tacere. Mai tarziu, sub influ
en\a celor de la Tel Quel, J Ricardou
lanseaza generatorii textuali Dupa 1970,
experientele textualizante se Inmul\esc $i se

Dosar
poate demonstra ca proza romaneasca ar fi
fost total viciata de ideologie. Mulli autori au
facut apella diverse su~terfugii pentru a pastra
autenticitatea unor romane de talie europeana.
Pana ~i unii prozatori de stanga (I. Lancranjan,
D. Sararu) au devenit insurgenli.
Miirturisesc ca n-am fost un cititor
.prea zelos al prozei din fostele lari
socialiste. Dar obligaliile mele editoriale
Tndelungate m-au constrans sa-mi Tnving unele
prejudecali despre inferioritatea literaturii
socialiste fala de alte culturi. In memoria mul
tora dintre noi, stalinismul ~i jdenovismul au
J\
Tntrelinut mari rezerve fala de literatura par
tinica, la modul global. Lecturile facute au
demonstrat Tnsa ca numero~i prozatori au
strabatut Tntr-un fel sau altul corsetul cenzurii
care dupa disparilia marilor opresiuni a devenit
mai laxa. Nu ma refer doar la romanele lui
Bulgakov, Pasternak si SoljeniFn, apreciate de
criticii occidentali. Este vorba de alte genera\ii
de romancieri, ca V. Rasputin, B. Okudjava,
Vejinin, AI Kron etc. Fiecare Tn felul sau a
reprezentat condilia umana a unor personaje
Tn stare de criza Tn fala bolii, a mortii sau Tn
deten\ie. A disparut astfel falsa eroizare si opti
mizare a omului sovietic, locul ei fiind luat de 0
profunda sinceritate tragica.
Care este situalia romanului romanesc
Aceleasi fenomene s-au petrecut $i Tn larile
.Ia sfar$itul secolului XX? 0 schila de
vecine, ca ~i Tn RDG. De la romanele lui raspuns la 0 asemenea Tntrebare totala Soar
Krileja, M. Bulatovici pana la cele ale lui putea contura Tn momentul cumularii tuturor
St. Heym, s-a configurat 0 proza problematica raspunsurilor la ancheta Caietelor critice. De
cu personaje problematice, privita cu simpatie fapt, ea este cat se poate de binevenita, pen
si interes ~i Tn mediile occidentale. Asemenea tru ca ne aflam, efectiv, la sfarsitul primului
tipuri de romane nu se perimeaza prea secol eomplet din istoria romanului in limba
repede. Ele raman ca niste marturii despre romana. Ceea ee ne ereeaza 0 real a difieul
Atlantida socialista, scufundata.
tate de situare. Dar aiei se euvine, ered, 0 pre
Am citlt cu mult interes marile eizare. Istoria romanilor pare, eel pu\in pana Tn
panorame epice realiste si psiho prezent, prizoniera a fatalita\ii rupturilor ciclice .
logice din trecut $i din prezent. Regretabila mi Desfasurarea ei este Tntrerupta, sparta, frae
se pare lipsa de Tndrazneala a prozatorilor turata, $i asta pentru ani, decenii si Tntr-o
actuali de-a explora dramele individuale ~i de inlanluire ce se etaleaza pe mai multe seeole.
grup ale oamenilor din societatea noastra Mersul inainte nu mai este posibil decat dupa
destructurata, mai exact absenla condiliei un eonsiderabil reeul, 0 lunga perioada de
umane a oamenllor din societatea de stagnare menita sa reeupereze timpul netrait,
tranzilie, cu toate efectele ei perturbatoare iesirea de pe orbita. De aeeea, mentalitatea
romanilor si a altor popoare care cunose ace
asupra tuturor generatiilor.
lasi mal geographique ~i/sau istoric este do
minata de eon~tiinla efemerului. De refuzul de

10

omanul

romanesc:
1 Ode ani
si, tot viitorul
in iata
,
1

11

Toamlumea
emlte paren

de ani de condamnare. Gulliver in Tara

Minciunilor de Ion Eremia a aparut In 1992 la
Editura Funda\iei Culturale Romane $i este 0
enorma alegorie satirica a regimului totalitar
- un gen foarte slab ilustrat in literatura
romana. Autorul a fost amplu prezentat Tn Los
Angeles Times, in suplimentul literar al cotidi
anului Washington Post $i In Reader's digest,
dar e complet ignorat Tn Romania. Ion Eremia
are 85 de ani, traie$te la Bucure$ti
(tel 630.63.59) $i tot mai crede ca Tntr-o zi un
editor se va interesa de manuscrisele sale.
Romanul romanesc este un gen de 0
remarcabila vitalitate, cu 0 mare
imagina\ie a formelor. Una dintre marile sale
calitati este ca nu $i-a epuizat viitorul Cateo
data se manifesta Tnsa intr-un fel frivol $i uituc.

11

\I

S-au dat si se vor da raspun

suri fel de felintrebarilor puse
mai sus, fiindca, oricat si oricand arta poate fi
discutata. (Dirijata se lasa mai greu, daca-i
arta) Este, prin urmare, $i cazul romanului, Tn
speta a celui romanesc contemporan. Dupa
opinia mea, depa$ind criza momentului prin
care trec astazi atatea - oameni, institu\ii,
idei -, el va continua sa ramana ceea ce
este: genulliterar cel mai complex, mai cautat
si mai popular Tn sensul strict al cuvantului,
daca ma gandesc ca $i pe vremea cand eram
eu bibliotecar majoritatea cititorilor maturi
(cateva mii) Tmi cereau categoric: "Romani".
Va suferi modificari, probabil, printre altele $i
formale - editarea pe dischete, reducerea la
trei, patru sute de pagini, fiindca, mii, cine va
mai avea timp sa Ie citeasca?1 - dar, cu si
guranta, el va deveni cel mai autat gen pe
piata beletristica a mileniului urmator. Nu vad
posibila, nici cum ar ara a 0 alta inventie.
Secolul XX I-a cladit rin aril sai arhitec\i,
Toistoi, Faul ne
rou t.
ceo
rq ez $i
toti ceilalti. pri I fae ;1 ehiar de catre
Dumnezeu, b lui J""'" a lui. dupa chipul $i
asemanarea p' P"'3.
d, cred eu,
totusi. Dost ',;:s :;::a za i cercarile unora
de a iventa a --:" _ S r _ n-a esti. desfiintand
-au dus la nimic
naraliu e- . .:.::=';Ei-:: e'
bu
:::-:::=: -;: -,"2.
Ii eratura e un
pal
:-s:' -...: _-:: ~ "'-3 se afla un alt chip,
a d::: .... a - :- =__ !:~- 1 aginea uneia din
:2. 5 -um, de-a lungul

1 11

a aa
a

Dosar
veacurilor, noi, scribii, am aluneca unullntr-altul.
Romanul ramane 0 etalare a artei de a Imbina
realismul cu fantasticul, viata cotidiana cu
misticismul, prezentul' cu trecutul", Imi vin In
minte cuvintele unui scriitor nordic. Tocmai de
aceea, mi se pare ca "noul roman", spre
exemplu, nu a interesat cititorii, ba dimpotriva
as zice, i-a Indepartat de adevaratul roman,
"narativ", cu "story", Tn care rusii continua sa
toarne lumea pe legile sfinte ale traditiei lor,
a$a cum I$i toarna c1opotele, din bronzul cu
dangat inconfundabil. La fel Americile,
francezii sau germanii care au dat $1 vor da
omenirii marile romane, structuri cu designul
fatadei variind, desigur, de la 0 epoca la alta,
precum Chevroletul, de pilda, care $i-a schim
bat mereu Infati$area, ramanand In fond Insa
acela$i mecanism formidabil, compus dintr-un
motor $i patru roti, Cu arta recunoscuta a con
ciziei, distinsul academician Eugen Simion
Tncheia unul dintre colocviile dedicate roma
nului contemporan conchizand: "Romanul se
Indreapta spre naratiune. Va povesti tot
despre marchiza care la ora cinci fix pleaca In
ora$, dar are celularul Tn poseta $i In timpul
liber navigheaza pe INTERNET".
Cred ca fiecare moment istoric Tsi are
romanul care-I descrie, I$i face propriul roman
$i a$a se va Intampla mereu. Romanul
ramane 0 forma durabila cat umanitatea, prin
care ea I$i va exprima existenta, nelini$tile,
Intrebarile. Dupa el - ca importanta, nu ca
audienta - vor urma totdeauna filmul, televi
ziunea artistica, toate celelalte, cate mai sun!.
Despre romanul romanesc, cum se Intam
pia In general la noi, toata lumea emite pareri,
Avizati sau neavizati, nu conteaza. fmping cu
osardie discutia catre zona politicului, cer
capete, blameaza, Infiereaza, nu recunosc
nimic, Am asistat recent la Tntalnirea unor scri
itori de toate varstele, unde un politolog ragusit,
cu aere de Robespierre In adidasi, facea tabu
larasa tot romanul romanesc. S-au mai vazut
asemenea cazuri Tn mai toate culturile lumii:
Incercari de subtilizare a piedestalelor, pentru
cocotarea unor amoebe patrunse prin efractie
In Panteon. La noi, a devenit chiar de "bon ton",
pentru unii a$a-zi$i "eliti$ti". Numai ca fabula cu
$oarecele care vrea sa mute muntele din loc
functioneaza implacabil, In detrimentul prapadi-

tului patruped. Greu sa rozl la garniturile

Sadoveanu, Rebreanu, Preda, Barbu, Te
plesne$te peste tot, cum ca$ti gurita cariata,
jngerul" lui Fanu$ Neagu, scoboara din tari
jmparatul norilor" adus de D.R. Popescu la 0
"Vanatoare Regala", ta$ne$te, luminoasa,
"Bunavestirea" lui Breban.
Nimeni nu spune ca ghiara comunismului
n-a facut ravagii $i-n literatura romana de dupa
razboi, n-a zmuls-o, datorita acelui blestemat
"realism socialist", din modernitatea In care
abia intrase, In 1920, prin "lon" sau prin
romanele proustiene ori de influenta joysiana,
schimbandu-i total ritmurile $i traditiile, facand-o
sa se regaseasca, tarziu $i desfigurata, abia
dupa 1960. In tot acest timp Insa, valori s-au
format, au existat $i s-au impus, printr-o
neTnchipuita Tndarjire, subterana rezistenta,
fiindca, lucru $tiut, dictatura a unit intelectualii,
arti$tii pe care, acum, iata, democratia Ii
dezbina. Continuitatea a existat, $i peste
palimpsestul generatiilor succesive Tsi a$tern
azi litera noii romancieri, Mircea Nedelciu,
George CU$narencu, Catalin TTrlea, altii
Despre cititorii acestor proze vaste am
spus ca se vor Intoarce cu timpul, altii noi Ii se
vor adauga, iar calitatea lor va inlocui canti
tatea impresionanta de altadata, fara ca vre
una dintre parti - scriitor-cititor - sa sufere.
Patrunderea romanului romanesc In lume
este 0 problema a carei abordare mi se pare
timp pierdut In zadar, atata vreme cat planeta
a fost, este, va fi sub controlul marilor puteri,
tinzand astazi sa devina una singura. Prin
forta banului, ele hotarasc soarta celorlalte
tari, mici $i mijlocii, implicit accesul culturii lor
pe piata mondiala. Acestor impedimente
majore Ii se adauga dibacia noastra nationala,
absolut specific a, de a ne da ne da cu stangul
In dreptul, dezinteresul, dezorganizarea noas
tra balcanica, saracia,
Viitorul romanului romanesc cred ca de
pinde, normal, de generatlile deja afirmate, dar
sta, cu precadere, In puterea $i harul tinerelor
generatii. Cum vor privi ele lumea, cum vor
reu$i s-o faca roman, dobandind 0 noua expe
rienta dupa cele anterioare? (postmodernism,
aventura scriiturii, romanul politic etc,). In
mainile lor se afla cheia viitoarelor capodopere.
Si a criticilor care Ie vor descoperi I

II

an lui romanesc,
st continuata doar
=: ".iJ i si-a redobandit
",? . "-~~ s
espectul de sine ca
gen.
upa e ('2' '= e 9 socio-culturale din
e es etice din anii '80,
anii '70 si expe' e
romanul rom -nes j<: age sufletul acum, la
sfar$it de secal XX . i epu de secol XXI.
~tie ca este maur si capabll de cursa lunga,
adasta
la
\armul
dar,
deocamda a.
obi$nuin!elor, se odih e$te si asteapta olerta
unei noi calatorii. Este u$or nelinistit, u$or
debusolat. Curen\ii bat altfelin ocean, orizon
tul de asteptare s-a schimbat, trebuie sa na
vigheze altfel. Cred ca are a invata simplitatea
in istorisire, rostirea aceea directa care
cutremura $i incanta.
Dupa parerea mea, a mutatie... gene
tica, ca sa-i spun a~a, adica de pro
funzime, nu este de observat in epica
romaneasca dupa decembrie 1989. Doar ca
romancierul roman s-a allat liber sa scrie
despre ce vrea ~i cum vrea. Aerul tare al li
berta\ii i-a facut pe multi romancieri sa se
dedea la excese, unele dintre acestea situ an
du-se chiar sub limita comercialului. Este
vorba despre a cosmetizare, nu despre 0 ade
varata schimbare la lata. Deci, la nivel de
fenomen care poate fi generalizat, romanul
romanesc nu s-a metamorfozat. Libertatea
tematica $i cea de exprimare constituie inca
numai poten!ialitati in ordine estetica.

:a

Savorbim
despre

rOmanClem
romam
A

Critica literara obisnuieste ~i ea, aido

ma tuturor celorlalte arte, sa 5e joace
retoric. "Avem roman?" $i "incotro se indreap
ta romanul romanesc?" sunt intrebari cu
u~oara tenta histrionica, pentru ca ele nu infir
ma 0 certitudine, ci doresc sa atraga atentia
asupra respectivei certitudini, In Incercarea de
a 0 nuan!a. Sigur ca avem roman l Numai ca
romanul romanesc s-a nascut relativ tarziu, pe
la mijlocul secolului al XIX-lea, mo~it de tra
duceri mult prea amestecate valoric, ~i vreo
trei sferturi de veac a imitat cam fara stralu
cire. Nicolae Filimon si Duiliu Zamlirescu sunt
exceptii care nu au lacut, din pacate, regula.
Roman in adevaratul inteles al cuvantului
avem de-abia dupa primul razboi mondial.
Cand vorbim despre atestarea genului
romanesc la noi, este bine sa luam In calcul
nu atat marile izbanzi (ori rasunatoarele e~e
curi - de ce nu?I), cat mai cu seama exis
tenta ~i valoarea mediei. Avem roman din
momentul in care s-au "prod us" multe romane
bune, "consumate" de multi cititori Indeajuns
de aviza!i ca sa evite kitsch-ul. In aceasta

in cautarea timpului pierdut, Ulise,

3 Punct-Contrapunct, Zgomotul si furia

si (chiar asa l ) Morome,tii.
In acest secol, romanul romanesc $i-a
.achitat datoria lata de literatura
romana, a Intregit-o cu un gen necesar. In
ceea ce prive$te mapamondul literar, doar
Marin Preda II poate completa, cu a viziune
profund originala asupra conditiei umane, $i
asta doar daca Morome,tii ar putea Ii tradus cu
genialitate. in rest, pentru noi, cei mai impor
tan\i romancieri imi par a fi Filimon,
Sadoveanu, Rebreanu, Camil Petrescu,
Mateiu Caragiale, Marin Preda, Eugen Barbu.
Lista urmeaza sa lie completata cu romancieri
contemporani, dintre care unii isi au deja aSI

Dosar
clasei Tntai, calatorii rama$i din acest veac,
privind melancolic peronul care $i el asteapta
sa fie cotropit de pa$ii~viguro$i ai tinerei gen
era\ii de caramidari. "Ce lume grabita sa se
Intalneasca cu viitorul" T$i spun, Tn gandul lor,
batranii calatori cu frunlile lipite de sticla racori
toare a ferestrelor c1asei a Intaia.
Deocamdata, paginile gazetelor literare se
umplu cu meditaliile comentatorilor, abstracte,
dinainte minate de ambipa descoperirii
mutaliilor, ahtiate de lustrul alinierii la medi
taliile $i soluliile unor ideologi ai "estului",
polonezi Indeosebi $i cehi, sufocate de
placerea de a se da Tn scranciobul acestora, si
de a fi, astfel, la zi, fara ambi\ia unei contribulii
originale. Alt tip de aliniere totalitara pana la
urma, Insa Romanul n-a aparut Inca In Estul
post - 1990 - eseulline Inca loc de literatura,
iar cititorul caruia speram sa i ne adresam,
acum sfa$iat Intre patima telenovelei, In toata
lumea, $i (Intr-un paralelism deconcertant),
voga CD-ROM-ului, e a$teptat sa se Tntoarca
la ceea ce numeam la Inceput Povestea
raliunea de a fi a Romanului.
Proust, fireste, apoi Camus $i
Malraux, americanii din generalia
Faulkner $i Hemingway $1 din genera\ia
Truman Capote si latino-americanii si rU$ii
pomenili mai Tnainte, cu acel Rasputin
emblematic pentru ei.
Romanul romanesc al acestui secol a
impus, cred eu, partizanatul social al
scriitorului, castig enorm, pentru ca astfel
romanul autentic a fost sustras experien\elor
sterile, efeminate, estetizante, epidermice,
tocmai acest partizan at facandu-I capabil sa
reziste $i timpului $i atator "muta\ii".
Rebreanu, Sadoveanu, Camil Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu
mereu nedrepta\it, Petru Dumitriu, Calinescu,
Preda, Barbu. Ma opresc Tn fala generaliei
mele, pe care numai 0 nefericita pudoare ma
Impiedica sa 0 Inscriu cu toate numele ei cu
adevarat mari.
Aventura scriiturii a produs 0 intere
.santa literatura, indiscutabil, s-au scris
carli cuceritoare sub dictatul acestei des
coperiri, Insa eu cred ca Romanul ramane

3
4

scriitura aventurii. Care dintre cMile real

mente fasci nante descriind aventura scriiturii
poate egala scriitura aventurii din Moartea lui

Ivan I/ici?
Romancierul e Toistoi, e Dostoievski, e
Faulkner, e Marquez din Un veac de singura
tate, e Rebreanu sau e Barbu din Groapa, ca
sa ma refer la romani
fntrebarea cu numarul 6 ilustreaza faptul
ca epica romaneasca e mai modesta In acest
spa\iu al modernismului si postmodernismului
fata de Tmpatimirea criticii romane$ti care a
facut din modernism si postmodernism
subiectul unor pa ini mult mai numeroase
decat paginile epicii autentice ilustrative.
Pierderea reala la care se r fera
aceasta Intrebare e In mare masura $i
rezultatul libertalii care i s-a oferit cititorului
roman de a 0 citi pe Sandra Braun si mille ei
de epigoni tradusi In Romania In tiraje de care
scriitorul roman nu s-a bucurat niciodata.
Aceasta pierdere nu e Insa neaparat $i refle
xul unei mutatii de esen\a In receptivitatea citi
torului asediat acum de bombardal1lentul TV
$i al unei prese In care predominanta e anec
dotica domestica, inclusiv triviala. Cucerit
macar epidermic de maculatura ieftina, drept
rezultat al acestui razboi "eliberator" de
prejudeca\i $i de inhibitii pUdibonde, cititorul
din a carui garnitura de mobila tacea parte,
odata, $i articolul Biblioteca, prizonier al unui
standard de via a Tn nelini$titoare scMere, s-a
refugiat 0 vreme si in universul acestei litera
turi care II iluziona ca via\a lui poate fi $i aido
ma celei din thriller-ele erotismului si ale
Invingatorilor cu armele dolarului.
Scriitorul roman a parut ca bate In re
tragere; adevarul este ca nici 0 carte nu s-a
transformat deocamdata pentru acest cititor
Intr-un aliat al sau In procesul dureros al
descifrarii noului mecanism al vietii postde
cembriste. Sa fi fost 0 cauza $i prejudecata ca
literatura partizana subiectelor de inspiratie
realist-sociala e perimata ? Steinbeck a cuce
rit lumea cu Fructele maniei, L10sa cu acea
Conversatie la catedrala, Marquez cu Toamna
patriarhulu; Oricat am vrea sa credem ca
putem fi mai interesanti Tn ipostaz de epigoni

II

Dosar

"er
are
';1

mente ce-i franeaza spontaneitatea spre a 0

drapa In logica.
Cred, de asemene,a, ca scriitorul roman
are 0 pornire nativa, stenica spre epic.
Placerea de a povesti este, la noi, mai mare
decat la altii. De aceea, consider ca proza
scurta romaneasca a fost $i este una dintre
cele mai valoroase din lume, glorie de care,
din nefericire, n-are parte, nefiind indestulator
de mult $i bine de bine tradusa. .
Romanul in schimb are alta respiratie fiind,
repet, 0 chestiune de constructie. Romanul e
corpul insu$i, povestirea, nuvela $i schita sunt
doar organele cu potential vital privite far a
legatura cu intregul. Pentru a scrie roman este
nevoie de 0 structura special a, de a$tepatare
plina de rabdare (folosesc termenii in
accep!iunile care-j delimiteaza sinonimic), iar
noi, atat de grabiti In privinta finalitatilor $i, in
acelasi timp, a cantitatii imense de gandire
abstracta cu care trebuie Impanata fantezia,
nu avem psihologia acelui ev mediu me$te$u
garesc care a migalit la primele ceasuri (con
fectionate din lemn), dar mai ales la constru
irea acelor catedrale inaltate in sute de ani. A$
vrea sa spun cu alte cuvinte ca in roman e
nevoie de 0 precizie de ceasornic ridicata pe
verticala. Noi am construit rapid, cu talent, in
graba si, din cauza istoriei, am reconstruit.
Acest lucru ne marcheaza.
Altfel, desigur avem roman. Avem, daca mi
se permite remarca, $i automobile. Numai ca
nu sunt tot atat de fiabile precum cele ger
mane, americane, franluze$ti.
Mutatia s-a produs In mal multe sen
suri. Primul si cel mai grav este ca
epica $i-a pierdut cititorii. De la tirajele de zeci
de mii de exemplare s-a trecut la cele de 0
jenanta confidentialitate. Cum faptele se alia
in directa determinare, daca nu autorii, cel
putin editorii, trebuiau sa sesizeze acesta
situa!ie. Dupa opinia mea, epica se afla Intr-o
faza tranzitorie in incercarea de a-si recupera
cititorii. Mi se pare gre$ita opinia ca in
Romania totalitarismului de tip comunist exis
tau fal$i cititori, care acum s-au intors la ade
varatele lor hobby-uri. In primul rand ca $i
numarul celor pentru care literatura nu repre

zinta un foisir este suspect de mic. In al doilea

rand ace$ti fal$i cititori erau cat se poate de
materiali. De aceea definesc situatia actual a
ca una de tranzitie.
Cred ca aceasta este 0 viziune euro
peana asupra romanului. Probabil, pe
alte continente Proust e mai pu!in pretuit.
Uteratura secolului al XX-lea este una a ma
rilor experiente romane$ti, intre care Proust i$i
are locul sau. Mi-ar fi mai u$or sa numesc,
cum se cere, modele romane$ti din literatura
tuturor timpurilor decat din ultimul secol.
Explicatia mi se pare uluitoare: cat de bine, de
infailibil cerne istoria!
Pe de alta parte, cred e mai plauzibil sa se
vorbeasca de literaturi decat de modele
romanesti, In cadrul fiecareia dintre ele
existand nu unul, ci mai multi stalpi de
sustinere: literatura rusa prin Dostoievski,
Gorki $i SoljeniFn, carora Ii I-as adauga pe
poetul Pasternak; literatura americana prin
Virginia Wolf, Dos Passos, Hemingway,
Faulkner, literatura franceza prin Proust,
Malraux, Celline, Camus; literatura sud-ame
ricana prin L1osa, Marques, Borges; literatura
engleza prin Joyce, HUXley, Orwell
A adus insu$i romanul romanesc. Liviu
Rebreanu pentru stiinta, dusa la
perfectiune, a construc!iei. Totul e foarte clar
$i precis la Rebreanu. EI ,.taie" unele fire
epice, iar la reluare sudura nici nu se vede.
Deoarece momentul a fost depa$it,
putem defini romanul modern $i post
modern 0 etapa. Evident 0 etapa de
cunoa$tere, epuizata experimental. In realitate
etapa a fost cu mult mai mica, dar revelatiile
acestei "aventuri a scriiturii" au luat aspectul
unei comete a carei coada (cite$te "moda") i-a
extins trena cu alti cativa ani.
Astazi ea lsi dovede$te utilitatea intrucat
exprima, indiferent de unghiul de abordare a
celor doi termeni, 0 contribu!ie la descrierea
cat mai fidel a a mecanismelor vazute $i
nevazute care guverneaza ori numai exercita
influen!e asupra fenomenului literar.
Romanul postmodern romanesc se
constituie dintr-un tip de textual ism
care coabiteaza cu nostalgia dupa epic, altfel

Dosar
mai importanti, ne-am opri la L. Rebreanu,
Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Breban,
$tefan Banulescu, Eugen Barbu. Toti acesti
autori au lasat scene dintr-o vasta autobi
ografie a comunita\ii rom{me~ti; citindu-Ie
cartile, ne simtim traind alaturi de personaje 5i
creand 0 data cu autorul. Identificarea Intre
scriitor si cititorul sau prin intermediul perso
najelor are loc In chip riguros. Cititorul este silit
sa savar~easca el Insu~i sacrificiul de substi
tutie, care este esenta Insa~i a literaturii.
Romanul ca aventura a scriiturii a
prins la noi doar prin scenariile credi
bile ale unui Dumitru Tepeneag, de pilda. Pe
urmele sale S8 aM, cu succes, cartile unor
C. Novac, M. Cartarescu, M. Nedelciu.
Aventura scriiturii nu are ea singura
cautare la cititorul "Iene~" ~i cel mai raspandi1.
Ii mai trebuie ceva, ca 0 fagaduinta a perenei
nevoi a copilului lmparat de epicul
$eherezadei.
Exista un postmodernism Inca res
pirabil In epica lui Tepeneag. Re
lativizarea savanta, chiar daca uneori abuziva,
a unghiurilor de vedere ~i a variantelor
biografice ale personajelor, nostalgia scrip
turalului de a se substitui actului vital, de a trai
periculos ca Challenger al naturii, polifonia pro
cedurilor narative ale unui autor vampirizat de
autenticitatea fictiunilor sale, toate acestea
genereaza 0 tehnica a romanului cu energie
neconventionala, ce nu se afla la Indemana
oricui. Se afla Insa In cMile unor C. Novac,
AI. Ecovoiu, Mirela Roznoveanu, $1. Jurca,
Ion Manolescu, Dan Stanca s.a.
Literatura romana actuala ~i-a pierdut
.0 parte din cititorii ei, din vina ... citito
rilor, ce nu~i mai gasesc timpul, echilibrul,
rostul, disponibilitatea. Utilitarismul disperat,
imperativ, al acestui interregn Intre comunism
si capitalism Ii constrange sa citeasca ca In
"Greata" dictionare, cataloage, prospecte sau
maculatura politista, SF sau porno. Este ade
varat ca ~i romanul postdecembrist romanesc
se lasa Inca a~teptat, fiind el firav atat numeric,
cat ~i ca orizont de asteptare. Romancierul
serios, stiind ca are nevoie de distantare in

timp pentru a da fresca dorita de toata lumea,

prefera sa se documenteze, deocamdata In
arhivele securitatii, oferindu-ne "dezvaluiri",
facand presa, In timp ce viata scrie cel mai
infiorator roman despre anotimpul nostru In
infernul de dinaintea na~terii lui Iisus.
Am numit deja cativa romancieri ce au
dat carti notabite dupa al doilea razboi.
Nu I-am numit pe Petru Dumitriu, care a ple
cat la timp din tara, dupa ce a facut concesii
atotdescalificante ideologiei bol~evizante din
anii '50-'60. Cine-~i mai aminte~te de V. Em.
Galan? Sau de romanele "Setea", "Mitrea
Cocor" sau de unele povestiri gen
"Desfa~urarea", adevarate transpuneri literare
ale programului PMR, care nici macar roma
nesc nu era. Dupa 1965 romancierii rom ani
s-au descurcat onorabil, partea platita
Cezarului fiind din ce In ce mai anemica,
invers proportionala cu talentul lor.

-11
10

Estu~ european suntem noi,

adrca un e~antlon semnl
ficativ in materie de roman. Ispita ~i voluptatile
chirurgicale oferite de nara(iunea clasica n-au
fost abandonate nicicand (dovada cartile lui
Paul Eugen Banciu), ci preluate In cheia rea
lismului magic ~i fabulatoriu. Alternativa fan
tastica e dusa mai departe de Dan Stanca pe
urmele lui Mircea Eliade, Nietzsche ~i Evola,
parabola sUbversiv-politica se edifica 0 data
cu cMlle lui Marius Tupan ~i AI. Ecovoiu,
reactivitatea autenticista se manifesta In des
tinul personajelor unui Emil Mladin, apocalip
sa virtualului se experimenteaza in romanul
de debut al lui Ion Manolescu.
Este mult, este pu\in? .,Experienta Estului"
suntem noi, cu "caii troieni" din Franta,
Germania, SUA. cel ai autorizati sa traduca
~i sa difuzeze romanul romanesc In Europa
comunitara ~i in SUA, astfel incat autorii nO$tri
sa aiba acelasi ecou pe care-I stamesc deja
consacratele ell e din Po Ionia, Cehia, Rusia,
Albania. I 9 slavia. Cand se va vorbi oare
despre ca lie un r AI Ecovoiu, D.R. Popescu,
a C3
a eeasi religioasa deferenta
Dan
care s::: r steste numele unor Kadare,
amlo KiS.
o

Dosar
ea,
Tn
_ ~~ iri",
- mai
Tn

':9 au
=.-uboi.
.;: 2 ple
:r- esii
= :2 din
Em.
'rea
gen
'"rare
_ "ma
':l1ani
atita
ica,

:-=

oi,
-'" ni

-~

: :::a lie

= -au

~-

-:,

e lui

rea
fan
-: :3 pe
~/ la,
- ata
E oiu,
-- des
~

i'.

=::alip
~anul

0 idee: nu Revolulia schimba literatu

[C. Negruzzi, AI. Odobescu sau
Anton Pann au "supravie\uit" Revolutiei de la
"pa$'opt". Ion Ghica a aparut mult mai tarziu Tn
cultura romana Dar, desi Scrisorile sale au
fost pUblicate de Vasile Alecsandri - $i el "re
volutionar" la 1848 si unionist (vezi Hora Unirii,
jucata pana $i la Craiova), ba chiar $i
monarhist, om de casa al lui Carol -, ele s-au
impus prin valoarea lor. ~i au impus chiar 0
direclie - a$a-zisul balcanism, recuperat apoi,
metafizic, de Ion Barbu.] Deci: Revolutia nu
face ($i) Literatura.
E greu de raspuns la aceasta Intrebare.
a (Mai cu seama ca eu mi-am dat lucrarea
de licenta pe ,,0 tema de"... Marcel Proust.) De
fapt, "raspunsul" II dadusera G. Ibraileanu (In
studiul/eseu Creatie $i analiza) $i, mai ales, G.
Calinescu ($i In creatia sa romanesca - a se
vedea reverberatiile proustiene Tn Bietulloanide
ori Scrinul negru -, dar si mai $i Tn crea\ia sa
critica - Tn Principii de estetica, Universul
poeziei, Sensul clasicismului etc). Perioada
interbelica are mai mult de "cinci stele". Sa
zicem (ca autori): I. Mihail Sadoveanu; II. Liviu
Rebreanu; III. Hortensia Papadat-Bengescu;
IV-V. Camil si Cezar Petrescu; VI. Gib I.
Mihaescu; VII. Mateiu I. Caragiale etc.
Rebreanu "a adus" pe Ion (despre care,
a mai tarziu,
Nichita Stanescu avea sa
spuna este "I de la porti"); Sadoveanu "a adus"
(a creat, de fapt) un personaj pe care, vorba lui
G. Calinescu, TI Tntelege, mai cu seama, ~tefan
cel Mare l (Nu stiu daca ~tefan cel Mare $i Sfant
a ajuns sa citeasca Hanul Ancutei, Oivanul per
sian, Creanga de aur, Baltagul sau Zodia can
cerului etc, opere despre care critici precum
Nicolae Manolescu, Monica Spiridon sau
AI. Paleologu s-au exprimat cu superlative
epitete); Camil "a adus" drama ("dubito ...);
Cezar Petrescu "a adus" comedia... epocii; Gib.
I. Mihaescu a adus La Grandiflora $i Rusoaica,
iar Mateiu, ei, EI, "Bucure$tiul matein".
Speculatii s-au facut sl sevor face c~t
a va fi sa fie critica $i (mal cu seama)
teoria literara l (Cand nu se pricepe/percepe
fenomenul literarl rtistic/beletristic, Tn sine, se
recurge la.. teorie I. "Ideologica" - vezi
"demolarea" lui Arghezi, nu din 1948, ci din ...

2 raj

- _3 .

Romanul
se sustine
,

smgur

Prin anii 1927-1928, Mihai Ralea se

1 Tntreba: "De ce nu avem roman?" (Cf.

Viata romaneasca", XIX, nr. 4/1927). Ideea lui,

for~ulata deja Tntr-o bro$ura din 1924, era ca

"Personalitatea bine definita nu e Inca un

fenomen romanesc". Nu stiu daca aceasta.

"personalitate" s-a "definit" Tn doar 5-6 ani, dar

iata ca anul 1933 a fost numit "anul romanului"

(atunci au aparut Creanga de aur si Locul unde

nu s-a intamplat nimic de Mihail Sadoveanu,

Orumul ascuns de Hortensia Papadat-Benges

cu, Adela de G. Ibraileanu, Patullui Procust de

Camil Petrescu, Rusoaica de Gib. I. Mihaescu,

Maitreyi de Mircea Eliade, Hotarul (din ciclul In

preajma revoluliei) de C. Stere, Cartea nuntii de

G. Calinescu si altele. Cate personalitali "defi

nite" vor fi fiind In aceste romane e greu de

spus. Dar ele, romanele, exista si au fost vali

date de istoria literaturii romane

Nu cred ca autorii lor si-au pus prea multe

Tntrebari teoretice. Ei au scris carlile asa cum

au fost inspirati cel mult s-au gandit la con

curenta!

Spre ce se Tndreapta romanul?

E greu de dat retete, dar cert ramane fap

tul ca, fara aderenla la realul vielii sociale,

orice roman soar naste mort. Vremea experi

mentelor a cam trecut.

II

-.=- . .

trebuie de
"Iompostura
si o. nun\ata oricand
, .rlunde
soar ascunde '
,
In Iiteratura
., o
.
' In Crltlca
In
c
't'
sau
(
.. , rI Ica criticii"'
Modestie $i orgoliu)

Despartirea

Despartirea

de un prieten

""'0

a e0

a.os r-

a i de zile su

e - U lU ce p 'cina si a$teptam
hl"e sa-i treaca pentru a duce mai
departe a prie enie de peste 30 de ani, a pri
etenie care m-a 1mbogatit suflete$te si m-a
onorat din toate punctele de vedere. Ma
obi$nuisem cu adumbririle $i retragerile lUI
aproape ritualice. $ iam ca, in fapt, lucreaza in
acest timp la 0 carte $i, intr-un moment m i lu
minos, 0 sa iasa din spatiul tacerii sale $i 0 sa
regaseasca dorint de a comunica. Nu m-am
grabit niciodata sa-I admonestez, nici pUblic,
nici in particula , pentru mefient lui reca oare
$i pentru "fugile" lui dintr-o amicitie care, a$a
cum am precizat, a rezistat tuturor circum
stantelor... Adevarul este ca i-am admirat ta
lentul critic $i i-am stimat totdeauna volumul
con$tiintei sale morale.
Valeriu Cristea era (este) un critic profund
$i corect pan a la obstinatie. Am scris odata ca,
daca as fi prozator, mi-ar placea sa ma
citeasca $i sa ma comenteze acest critic prob
$i negrabit, in sensu 1 lui G. Ibraileanu, adica un
cititor atent $i devo at, in stare sa descopere in
text ceea ce altii nu vad A scris in mai multe
randuri despre mine $i, la randul meu, i-am

analizat aproape toate cartile cu 0 libertate de

spiri pe care prietenia noastra veche $i pro
funda n-a silit-o, cred, sa faca in vreun fel
oarecare concesii. $tia sa vada esentialul
intr-o scriere $i, lucru rar, nu se lasa luat de
val. Era mai d graba banuitor, nu credea
decat ceea ce vede $i pipaie cu degetele spi
ri ului sau, un fel de Toma Necredinciosul
intr-o lume (Iumea literara) in care opiniile sunt
contagioase $i judecatile de valoare sunt primi
te tara prea multa reticenta. Valeriu Cristea nu
se grabea sa Ie primeasca tara un examen
meticulos, din care nu lipsea niciodata criteriul
mor I. Pentru el frumosul este binele in grad
suprem, esteticul este a forma a moralei. ..
A pUblicat aproape douazeci de cMi, intre
ele un dictionar masiv al personajelor lui
Dostoievski $1 un diclionar, absolut incantator,
I erollor lui Creanga. Primul es e, probabil,
lJ11cat in literatura de specialitate. Numai un
s r ~u deschiderea si abnegatia lui Valeriu
'-'rs 1e2 putea sa gande sca $i sa duca la
~apa un asemenea proiect critic. Mai este
ce a: intr-o epoca in care critica literara s-a
pus u fervoare In slujba unei metode, Valeriu
Cristea a continuat cu incapatanare sa caute
volumul moral al operei $i sa determine, cum
am precizat deja. calit tea ei estetica in functie
si de acest criteriu. 0 cale de acces posibila,
eu rezultate ce se vad in studiile lui despre
Caragiale, Creanga, Preda :;;i al i prozatori din
ecolul al XX-lea, dar $; in vastele lui exegeze
privitoare la spa!iul literar $i la ipologia dos
toievskiana. Critic pro al actualitatii literare, el
a sustinu deeenii in $ir, in articolele pUblicate
in R mania literara $i, mai de c rand, in
Caiete Critice $i Literatorul, Iiteratura au en iea.
Scriitori ca Sarin Titel, A. Buzura. Virgil
Mazilescu, D. Tepeneag, Emil Brumaru Ii
datoreaz- mult, cred, acestui critic care tugea
de z omotul $i de furia publicitaii.
Era, e regula, retractil, met'ent, in apabil sa
accepte compromisul moral, un am, in fi e, pen
tru care adevarul exista. A intra!, de aceea, dupa
1990 in conflict CLl fO$tii lui colegi de redaclie $i,
in genere, a intrat intr-un conflict deschis cu cei
care nu accepta ca si celalalt poate avea drep
tate. Ce-a urmat $i ce s-a intamplat sub ochii
nO$tri se cunoa$te: Valeriu Cristea, care a trait in
regimul totalitar cu a jumatate de norma $i n-a

Desparyirea
scris, niciodata, despre literatura oficiala, a
devenit peste noapte un critic nomenclaturist, un
nostalgic al comunismului si, In consecinta, a
inceput sa fie satanizai de catre fo~tii jurnali~ti
ceau~i~ti $i de catre fo~tii secretari de partid con
vertiti Intre timp la monarhism. Toti au sarit sa-I
insulte, punandu-i in discutie morala si talentul.
Neavand acces la TV, nici la marile cotidiane,
Valeriu Cristea s-a aparat cum a putut Tn arti
colele pUblicate in Caiete Critice si Literatorul,
reviste cu 0 circulatie restransa. Cine era intere
sat de adevar I-a cautat ~i I-a citit cu satisfaqie.
A fost un spirit religios si, intr-o vreme in care
toata lumea buna de la noi a cultivat ~i a practi
cat elitismul, el miza pe valorile democratiei ~i nu
voia sa ignore pe cei multi si necajiti. Aceasta
optiune demna pentru un intelectual autentic I-a
marginalizat pe Valeriu Cristea In faloasa ~i
oportunista noastra comunitate scriitoriceasca.
Un risc pe care el ~i I-a asumat si de care nu s
a plans niciodata. L-a purtat, a~ zice, cu 0 trag
ica luciditate, dar si cu 0 imensa Incredere ca,
pana la urma, adevarullnvinge.
N-a mai avut ragazul sa-si dea seama de
acest fap!. Timpul n-a mai avut rabdare nici
cu el, cum n-a avut cu Preda, cu Nichita
Stanescu, cu prietenii sai Sorin Titel ~i Marcel
Mihala~, cu Marin Sorescu si atatia alti scri
itori din generatia sa. n credeam solid fizi
ce~te, pregatit sa infrunte istoria si conditia
biologica $i sa-~i duca opera la capal. N-a
fost sa fie a$a. A fost doborat repede de un
rau ascuns, irational. A apucat sa Incheie,
dupa cate aflu, 0 noua carte despre Creanga,
un scriitor pe care il iubea enorm ~i despre
care a dat pana acum interpretari originale, In
dezacord cu critica traditionala
Cand scriu aceste randuri, intr-o dimi
neata de primavara nea~teptat de frumoasa
(23 martie), cu un soare stralucitor ~i bun, Imi
vine greu, aproape imposibil, sa accept gan
dul ca Valeriu Cristea nu mai este $i ca n-o sa
mai pot sa-I Intalnesc pentru a pune la cale
noua serie a revistei noastre, Caiete Critice,
cu destinul careia s-a identificat In ultimul
deceniu din viata sa. Mi se face, deodata, frig
$i In jurul meu vidul se large$te amenintator.
Fara Valeriu Cristea, lumea mi se pare,
intr-adevar, mai mica si mai urata.

Domnul

Valeriu

Cristea

Domnul Valeriu Cristea a plecat din viata

aceasta, in urma unui indelung martiriu. A
indurat, precum lov, umilintele si nedreptatile la
care a fost supus. i~i va gasi, nu ma Indoiesc de
aceasta, lumina ~i pacea in viata in care tocmai
a pa$il.
imi este dureros de greu sa scriu despre
Domnul Valeriu Cristea. $i poate ca n-a~ avea
puterea s-o fac daca nu m-a~ simti vinoval.
Vinovat ca, atata vreme cat a fost in viata, n-am
avut curajul, n-am gasit prilejul sau poate n-am
crezut ca e cuviincios sa-i spun cat de mult II
iubesc si II pre!uiesc. Nu-mi ramane decat sa
ma mangai cu gandul ca, cine ~tie, si-a dat
seama de aceasta din sarmanele mele gesturi
~i vorbe ocolitoare. L-am cunoscut in martie
1993, la Casa Vernescu, unde functiona pe
atunci redaqia Caietelor critice. Sunt vii in sufle
tul meu ~i acum lungile minute de tacere care se
lasau In timp ce ramaneam numai noi dol in
incapere. Imi era teama sa-i adresez vreun
cuvant, iar prezenta lui ma coplesea.
fnceHncet, cu blande!e si bunatate, mi-a
raspandit frica irationala de animal nedomestici!.
Am descoperit mai apoi un om cum n-a~ fi crezut
ca ar fi putut exista vreodata. Un suflet uria$,
curat, Invaluitor, chinuit de nedumeriri, sincer..
Pentru gesturile sale de onestitate, multi I-au
impro~cat cu fiere si venin. Dar el n-ar fi dat

II


mare atentie unor lighioane oarecare. Cel mai
rau I-a durut ca multi dintre prietenii sai I-au tra
dat, i-au Intors spatele sau I-au izbit, cu
nefireasca ura, In moalele capului. Domnul
Valeriu Cristea nu era capabil sa urasca. $i i-a
fast ucigator de greu sa fie tinta urii altora, A
platit cu viata pentru asta. Sunt convins Insa ca
a avut puterea sa-i ierte pe cei care i-au facut
rau De ce atata inver$unare impotriva lui?
Scriitorul se intreaba si-si raspunde: "Unde am
gre$it? Am confundat libertatea de exprimare cu
sinceritatea" (Bagaje pentru Paradis, p. 298).
Nota, cu amaraciune, Intr-un loc: ""Prietene,
prietene cu blana, Ii spun adesea - In penuria
asta, postrevolutionara, de prieteni bipezi
mai degraba cu seriozitate decat glumind, cu
simpatie $i sincer respect, otanului cel mare"
(idem, p. 219). Altadata eu disperare: "Nu mai
de glumit: am ramas (In plan social) singur, sin
gur" (idem, p. 299).
"Efectul lamentabil pe care II produce
eruptia de obraznicie dupa ani si ani de opor
tunism $i lasitate" (idem, p. 281) nu-i c1atina
statura. Demnitatea i-a anulat instinctul de con
servare, N-a acceptat niciodata (precum omul
despre care I$i aminte$te In Bagaje pentru
Paradis ca a luat-o la goana, in patru labe, din
fala unui tramvai) sa-$i indoaie spinarea. Poate
i-ar fi fost m I usor sl poate ar fi fost aeum in
via~a daca ai fi accep at eompromisuri. Nu lea
aeeeptat. A ramas demn $i drept, a$a cum a
fost de-a lungul intregii sale vieli. $i timid. $i
sensibil. $i uman.
Am In minte a imagine care Imi revine
obsesiv. Era pe vremea cand Inca mai caram
cu bralele $i cu spinarea pachetele de reviste In
redac ia situata la etajul al $aselea al Casei
Academiei. Domnul Valeriu Cristea nu a vrut in

DespaJ1jrea

sare, jucau table $i chiar ascundeau zambete

pe sub mustali. lar Domnul Valeriu Cristea i$i
vedea de treaba lui ehinuitoare, pareurgand
acele nesfarsite si Intunecoase (aproape
kafkiene) holuri. $i nu pot sa nu ma gandesc,
cateodata, ca In acele momente de truda
incoltise deja inlauntrul lui samanla neagra a
bolii ce avea sa-I doboare mai tarziu ...
Dar de acum fiinta lui de lut s-a sfar$it.
Domnul Valeriu Cristea ne-a lasat mO$tenire
cMile sale $i amintirea unui am cum nu intalnim
ades In aeeasta lume. EI a plecat, pe largi
culoare de lumina, Acolo unde mulli dintre noi,
vai noua, nu Indraznim a nazui sa ajungem vre
odata.
Drum bun, iubite Domnule Valeriu Cristea...

Locullui
va ramane,

mereu, gal...

""

.1\

r~ptul capului sa ne lase numai pe noi, tineretul ~ plecat dintre noi si Valeriu Cristea. Cel
(I~ .frunt:. eu eel ~ai tanar 9intre noi, domnul
l mai eurat dintre n~i, eel ma' bland si mai
Calm Cabman) sa transportam sutele de kilo
- t i t A I t V I . C' t'
.
"
't- - d ., ,
In e ep .
p eca
a erru
rrs ea Sl,
grame N-a vrut sa se slm a In epartat Sl pnvl
'..
,_
'
fat- de cel'1 aIt'.1. Parea- -II va-d Sl. acum, pe ...
brusc, tOtl'.cel care, de zece
ani _
Incoace, I-au
leg 'at
fa
..
culoarele acelea nesfarsite si intunecoase Jlgnlt, I-au Insultat, I-au Ignorat Sl au Incercat
ducand In brale, cu vizibil efort,grelele teancur; sa-I marginalizeze mimeaza a uimire si a
de reviste. Privirile ni se intalneau din cand In durere de circumstanta "Cum, adiea, a murit
cand.lsi misca atunci buzele intr-un suras trudit Valeriu Cristea?" Uite-asa agasat, satul de mi
si ridiea usor sprancenele, eu a sclipire de eom zerie si mizerii, de ingratitudine, Valeriu
plicitate in ochi In vremea asta portarii, ingriji Cristea ne-a parasit, plecand spre a lume
torii, $oferii Casei Academiei priveau cu nepa indiscutabil mai buna

Despartirea

Nu are nici un rost sa In$ir aici tot ceea ce

cred despre Valeriu Cristea. Am facut-o cat timp
traia $i nu Inleleg sa retractez, dar nici sa exa
cerbez cele spuse atund. Ourerea dispariliei sale
am trait-o aproape ca pe un cosmar, din care nu
m-au trezit decat bombardamentele NATO
asupra lugoslaviei (0 catastrofa care cred ca I-ar
fi Ingrozit si Tmbolnavit pe Valeriu Cristea, daca ar
mai fi trait). Nu ma simi deci In stare sa a$tern
judecali de valoare clare, corecte $ila obiect
Ma simt Insa obligat moralmente sa nu-i las
sa doarma lini$titi pe cei care cred ca un articol
de circumstanla le-a spalat con$tiinlele. Le spun
deci ca Valeriu Cristea nu a raspuns niciodata
urii lor baloase, jegoase, mediocre, cu ura. EI nu
putea uri pe nimeni. Nu a raspuns la Tncercarile
lor de marginalizare cu Incercari de margina
lizare (nu a interzis nimanui la Caiete critice,
niciodata, sa scrie despre vreun scriitor roman),
pentru ca Valeriu Cristea credea Tn primatul spi
ritului Tn fala mediocritalii si a jocurilor de culise.
Obligat sa joace Tntr-un joc trucat $i cu arbitri
mituili, el a Intors spatele, a revenit la valorile
fundamentale (Creanga, Oostoievski), a oficiat
cu devotament $i inteligenla Tn mica "parohie" a
Caietelor critice, In care a raspandit din plin 0 at
mosfera de respect pentru valorile democratice,
pentru toleranla, pentru valoare. in aceasta at
mosfera s-a format 0 noua promolie de critici,
poate nu foarte numeroasa, dar importanta toc
mai pentru ca, Tn plin conformism politic $i lite
rar, este 0 promolie care gandeste liber, care se
Inlelege In principii, nu Tn aranjamente, crezand,
cu calmul $i seninatatea lui Valeriu Cristea, In
literatura. Am Invalat enorm de la el, marele cri
tic care avea superba demnitate de a ne edita
$i co recta articolele noua, debutanlilor Meseria,
se $tie, se fura. Valeriu Cristea avea Tntotdeau
na delicatelea de a lasa geamul deschis pentru
"holul" prezumtiv...
Omul s-a stins, Sper ca opera se va bucura,
din partea editorilor, de atenlia pe care 0 merita.
o opera vasta, acoperind literatura romana din
tre 1962 si 1999 $i un mod de a fi critic Tn litera
tura romana dintre cele mai pregnante si mai
originale. Ma tem Insa ca aceste valori nu mai
reprezinta mare lucru In societatea romaneasca
de azi $i, probabil, de maine. Noi, cel de la
Calete... , ne vom bate pentru posteritatea lui

Valeriu Cristea $i, poate mai important decat

atat, vom Tncerca sa perpetuam spiritul sau,
,.. Oar acestea sunt totu$i cuvinte Cel mai
curat dintre noi a plecat lntr-o lume mai buna,
locul lui la Caiete... $i Tn critica romaneasca a
ramas - $i va ramane mereu - gol, primavara
e urata fara el. .. lar ticalo$ii alcatuiesc pagini oma
giale, exact Tn acela$i loc In care, pana ieri
alaltaieri, puteai citi Tnjurand $i acuzalii aberante
la adresa aceluia$i Valeriu Cristea. Un ciclu al mi
zeriei morale si intelectuale, din care marele critic
a preferat sa se retraga. Nu-I voi uita niciodata.

Ultimele
bagaje
pentru
Paradis

u doua primaveri In urma Ii uram "La

mulli ani!'~ (Tmplinea 60) lui Valeriu
Cnstea, .. In aceasta primavara I-am
condus pe ultimul drum ... Asta este viata, intre
timp, minunatul nostru coleg si prieten de la
"Calete critice", simlind semnele destinului,
ne-a destainuit pe larg ce-a facut Tn ultimii 200
de ani - ca raspuns la scarboasele Intrebari
ale contemporanilor, acelea cu "ce-ai facut In
ultimii cinci ani?" - $i, cu cateva luni doar
Inaintea marii treceri, a pUblicat 0 carte
esentiala, premonitorie, Bagaje pentru para

Despafljrea

_---

- - _ "..---'""!!""~.,t"'=.w.~ _.~.

ledul eel mie

Capra
cu trei iezi
nicul supravie\uitor, dintre cei tre; iezi,
dupa vizita sangeroasa a lupului,
"cumatrul" cap rei $i ,.nana$ul" lui $i al
fra\ilor lui. Supravie.uie$te prin el insu$i, ca sa
spunem astfel, datorita numeroaselor calita\i
cu care este inzestrat. Caci, spre deosebire
de fratii mai mari, care "dau prin bat de
obraznici ce erau", mezinul nu e doar "harnic
si cuminte", cum afirma autorul, ci $i - cum
putem deduce din textul sau - sensibil, ager,
prevazator, in\elept, spiritual ... Constient fara
aroganta de superioritatea lui, vorbe$te liber,
de la egal la egal cu mama despre ceilalti fra\i
(despre cel mare, de exemplu, spunand:

"Natang ~i neasta parat cum II stii"), ba chiar

pare a-i reprosa relatia ei prea apropiata
(printr-o neinspirata inrudire) cu "nana~ul nos
tru", "cumatrullup", "prietenul d-tale". E singu
rul in care, plecand in padure dupa provizii ali
mentare ~i pova\uindu-i pe baie\i sa incuie
u~a dupa ea ~i sa nu deschida "pana ce nu-\i
auzi glasul meu", capra poate sa aiba "nade
jde", de~i cei mari se grabisera s-o asigure ca
totul va fi bine (de fapt, totul va fi raul, sa se
duca in treaba ei fara nici 0 grija: "Noi suntem
odata baie\i, ~i ce-am vorbit odata vorbit
ramane". Antena a primejdiei iminente (iupul
ascultase intreaga discu\ie premergatoare
plecarii "cumatri\ei" sale "Ia paretele din dosul
casei"), contrastand inca 0 data cu laudaro~ii
sai fra\i, i~i ia ramas bun de la mama "cu lacri
mi in ochi": ,,- Mergi sanatoasa, mamuca, zise
cel mie, cu laerimi in ochi ~i Dumnezeu sa-Ii
ajute ca sa te intoarne cu bine ~i sa ne-aduci
de mancare". Tot cu lacrimi, de data aceasta
de sange, 0 va intampina el pe mama, mai
mult moarta decat vie, la intoarcerea sa din
padure. Povestindu-i apoi ce s-a intamplat in
lipsa ei.
Mezinul salveaza situa\ia 0 data, la prima
venire, prea grabita ~i rau pregatita, a lupului,
care spune "parol a", dar cu giasul lui, "gros $i
ragu~it": Bun!, zise el in gandul sau. la, acu
mi-e timpul. .. De i-ar impinge paeatul sa-mi
deschida u$a, halal sa-mi fiel $tiu ca i-a$
carnosi ~i i-a$ jumuli! Cum zice, ~i vine la
u$a; $i cum vihe, ~i incepe: Trei iezi cucuie\i,!
Mamei u$a descuie\i!l Ca mama v-aduee
voua:l Frunze-n buze,! Lapte-n \a\e,! Drob de
sare/ In spinare,! Malaie$/ In calcaie$,! Smoc
de flori/ Pe subsuoril.
- Hail desehide\i cu fuga, dragii mamei,
cu fugal - la! baie\i, zice cel mai mare, sari\i
~i deschideti u~a, ca vine mama cu deman
care. - Saracu\ul de mine l zise eel mic. Sa
nu cumva sa face\i pozna sa deschide\i, ca-i
vai de noil Asta nu-i mamuca. Eu 0 cunosc de
pe glas; glasul ei nu e a$a de gros $i ragu$it,
ci-i mai sub\ire $i mai frumos! Lupul auzind
aceste, se duse la un ferar ~i puse sa-; ascu\e
limba ~i din\ii, pentru a-$i sub\ia glasul. .. ".
La a doua venire a lupului, cu glasul dres
(dar nu indeajuns), mezinul, de$i incearca din
rasputeri s-o faca, invocandu-$i dreptul la 0

.:

Despartirea
pihere ("Asculta!i-ma $i pe mine I"), nu mai
izbute$te sa-I opreasca pe fratele cel mare sa
deschida u$a: w" apoi, Il)torcandu-se, Incepu iar:
Trei iezi cucuie!i,
Mamei u$a descuieji l ...
- Ei, vede!i, zise iara$i cel mare; daca ma
potrivesc eu voua? Nu-i mamuca, nu-i mamu
cal D-apoi cine-i daca nu-i ea? Ca doar $i eu
am urechi! Ma duc sa-i deschid
- Badica l badica! zise iara$i cel mic.
Ascultali-ma $i pe mine l Poate mai de-apoi a
veni cineva $-a zice:
Deschide!i u$a,
Ca vine matu$a l
$-atunci voi trebuie numaidecat sa
deschideji? D-apoi nu stili ca matusa-i moarta
de cand lupii albi si s-a facut oale $i ulcioare,
sarmana?
- Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel
mare. la, de-atunci e rau In lume, de cand a
ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu
acestora, Ii line mult $i bine pe mamuca afara.
Eu, unul, ma duc sa deschid".
Expresia "s-a facut oale si ulcioare, sar
mana" este cam obscura. Cine-i aceasta
matu$a pe care fra!ii, fiind moarta de 0 "vesni
cie", n-aveau cum s-o fi cunoscut? 0 ruda a
mamei lor? Dar nici aceasta din urma nu putea
fi contemporana cu cea dusa de pe fume "de
cand lupii albi" - "de cand lupii erau albi, nu
suri ca astazi"
lorgu lordan, I,
p. 265, din timpuri imemoriale. In nota inter
pretarilor sale, Vasile Lovinescu se Intreaba
(pp. 77-78): "E 0 "batrana a Veacurilor", dupa
cum Adi-Manu e un vechi al Timpunlor,,? 0
strabuna a ciclului? 0 Sfanta Duminica? Gaia?
Nu $tim." In tot cazul, sensu I acestei referiri
pare a fi ca cel de afara (de dincolo de u$a
inca) seamana cu "mamuca" tot atat de pujin
pe cat ar semana cineva care ar pretinde ca e
"matu$a" devenita de mult "oale $i ulcioare".
Vazandu-I pe fratele cel mare Indreptandu
se spre u$a, sa deschida, "mezinul se varl iute
In horn $i, sprijinit cu picioarele de prichiciu $i
cu nasul de funingine, tace ca pe$tele $i
tremura ca varga de frica" (mijlociul II imita,
ascunzandu-se "sub un chersin"). in timp ce
"iedul cel cuminte tacea molcum In horn, cum
tace pe$tele In bor$ la foc", au loc cele doua
asasinate; dupa care, lupul "se mai invarte cat

se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva,

dar nu gaseste nimic (.. .) Daca vede lupul $i
vede ca nu mai gase$te nimic", isi bate joc cu
cinism de ramasilele iezilor uci$i $i mancaji $i,
cu deosebita cruzime, de capra; ,,$-apoi iese $i
$i cauta de drum". Cum iese "du$manul din
casa, iedul cel mic se da iute jos din horn $i
[primul lucru pe care II face] Incuie u$a bine.
Apoi incepe a se scarmana de cap $i a plange
cu amar dupa fraliorii sai.
- Dragulii mei fraliori l De nu soar fi indu
plecat, lupul nu i-ar fi mancat l $i biata mama
nu $tie de asta mare urgie ce-a venit pe capul
eil [Faptul ca se gande$te imediat la eribila
lovitura ce 0 a$teapta pe mama II caracter
izeaza In tot ce are el mai bun] $i boceste el
$i boce$te pana il apuca le$in! (... ) Cand jalea
el asa, iaca $i capra venea cat putea, Incar
cata cu de-a mancarii $i gafuind" Relatandu-i
mamei "ce-a fost aiGi", ce (sunt cuvintele lUi)
"Mare foc $i potop au cazut pe capul nostru !",
mezinul, de$i statuse cu nasul In funingine,
vorbe$te ca $i cum ar fi vazut tot ce se intam
plase In casa din hornul in care se ascunsese
cu dibacie, un horn-periscop ,,-Da'ce-a fost
aici, copile?
- Ce sa fie, mamuciP la, cum te-ai dus d
ta de-acasa, n-a trecut tocmai mult $i iaca
cineva s-aude batand la u$a ~i spunand:
Trei iezi cucuieli
Mamei U$a descuie!i ...
- $i? ..
- $i frate-meu cel mare, natang si neast
amparat cum II $tii, fuga la usa sa deschida.
- $-atunci? .,.
- Atunci, eu m-am varat iute In horn, si
frate-meu cel mijlociu sub chersin, iara cel
mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare
dupa usa si trage zavorulI ...
- $-atunci?
- Atunci, grozavie mare... Nana$ul nostru
si prietenul d-tale, cumatrul lup, se $i arata In
prag!
- Cine? Cumatrul meu? EI? Care s-a jurat
pe parul sau ca nu mi-a sparie coplia$ii nicio
data?
- Apoi da, mama l Cum vezi, i-a umplu t
de sparieli l [Un joc de cuvinte deplasat in
contextul dramaticei discu!ii, impus person
ajului de autor

Lecturi
ho diablos (In Cei $8pte regi ai orasu/ui
Bucure$ti de Daniel Banuleseu), fotoreporterul
Matei Bueur (in Anotimpuri de trecere, d~
Catalin Tarlea) sau aeneica Alteea Fleeiu, era
nicareasa literara in Ct'iderea Bastiliei. Nu Ie
urase, dar niei nu fraternizeaza eu ele, ehiar
daea In romanul lui Horia Garbea apare un per
sonaj Horia Garbea, despre care eineva spune
ea Ole un idiot" (sau cam a$a ceva".), sau daea,
in Cei $apte regi ai ora$u/ui Bucure$ti, unul din
eei sapte, carara ho diablos Ie taie ureehea
stanga, e ehiar Daniel Banuleseu. Autoironia nu
e tocma! proeedeul preferat al nouazeeistilor $i,
daea apare in prozele lor, apare, vorba lui
nenea lancu "atat cat trebuie"!
Revenind la Caderea Basti/iei, in(eleg din
relatarile (apoerife) ale eolegului Daniel
Cristea-Enaehe ea romanul deseinde dintr-o
proza seurta pUblicata In volumul anterior,
Mistere/e Bucure$ti/or (in paranteza fie spus,
titlu nu foarte inspirat, amintind prea mult de
pasti$a Tainele inimei, a fostului prozator
Cristian Teodorescu) Daea in(eleg bine, sehi\a
earespunde fragmentului in care sedueerea lil
ialei craniearese Alteea Fleeiu, in romantiea
mansarda de pe strada Caderea Bastiliei - de
sub zidurile ASE-ului, pentru amatorii de
Bucuresti -, e asemuita cu caderea eelebrei
fortareie franeeze. Episodul a fost mult amplifi
cat $i in jurul lui s-au adunat alte $i alte
episaade, alcatuind a istorie fietiva insa teribil
de real a, sl mai ales semnificativa - a vietii lite
rare bueure$tene, a$a cum se vedea ea pe fer
estrele promo\iei nouazeciste. Alteea Fleciu,
persanajul care declanseaza totul, e 0 tanara
eronieareasa literara la un important saptama
nal (nu sunt de aeord eu Haria Garbea ca e eel
mai important, de altfel am motive sa cred $i el
$I-a revizuit parerea), pudibonda si lipsita de
gust, un amestee de moralitate (afi$ata) $i per
versitate (disimulata). Ea serie 0 cronica nega
tiva la recentul roman al lui Aldu Radulescu, In
care II acuza ca s-a lasat manipulat de editorii
sai sa eoboare naratiunea spre trivialitate. Juna
cronicareasa, lipsita de gust ea si de intuitie, nu
stie insa eu cine are de-a face, marele maestru
al trivialita,\ii si demnul urmas allui Gorica Pirgu

fiind insu$i Aldu Raduleseu. Acesta 0 viziteaza

la redactie, cu 0 floare $i ganduri nedefinite si in
cele din urma 0 seduce. Sfasiata intre placere
$i remu$care, aeneica Alteea se refugiaza Intr-o
biserica, unde da peste Rafael Robaneseu,
care nici el nu nutre$te ganduri prea ortodoxe in
legatura cu persoana ei. Rafael Insa loeuieste
pe strada Veronica Miele $i Bastilia nu admite
sa cada, se pare, decat pe strada Caderea
Bastiliei. Sufletul ei se turmenteaza eu totul ~i,
aleasa de Marin Pupan secretara a juriului pre
miilor soeietatii seribilor, ea Inclina balan(a, din
razbunare, nu spre Calin Taru sau Aldu
Radulescu, ci spre obscurul provincial Mitica
Unguroiu. Care tocmai daduse 0 raita nereu$it8.
pe la revistele literare din Capitala, unde nimeni
nu-I bagase in seam a, $i se intorsese in Gae....
pardon! Draculestii de bastina aproape mort.
Scena alegerii sale de catre juriu e antologica
$i, iara$i, perfect semnificativa: nu altfel da pre
mii Uniunea Scriitorllor, aproape dintotdeauna.
Tot antologica e si seena de la Terasa Muzeului
Literaturii (mie, Tnsa, atmosfera de acolo nu mi
se pare amuzanta, ci sordida, trista), ca $i
moartea inventata - a poetului Pavel Onorius,
pentru care este anchetat, fara sa fie vinovat,
acela$i Aldu RadulesGu, care parea trece prin
viata (In romanullui Horia Garbea, nu $tiu daca
$i in realitate!) fara sa prieeapa nimic. Caci, ne
spune In final romancierul, Aldu "intelese ca nu
era decat iubirea care rotea sari ~i stele", adica
nimic.
Se simte, in Caderea Basti/iei, vana de dra
maturg a lui Horia Garbea. Nu inten\ionez, prin
aceasta afirmatie sa-i minimalizez talentul de
prozator (care e indiscutabil), vreau doar sa arat
ea exista unele procedee care trec eu foarte
mult folos de la teatru la roman. Mai Tntai,
aeeasta prezentaJabsenta a autorului, similara
prezentei/absentei dramaturgului din speetacol
(vezi c1asiea "Autorul e In sala"). Horia Garbea
in - sceneaza, cu alte euvinte, viata ne
romantata a promotiei sale, In care se include $i
pe sine. Totusi, autorul e absent. Vocea sa e
alba. opaca, ironia fiind 0 forma de asumare
prin distantare Dupa aeeea, a$ aminti de pro
eedeul urnflarii "teatrale", deliberate a unoI'

Lecturi
scene - de pilda, asasinarea lui Pavel Onofrius
de catre un aurolac -, profitand foarte abil de cli
vajul personaj real/p~rsonaj fictiv. Cine i\
cunoa~te pe adevaratul poet Pavel Onofrius,
citind fragmentul tragic al mortii sale, perfid
dramatizat de Haria Garbea, nu poate decat sa
izbucneasca in ras. Tn sfar~it, tot a tehnica dra
maturgica e ~i aceasta "cheie "a personajelor.
Cine a poate strabate - ~i, repet, ea e cat se
poate de transparenta ., are sentimentul, citind
Caderea Bastilie, ca asista la a piesa in care
personajele reale joaca un rol. Mai bine zis, i~i
joaca rolul. Ceea ce, pe langa satisfacerea bol
navei noastre curiozitati, mereu amatoare de
bane literare, procura nu putine delicii estetice.
Imi place foarte mult blandetea cu care
Haria Garbea imbratiseaza a lume care mie,
unuia, nu mi se pare deloc tandra ~i buna de
imbrati~at. Bland:lea sa se as~ciaza firescu.lu.i
pe care II resplra fraza din Caderea Bastll/e/,
indiferent cat de tragice sau grote~ti sunt per

.1\

Intre
daUB Iumi

sonajele ori intamplarile, iluminand textul cu a

lumina blanda, foarte umana (umanista), foarte
asemanatoare - toutes propor1ions gardees - cu
cea dintr-o alta marturie asupra unei generatii, si

-a inceput a se face vorbire de catava

vreme incoace d onentarea prozei
noastre actuale catre n (nou) real
ism. Aceasta reconvertire este vizibila, iar
cartile care a ilustreaza. nu sunt deloc putine.
No~a tendinta a capatat si un nume (realismul
semnificativ), avand ca "nasi" doi poeti (regre
tatul Cristian Popescu ~i loan Es. Pop) si un

anu.me Via,ta ca 0 prada,.

.
Inregistrez, deci, cu bucune, un prim roman
(cum spun francezii) care anunla un talent fru
mas ~i echilibrat, un prozator deloc fascinat de
sine sau de fantasmele "textuarii". Alaturi de
Catalin Tirlea ~i Daniel Banulescu, Haria
Garbea este inca a confirmare ca ideile nouaze
ciste despre proza reprezinta a solutie. Cat de
durablla, asta se va vedea. Deocamdata, sa
constatam ca, dincolo de to ate dificultalile
in literatura
momentului, ace~ti tineri cred
romana ~i scriu foarte bine Fata de unele ifose
optzeciste atat de orientale, e un sentiment

prozator (Catalin Tirlea). Cata putere de

cuprindere va dovedi sintagma pomenita mai
sus, ramane sa vedem dupa ce va mai trece
ceva timp. Important este insa altceva: faptui
ca, prin intoarcerea la real, autorul i~i intoarce
totodata fata catre un public mai larg. $i asta
nu-i de colo, Nu credem ca scriitorul
innegre~te pagini numai pentru a fi citit de
cativa critici si de cativa confrali. Cititorul de
ra~d, "neprofesionist", are ~i el un cuvant greu
de spus in consacrarea unui autor sau a unei
carti. Ar trebui sa fie gasit, din acest punct de
vedere, un echilibru just ~i stabil intre un (sa

reconfortant.

zicem ... ) text cu valenle elitiste ~i exclusiviste

Haria Garbea. Caderea

Ed. All, Bucure~ti, 1998.

si un altul, de la extrema cealalta, cu eticheta

de produs de larg consum. Asta in ceea ce
prive~te unele implicalii "exterioare" ale unei
opere literare, Celelalte, de "dinauntru" tin de
talentul ~i inspiratia fiecaruia dintre creatorii ei.
Nu fara legatura cu cele de pana acum,
vom continua prin a spune ca, in urma cu
aproape cinci ani, descopeream un romancier

Bastiliei,

Lecturi

:.::.a

. -; a

;.:. -:a

:-_= sa
- a
_-011
-:"II

:--at
~

,
-

se

:-~J"e

sau
ar
- :: nt
__;ste

roo

_ .:.r in

a de
-:3pta,
. ::'snic
r: _ilarie
:Jm se
,-1 dis
,.": i de
- :iti de
:":i mai
: - -tunci
. in lor
ducea
printre

caramizile $antierelor din cartier, de primele

\igari fumate la closet sau de primele tipe
agatate in
metrou,
Ni$te dobitocil"
Adolescentul intarziat: dar plin de vicii de
adult, e con$tient de imaginea pe care 0 au
despre el parintii $1 apropiatii lor: "Etern
neinteles, nerealizat, necuvincios cu rudele,
vecinii sau noii prieteni ai familiei, nesimtit
cand eram adus de ga$ca pe brate $i depus in
fata portii, netrebnic cand mai ceream $i bani,
lipsit de talent pana $1 la scris, ultima mea ne
bunie", I se pare firesc sa-$i acuze parin\ii ca
I-au conceput fara sa-i ceara parerea, dupa
cum normal, in conceptia lui, este $i sa Ie
ceara bani, $antajandu-i cu piecatul de acasa,
ceea ce ar aduce familia sa in neplacuta
situa\ie de a fi \inta bartei vecinilor: "Tu m-ai
facut, tu sa ma ajuti, ca nu am venit a$a, de
nebun, pe lumea asta! Daca va e rU$ine cu
mine, daca sacul a ajuns cam gol $i nu mai
ave\i $i pentru mine de-o mancare $i de un
pachet de \igari, plec $i gata 1", Paul incearca,
din cand in cand, sa dea ascultare pove\elor $i
indemnurilor parintilor si se lasa ajutat de
ace$tia (mai ales in necazurile cu autorita\ile
sau in timpul asculitelor crize financiare",),
Accepta deci internarea intr-un sanatoriu de
dezintoxicare, prime$te sa i$i ia 0 slujba oare
care $i e de acord sa participe la 0 intalnire
aranjata de parin\ii sai, in vederea unei casa
torii. Dar accesele aeestea de supusenie sunt
rare, dureaza pu\in $i-I intaresc in in
capa\anarea de a Ie uri cu 0 $i mai mare
temeinicie, Un exemplu ar fi perioada in care
lucreaza la 0 revista cu tiraj mic, destinata
cucoanelor: firea lui sensibila nu-I ingaduie
prea mult in redac\ie $i-lindeamna a cauta un
pretext pentru a se descotorosi de im
burghezitele fiin\e $i obiceiuri de care se lovea
la tot pasul. Pretextul aparand, 0 injura pe
patroana $i-$i ia talpa$ita cu demnitate, Catre
ce zari se indreapta? Aici se afla centrul de
greutate al cMii lui Emil Mladin, Romanul,
intins pe mai mult de trei sute de pagini, se
arata a fi unul de atmosfera, caci istoria per
sonajelor e lineara $i oarecum previzibila, Mult
mai Interesanta se vade$te patrunderea in
via\a nevazuta si necunoscuta multora a unei

"ga$ti" ce a ales sa traiasca la periferia soci

eta\ii, Caci spre 0 asemenea adunare se
indreapta pa$ii $i ehiar nazuin\ele lui Paul
Arnauld, Grupul, format din ca\iva pseudo
intelectuali, doua prostituate $i un cuplu grotesc
de cer$etori murdari, devine familia adoptiva a
lui Paul. Principala preocupare a membrilor
noii familii este sa bea pana la indobitocire $i
sa inghita tot soiul de droguri, Fericirea, pen
tru ei, inseamna de multe ori 0 bere care sa-i
vindece de mahmureala: "Am intins mana
spre unul din cartoanele eu bere $i, bucuria
mea, am dat de doua cutii pline, Am desfacut,
tremurand de fericire sau de mahmureala, una
dintre ele"," Traiesc in comun, intr-un subsol
sordid, plin eu sticle sl fum de hasi$, fac amor
prin c1osete, iar masculii grupului i$i rotesc
femeile intre ei. Prostituatele i$i exercita
meseria pentru a putea face rost de droguri si
alcool. Paul gaseste aiei 0 in eresanta soci
etate de ratati: Cool-Jaeger e un soi de muzi
cant inchipuit, laudaros $i violent; Daniel
rateaza ca pietor $i seoate bani facand
portrete turi$tilor in Montmartre; Julien, dupa
ee se straduise sa devina plastician $i nu
reusise, se mul\ume$te sa fie student pe la
arhiteetura si sa-$i inchipuie ea este vreun
geniu; Etienne publicase cateva texte intr-o
revista literara si crede despre sine ca e un
scriitor insemna!. Printre ei i$i face loc $i Paul
ArnaUld, avand $i el in minte oarece preoeu
patiuni literare, Dar nu se arata deloc con
secvent in ale scrisului, a$teapta sa fie impins
de la spate si mai mult ar vrea sa scrie decat
o face in mod concre!. Soar arata aplecat spre
singura lume adevarata pe care 0 poate ve
dea: cea a neadapta\ilor. lata-I expunandu-$i
ideile literare in fa\a iubitei care il tot indeam
na sa scrie: "Du-te dracului cu scrisul tau cu
totl De cand stai cu mine in amarata asta de
camera, n-ai allat ea nu ma mai intereseaza
sa scriu, sa spun pove$ti insipide pentru toti
neputineio$ii care a$teapta sa Ie vopsesti viata
in roz, sa Ie pUi si funduli\a la rahatul pietat a$a
cum vor ei sa fie un roman? Nu pot, nu vreau,
intelegi? Nu-mi pasa de ei [",jl Eu vreau, am
sa vreau sa scriu pentru un ratat ca Daniel,
pentru MO$ Jeg sau pentru curva aia batrana
de Vera" Lume adevarata, chinuita, hartuita

II

Lecturi

3JI

-;: 1

- - ::a
--5/

:a

~-=

Un roman
pe tabla
desah
,
upa Saludos, premiat de Uniunea
Scriitorilor (1995), Alexandru Ecovoiu
ravine in aten(ie doi ani mai tarziu cu
un nou roman, Statiunea* prezentat pe co per
ta a IVa, drept ,,0 poveste dementiala despre
putere, despre condi(ia artistului, a omului de
rand supus terorii, bestie la randul lui". Citatul
nu e conform cu cel de pe coperta, dar ii
respecta sintaxa, Nu mi se pare conform nici
cu subtitlul de pe prima pagina (,,roman"), fapt
adevarat, insa in contradic(ie cu vocabula
"poveste", fiindca Alexandru Ecovoiu se con
centreaza
numai
asupra
constructiei
romanesti anuland aproape orice calita(i
"epice", reducandu-Ie, cum se spune, la tacere
spre a Ie folosi ca simpli vectori ai "teoriei" sale
despre structura narativa, exemplificata la un
inalt nivel de abstractizare", Ar fi trebuit spus
ideotica, dar suna pleonastic,
Pentru cine cauta povestea, surpriza vine
din primele pagini, Aceasta e un pretext $i are
rostul de a realiza sudura complicatului sistem
de " (evarie " interna, de a orienta in construc
(ie anumite segmente, Frapeaza, tot de la
inceputul lecturii, lipsa in(elesului pentru stil
cartea este scrisa in intregime din mici
enun(uri, dar ajungandu-se la fraza, din care

lipsesc, uneori, subiectul sau predicatul. E

limpede ca autorul nu are pasiunea $i mai ales
placerea expresiei cantate, ca nU-$i petrece
prea mult timp ca sa amestece, precum culo
rile, cuvintele pe panza naratiunii si nici sa Ie
cizeleze, asemenea lucratorilor in marmura,
spre a Ie conferi suple(e $i eleganta.
Alexandru Ecovoiu e zgarcit cu cuvintele $i Ie
utilizeaza, e de banuit, in lungi tatonari
interogative, dupa principiul cunoscut al jocu
lui de puzzle, Fiecare enunt, fiecare cuvant
aproape - $i de aicl explicatia "stilului" sau - il
completeaza si explica pe celalalt, intr-un efort
migalos $i tenace, concentrat mereu sa faca
legatura ( logica ) intre parte si intreg, fara a fi
cunoscut inca, pentru cititor, intregul,
Din aceste ra(iuni expresia, in sensul
traditional al cuvantului, devine 0 unealta
abstracta, care nu mai creaza imagini, ci idei,
Naratiunea e fragmentata, iar sensurile ei nu
sunt valide decat in masura reprezentarii sim
bolizate,
Personajele se retrag din universul literar,
dar se refac, prin esen(ializarea unora dintre
trairi, in fise tip dictionar de psihologie, fiecare
intrupand cate 0
defini(ie freudiana,
Magistratul, Actorul, Romancierul, Doctorul,
Astrologul,
Ermitul,
Regele,
Filozoful,
Caravella sunt personaje perfect diferen(iate,
construite precum figurinele de pe tabla de
$ah : fiecare semnifica un anume tip de forta,
o raza mai mare ori mai mica de actiune $i
"tensiunea" raportului (de forte) dupa locul
a$ezarii sale pe 0 imaginara tabla de sah,
Acest esichier este Sla!iunea, personajul cen
tral - fiind un roman concentrat asupra con
structiei unei pambole, un personaj de acest
tip devine posibil - in jurul caruia toate celelalte
"comunica" intre ele prin" monolog, Fiecare
personaj are un destin in legatura cu celelalte,
insa numai cateva sunt "piesele" grele ale
romanului,
Dintre ele,
Magistratul si
Romancierul sunt raissoneurii care direc
(ioneaza ideea romaneasca, Intervine, din
cand in cand - e cazul sa semnalam acest pro
cedeu postmodernist - autorul insu$i, nu atat
pentru a actiona "deus ex machina", ciH ca sa
arate propriilor cititori ca textul nu se constru
ieste de la sine, ci prin intermediul personaju

Lecturi
a est

:.:. e ca
__-= oiu

a
~ ~ de
: ate
~:..:{jti,

o ....

cu

- 31 lit
.
~

-- Jrte
ita

:-.::~

--:-= u
_' ra,
- ::are
$i
ala,
: al

J5
~

: -'ani
- ~aJe
>-

la

: 0: -n

:. a
.: a i
::0n
Tn

.4

an,

Blitz

ecunosc, mi-a placut mai mult cartea

anterioara a prozatorului Cornel George
Popa - Dobitocul de ,tan,tar jucaw;;a,
juvenil-exchibitionista $i cu miezul amar, cum
era ea, Cu Tntorsaturile ei rasfatate, Scrisa "a
la maniere de" (Salinger - $i, uitand tocmai
citatul-motto din, probabil, De veghe in lanul
de secar) la maturitate, dar ca $i cum ar fi
ramas Tnchistat Tn varsta ingrata a ado
lescen!ei, preocupat sa-$i insulte sau macar
sa-$i $ocheze cititorul $i sa-i conduca pe bur
tO$i $i gusati (membrii juriului de, eventual,
premiere a cartii) la apoplexie - cartea a$aza
peste obsesia mortii mantia larga (!) a erosului
$i propune un personaj razvratit si noncon
formist, Tntr-un joc cu miza mai mica, in
masura Tn care e mai mica miza supunerii, a
Tnregimentarii. fntre enigma sinuciderii tatalui
sau $i elucubratiile sale erotice, Tn efortullui de
autoconstructie, Tudor (personajul-narator) se
transforma pana la urma dintr-un tantar Tntr-un
dobitoc, lsi pierde, altfel spus, mica lui
inteligenta diabolica pentru a deveni un Sisif
care Tsi urca, resemnat, bolovanul pe munte.
Trama romanului Nesimtitul' e relativ sim
pia, fara intersectia mai multor planuri nara
tive, Povestea se va urzi Tn jurul personajului
principal Mihai Marinescu (Misa pentru pri
eteni), care, Tntorcandu-se pe autostrada de la
Pite$ti la Bucuresti, va lua Tn masina 0
autostopista, Are loc un accident, Tn urma
caruia fata moare, iar Mihai ramane impotent.
Romanul va demara propriu-zis din acest
punct - de unde personajul se schimba

II

accelerat, naprasnic $i definitiv - $i se va opri

acolo unde acesta T$i va regasi lini$tea, Un
segment de debusolare Tntre doua stari de
echilibru, Fiecare cu propriul sau centru de
greutate.
"Tranzitia" aceasta de la 0 identitate la alta
este - sau ar trebui sa fie - 0 identitate si 0
lume, Afaceristul prosper, cu 0 via!a dac;a nu
fericita eel putin tihnita $i oranduita cu sens,
descopera ca granitele lumii merg mult mai
departe decat crezuse. fnauntru, reconsi
derandu-$i trecutul, se gaseste adesea
meschin, iar uneori chiar abject. in afara
Tntalneste 0 lume de care nu prea avea habar.
Intra aici Tntr-o (i)realitate populata de prostitu
ate, homosexuali, betivi si cer$etori, 0 lume de
marginalizati pe care nu 0 poti vedea decat
schimbandu-ti fusul orar si coborand de la
volanul masinii. Viata aceasta nocturna, deri
zorie si, la urma urmelor, absenta (ne-simtita),
ca $i tentativa e$uata de Tmpacare cu
Dumnezeu (excelent episodul cu mentorul sau
spiritual, calugarul Manole) functioneaza ca un
fel de reflux, In intoarcerea spre sine purtan
du-I, ele TI Tndeparteaza de tot ceea ce ramane
pe mal: sotie, prieteni (viata de dinainte) $i, 0
data cu ei, un sistem de valori, de conventii,
de prohibitii $i tabuuri pe care - altul fiind
Ie va denunta ca false.
11 gasim pe Mihai Marinescu, fa sfar$it,
Tngrijind un copil ramas fara mama, il ghicim
Tn!eleptit si posed and un sens al daruirii Tnalt
si, de ce nu? reconfortant momentan. Caci
lectia intervalului te invata ca orice limita e
tranzitorie, ca lucrurile sunt tranzitive $i, Tn
tranzitivitatea lor, inconsistente, ca deter
minarea faptelor e conjuncturala, iar conjunc
tura este sup usa hazardului. Intervalul este el
Tnsusi 0 im-potenta. $i ne este dat (prin conta
minare) tuturor. Cornel George Popa, ca per
sonaj, daca. nu care cumva ne-Tmbrobode$te,
autorul soar fi contaminat.
Cititorul nu trebuie Tnsa sa se sperie, Nu e
de rusine $i nici nu doare, E ca si cand tiai
uita portofelul acasa, te-ai Tntoarce sa-I iei si ai
reveni pe urmele tale. "Tu trebuia sa fii Tnain
tea ta cu, sa zicem, cinci sute de metri. Acesta
care merge pe strada, de$i tu, din cap pima Tn

Lecturi
picioare, este de fapt altcineva. Toti oamenii unei femei te iubesc - i-ar spune-o direct,
ace$tia pe care Ii vezi nu trebuie sa-i Intal fara a mai trece printr-un citat celebru.
ne$ti. Toti oamenii ace$tia pe care Ii Intal Prozatorii ultimului val nu au stofa de alexan
ne$ti nu trebuia sa-i fi vazut din cauza ca s . drini. In stransa legatura cu aceasta vine 0
ar afla in spatele tau cu minimum cinci sute anume directete $i vehementa a tonului.
Limbajul devine mai frust, mai verde, mai
de metri".
intolerant la tabuuri, subiectele lor sunt In ge
Asta la modu\ patek
Prozatorul Cornel George Popa percepe neral ziaristice. Tin de sfera evenimentului $i a
jurnalistic realitatea $i 0 organizeaza regizoral, senzationalului. In Nesimfitulin spatele multor
cu 0 anumita tehnica a instantaneului. Blitz-ul, episoade $i personaje se simte reportajul.
Legat de personaje trebuie rem arcata gli
falsh-ul sunt principalele arme ale arsenalului
sau; trei lucruri rezulta de-aici: 0 prezentare sarea dinspre un model scriptural de con
en miettes a faptelor, 0 anume viteza de deru structie spre unul vizual, cinematografic.
lare a imaginilor $i 0 abundenta pana la satu Prozatorii de tipul lui Cornel George Popa nu
ratie a informatiei care culteaza pana la urma construiesc decat 0 psihologie comportamen
tala, pentru ca ei vad, nu citesc personajul. $i
mesajul.
Cornel George Popa, In constructia de II vad dublat de actor (Cornel George Popa e
sine anuntata in autoprezentare, poate va fi si regizor).
Consecintele unei viziuni jurnalistice se
devenit deja Cornel George Popa $i nu-i mai
ramane decat sa se faca pe elinsu$i obscur. resimt $i Tn tratamentul altor elemente nara
Intr-un joc de fulguratii care urmeaza logica tive. Introducerile $i descrierile nu mai au fast,
propriei sale prezente/absente. Caci autorul e portretele cu greu mai devin efigii, cel mai
principalul sau personaj. Simpatic in interiorul adesea ele sunt neglijate, daca nu chiar expe
figurii sale de infractor pe care nici macar diate cu sictir auctorial ca neesentiale $i plic
ochelarii nu-I mai salveaza. De tot simpatic In tisitoare.
strategiile sale narative care-i permit sa-$i
Sunt respinse de asemenea jocurile tex
ucida eroii si apoi sa-i urce, sains et saufs, tuale, in general tot ceea ce e resimtit ca
Inapoi pe scena (ma rog, cu mici modificari digresiune (de$i adopta In buna parte bagajul
ale trasaturilor fizice si morale - rai si urati in postmodern In materie de strategii narative).
loc de buni si frumosi). De-a dreptul sublim Aparent electica $i arbitrara, in ceea ce preia
cand I$i imagineaza ca un Dumnezeu supus $i ceea ce respinge, poetica ultimului val, cata
umonlor sale continua sa ramana Dumnezeu. e $i cum e, are totu$i 0 riguroasa consecventa
Inca sublim cand construieste pentru un om cu sine: transmite un maximum de
viu imaginea sa de hartie $i pentru aceasta un "informatie" cu un minimum de cuvinte.
univers care sa devina propriul sau labirint.
Nefiind un cititor "specializat" de romane
nu-mi permit sa dau 0 judecata de valoare $i
nici sa-i fixez un loc printre prozatorii ultimului
deceniu. Pot In schimb sa constat ca, dincolo
de inevitabilele $1 In fond de dorit particularitati
Cornel George Popa se Intalne$te In multe
locuri cu ei. Repet, aria mea de cuprindere
este destul de restransa, dar cred ca nu
gresesc prea mult cand afirm ca proza aces
tui deceniu e tributara presei, mediei in gene
ral. Cu bunele si cu relele ei. E mai putin
livresca in primul rand, mai atasata de (i)me
* Cornel George Popa, Nesimfitul, Editura
diat. Personajul-tip daca ar trebui sa-i spuna Masina de scris, 1997.

II

Lecturi

: ~!rect,
:-c:; ebru.
=. exan
, ne 0
.~ ului.
__ mai
ge
sia
""!ultor

': _I

.a gli
:: con
. _]rafic.
=::a nu
.-=--men
-.JI. $i
. =:::pa e
_ :<?

se

ara

": ast,
._ mai
: 9xpe
= ~ plic

.' :: lex
: _., ca
~::gajul

:-;:lVe).

::> preia
=-- cala
- Aenta
_, de

=ditura

Greata
,
in mijlocul generatiei '80 se Inalta azi 0
voce singulara $i cam distonanta fata
de scriitura optzecista, aceea a proza
toarei loana Balan, care plasmuie$te texte de
natura diferita fata de cea a celorlalti con
generi. $i daca folosim verbul "a plasmui", e un
fel de a zice, caci, examinand ultima sa aparitie
editoriala, micro-romanul Ally - frumoasa din
lagar, am constatat "pe viu" ca nimic din
jocurile textualiste, virtuozitatile tehnice $i codi
ficarile postmoderniste nu rasare In paginile
acestei mici scrieri existentialiste cu accente
clar autobiografice. Mai curand, ea ar putea fi
asociata conceptiei vitaliste a literaturii, care
piasa la loc de frunte notiunea de autenticitate.
Aceasta relatie evidenta In maniera de abor
dare mi-a Intors gandul spre trecutul literar al
anilor interbelici, cand autorul Patului lui
Procust avea, Intr-o recenzie, numai cuvinte de
lauda pentru Amintirile lui Grigore Locusteanu
- obscur $i mediocru literator al carui unic
merit a constat in "transferul" nemediat de vreo
sfor1are artistica a trairilor $i simtirilor sale
direct In spatiul paginilor. Locusteanu Intru
chipa pentru Camil Petrescu acea "Iiminara
sinceritate" a scrierii, atat de draga lui, care
punea, oarecum, semnul egalitatii Intre viata $i
opera. Autenticitatea Insem na deci 0 identifi
care aproape perfecta a vietii cu opera. Acela$i
limbaj frust, aproape deloc prelucrat, fara a
avea grija unui potential cititor, ca Intr-un jurnal
intim In care se transcriu terapeulic vise $i CO$
maruri, ne Intampina, de la primele pagini, $i
din micro-romanul de fata.
Gandul ne-a dus In preajma conceptiei
camilpetresciene asupra autenticitatii necesare

Ii]
I

creatiei artistice $i din pricina omonimiei care

exista Intre protagonista loanei Balan $i eroina
titulara dintr-unul din romanele proustiene ale
cautarii timpului pierdut. Adica - Albertine,
Ally - pe scurt. Un personaj evanescent $i
misterios, care, se spune, I$i cauta identitatea
(p. 41). Dar mai curand $i-o risipe$te, $i-o ma
cina Intre diferitele ipostaze marunte $i banale
ale vietii zilnice ("Am avut atatea identitati,
Incat nu mai $tiu ce identitate am In aceasta
clipa" - p. 49), lasand sa treaca pe langa ea
chemarea adevaratei identitati, cea artistica. E
o drama a zbaterii disperate de a nu se Instrai
na de sinele profund, de a-I scoate la lumina $i
de a-I Implini, acela fara de care nu putem fi
unici, ci suntem la fel ca toti ceilalti, nedeose
bindu-ne prin nimic de compozitia larvara a
masei.
Cautandu-$i norocul $i afirmarea persona
litatii In afara granitelor tarii, In Germania,
eroina este nevoita de presiunea Imprejurarilor
nemiloase sa-$i amane sine die Implinirea vi
sului de creator, prin Insu$irea unor roluri-ma$ti,
false $i nespecifice: hoata, azilanta amarata,
vagaboanda pe strazi straine, autostopista pe
drumuri nemte$ti, sotie de pictor betiv $i ratat,
femeie de larg consum; peste toate acestea
tronand constant $i tulburator imaginea onirica
a amazoanei de origine regala. Identitatile
acestea de duzina (ce poate fi mai antieroic $i
mai degradant din perspectiva adevaratei per
sonalitati?) Ii distrug sufletul si spiritul. In a$tep
tarea momentului propice manifestarii sale ca
artist - pictor (tributara unor modele expre
sioniste $i suprarealiste: Va Gogh, Dali),
Albertine I$i pune la mezat farmecele feminine,
de$i cu mare sila, dar con$tienta ca-$i sacrifica
trupul pentru a se realiza Intru spirit.
Viziune romantica, desigur, din perspectiva
careia 0 eXistenta stupida, umilitoare $i
degradanta era salvata de atingerea unui tel
spiritual. Este frapant aici mitul pacatoasei
care-$i cucere$te sfintenia dupa ce a trait din
pi in In bolgiile infernale ale celor mai grele $i
neiertatoare pedepse $i pacate. Acesta este, In
fond, sensu I cre$tin al sfinteniei (a$a cum II
vede $i un estet ca Anatole France In nuvela
sa mitico-alegorica despre curtezana Thais $i
calugarul Pafnutie) si purificarii de pacate: val
orile spirituale ce ne Inalta spre divin $i sacral
itate, deasupra conditiei noastre ignobile, se

II

Lecturi
eastiga prin lupte, framantari si martiriu. Cine
se deelara sfant si virtuos de la bun ineeput,
fara sa fi eunoseut deloe vieiul, isi imagineaza
ca-$i eunoaste $i stapane$te pe deplin fiinta,
cand, de fapt, aeea ordine ideala a virtutii
neineereate se elatina prabu$indu-se la eea
mai mica adiere straina de ea. in fond, de un
singllr lucru trebuie sa-$i dea seama la timp
sarmana Ally: nu locurile sunt de vina pentru
neputinta de a-ti exprima personalitatea,
Dar ceea ce constituie 0 ciudalenie $i mai
mare in destinul Albertinei, sfasiat de puterniee
zbateri launtrice $i de periodice pierderi ori
confuzii de memorie, este faptul ca suferinlele
$i agresiunile asupra trupuilli ajung sa imbol
naveasca spiritul. $i ea nu se mai salveaza pe
de-a-ntregul, atinge In zbor razant conditia
dorita, insa nu se mentine la nivelul ei. Strivila
de mastile adoptate ad-hoc $i de numeroasele
oglinzi deformante ale sufletelor damnate $i
riHaeile, neputincioase $i monstruoase din
jurul ei, ea se contamineaza de "Iepra" celor
din apropierea ei (cu totii apartinand unei stirpe
larvare, inframundane, decazute), In con
secinta fragilitatea ei fizica si psihica (mica,
firava, subtire, adolescentina, tipul de femeie
androgin, instabila mental, cu schimbari bru$te
si contradictorii de umoare) nu rezista $i inneb
une$te, terorizata de frica, sila si oroare. E ca
un iepuras dulce prins intr-o capcana cu dinli
metalici ascutili: nu mai are nici un refugiu, nici
o scapare, niei mikar in "irealltatea imediata"
(cum ar spune M, Blecher), adica in vise, fiind
ca $i acolo da peste aceeasi figuraie CO$
maresca si inspaimantatoare - malformati,
lepro$i, rata i. (Ratarea, in viziunea ei, e cea
mai grava deformare si monstruozitate.) Asa
se face ca realitatea si irealitatea devin unul si
acela$i lucru, ceea ce 0 impinge, fire$te, la
nebunie.
Existenta esle un lagar, 0 "carcera veni
noasa", $i e pusa sub tutela oribilului, mon
struosului si grotescului, Tablourile descriptive,
chiar daca se pretind a fi tributare lui Dali (sa
nu uitam ca loana Balan este $i pictorita,
asadar poseda un simI innaseut al plastieitatii
vizuale), sunt mai degraba influenlate de pic
turile fantastice $i apocaliptice ale lui Bosch,
poate pe ici, pe colo de Dali, dar numai referi
tor la timp, eterna problema a timpului. De fapt,
descrierile din micro-romanul ei ni se par a fi

eele mai reu$ite din punet de vedere estetie,

avand in vedere ca restul sufera de 0 absenla
evidenta a preocuparii pentru stil. Exista totu$i
6 latura estetica, prezenta in fragmentele de
descrieri, care decurge dintr -0 puternica vi
zualizare a distorsiunilor, deformarilor, repulzi
vului si scabrosului, intr-un cuvant dintr-un urat
excesiv ee poarta numele grotescului. Cateva
selectii in acest sens vor fi edificatoare: "dupa
ce am turnat toata porearia de oua si de faina
stricata amestecata cu zahar ranced, mi-o Infig
In gat $i vars totul. Carnuri putrezind in malul
de noroi ciocolata" (p. 7); "in oglinda, vad doua
gheare intrandu-mi prin iris in cavitatea nazala
si de acolo in esofag" (p. 23); "Furtuna cu
sobolani, caracatile, oameni precum furnicile
supurand pe stra.zile dezradacinandu-se de
coaja pamantului. Capul prietenului meu
dE'l!lpindu-se de gat" (p. 80); "Ranjesc si ii
arunc un ghimpe drept in iris, Oehiul i se
prelinge pe fata ... " (p. 86). Trebuie sa
recunoa$tem ca aceste parli descriptive,
departe de a fi de natura zolista (precum face
autoarea precizarea - p. 7), lsi trag sUbstanta
din alta parte, fiindca apare un altceva decat 0
banal a red are patologica. Acest altceva,
dindaratul patologicului, e mult mai cumplit $i
infiorator, caci poarta numele haosului $i a.1
neantului Apocalipsa s-a lasat peste ordinea
bolnava a lumii $i a viselor.
greata atotstapanitoare se instaleaza In
sufletul si mintea eroinei: de lume, de oameni
si de sine. Pe lang a ea grea\a lui Sartre parea
o nimica toata. lar timpul seamana cu re
prezentarile lui Dali: moale, flasc $i contorsion
at. Ceasurile "curg" invers sau masoara alan
dala, ceea ce nu se mai poate masura in acest
"roman labirintic, cu multe oglinzi false, ade
varate, chinuitoare ... " (p. 30).
Si atunci ce ne mai ramane? Sa trecem
Intr-o alta realitate. Dar exista 0 a treia? Poate,
dar n-o $tim noi.

loana Balan, Ally - frumoasa din lagar,

Ed. Corrida, Bucure$ti, 1999.

Nicolae lIiescu
.

in dialog 'cu

@J@@[J~@

[ill @ITlJ CID [F@ ITlJ [ill

2J

za

chiar,
uiri omene$ti

ar a venit primavara, cu un cortegiu de culori noi, spalate $i aerisite indelung de ploaie,

Un tablou clar, viu dantelat cu perspectiva, Galbenul, verdele, mult $i mirositor $i ud, lili
achiul $1 albul liliacului, ro$ul aprins allalelelor (ce de "I"-uri!), Deasupra, ca 0 prelata de
cobalt, cerul mat, lipsit de conturul norilor.
Ploua brusc peste dihaniile atinse cu pieptul de tot felul de nelzbutiti ai vietii $i ai sartii, ploua
peste hartiile mele de pe masa, pe fotografil, pe geamurile duble ramase deschise. Ploua intr-un
pe$, cum stateam rezemat de George, candva, in fata Fundatiei Culturale de pe Aleea
Alexandru, ploua de la vest la est, nicidecum din abligatie, ci mai mult din snobism $i trebuie sa
inchid ferestrele de la dormitor. Plaua pardi In versuri, sacadat, scandat, ca intr-o epopee.
Ploua $i apare soarele, aici, lang a umar I meu $i vantul vajaie turbat, ca un leu vartos In
savana, $i lumina se stinge $i dispare soarele $i numai ploua,
Caci a venit primavara, cu un oftat de racoare,
Pe tot acest fond atat de hiperbogat in sentimente, se inhama in peisaj chiar el insu$1 in per
soana $i in viu George Cusnarencu,
II stiu de mai bine de 0 suta de ani, de pe vremea facullatii, cand isi preumbla cO$melia de
carne ba pe la ping-pong, pe la subsol, ba pe !a club "Litere", pe la mansarda, E alcatuit din
barne solide, neafumate de vreme, din ochi vioi $i puternici, dintr-o coama zaluda inclestata in
argintiu. E intollt CIJ 0 platosa tacticoasa de prietenie in stare pura, nealintata de circumstante
sau de convenien\e E un om adevarat, ce mal incoace si incola, domnul George Cusnarencu l
Impreuna, pe cararuile mici, in\esate de litere, am pa$it aproape simultan. La "Tribuna" si la
"Cartea Romaneasca" Ba, pana si pe la premieri ne-am tinut de mana, $i la Paris am fost
impreuna odata $i am dormitat In aceea$i Cameral Desi nu suntem siamezi, nici macar plamadi(i
din aceeasi coca verbala. Tocmai de aceea, desfid pe oricine ar spune ca unul este mai talentat
dedH altul, mai bun $i mai frumos. Nici unul nu-j caO'. George CU$narencu, infruptandu-se
voinice$te din mugurii zilei, captu$ind toate clipele cu nesomnul tristetii. Caci toate cMile sale au
o asa triste\e, ca \i-e mila sa Ie mai termini. 0 tristete Inalta, cocarjata Intr-un fel de toamna
dulce, cu iz de primavara, anotimpuri de-astea, de trecere si pe cale de di paritie.

Convorbiri

,,Am impresia ca scriu

oliteratlri <<Ullderground
ca si, fnainte de 1989"
entru Inceput, spune-mi cum mai stai
cu sani:itatea, ~tiu ca ai probleme. Ai
Implinit In ianuarie 48 de ani. Crezi ca
a mai duci mult?
Nic, sunt cu un picior Tn groapa, dar cu
celalalt sa ~tii ca ma Incapalanez sa scriu. Nu
~tiu de ce scriu, dar asta fac. Cu sanatatea,
da. Am a fibrilatie atriala cu care deja m-am
obi~nuit, a~a cum m-am obi~nuit cu parul
carunt. Faptul ca pot crapa Tn orice c1ipa, nu
~tiu cand se poate petrece totul ~i cat de
repede, Tmi da un fel de lini~te, nu ma mai
zvarcolesc ca la tinerete In sudori ~i In
angoase. De-abia acum am Inceput sa apre
ciez moartea Tn adevarata ei lumina. Doctorul
Tintoiu Imi da curaj ~i-mi spune ca a pot duce
mult ~i bine, dar sa ma tin departe de stres, de
framantari, de suparari ~i alte chestii din
astea. Pentru asta va trebui sa mar, i-am
spus, numai atunci scap de stres, de framan
tari ~i de suparari. A ras, dar eu ~tiu ca nici
macar atunci n-o sa scap definitiv de toate
astea. Mai ~tii cu cine a sa ma Intalnesc, cine
a sa ma calce pe coada, cine a sa rna
plesneasca peste fata? $i doar ma ~tii.
Repede Imi sare mu~tarul. $i apoi, nici cand
oi muri n-o sa am liniste mormantala, pentru
ca mai am atatea de facut ~i am ajuns la con
cluzia ca multe din proiectele mele literare vor
fi finalizate doar dupa ce voi muri. Sa scriu a
carte despre Grecia, una despre Minciuna,
una despre oameni ~i altele de genul asta.
Vreau mereu sa ma apuc de cartile astea, dar,

Ii

Portret al prozatorului, cu sotia

De la stanga la dreapta:

Ion Hobana, D.R. Popescu

(atunci, pre~edintele Uniunii Scriitorilor)

~i foarte tanarul George Cu~narencu

Convorbiri

:ar cu
. Nu

:~

am
arul

-a

mai
$i Tn
3 apre

~ -~torul

:- duce
as, de
-" i din
~- i-am
aman
- nici
~ toate
, cine
sa ma
-a $tii.
j cand
pentru
a con
a e vor
scriu 0
ciuna,
asta.
,sa. dar,

fiind in viata, se gase$te mereu cate ceva care

sa-mi distraga atentia, sa-mi mute gandurile Tn
alta parte. Atatea artificij care sa-mi ia privinle,
atatea patimi care sa-mi usuce sufletul, atata
ura care sa mU$te din mine $i atata indiferenta
care sa ma Tmpinga la gesturi necugetate. $i
apoi mai sunt $i femeile. $i apoi mai este $i
Soarele, care nu rasare decat daca-I plate$ti
cum spun baietii de la S.U.G. Mafia, cei care
pentru prima oara Tn literatura romana au dat
la iveala poezia ghetto-ului, poemul pubelei.
Nu, nu $tiu cat 0 s-o mai duc. Dupa durerile cu
care ma scol Tn fiecare dimineata $tiu doar ca
n-am murit, Tn rest nu pot sa-ti spun mai mult.
Ma prefac ca traiesc, deocamdata. Nu vrei sa
vorbim $i despre altceva?
- Sa vorbim despre femei, ce zici?
Despre femei, cred ca e 0 idee buna.
- Ce sa vorbe$ti despre femei? Despre
femei nu se vorbe$te. Femeile ori Ie frigi, ori
scrii despre ele. Cum spunea un taran de 73
de ani, de undeva din Fratile$ti, oamenii sunt
oameni $i femeile sunt femei.
Ma gandeam la femeile din cartile tale.
Aha, acele femei! Sine, sa vorbim. Femeile
din romanele mele nu exista decat Tn
romanele mele, sunt un manierist, un adept al
fanteziei $i nu al mimesisului. Deci, oricat soar
stradui cineva, n-o sa Tntalneasca pe strada
vreo femeie din acelea descrise de mine.
Acestea nu exista decat Tn capul meu, sunt
rodul propriei mele fantezii, propriilor mele ide
aluri si idei, sunt simple concetto artistice.
Uneori doar marionetele romanelor mele. Am
Tnceput lupta cu mimesisul literaturii romane
prin 1985, cand am scris Tangoul Memoriei,
un roman care a aparut Tn 1988. Memoria din
acel roman era 0 femeie fabuloasa plina de
tuneluri, rafturi, sertare, caverne $i gropi, 0
femeie radioactiva prin care de multe ori
m-am ratacit. Arata-mi tu vreuna ca ea pe
strada. Eleonora din povestirea Rezervorul
de lapte al cartierului este 0 femeie care
alapteaza, fara sa fi nascut vreodata nu doar
copiii din blocul Tn care locuie$te, ci pe toti cei
din cartier (respect pentru baietii din
Pantelimon, Socului $i Diham, cum ar spune

S.U.G. Mafia), din tara $i care dadea lapte $i

la export, asta e de pe vremea cand
ajunsesem sa mancam oase fara carne $i apa
fara lapte praf. Da, femeile din romanele mele
sunt concepte, ca $i Dumnezeu, de aia n-o sa
Ie Tntalne$ti pe strada. In romanul Ultimullsus,
o tarfulita de cartier (care-$i iube$te $menarul
sau, ar zice S.U.G. Mafia) devine din Maggy
chiar Maria Magdalena, femeia de langa lisus.
Unde 0 sa Tntalne$ti pe strada 0 asemenea
femeie? Ti-am spus, pentru mine cel mai scar
bos lucru pe care-I poate face un artist este sa
devina sclavul mimetismului. Cand descrii ce
vezi pe strada e$ti arice numai artist nu. E$ti
aparat de fotografiat, e$ti reporter de razboi,
reportofon, far de ma$ina, numai artist nu.
Asta e. Despre 0 asemenea femeie a viselor,
un concetto rarisim, este vorba $i In poemul
eminescian Luceafarul, despre 0 asemenea
femeie este vorba $i In romanul meu CaJatoria
Luceafarului, aparut la 115 ani dupa viziunea
lui Eminescu. De fapt, $i eu m-am nascut la
100 de ani dupa Eminescu, tot Tn Moldova,
a$a ca m-am simtit dator sa ofer literaturii
romane $i 0 versiune Tn proza a acestei
pove$ti manieriste. Nici nu-ti Inchipui ce greu
e sa scrii despre nemurire cand tu nu e$ti
decat un paduche prapadit, strivit Intre doua
zile. Da, femeile din romanele mele s-au nas
cut toate dupa moartea mamei mele si sunt
fara nici 0 exceptie cate 0 parte din ea.
Femeile din cMile mele sunt moarte. $i asta
nu $tiu daca e bine sau rau.
lar barbatii, banuiesc, sunt tatal tau.
Nu exagerezi. Personajele masculine din
cartile mele sunt EU. Cu tot ce am mO$tenit de
la parinlii mei: superficialitate, ura, pasiune,
idealism, spirit nepractic, vagabondism, spirit
cautator de himere, cer$etor, sentimental,
generos, gras, slab suflete$te, nehotarat,
neorganizat, un terchea-berchea, sensibili
tate, tandrete, nesimtire, poet. Chiar cand am
scris Calatoria Luceafarului, cartea care mi
s-a parut cel mai greu de scris, Luceafarul
nemuritor $i rece a trebuit sa fiu eu, n-am gasit
pe altcineva mai aproape. Sa scrii despre un
personaj nemuritor, cand tu 8$ti un muritor de

II

Convorbiri
In~ir

cuvinte pe ecranul computerului.

Niciodata n-am gasit un raspuns multumitor.
Poate pentru ca sunt deja dependent de drog,
imi place sa liu HIGH, ca dupa marijuana.
Cuvintele astea nenorocite, despre marijuana
asta vorbesc. Nu ~tiu. Sunt un drogat. Oricum,
bautura e toxica.
- Cum se Impaca viata de ziarist cu cea
de prozator, de romancier?
- Se Impaca al dracului de prost. Scriu la
ziar ca sa reu~esc sa supravietuiesc ~i scriu
literatura ca sa uit postura asta umllitoare. Nu
ca ar fi umilitor sa-mi c{l~tig painea cotidiana,
umilitor e ca un scriitor nu poate traj din lite
ratura In vreme ce un terchea-berchea de
politician traie~te bine fara sa produca nimic.
E umilitor ca un politician care este acel ani
mal care nu se pricepe la nimic huzureste, iar
despre scriitori se spune ca sunt ni~te animale
de care societatea soar putea descotorosi fara
prea multe reg rete. Asta e umilitor. De aia
scriu literatura, ca sa-mi treaca amareala din
cerui gurii. Visez ca ~i Razvan Petrescu sa
Intalnesc 0 vaduva bogata care sa-mi spuna
ca eu nu trebuie sa lac altceva decat sa scriu,
lara sa am alte griji. A~a cum a avut norocul
Ceaikovski. E 0 singura problema: Tn socie
tatea noastra nu exista vaduve bogate. lar
.daca am presupune, prin absurd, ca ar exista,
n-ar putea sa-~i olere paiatul unui scriitor,
doar pentru ca acela sa scrie. S-ar cupla
repede cu un holtei bogat ~i casnicia ar Ii gata.
Asta e treaba la noi.
- Ce noutate observi In literatura ultimului
timp?
- N-o sa-ti vorbesc despre proza, pentru
ca ar trebui sa-ti vorbesc despre proza mea,
dar uite, 0 sa-ti vorbesc despre poezie. Cel
mai extraordinar lucru este poezia ghetto-ului,
poezia protestatara a grupului S.U.G. Mafia,
un lucru unic In literatura romana pe langa
care chiar ~i romanele mele palese. Pe langa
poemele lor dure ~i directe, cuvintele mele par
uscate ~i lipsite de vlaga. E de Inva\at de la
ace~ti tineri poeti, e un avangardism de
tranzitie care enerveaza pe multi, semn ca
lipsa de ipocrizie a artei lor deranjeaza.

Cineva nu ne lasa sa Visam, sa traim ca

oamenii, cineva ne Tmpinge la rigola, la incul
tura ~i instincte primare ~i acesti indivizi mer
ita.'sa 0 ia In bot. Cam asta e strigatul disper
at al celor de la S.U.G. Malia, de aceea
poezla lor trebuia sa apara ~i cineva trebuie
sa 0 ~i Inteleaga. Cam asta e lucrul eel mai
nou In literatura romana. Restul, vorbe, vorbe,
varbe. In Ironda lor ma regasesc ~i eu, doar
ca Imi lipseste
lor. Incerc sa Invat cate
. lorta
,
ceva.
- Nu-ti pare rau ca scrii literaturii?
- In momentele de deprimare a~ vrea sa
las dracului literatura ~i sa mar in muzica.
Literatura mi se pare nevolnica, sterila, lara
mate. A~ Ii vrut sa compun muzica, sunt con
vins ca a~ Ii scos ceva notabil ~i apoi n-ar mai
Ii trebuit sa ma ploconesc la traducatori ca sa
vad cum suna insiruirile mele de cuvinte In
alta limba, alaturi de alta literatura. Daca scri
am muzica, alta era situatia, puteam sa ma
com par cu altii prin propriile mele lorte.
- Sa in\eleg ca ai vrea sa te apuci de
muzica?
- Cat traiesc nu cred ca 0 sa am timp, dar
dupa ce voi muri, 0 sa ma gandesc Cred ca va
Ii ~i asta un lucru pe care-I am de lacut dupa
ce voi muri. Da, 0 sa ma apuc de muzica.

intemeierea poemului

'"
ca
:;. Incul
:1 mer
~ sper
a eea
-~gbuie

.:-21 mai
orbe,
_ doar
ao cate

a sa

- zica.
;:. fara
_-: con
- -3. mai
- ca sa
-Ie in
-;; scri
:a ma

_ :i de

,dar

::a va
dupa

Ace t
misterios
apel al Fiinlei
imeni n-a Intreprins 0 elucidare teore
tica a limbajului, $i Indeosebi a limba
jului poetic, mai adanca decat filosoful
Martin Heidegger. Chiar consideratiile aparte
asupra "Iogicii" speciale a poeziei, formulate
in a doua jumatate a secolului trecut (dupa
aprofundarea unor texte din Baudelaire $i
Rimbaud, care vorbesc despre un "IimbaJ pre
reflexiv al liricii, respectiv despre "vizionaris
mul" poetului), nu intemeiaza problematica
poeziei atat de argumentat cum 0 face gandi
torul german.
Toata lumea cunoa$te afirmatia, aparent
paradoxala, a lui Heidegger din Erlauterungen
zu Holderlins Dichtung, 1944 (Uimuriri privind
poezia lui Holderlin) in care raportul lim
baj/poezie, gandit In mod traditional, este
complet rasturnat: "fnsa$i poezia este cea din
tai care face limbajul posibil". Pentru ca poezia
este depozitara si garantul unei stari esen!iale
a vorbirii, ea trebuie sa fie considerata ca un
"Iimbaj originar" (Ursprache). in felul acesta,
filosoful Intalneste nu numai opinia aproape

II

asemanatoare a unui Herder sau Vico, ci

chiar una din afirmatiile originale ale poetului
francez Stephane Mallarme: "Contrar
func!iunij de numerar facil $i reprezentativ,
cum 0 trateaza In primul rand multimea, ros
tirea (Ie dire), inainte de orice, vis $i cantare,
i$i regase$te In Poet, ca necesitate constitu
tiva a unei arte consacrate fictiunilor, virtuali
tatea sa ("Crise de vers, in Opere complete,
Gallimard 1945). Gra!ie acestei Intalniri, se
risipeste oare ceva din acel clar-obscur al tex
telor heideggeriene privitoare la poezie?".
Se spune, pe drept cuvant, ca lui
Heidegger i-au trebuit douazeci$icinci de ani
pentru ca meditatia sa asupra poeziei sa
ajunga a fi chiar "ecoul gandit al poeziei": pro
ces care poate fi Impar1it in doua etape mar
cand 0 evidenta evolu!ie. Prima etapa s-a
desfa$urat intre anii 1935-1940; a doua - la
Inceputul anilor '50. De-a lungul primei
perioade a acestei reflec!ii asupra esen!ei
poeziei, filosoful - continuandu-$i distinctia
capitala intre Sein (Fiin!a) $i Seiende (fiintare,
eXistent) - opereaza cu dualitatea Pa
mant/Lume, una din vocabulele-cheie ale
gandirii sale. Cand poetul canta, el nume$te
lucrurile. in una din faimoasele sale Elegii de
la Duino, Rilke, adresandu-se poetului, scrie:
Vorbe$te $i proclama l "A proclama" inseam
na, aici, a scoate un lucru din obscuritatea $i
indeterminarea ne-prezen!ei sale, din pura sa
virtualitate, $i a-I face prezenl. in sensul aces
ta, orice arta este poezie, aceasta fiind
"poemul cel mai originar". Pe Heidegger nu-I
intereseaza arta privita ca apar1inand unei
categorii estetice; tot ceea ce-I preocupa este
ceea ce se instituie prin ea, adica exact ceea

Comentarii
Kein ding sei wo das wort gebricht.
metafizica traditionala $i de retorica
(Nici un lucru nu exista acolo unde cuvan- eXistentialist-umanista, ci $i de metoda emi
tul lipse$te).
nent diagnostica din Sein und Zeit. /".1
Un comentator francez care a consacrat . Scrisoare despre umanism" rupe categoric
un op impresionant problemei limbajului $i cu logica argumentarii care a structurat gandi
poeziei la Heidegger (Cf, Arion L, Kelkel: La rea filosofica $i $tiintifica occidentala de la
LE~gende de \'Etre, Paris, Vrin 1989) tine sa Aristotel la pozitivismul modern. Heidegger
precizeze: "Se intelege de la sine ca mai intai pune In discutie termenul Insu$i. Daca <dogi
trebuie sa ne dezbaram de ideea simplista ca" deriva din logos, cuvantul deriva $i mai
conform careia a numi un lucru , actul prin care organic din legein, Heidegger sustine ca aces
acesta se parguie" oarecum In calitatea lui ta din urma semnifica nu 0 rostire (un dire)
de lucru, ar insemna a-I face sa se nasca sau discursiva $i secventiala , ci 0 adunare, 0
a-I crea In sensul activ $i ordinar al termenu
recolta, un act de a recolta $i de a restructura
lui, ca $i cum limbajul ar avea 0 putere efectiv intr-un tot vestigiile dispersate ale Fiintei. A
creatoare in maniera in care omul exploa
gandi adanc nu inseamna a analiza, ci a-$i
teaza puterea productiva $i fabricatoare a aduce aminte (Denken ist andenken), a-$i
uneltelor sale mUltiple in lumea cotidiana a aminti Fiinta pentru a 0 aduce spre
obiectelor sale de uz. Lucrul numit nu este pur deschiderea luminoasa, 0 asemenea remem
$i simplu identic cu obiectele ce constituie orare -, Heidegger e inca 0 data ciudat de
mediul nostru inconjurator. /.,.1 Lumea astfel aproape de Platon - este pre-Iogica" (Op.
zamislita prin numirea lucrurilor /... / nu este la cit., p. 167-168),
randul ei obiectul cunoscut al stiintelor cos
0 astfel de gandire este eminamente poetica
mologice, nici chiar cel tematiz~t d~ teologie $i se deosebe$te de gandirea filosofilor "de
sub figura lumii create, /".1 Lumea este das meserie". In Was ist Metaphysik?, ganditorul
Ungegenstandliche prin excelenta, caruia german sustine ca filosofii greci - Parmenide
omulli este supus atata timp cat pa~curge dis
$i. Heraclit - au gandit poetic, nu $tiintific.
tanta dintre na$tere $i moarte, cat este supus ~an~lrea nu este demna de sine insa$i, decat
gratiei $i osandei, pe scurt atata timp cat se In masu~a i~ care devine 0 "gandire a Fiintei":
mentine in lumini$ul Fiintei. Lumea nu este ea trebUie sa vegheze ca limbajul sa devina 0
propriu-zis, de$i se arata 'a fi cel mai existent "I~g:nda a .Fiintei" prin utilizarea "cuvintelor
dintre toate obiectele palpabile $i perceptibile or.lglnar~> ,In aceast~ sarcina. se I~talnesc
langa care ne simtim acasa": Le monde s'or gandltorll ~I poetll, "Gandlrea $1 Poezla - va
done au monde" '(Die Welt ~eltat) (p, 442), scrie mai tarziu ~eide~g:r -:- sunt, In sine,
Expresia germana citata acum trebuie aseza vorbl~ea esentlala , Inltlala , $1 astfel vorbirea
ta alaturi de altele de acela$i fel (die Sp;ache ultima pe care Ilmba? 0 vorbe$te. prin Om"
spricht , das Ding dingt, das Sein west, die Zeit (Was. helsst oDenken 195~), Gandlrea nu
zeitigt etc,) care caracterizeaza limbajul lui este, In ultima ~ns~ant~, decat ace~sta, fidela
Heidegger
etimologizant $i arhaizant, ascultare a unu~ mlsteriOS apel al Fllntel care,
indeob$te mult discutat fie de catre admira
nu.num.al 0 data, s~ aude prln vocea Poetului.
torii, fie de catre detractorii lui; despre care un Atat gandltorul, ,cat}' P?etul sunt, astlel,
alt comentator francez spunea nu fara ironie "trubadurl al Fllntel, Ganditorul roste$te
ca ar fi "un accident intamplat ,imbii germane": Fllnta, Poet~1 nume$te S~crul, ~n .sensul in
care Sacrul Insusl survlne In Ilmba, In rostirea
'1 t
t
.
f'
n roo car e care I ncearca sa Ie
' ~
"
,.
obiectiva (Cf
G
S t ' M t'
autentlca a Poetulul , ca ~I In gandirea fidela a
ar In G' d't I ' f'
I
,
eorge
elner
Heidegger, Paris, Albin Michel 1981) utem
an ,Ioru UI, le~a~e ucru este repus in
condltla sa de fllnta-Iucru: arbore si munte
't"
H 'd
. , ,~
.
CI I. " el egger e constlent de cludatenla
-,. t d
"
frazeologiei si argument~rii sale de masu'ra in cadsfa $1 ctan ec bepabsare ~ toate sunt smulse
In I eren,el vor IrilO Isnulte.

care dlscursul sau se dlstanteaza nu numai de

'

'0

' _

"

II

~:

rica
:: emi
. I .. .I
.~ oric
~3 di-

la
:"gger
, lagi
s mai
~ ces
~ dire)

'':

. ~: ura
~-ei,

a-$i
a-$i
spre
_ em

.:a de
_ (Op.
-

tica

- care,
:-31ului.
astlel,
t - 8$le
.. I In
tirea
ela a
s in
unte,
:& ulse

Comentarii

intrebarea este: exista un spa(iu propriu,

privilegiat, in care - asemenea textelor g~tn
ditorilor pre-socratici --:- aceasta logodna se
impline$te prin excelen(a? in Experien(a
gandirii (Cf. M, Heidegger Originea operei de
arta, Univers 1982, pp, 314-318), filosoful a
aratat el insu$i, in mod direct si practic, ce
anume in(elege prin aceasta modalitate poe
tica, E yorba de strofe care se compun dintr-o
propozi(ie Iiric-descriptiva (scrisa cu aldine)
urmata de patru "versuri" aforistice, adevarate
sentin(e meditative:
Cand in zi de vara fluturele popose$te pe a
floare $i, cu aripile stranse, se leagana cu ea
in vantul paji$tei."
Orice curaj al sim(irii este ecoulla exigen(a
Fiintei, care strange laolalta gandirea noastra
in jocul lumii.
Etc,
Dupa opinia mea, ideea despre poezie pe
care $i-o face Heidegger este perfect acope
rita de acel gen de scriere poetica pe care
I-am designat prin sintagma "discurs mixt", mai
popular spus - poezie filosofica. Dar nu este
yorba de versificarea de idei, care - foarte
pretuita candva - era numita Gedankenlyrik,
Hegel la descris acest tip de lirism, atribuindu-i
"cea mai Inalta sarcina" in rezolvarea apropierii
intre "religie $i filosofie", care - dupa el - ar
caracteriza orice tip de arta. Numai ca aceasta
sfera, care tine desigur de activitatea spiri
tuala, nu trebuie in(eleasa in sensu I "profetiei"
hegeliene, ca 0 zona in care - absorbita trep
tat - arta (in cazul de fa(a, poezia) ar deveni,
cu timpul si la limita, filosofie pura sau $tiinta
pura. Adevarata teorie a unui "discurs mixt"
trebuie sa degajeze obiectul de arice contin
genta istorica: "discursul mixt" nu poate fi nici
o treapta, depasita aZi, din evolutia omenirii,
acea "varsta" pre-filosoflca a expresiei refle
xive, cand specula(iile nu se desprinsesera
inca din negura reprezentarilor metaforic
poetice; dupa. cum nu poate fi nici 0 treapta
viitoare, acea "varsta" pur filosofica, in care
poezia $i-ar pierde rostul $i specificul ei,
datorita unei complete "spiritualizari". Un prim
postulat al "discursului mixt" ar suna in felul
acesta: "Poezia si filosofia se intalnesc intr-un

demers comun care slujeste cele mai inalte

sarcini ale amandurora", Un alt postulat ar
trebui sa fie acesta: "fn demersul lor comun,
poezia $i filosofia beneficiaza, cu $anse egale,
de un material de expresie in stare sa Ie cali
fice, ca atare, pe amandoua, in ceea ce
fiecare din ele posed a mai personal, mai pro
priu", in fine, a a treia exigenta ar imbraca for
mula urmatoare: "Discursul mixt se con
cretizeaza in structuri specific poetice; el tre
buie sa fie, inainte de arice, poezie".
Exemplul insu$i, oferit de Heidegger, arata
ca a asemenea conceptie se suprapune celei
mai cuprinzatoare practici a poeziei, fara a
exclude nici una din modalitatile care, de-a
lungul veacurilor, au caracterizat aceasta
indeletnicire, Daca ar fi sa indic, totusi, unde
am intalnit cea mai pregnanta expresie de
"discurs mixt", a$ cita, fara indoiala, doua din
cele mai celebre realizari: Faust de Goethe $i
Asa grait-a Zarathustra de Nietzsche, in ge
neral insa, lirismul modern, incepand din se
colul trecut cu Baudelaire $i Rimbaud, s-a dez
voltat din ce Tn ce mai mult ca 0 lirica pre
reflexiva. Situa(ia-limita a acestei modalita(i mi
se pare a fi Suprarealismul, nu atat in ceea ce
ne-au oferit, illo tempore, teoreticienii si pro
tagoni$tii sai, dit in "zestrea" de - a$ zice
"Iogica anti-Iogica" a celor care, inca si astazi,
II practica cu stralucire.
Ca orice intemeiere teoretica a unei
modalitati artistice, gandirea despre poezie a
lui Heidegger este deschizatoare de perspec
tiva si stimulatoare. Dar adevarata poezie 0
confirma abia atunci cand, in practica, 0
depa$e$te. Faptul acesta nu constituie, de alt
fel, singurul paradox al poeziei,
..-~

.-

II

--;....

<

...

Comentarii
,

#:'..

......

ltinerarul
lui Victor

Brauner (I)

hiar atunci cand vorbim, ca Tn cazul de

fata, numai de opera de maturitate,
excluzand realizarile de tinere\e, Victor
Brauner se Infati$eaza ca un artist aflat sub
imperiul contradictiilor. Aceasta aparen\a ar
lua probabil 0 alta forma daca am tine seama
de 0 anume cronologie $i, In special, de acei
ani romanesti in care Dominique Bozo, in a sa
prezentare a retrospectivei din 1972, consi
dera ca putem "gasi 0 Intreaga parte a operei
produse din 1924 $i pan a in 1938, ramasa Tn
Romania $i niciodata aratata", Aproape trei
zeci de ani mai tarziu, Tn ciuda eforturilor de
inform are din lucrarile Marinei Vanci $i ale lui
Didier Semin, suntem relativ In acela$i punct.
Or, de la caderea dictaturii, Romania a dat In
mod oficial dreptul la existen\a avangardei
sale istorice: reapar texte interzise, se orga
nizeaza expozi\ii, studiul se desfa$oara mai
liber, pe scurt, mai devreme sau mai tarziu, se
va ajunge la 0 intelegere mai globala a
demersului lui Brauner. Aici dorim sa inaintam
pu\in in aceasta directie, Orice s-ar Tntampla,
nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca
Brauner este contrariul acelor pictori
Monet, Kandinsky sau Fernand Leger - a
caror opera pare a se Intrupa ponderat $i fara

.,0

./~

excese. Este un angoasat care se problema

tizeaza perpetuu. A$a cum Mallarme se
temea de foaia nescrisa, caci "albea\a ei
interzice", Brauner marturisea la cincizeci de
ani trecu\i, Tn 1955: "Aceasta teroare de a face
ceva pe 0 panza goala este din nefericire 0
teroare solitara si enigmatica la fel de inex
plicabila ca $1 situatia unui artist In aceasta
societate $i cred ca nimeni nu 0 poate reme
dia". Caile vie\ii personale a lui Brauner, ade
sea dramatice, nu explica tot. Interiorul operei
sale inse$i este locul Tn care trebuie cautat.
In ziua urmatoare Marelui Razboi,
Romania nu era aceasta tara indepartata de
modernitate care s-ar putea imagina. $coala
sa simbolista fusese una dintre primele In
Europa si schimburile cu Parisul, Berlinul $i
alte mari centre culturale europene nu ince
tase. Inca de la apari\ie, In 1909, manifestul
futurist allui Marinetti fusese tradus $i publicat
In Oemocratia la Craiova $i Bucure$ti; chiar Tn
acel an, pictorul 10sH Iser organizase 0
expozitie cu pictori parizieni printre care figura
Derain cu panzele sale fauve. In anul urmator,
la Bucure$ti, Brancusi dezvelea sculptura sa
Cumin,tenia Pamantu/ui, iar pictorul roman
Arthur Segal, familiar cercurilor artistice de la
Berlin si Paris, prezentase In prima sa
expozi\ie personala picturi de un pointilism
foarte special. Inca din 1912, un trio de tineri
fondase revista Simbolul, care depa$ea deja

Comentarii
cu mult granitele simbolismului; vor face sa se care munce$te" (titlul este cu adevarat al lui

vorbeasca de ei sub numele de Tristan TIara Brauner") se con1unda oarecum cu peisaju\

'$\ Ion \linea, ?Oe\l, '31 Marcel Janco \sau geometric gri-'Jerde In care se m\~ca aceas\a',

21

:13 0

ra
or,
sa
c an
:e la

- sa

-lism

-neri

-a

" deja

lancu), pictor $'\ arllitect. Acesta din urma va Ii

unul din fondatorii mi$carii dada la Zurich, ala
turi de Tzara. Revenit in Romania, i$i va relua
numele de Marcel lancu $i impreuna cu Vinea
va forma un duo esential pentru arta $i lite
ratura de avant-garda din Romania de dupa
razboi, mai ales prin fondarea in 1922 a revis
tei Contimporanul, care, timp de 10 ani va
apara constructivismul international, fara a
ignora totu$i alte tendinte estetice cum ar fi
futurismul ori suprarealismul.
Unde este Brauner In loate acestea? EI se
Inscrie la Arte Frumoase la Bucure$ti, dar se
adapteaza greu la un inva\amant pe care 'il
considera paseist. Ii cauta mai curand pe acei
contemporani ai sai ale caror idei estetice sunt
cele mai avansate. Face atunci cuno$tin\a cu
mai multi a caror prietenie il va insoti toata
viata: pictorul moldovean Gregoire Michonze
(sub
numele
adevarat
Michonznik,
1902-1982),
poetii
lIarie
Voronca
(1903-1946) $i Claude Sernet (care In
romane$te
semneaza
Mihail
Cosma,
1902-1968). Benjamin Fondane (B. Wechsler,
1898-1944) era ceva mai varstnic $1 nu se va
ralia
mai
tanarului
Jacques
Herold
(1910-1991) decat la Paris, incepand din
1930. Toti vor sfar$i, Intr-un moment sau altul,
prin a se stabili la Paris intre cele doua
razboaie.
Primele opere cunoscute ale lui Victor
Brauner, pastrate in Romania, dateaza din
1923; avea 20 de ani. In afara de ilustratiile
pentru prima culegere de poeme a lui
Voronca, Restri$ti (Tristeti), ne aflam In pos
esia unui autoportret in bust mai cezanian
decat cubist: 0 anumita asemanare a fost sal
vata, n-a fost abolita orice perspectiva in ciuda
simplificarii formelor $i planurilor, iar paleta
este numai in tonuri de negru-galbui $i de
bleu. Muzeul de Arta din Tulcea conserva 0 re
marcabila serie de picturi din 1923 intr-un stil
cubo-futurist, dintre care unele retin atentia
printr-o emfaza speciala pusa in ochii persona
jelor. Aici, in Muncitoarea, silueta unei "femei

ea nu are deeat un oelli. Aeolo, un batran se

afla intre doua tinere (Batran intre doua fete);
are ochii inchi$i ca $i cum ar fi orb, iar ele nu
au decat un ochi Incercanat de kohl; in dreap
ta lor arde 0 lumanare cu flacara in lama de
cutit, Inalta cat ele. In alta parte, iata-i pe
Adam $i Eva: eel dintai are aerul de a purta
ochelari, dar este mai curand efectul ochilor
halucinati pe care ii deschide; Eva se apleaca
asupra lui $i ii arata un mar; evident, ea nu are
decat un ochi. Doar pictura unui baietandru
(Baiatul cu ulcioru0 are In mod realist ambii
ochi $i 0 ambianta mai pu\in geometrizata.
Chiar daca nu am $ti ca pictorul va fi el insusi
vaduvit de un ochi Tntr-un accident vreo
cincisprezece ani mai tarziu, tot ar fi foarte sur
prinzatoare insistenta sa de a figura personaje
cu un singur ochi.
In 1924, evenimentele se precipita. In
toamna acelui an, Brauner deschide la
Bucure$ti prima expozitie personala $i face sa
apara, impreuna cu Voronca, revista 75HP.
Despre expozitie nu se po ate $ti decat ce
spune Ion Vinea in articolul "Expozitia pictoru
lui Victor Brauner (sala sindicatului de la Artele
Frumoase)", aparut In Cuvantul liber din 8
noiembrie 1924. Poetul intelege sa apere
expozitia: "Un foarte tanar pictor aduce teme
ritate in batrana sala ... " Ii recunoa$te meritul
de a "face arta fara anecdota si cu culoare
pura", dar ghicim ca este putin deconcertat de
pluralitatea stilurilor abordate de tanarul artist:
"Panzele decorative, apoi impresionisle $i
cubiste ... ". Suntem surprin$i In acela$i mod
cand Tn revista 75HP, atat de declarat futu
rista, gasim chiar pe pagina vecina, pe de 0
parte, 0 mare linogravura abstracta In doua
dimensiuni unde abia se ghice$te silueta unui
personaj (gravura care de altfel Impodobea
afisul care anunta expozitia) $i, pe de alta
parte, doua reproduceri dupa picturile
aceluia$i Brauner, intr-un stil radical opus,
ostensibll primitivist. Recunoa$tem totusi aici
anumite trasaturi caracteristice care vor reveni
la Brauner. Intr-una din reproduceri, dedicata

Comentarii

--ei

" e

, a
_r

:.a.
: a
_e

a.

n
",c

5-

-;:; e

- eri.
_,=zii
: ~ Jri
'f si
-= si
_ si
- r Ii
~ e,
_ ia
~. in

;: I

:- U

ai
~:3st

;:. 3.
: are
'l la
a
':0 ta
e
~ el
J, in
"dre
:::.:rea

: u

: ale

,nia".

sub

'H

Maxy, expozitia propunea doua duzine de

artisti internationali: T. Zarnawerowna, M
Szczuka, L. Kassa~, J. Peeters, V
Scroranckx, K. Teige, K. Schwitters, H. Arp, P.
Klee, H. Richter, V. Eggeling si, dintre romani,
Brauner, A. Segal, Maxy, lancu, Mattis
Teutsch, sculptorii Brancu~i si Milita Petra$cu.
Brauner este reprezentat la aceasta expozitie
prin patru opere intitulate toate construe ie.
Era fara Indoiala vorba de cazuri de com
pozitie de planuri geometrice, opere construe
tiviste In care Brauner tulbura elementul de
seriozitate prin navala unei vacute sau a unui
profil caricatural. In afara de picturi si de sculp
turi, expozitia mai prezenta mobile $i propuneri
arhitecturale ale lui lancu $1 Maxy, precum $i
ma~ti si idoli din Extremul Orient. Daca ii dam
crezare lui Sa$a Pana, facusera senzatie in
special cele sase colaje Merz ale lui
Schwitters.
Confruntandu-se pentru prima oara alliel
decat prin reproduceri cu operele novatorilor
celor mai radicali, lui Brauner i se va consoli
da vointa de a merge inainte, fiind in acela$i
timp handicapat de entuziasmul care II lasa
prada diverselor influente uneori antitetice ale
predecesorilor sai. Pana prin 1927 va mai
ezita. In revista Integral (1924-1925) publica
desene constructiviste in linii clare, roboti
antropomorfi ce duc cu gandul la Oskar
Schlemmer sau Sandor Bortnyik, pictand
panze in care se amesteca In ritm alert expre
sionism $i dadaism. Aceasta din urma tendinta
II asalteaza In pictura Incendiul de la banca de
credit (1925), unde liniile agresive si plctura
inegala formeaza un ansamblu voit confuz in
care nu mai sunt de recunoscut decat 0 vaga
silueta umana si doua fete schitate - cu un
singur ochi. In 1990, Christie's propunea la
vanzare un portret de femeie asezata, Incon
jurata de obiecte, de semne ~i de inscriptii he
teroclite: un cap al lui Wagner, un velier, un
corb, un pastrav, 0 pasare, oua, un violonist
imprumutat in mod evident din tablourile lui
Chagall, semne de Intrebare $i inscriplii In
romana de tipul Cine canta la vioara lui
Michonznik? in acest caz, tabloul a fast pictat
in prima parte a sederii lui Brauner la Paris In

II

1925-1926? I$i regasise, decl, un vechi pri

eten, Michonznik devenit Michonze. Acesta ii
cuno$tea pe suprareall$ti tara a participa totu$i
la mlscarea lor. Brauner a vazut atune! In mod
cert opere suprarealiste, ceea ce il va ajuta
sa-$i construiasea anumite convingeri.
La mijlocul anilor '20, comunitatea romana
de la Paris este foarte activa Ea este domi
nata de sculptorLlI Brancu$i, salbatic indepen
dent, si de Tristan Tzara, care, dupa ce va fl
incheiat cu dada, se afla in defensiva in fata
suprarealismului lui Andre Breton, Atitudinea
acestora doi nu va ramane tara influenta
asupra celor mai tineri soslti la Paris intre
1922 ~i 1930: Michonze, Fondane, Voronca,
Sernet, Herold, respectiv filosoful 5tephane
Lupasco. 5e poate foarte bine ca ei sa fi avut
conceplii mult mai eclectice decat suprareal
i$tii, ceea ce decurgea din arriere-planul lor
romanesc ce accepta, simultan lar nu sintetic,
propuneri din cele mai opuse. Cand revista
Punct, avand sediul la Brauner, i$i propune ca
"Arta poetica: a impune celorJalti propriul dellr",
alJem deja impresia ca-i percepem pe
suprareali$tii din Imacu/ata conceptie; dar,
cateva saptamani mai tarziu, cand prin penita
lui JancLJ aceea$i revista apara .,meseria", ne
simlim transportati la Bauhaus: "Astazi, mese
ria nu inseamna sa-I transformam pe artizan
in artist, ci pe artist in artizan". Tendinta
aceasta este constanta in revistele de avant
garda la care Brauner colaboreaza in mod
activ, lata inca, spre exemplu, al doisprezece
lea numar din Integral, peste ceva mai mult de
doi ani: Incepe printr-un omagiu inchinat lui
Marinetti, rmeaza un interviu CLI Tzara, care
expune dlstinctille Intre dada $1 suprarealism,
apoi un manifest pictural al unul futurist drn a
doua generati, Fraf, sfar$ind printr-o
discutie de Legitima. aparare a lui Andre
Breton de dHre Fondane; intre toate acestea
sunt intercalate poeme ale lui oronca,
Fondane, Tzara, Paolo Buzzi, reproduceri ale
futuristului Depero. ale cubistulul Cornellu
Mlhailescu, ale constructlvistului Maxy, trei
nuduri de Alice Halicka $1 0 opera suprareal
isla a Irinei Codreanu. Este, In ansamblu, un
bazar avant-gardist sHnpatic. in Integral.

Comentarii

a
o

: r
~

e
e

::? e
~

in

- e

er
In
:. sa
;.Ie
o

fir

: al
'" ci
'" lui

: Ira
-

-0

. gol,
: ret
:: est
'ace
-am
re
:. era

: pe

:" In
'ara".
:arbe
. er.

escu

mai apropiata - $i din acest punct de vedere!

- de Albert Camus decat de Sartre. De aceea
si reactia criticii la transformarile discursului
sau romanesc a fost Tntotdeauna tardiva, con
statativa, iar nu prospectiva.
in legatura cu Marele singuratic, critica a
urmarit Tn special trei dintre stereotipurile sale
legate de Preda: 1) identificarea biografica,
Niculae/Marin Preda, 2) continuarea epopeii
morometene ca filon definitoriu $1 dominant Tn
opera predista si 3) esecul romancierului Tn
proza citadina. Primul stereotip a pus critica
Tntr-o dilema: daca Niculae (din Morome,tii I $i
II) este alter ego-ul fictional al autorului, cum
se face ca el devine Tn Marele singuratic hor
ticultor, dupa ce esueaza total ca activist?
Lectura estetica a sesizat clivajul $i a formulat
pentru
prima data unele dubii cu privire la
u!ini au fost cei care au insistat asupra
analogiei Intre destinul romanesc al identificarea pan a atunci acceptata de toata
personajului Simina, din Marele singu lumea. Receptarea sociologica, Tnsa, a gasit,
ratic, $i convingerile artistice ale autorului prin sUbterfugii de interprelare, noi argumente
Insu$i. La acea data, celebra fraza "Daca as pentru "angajarea" scriitorului Tn "noile reali
$ti ca efortul pentru scrierea unui roman ma tati", escamotand amanuntul, capital de altfel,
poate costa via!a, mi-a$ lua oate masurife de ca Niculae e un Invins pe toate planurile $i nu
siguranta pentru a Inlatura 0 eventualitate cum poate fi nicidecum exponential Tntr-o societate
ar fi boala din care sa mi se traga moartea. ce se autoprezenta ca Tnvingatoare a istoriei.
Dar unica masura hotaratoare, aceea de a (Azi, la cativa ani dupa prabu$irea ei, putem
renunta la scris, nu a$ lua-o" probabil nu fu constata ca lectura sociologica avea totusi, Tn
sese Inca rostita, $i oricum moartea lui Preda planul realului, dreptate: destinul unui Niculae
era 0 eventualitate la fel de Indepartata ca $i Moromete este exponen!ial pentru destinul
omului Tn totalitarism, acela de etern perdant.
pragul mileniului al treilea.
Aparuse totusi cu putin Tnainte Imposibila o dreptate otravita.) Cativa ani mai tarziu,
intoarcere, 0 carte In care Tngemanarea unor scriitorul avea sa dea lovitura de gratie acestei
extrem de profunde si angajante confesiuni identificari, afirmand lapidar ca povestea lui
artistice cu fragmentele autobiografice pe Niculae contine "ce i soar fi Tntamplat povesti
care, mai tarziu, Ie vom regasi Tn Via,ta ca 0 torului, daca n-ar fi avut alta soart8.l". (sm.)1
Nici cel de-al doilea stereotip nu a putut fi
prada, putea sugera destul de dar asumarea
totala de catre scriitor, prin discursul romanesc exploatat Tn absenta oricarui semn de Tntre
ca $i prin cel existential, a ideii artei ca solutie bare. Marele singuratic nu e, totu$i, Morome,tii
la "blestematele chestiuni insolubile". Ca II si, oricata satisfac!ie estetica ne procura
solu!ie, sau mai bine zis ca provocare, contra episodul iubirii tarzii a lui lIie Moromete, nu
solutie $i alternativa. Aceasta asumare, putem sa nu recunoastem ca universul
recunoscuta In Via,ta ca 0 prada, nu se traduce morometean lipse$te din text. E prezent doar
printr-o ruptura, ca In cazul suprarealistilor stilul morometean, dar acesta e un atribut al
Eluard si Aragon, deveniti In urma razboiului discursului, nu al povestii, nelipsind, de pilda,
scriitori "reali$ti" si "angajati". Preda nu este un nici din Imposibila Tntoarcere ori Gel mai iubit
romancier al rupturilor, evolutia sa este tot dintre pam{mteni 2. in rest, Mogo$oaia e 0
deauna lenta, preventiv-ezitanta, dar sigura, prezenta infinit mai consistenta decat Silistea

"Sirnina

c'est rnoi"

Comentarii
Gumesti, la aceasta adaugandu-se si hia
tusurile cronologice. Pe scurt, constatarea lui
Marin Preda, dintr-un interviu din 1975 realizat
de Mihai Ungheanu, "Marele singuratic
ramane ca un epilog, care poate fi citit si sep
arat", oricat de prolixa dupa gustul amatorilor
de naratologie si teoria romanului, defineste
destul de exact pozitia Marelui singuratic Tn
saga morometeana, pe care nu 0 continua Tn
nici un caz.
AI treilea stereotip a parut confirmat de
nivelul artistic mai putin impresionant al
romanului, Tn raport cu exigentele impuse de
Morometii I, Peste cativa ani, AI. Paleologu va
afirma chiar categoric: ,,(. .. ) Marele singuratic
(este) punctul cel mai de jos al creatiei lui
Preda"3. $i cum, acceptand cele doua
stereotipuri anterioare, acest roman este
romanul trecerii Morometilor la oras, esecul
(mai corect semie$ecul) artistic a fost lesne
prea lesne l - echivalat cu un e$ec al proza
torului In mediul citadin. Paradoxal este ca,
de$i, dintre toate stereotipurile, acesta este
singurul bazat pe 0 jUdecata de valoare valida
- Marele singuratic nu este deloc 0 capodo
pera -, el este $i cel mai $ubred in termeni
reali, de fapt, prezenta mediului urban este
nesemnificativa Tn text. Mogosoaia - mai
bine zis palatul brancovenesc transformat In
casa de creatie - nu este nicidecum un ora$,
iar mediul boem-artistic Tn care este localizata
povestea este unul foarte special, defel
reprezentativ. lnsa, mal pres us de toate,
Marele singuratic nu este un roman de mediu.
Este un roman al unui destin, care devine de
la un moment dat al unui cuplu. Mediile Tn
care poposeste "oglinda" prozatorului sunt
excentrice tramei, chiar atunci cand sunt
spectaculoase si pitoresti (Romanul ramane,
pana azi, cea mai puternica evocare a
fenomenului literar Mogosoaia, Tn ciuda faptu
lui ca pe acolo au trecut multi alti prozatori.)
Raman, In concluzie, romanul destinului $i
cel al cuplului. Dintre acestea doua, primul a
fost cat de cat abordat, asa ca nu insist.
Romanul cuplului a facut $1 el obiectul unor
glose critice, axate mai ales pe relatie $i mai
putin pe elementele care intra Tn relatie

(Niculae si Simina, ca personaje concrete).

Simina, ;'I'lai ales, a scapat interpretilor, prin
cea mai interesanta fateta a ei, prin care it
anticipeaza pe Victor Petrini, plasandu-se In
galeria celor care "vad idei", alaturi de Gelu
Ruscanu, $tefan Gheorghidiu, loanide. Artista
Simina a fost tratata surprinzator de superfi
cial, chiar si dupa aparitia, In 1973, a unui
"avertisment" lansat de Marin Preda: "Ce sa
faca el (scriitorul) cu aceasta libertate? Cum
s-o foloseasca? in Marele singuratic exista un
raspuns la aceasta Intrebare, dat de eroina
mea, pictorita. Ea a fost 0 artista peste care,
de$i n-a Incetat niciodata sa picteze, n-a dat
niciodata inspiratia. in momentul In care da,
nU-$i pierde capul, nu se culca pe urechea
cealalta, nici nu face gesturi grote~ti de entuzi
asm, ci, pur $i simplu, cu un fel de fanatism,
cu sentimentul ca nu se poate sti cat 0 s-o tina
aceasta stare, se apuca de munca $i
munceste atat de mult Incat moare. E ceea ce
crede ca trebuie sa faca atunci cu Iibertatea ei
de artista. Un caz, fireste, Impins la limita.
A$adar, daca scriitorul, artistul in general, e
mai liber decat a/tii, In profesiunea lui, nu e
liber fata de inspiratie, pe care trebuie s-o
serveasca si sa fie la inaltimea ei".4
Se observa, din ezitarea terminologica a
scriitorului (scriitor - pictorita - artist),
intentia lui a "strecura" tema prozatorului sub
masca temei pictori\ei. Scormonind sub
In$elatoarea elocventa a explicatiilor scriitoru
lui (dar Preda ascunde mereu ceva sub aces
te, totu$i, exacte autoanalize), sub acest "caz
limita" - oare care mare personaj nu e un
caz-limita? - aflam ascunsa chiar convin
gerea cea mai intima $1 mai senina, a$ zice
chiar de zi cu zi, a lui Marin Preda, referitoare
la destinul scriitorului Tn lumea de azi.
Scriitorul nu e liber fata de adevarul scriiturii,
caruia trebuie sa i se supuna, asemeni miticu
lui Greuceanu, supus palosului fermecat. $1
aceasta nu In virtutea vreunui militantism
desuet sau a unei "angajari" oarecare, ci a
evidentei ca scriitura este unica arma a artis
tului, unlca lui sansa de a Tnvinge neantul $i
ispitele pe care Istoria Ie tot trimite In calea
fiintei umane,
enumaratele precizari si

Comentarii
reveniri ale scriitorului pe aceasta tema trebuie

acceptate drept ceea ce sunt.

- I

: rn
In
a
at

; a,
ea

'1

5-0

a
.5t),
sub
sub
: ru
::~es

az
un
in

Zl

: are
azi.
Llrii,
. :icu

ra. $i
tlsm

i a
is
lsi
~alea
fI

Sl

Elementele probatorii ale analogiei exis

tenliale SiminaiMarin Preda sunt suficient de
numeroase $i, dupa mine, de explicite. Ea
alcatuieste un cuplu erotic cu Niculae, tot asa
cum mai tarziu Paul Stefan - un alter ego al
prozatorului - va forma, Tn Delirul, cu acela$i
Niculae, un cuplu intelectual. In momentul
Tntalnirii cu Niculae, ea este 0 pictorila oare
cum mediocra, nu de mult iesita de sub tutela
dominatoare a fostului sol, un "clasic Tn vial3"
al artei plastice romanesti. Este Tn cautarea
propriului drum Tn pictura, pe scurt, a "temei
pictorilei", la fel cum tanarul Preda, proaspat
ie$it de sub "umbrela" autoritalii (morale) pater
ne, cauta, dupa Morometii I, 0 tema a proza
torului ... Pe care Simina 0 gaseste chiar Tn
Sili$tea-Gume$ti, Tn universul - ficlional! - al
Moromelilor! Ba chiar si pictura ei, atat cat ne
o putem imagina dupa descrierile fictive din
roman, se piasa fala de acest referent $i de
tradilia lui Tn arta romaneasca Tn acela$i raport
ca scriitura predista din Intalnirea din
Pamanturi $i Moromelii, fala de universul rural
ca mediu $i ca modalitate de discurs romanesc
Tn proza romaneasca de pana atunci.
Desigur, exista si destule neconcordanle,
pe care Ie pun mai degraba pe seama abilitalii
prozatorului de a evita schematismul si
naraliunea cu teza. Cea mai importanta
neconcordanla se afla Tn Vorgeschichte, Tn
ceea ce erau Simina, respectiv Marin Preda
Tnainte de Tntalnirea cu "lema". Simina e un
caz, poate nu unul limita, cat unul literarizat,
inserat Tn tram a unui roman care 0 va obliga
sa faca pandant cu Niculae, fostul alter ego al
prozatorului. Nu-i putea Tmprumuta, Tn atari
condi(ii, biografia. Daca Preda devine scriitor
prin imboldul ascuns al unei vocalii care-I
smulge efectiv dintr-o condilie careia li-e greu,
Tn general, sa-i scapi, aceea de laran,
devenirea Siminei e mult mai lirica, mai pulin
spectaculoasa. in fond, nu-i asa, drama ei
abia urmeaza sa se consume ...
Totusi, fara a absolutiza concordanlele,
ignorand punctele de disjunclie, exista un
argument mai puternic decat toate Tn favoarea

ideii ca Simina este 0 prefigurare a destinului

artistic al autorului: moartea. 0 data aflata
"tema pictorilei", Simina lucreaza pana moare.
(De aceea eu cred ca titlul romanului nu se
refera numai la Niculae $i nici nu e exclusiv
autoreferen(iaL "Mare/e singuratic" este
Artistul, Scriitorul. Sub imperiul "temei", el se
Tnstraineaza, asemeni Siminei. Chestiunea
Tnstrainarii ei de Niculae, a ascezei ei sub
efectul artei, n-a fost suficient relevata) Sub
tirania marelui roman care avea sa devina Ce/
mai iubit dintre pam{wteni, Marin Preda
lucreaza cu furie, "Tnspaimantat si constient Tn
acelasi timp ca face parte dintre cMile care
daca nu sunt scrise Tntr-un anumit moment, nu
se mai pot scrie niciodata". Romanul acesta II
va transforma profund pe Preda, ii va modifica
echilibrul sufletesc - Tmi im ginez ca nu altfel
se va fi simtit Dostoievski dupa Crima $;
pedeapsa - si, din pacate, in cele din urma
la propriu sau doar la figural. II va ucid . Sa-si
fi intuit Marin Preda, Tn 1972, sfarsitul? Greu
de afirmat cu certitudine. Se stie Tnsa ca sub
con$tientul marHor scriitori scoale uneori la
iveala, cu ani si chiar decenii inainte de dis
parilia autorilor, personaje premonitorii, ca
aceasta stranie Simina a lui Preda, cel mai fru
mos personaj feminin din opera sa.
A$ mai face 0 ultima observatie. Daca
Stendhal se folose$te de Emma pentru a
Tnscena una din laturile abisale ale propriului
suflet - bovarismul -, Preda Tsi camufleaza
Tn Simina 0 chestiune de importanta capi ala
pentru devenirea sa intelectual-: impasul
artistic de dupa Morome(ii II ~i depa$irea lui.
Fara ostentalie, fara rupturi, nu Tnsa fara acea
incordare tipica marilor caractere.
"Simina, c'est moil" lata 0 propozitie pe
care Marin Preda nu a spus-o si, probabil, nu
ar fi spus-o niciodata. Dar avea toate drep
turile sa 0 faca.

1 Marin Preda, Creatie $i mora/a, p 357

2 Pentru mai multe detalii, vezi OV.S.
Crohmalniceanu, Tn Timpul.
3 Timpu/..
4 Convorbiri., pp 111-112.
5 Timpu/..

Comentarii
fenomenul este explicabil din punct de vedere
psihologic $i sociologic, daca nu chiar psihi
. atric. Caci a$a suntem noi, romanii, aplicam
de-a-ndoaselea mesajul Mioritei. Sau, altfel
spus de Insu$i Marin Sorescu, vorbind despre
Tudor Vladimirescu In prefa!a cu titlul Tudor
Vladimirescu $i literatura starii de urgen,ta din
vol. Tudor Vladimirescu, Scrieri (Scrisul
Romanesc, 1993): "Ca personaj tragic, el
(Tudor) 1$; asuma destinul mioritic - mereu
se unesc doi sa-I omoare pe-al treilea Ia un
apus de soare".
In poezia postuma Mara tonis t, publicata In
Literatorul, nr. 5-7/1998 (condusa pe atunci
de Fanu$ Neagu, caci apoi a fost destituit de
ministrul culturii, fostul actor Ion Caramitru),
Marin Sorescu I$i poveste$te, esopic, propria
i viara. EI, maratonistul, la "patruzeci de ani de
dictatura" este invins la linia de sosire de
"pu$lamalele (care) jucau rintar, / Aproape de
linla de sosire, / Ascun$i dupa cotitura, intr-un
boschet,/cu $prirache in nas", pU$lamale care
(vai!) "Sunt purtali pe sus de mul!imea in delir.
/ Aplaudatl, decora!i, recompensa\i - facut'j
ambasadori". Trist, extrem de trist intr-~
epoca de nesfar$ita tranzirie morala. ,,0
parabola trista - comenteaza Eugen Simion
- $i a ie$lre admirabila, prin creatie, din farsa
istoriei. Sorescu a trait-o $i tot el a scris-o.
victorie postuma a creatorului maraton
ist In fala pu$lamalelor" care i-au luat-o
mereu Inainte".
Probabil ca poemul a fost scris imediat
dupa Implinirea varstei de 55 de ani , cand ,
invitat la Uniunea Scriitorilor, excesivul naiv
Marin Sorescu credea ca i se inchina 0 cupa
de $ampanie la ziua sa aniversara; este insa
destituit din fruntea revistei Ramuri, aruncat
ca a zdrean!a din feuda conducerii uniunii
scriitoricesti. Datam, asadar, poezia ca fiind
scrisa In ultima parte a lunii februarie 1991,
caci iata ce scrie autorul Liliecilor conducerii
acestei uniuni de crea!ie: "Subsemnatul Marin
Sorescu imi dau demisia 1) din functia de
redactor-sef al revistei "Ramuri,,;
din
Uniunea Scriitorilor". Motivul: "Ma simt in pius,
uluit de ceea ce se intampla, umilit (... )
Marturisesc, imi vine greu sa ma despart de
vechi prieteni, de Uniunea noastra de crea!ie

Geneza

po mului

"Marato ist"

de Marin
Sore cu
Un mare scriitor francez marturiseste ca
din respect pentru cititorii sai si pentr~ cart~
deopotriva, atunci cand se aseza la masa de
lucru, era Intotdeauna Imbra~at In costum si
cravata, a$ternandu-$i ideile pe hartie stand I~
picioare.
La un asemenea gest ne obliga Omul
arin Sorescu, scriitor de geniu invidiat si
uneori urat de confra!ii sai. $i nu numai In ti~
pul vie!ii. Recent, "scriitorul" Razvan
Radulescu scrie despre excelentul poem
sorescian dedicat lui Eminescu, Trebuiau sa
poarte un nume, ca este un "poem lamentabil,
care continua sa faca deliciul profesorilor de
literatura romana din licee" (vezi numarul 265
din 27 februarie - 5 martie 1998 al Dilemei
p 7) cu pagini ce vor sa-I demoleze p~
Eminescu)
Evident, orice mare creator are si adver
sari, chiar dU$mani Pana la u~ punct,

2)

:~

;.

si
:: ut
~rlti

_,: '1d
'ml
ai

.:u
:\ .ut
zc
""Iai
lui

e::u
e
ra,

-::- --0

- de

_-.1m
:: 5e

f)P///'

//~F

Jurnal

in public

ocmai revenind la mai vechea intrebare

care soar formula - cu aproximatie "Ce
inseamna asta?" -, nu ne dadeam
absolut deloc seama ca "asta" nu "inseamna"
niciodata nimic ~i ca trebuie ca un subiect,
lector, critic sa caute acolo 0 "imagine", adica
sa construiasca propriul sau sens, propria sa
lectura care este 0 experienta unica (... ) Nu
ceea ce "exprima asta", ci "ceea ce asta
reprezinta". Dupa cum se vede, antropologia
literara i~i considera subiectul drept obiect
(. .. ) subiect al constructiei unui sens de
receptare ... " (Grandiva, revista europeana de
antropologie literara, Universitatea Paris VII,
Prezentare).
Nimic nou: Barthes se raportase deja la 0
lectura in mod obligatoriu plurala (integrand
Subiect, Istorie, fantasme, dorinte, corp, lec
tura de placere, usajul lecturii). Ceea ce un
tanar cercenor,
Nicolas Carpentiers,
nume~te
Lectura dupa Barthes (Ed.
Harmattan).
Voltaire, lector allui Pascal, Hugo, lector al
lui Shakespeare, Sartre, lector al lui Flaubert.
Lectorul $i modelul sau de Bruno Clement
(PUF). "Trei dialoguri.. Fiecare dintre aceia
care I-au instaurat a gasit - a inventat in fond
- un Altul care, din motive ce nu pot fi com
parate, ii convenea lui .. L-a tratat ca pe un
egal, profet, du~man, strain, somandu-I insa
sa se arate, iar aceasta infati$are a perm is sa

se intample ceea ce nimic altceva nu ar II per,

mis: reflectarea in oglinda, bantuita de ten a ia
prosopopeii ... "
Cea mai completa, cea mai patrunzatoare
cea mai veridica lucrare despre campurile de
concentrare naziste, care se straduie$te Sa
dea 0 explicatie rationala unui fe orne In
afara oricarei norme, transporttmdu-ne Intr-un
alt univers, Zilele morjii noastre de David
Rousset, este intitulata "roman". Din vointa
limpede a autorului.
Ca "victima", el nu se dorea numai "martor"
(a~a cum lusese In Universul concentra.tionar),
ci si "scriitor". Practicase romanul american,
modelele sale fiind Dreiser ~i Dos Passos
Roman deoarece trebuie ca un anumit
adevar sa-I asalteze pe lector, mintea, sufletul
si viscerele acestuia; trebuie ca prin scriitura
sa se fixeze un anume real In imagini eterne,
comune $i proprii fiecaruia, si nu este clar prin
ce alt mijloc s-ar putea ajunge la aceste
efecte.
Paul Rassinier, primul dintre "negationisti",
a propos de David Rousset: "Dintre toti mar
torii, nici unul nu a atins aceasta maiestrie,
aceasta foria e evocare $i aceasta precizie
In reconstructia atmosferei generale a cam
purilor (... ) Nici unul nu a romaniat nici pe
departe mai mult sau mai bine.. (Citat de
Nadine Fresco, Fabricarea unui antisemit,
Seuil,.
Subln!eles: Rousset vorbeste de "crema
torii"', de exterminari masive prin gaze, scrie ca
un romancier, deci inventeaza, In concluzie
minte. Totu$i, ziceti "Dintre to i marton
aceasti3. forla de e ocare .. aceasl:i C'=-= :-0

II

Literatura straina
Acelasi Paul Rassinier afirma clar de
asta-data: "Istoria va reline numele lui: ma
tem ca se va Intampla mai ales cu titlu lite:
rar". "Ma tem". Teama de literatura, teama de
scriitor, teama de adevarul eternizat prin
scriere. Cu atat mai rau pentru "negationist":
intr-adevar, tocmai "numele scriitorului va fi
relinut" de Istorie.
"Romanul, care deline un loc atat de impor
tant alaturi de poem si de istorie, este un gen
bastard al carui domeniu este cu adevarat
nelimitat. Ca mulli alIi bastarzi, este un copil
rasfatat de norocul de a reu$i In toate. Nu
sufera de alte inconveniente $i nu cunoa$te
alte pericole In afara de infinita lui libertate".
(Baudelaire, "Theophile Gautier" In Arta roman
tica. Citat In Baudelaire, Cugetari, culese $i
Ingrijite de Henri Peyre, Jose Corti, 1990).
"Georges Bataille". Numele, In rO$u aprins,
acopera intreaga coperta a ultimului numar
din Timpuri Moderne. Numar special.
Constituit dintr-un dosar.
Ne frecam la ochi. Ne amintim de critica
aspra facuta de Jean-Paul Sartre In
Experien,ta interioara: "Un nou mistic"
(Georges Bataille) $i raspunsul politicos "de la
cioban la ciobanit.", a propos de Baudelaire
al lui Jean-Paul Sartre ("intentia mea nu este
sa intentez un proces personal, ci sa asigur
apararea poeziei"). Oe$i nu au fost niciodata
dU$mani, ei s-au lipsit foarte bine unul de
celalalt, Bataille alungandu-I pe alte meleaguri
si avandu-$i propria s-a revista, Critica.
Claude Lanzmann, actualul director al
Timpurilor Moderne, se recunoa$te a nu fi fost
"un mare lector" al lui Bataille. El II considera
totu$i "drept unul dintre adevaratii ganditori $i
unul dintre scriitorii importanti ai acestui
secol". lata justificat al sau "act de generozi
tate": un Intreg numar al revistei sale este
consacrat cuiva de care pana In acest
moment revista facea destul de putin caz. Un
"act de genrozitate" care ne permite nu numai
"sa vedem ce Ii (Sartre $i Bataille) opune $i ii
separa, dar si ceea ce Ii une$te, ce Ie este
fratern Intr-un anumit sens, caci ei se Infrunta
si se confrunta cu aceleasi probleme".

Marea reconciliere post mortem.

De ce Incearca Jean-Franyois Louette,
membru al comitetului de redactie de la
Timpuri Moderne, unde "s-a com and at", In
regim de urgenta, sa stabileasca $i sa for
muleze motivele acestei fraternitali de dincolo
de mormant.
Jean-Franyois Louette aminte$te impor
tanla pe care a avut-o pentru el, pentru noi
toli, pehtru Bataille, lectura romanului Grea,ta
$i ce po ate datora Experien,ta interioara, cinci
ani mai tarziu, extazelor lui Roquentin. El
descopera $i la unul, $i la celalalt 0 aceea$i
cautare a absolutului, 0 aceea$i Intalnire cu
absurdul, uneori In acela$i limbaj: ,las,
ameteala, greala, pierdere de sine pana la
moarte", spune Roquentin.
"Vad bine ce anume separa cele doua
texte", adauga Louette, "dar totu$i: Sartre $i
Bataille se definesc amandoi ca mostenitori
complicati ai lui Nietzsche ... " Inseamna,
sarind peste intermediari, sa cautam ascen
denta departe, dar de ce nu? Urmeaza dez
voltarea.
In afara de faptul ca Ie recunoa$te aceea$i
"exigenta a radicalitatii".
Aceea a lui Sartre se exerseaza din plin In
critica facuta Experientei in terioare, dar, zice
Louette, pentru ca aceasta Invaluie 0 "auto
critica": "Sartre se folose$te de Bataille pentru
a 0 rupe cu sine Insu$i, se arata cu atii! mai
sever cu dH se $tie pe punctul de a-$i bate
propria inima".
Sartre folose$te expresii violente: ,,01
Bataille se dezgusta. Face mai bine Ingrozind
In simplitatea sa decat doua sute de pagini de
consideratii trucate despre mizeria umana"
(citat de J.F. Louette). De ce se strive$te
Sartre prin Bataille interpus? Pentru ca tocmai
descopera "istoricitatea omului $i necesitatea
angajamentului politic". Pentru el, Bataille
este In Intarziere, ramanand la Sartre care
scrisese Greata. De asemenea, pentru Sartre
"a venit momentul de a 0 rupe cu toate aces
tea". De a 0 ,lupe", cu cata maiestrie l
Experienta interioara.
Trebuia ca dl Louette sa caute $i sa
gaseasca puncte de convergenta. Dar "este

.,

Literatura straina
presat", nu mai are timp. Ar vrea sa spuna mai
multe despre acestea, dar vail "Nu mai este
timp ... ", scapa intr-un s~spin care ii mai lasa
doar cinci minute pentru a vorbi despre eroul
bataillean (aten!ie) Sursis.
Lasat astfel de Sartre pe marginea drumu
lui, este Intr-adevar generos din partea succe
sorilor sai de a-I rea~eza pe Bataille, acest
intarziat, In ~a.
In mod curios totu~i. Autorii acestui dosar,
Cecile Moskovitz ~i Emmanuel Tibloux, sub
pretextul ca Bataille fondase ~i cond usese
Critica, dupa tentative nefericite, s-au gandit
ca Bataille, ca "om de revista" (?), ar fi cel mai
bine in!eles ~i apreciat de al!i "oameni de
revista", Incepand cu Claude Lanzmann. Nu
este lipsit de interes ce au de spus $i unii, $i
ceilalti, mai ales atunci cand vorbesc de
Acetal sau de Oocumente, reviste prea efe
mere ale lui Bataille, Insa din fericire au fost
nevoi!i sa depa$easca acest cadru ...
Sunt binevenite trei lucrari inedite ale lui
Bataille despre societatea secreta, pe care le
a creat Inainte de Coiegiul de sociologie, pub
licate mal Intai In italiana $i comunicate de
Marina Galetti. De asemenea, un studiu de
Christophe Bident despre Bataille-Blanchot.
La fel de semnificative sunt raspunsurile lui
Christian Prigent, Jean-Christophe Bailly $i
Olivier Cadiot, clasate Intr-un "Apres coup".
Era a$teptat Michel Surya, biograf al lui
Bataille $i director al revistei Randuri. Sartre ~i
Timpurile Moderne nu par sa-I intereseze prea
mult, dar afirma ca dore~te aceea$i exigen!a
de "radicalitate" ca si Bataille, desi Randuri, 0
recunoa$te, datoreaza mai mult lui Blanchot
(care n-a ed/tat niciodata reviste) decat lui
Bataille. Pentru Randuri, el soar fi inspirat din
Revista interna,tionala (aceea a anilor '60),
prin care a In!eles ca, "inainte de a exprima
sau de a gazdui reflec!ii, 0 revista este ea
insasi 0 reflec!ie"
Ar putea fi acesta cuvantul final.
Traducere de Ileana

Com~nescu

II

Ma"elle
Tabart
despre
Brancusi
,
n an important In istoria cunoa$ erii $i a
In!elegerii operei lui Brancu$i a fost,
desigur, 1995. Atunci s-a deschis la
Centrul Pompidou cea mai cuprinzatoare
expozitie retrospectiva (103 sculpturi, 38 de
desene, 55 de fotografii originale), la care a
colaborat majoritatea muzeelor importante din
intreaga lume. Crea!ia brancu$iana e, de multa
vreme, inca din timpul vietii artistului, ceea ce
sporeste enorm dificulta!ile oricui incearca sa
ob!ina 0 imagine cat de cat precisa a ansam
blului unei opere ce continua sa ridice pro
bleme complicate de interpretare. Tot in 1995,
expozitia a fost organizata, intr-o forma
asemanatoare (Iipseau totu$i, prin firea
lucrurilor, piese reprezentative din atelierul
parizian al lui Brancusi), la Muzeul din
Philadelphia. Un itinerar cu adevarat semnifica
tiv, fiindca, asa cum bine se $tie, Muzeul de
Art-a M0 derna- d'In p
' Sl. Muzeul dl'n
arls
Philadelphia sunt institu!iile In patrimoniul caro
ra se pastreaza cele mai multe lucrari ale lui
Brancu$i.
Trecusera aproape 30 de ani de cand 0
expozitie brancu$iana cu 0 cuprindere compa

Uteratura. straina

consumului nu numai In sfera vestimentaliei,

ornamentului $i decoraliei, ci si intr-o gama
larga de stiluri de viala ~i activitati recreative
cum ar fi, de exemplu, modul de a petrece
timpul Iiber, activitatile sportive, stilurile de
muzica pop, jocurile video etc. Un al doilea
aspect I-a constituit trecerea de la consumul
de bunuri la consumul de servicii - nu numai in
domeniul serviciilor personale, afacerilor,
educaliei $i sanatalii, ci $i acelea legate de
distrac\ii, spectacole, happenings. "Durata de
vial3" a acestor servicii (vizitarea unui muzeu,
mersul la un concert rock sau la un film, par
ticiparea la conferinle, cluburi de sanatate),
desi greu de estimat, este mult mai scurta
dedit cea a automobilului sau a ma$inii de
spalat. Din moment ce timpul de acumulare si
recuperare a investi\iei In cazul produc\iei de
bunuri de consum este limitat $i oricum mai
lung, este lesne de Inleles de ce oamenii de
afaceri au preferat sa-$i Indrepte atenlia spre
domeniul prestarii serviciilor, domeniu efemer
$i extrem de profitabil.
Aceasta cre$tere a vitezei timpului de
recuperare a investi\iei In capital a influentat In
mod deosebit modalitatea postmoderna de a
gandi, sim\i $i ac\iona. Majoritatea teoreticie
nilor postmodernismului sunt de acord ca una
dintre consecin\ele ei majore a fast aceea a
accentuarii caracterului volatil $i efemer al
oricarei mode, oricarui produs, tehnica de pro
duc\ie, idee si ideologie, a oricaror valori $i
practici prestabilite. In domeniul productiei de
marfuri, rezultatul principal a fast accentuarea
a ceea ce s-ar putea numi valorile $i virtulile
instantaneului (mancare care se prepara si
consuma instantaneu, precum $i alte satis
fac\ii de acela$i gen) $i proliferarea obiectelor
de unica folosin\a (cesti, farfurii, tacamuri,
$ervelele, Imbracaminte) Dinamica societalii
"throwaway" a devenit eVldenta - ea Inseam
na mai mult decat aruncarea bunurilor dupa a
unica folosin\a, si anume capacitatea de a
renunta cu u$urinta la anumite valori, stiluri de
viala, relatii stabile, ata$amentul fa\a de
lucruri, cladiri, locuri, oameni si moduri
tradilionale de a face si de a fi. Omul contem
poran a fast asHe I obligat sa se adapteze si sa

II

faca fata acestui nou stil de viala bazat pe

ideea unicei folosin\e, a nouta\ii si demodarii
instantanee.
Jameson simte, la randul sau, nevoia sa
regandeasca ideea de spaliu. EI observa a
recenta mutatie petrecuta in spaliul contem
poran - hiperspaliul postmodern - pe care a
explica ca fiind a depasire a vechii deprinderi
a corpului uman de a se localiza $i de a-$i
organiza spa\iul inconjurator. Dupa parerea
lui, acest alarmant punct de disjunclie dintre
corp $i mediul sau inconjurator simbolizeaza
dilema datorata incapacitatii individului con
tempo ran de a concepe lumea ca a mare
retea globala multina\ionala $i comunicalion
ala in care se gase$te prins ca subiect indi
vidual. Taylor si Saarinen folosesc un alt ter
men, cyberspatiul, pentru a desemna spatiul
postmodern. Ei lsi exemplifica teo ria pomind
de la structura unui cartier comercial din
Tokyo, pe care 11 descriu ca a exemplificare a
dispersiei spaliotemporale datorate tehnolo
giei electronice: interiorul si exteriorul se intre
patrund pentru a crea suprafe\e care nu
cunosc adancimea dar care nu sunt, totu$i,
doar superficiale; zidurile devin ecrane care
nu dezvaluie nimic altceva decat alte ecrane.
Noul mod de a percepe spatiul la care se
refereau Harvey $i Jameson nu a ramas fara
consecin\e in arhitectura contemporana. in
ultima vreme, aceasta a Inceput sa imprumute
elemente de analiza din naratologie, consi
derand traiectoriile fizice ale indivizilor prin
noile cladiri postmoderne ca virtu ale naraliuni
sau pove$ti, ca ni$te cai de acces dinamice
sau paradigme narative pe care vizitatorii sunt
chemati sa Ie puna in practica si sa Ie com
pleteze cu propriile lor corpuri $i mi$cari
Postmodernismul In arhitectura a fast definit
de Jencks - unul dintre cei mai importanli teo
reticieni ai arhitecturii postmoderne - ca fiind a
dubla codificare: combinarea tehnicilor mo
derne cu altceva (de obicei cu construclia
tradilionala) pentru ca arhitectura sa comu
nice cu publicul si cu a minoritate, formata
adesea din alIi arhitecli Motivul pentru care
arhitectura moderna nu a reusit sa ramana
credibila pare a fi, in mare, lipsa de comuni

Literatura straina
care efectiva cu cei care 0 utilizau In ultima Angeles. Multivalenta arhitecturala genereaza
instanta si, partial, lipsa legaturilor efective cu a tensiune pe care Jencks, Jameson si altii au
ora?ul ?i istoria. Astfel, solutia pe care 0 pro numit-o "schizofrenica" ?i au identificat-o ca
pune Jencks pentru arhitectura postmoderna 'fiind a caracteristica generala a conceptiei
este urmatoarea: 0 arhitectura profesionista ?i postmoderne.
Postmodernul transforma istoria si expe
populara, care are la baza atat tehnici noi, cat
si modele vechi. Altfel spus, dubla codificare rienta trecute Intr-o arhiva vasta, ce poate fi
inseamna 0 alianta Intre elita si elemente po reactualizata cu multa usurinta. Tendinta de a
pulare, nou ?i vechi. Exista circumstante care pune laolalta tot soiul de referinte la stilurile
confera legitimitate acestor perechi de ter trecute este una dintre cele mai preponde
meni opusi: circumstanta principal a care legi rente caracteristici ale arhitecturii spatiului
timeaza arhitectura postmoderna este, evi postmodern. Astfel, arhitectura si designul
dent, esecul social al arhitecturii mod erne postmodern sugereaza 0 gama vasta de infor
(prefabrica e ieftine, lipsa de spatiu personal matii si imagini de forme urbane si arhitec
tc.). Aceasta dubla codificare, ce defineste In turale ce se pot gasi In epoci diferite si In
mod esential postmodernismul, a fost folosita arice parte a lumii. Aceasta geografie de gus
ca strat gie de comunicare la diferite niveluri; turi ?i culturi diferite este transformata, dupa
virtual, to i arhiteqii postmoderni?ti folosesc parerea lui Harvey, Intr-un pot-pourri
semne populare si semne elitiste In opera lor international. Atunci cand este Insotit de pu
pentru realizarea unor scopuri diferite, iar sti ternice curente migratoare, spune el, acest
lurile lor sunt esentialmente hibride.
lucru produce a abundenta de "mici" Italii,
Un alt teoretician al arhitecturii postmo Havane, Korei, precum si Chinatowns, barrios
derne, Caygill, Intelege postmodernismul arhi latine, cartiere arabe, zone turce$ti etc.
tectural ca pe 0 afirmare a ideologiei anti Fictiune, fragmentare, colaj ?i eclectism, do
avangardiste. Acesta respinge bazele filo minate de un sentiment al efemerului si hao
sofice ale miscarii mod erne, autodefinirea sa sului, sunt temele care intereseaza practicile
ca avangarda, precum si complicitatea sa cu contemporane ale arhitecturii si designului
tehnicile birocratice ale expansiunii si "imple urban; acestea au multe In comun cu practi
mentarii". Arhiteqii postmoderni lsi descriu cile si modurile de gandire din multe alte
opera ca 0 re-aliniere a gustului popular si a domenii, cum ar Ii arta, literatura, teoria
etosului profesional al arhitecturii; In sens larg, sociala, psihologia si filosofia.
spune Caygill, "postmodernismul arhitectura!
in fine, trasaturile caracteristice ale arhi
este Impartit Intre inocenta si experienta". tecturii postmoderne au fost sintetizate de
Spa1iul arhitecturii postmoderne nu este un Porphyrios dupa cum urmeaza:
spatiu plastic, ci politic un concept practic; el
- In primul rand, are loc a accentuare a
cere schimbarea, inovatia, asumarea riscului. Iragmentarii, a dezintegrarii sistemelor stilis
"Spatiul nu ofera altceva decat terenul lega tice si compozitionale ramase din perioadele
turilor ce urmeaza sa fie stabilite", explica si anterioare. Cladirile sunt descompuse, dina
Murphy. Spatiul postmodern este, In acelasi mitate sau atacate de corpuri straine pana se
timp, si un colaj de fragmente, marele oras dezintegreaza. Prin urmare, este vorba de a
constituind metafora suprema. Arhitectii post accentuare a sintaxei ce descentralizeaza
moderni cultiva calitatile labirintice ale mediu atat compozitia cat si iconografia;
lui urban prin intertesatura care leaga interiorul
- a doua preocupare a arhitecturii postma
si exteriorul sau prin crearea unei scene de derne se refera la folosirea comentariului iro
interior de 0 complexitate deosebita, un labirint nic si a parodiei. Arhitectura postmoderna nu
interior ca acela din muzeul adapostit de Gare mai celebreaza ideea ordinii umane sau
diOrsay din Paris, noul L10yds Building din tehnologice, ci cauta 0 imagine salvatoare In
Londra sau hotelul Bonaventure din Los lumea parodiei, imitatiei si nostalgiei. Atunci
II

Literatura straina
pe 0 strada din orasul Nisa, acum el este un
exponat permanent in Muzeul Nalional de
Arta Moderna din Centrul Beaubourg din
Paris. Kearney arata ea, amestecand in mod
eclectic domeniile picturii, sculpturii, Iiteraturii
si spectacolului de teatru, Ben submineaza
toate diviziunile estetice conventionale
Scopul principal al acestui experiment eclectic
este aeela de a demistifica arta prin $tergerea
granitelor ce separa realul de imaginar, artis
tul de pUblicul sau, obieetul estetic de obiectul
de consum zilnie.
Hiperspaliul postmodern are dimensiuni
nelimitate, acoperind uneori un intreg ora$.
Los Angeles este un bun exemplu in acest
sens: numit in repetate randuri un ora$ post
modern, Los Angelesului ii lipse$te un centru;
ste un ora$ al mi$carii, al zborului, al deteri
torializarii, al adaptarii pragmatice la nenu
maratele microordini urbane diferentiate care-I
constituie $i care formeaza in mod colectiv un
megaspaliu neplanificat, ce ameninla princi
piile metanarative pe care teoria $i practica
planifiearii $i designului urban occidental s-au
bazat de milenii Boyne si Rattansi remarca
faptul ca acest ora$ nu poate fi red us la un
principiu unic: nici automobilul, nici au
tostrazile, nici sistemul de cale ferata, nici
lipsa sa de istorie, nici Hollywoodul (fabrica de
visuri), niei corpora!ia gigantica sau campa
nia producatoare de tehnologie inalta, nici
plaja, smogul sau soarele - nici un element nu
este, in parte, reprezentativ, nu devine centru.

Infasurate in jurul acestor principii, jocurile de

limbaj s-au dezvoltat $i inca se mai dezvolta;
fieeare joc isi are propriile sale reguli, experti,
argou, mituri, eontracarand in final pretentia
lipsita de temei de a reprezenta esenta vietii
urbane.
Dana Polan ofera un alt exemplu, acela al
orasului Pittsburg, unde criteriul performanlei
a incetat sa mai opereze, $omajul atingand
cote alarmante datorita inchiderii olelariilor $i
unde corporatiile au incetat sa mai intretina
marile mituri. In acela$i timp insa, Pittsburg
este si un ora$ unde viala de fiecare zi
demonstreaza a proliferare uimitoare a
naratiunilor mitice: de exemplu, ora$ul evi
dentiaza un interes sustinut pentru figurile
publice, a devotiune fanatica pentru sport $i
investe$te extrem de mult in sarbatori $i ritua
luri. Aceste contradictii i$i au corespondentul
lor in sfera culturala, caei ora$ul a devenit un
centru de amuzament $i un centru de experi
ment comercial (de exemplu Pittsburg are cel
mai avansat sistem de eablu, eu cele mai
mutte oferte testate pe piata). Potan pune in
evidenta faptul ca, in acest caz, focalizarea se
face in mai mica masura pe a singura forma
narativa, de exemplu - sau pe a multitudine de
forme non-comunicative, incompatibile, ci mai
curand pe imbinarea unor forme aparent izo
late in noi contexte care sa juxtapuna nu doar
elemente diverse, ci sa amesteee a teorie a
culturii cu a teorie a productiei sociale $i a
teorie a dorintei - ora$ul devenind, retoric
vorbind, un uria$ oximoron.

51

me

Cu

~i

tara comentarii

lanseaza urmatoarele minciuni: 1) ca n-au fost

invitali adevaratii speciali$ti ai romanului; 2) ca
totul a fost 0 improvizatie; 3) ca In afara de
Nicolae Breban, nimen'i nu a venit cu contributii
scrise si 4) ca totul a avut un aer festivist.
Minciuna, numele tau e Marin Mincu.
Colocviul a fost pregatit, daca se poate spune
a$a, ani de-a randul, de cand Nicolae Breban
a avut aceasta idee. EI a avut loc acum pen
tru ca acum s-au gasit ni$te institulii
(UNESCO $i Academia Romana) apte sa
furnizeze suportul logistic $i, mai ales, un
sponsor generos (B.R.D.), care a finantat
manifestarea. Despre cat de bine a fost orga
nizat colocviul, cred ca nu M.M. este cel mai
indicat sa vorbeasca. Domnia sa nu a fost,
initial, invitat la acest colocviu, cred ca din
doua motive: mai Tntai, nu s-a remarcat pana
acum drept un specialist al romanului (prefe
rand poetesele), iar, mai apoi, temperamentul
nu-I recomanda tocmai ca 0 persoana potrivita
pentru dialog. Invitat, Tn cele din urma, tele
fonic de Nicolae Breban, din curtoazie, M.M. a
onorat cu prezenla, Tn prima zi, doar
momentele oficiale, dupa care a plecat la
sustinerea tezei de doctorat de catre Mircea
Cartarescu, Intorcandu-se la finele dezbate
rilor. Nici In cea de-a doua zi, daca nu ma
nsel, nu ne-a onorat pe tot parcursullucrarilor,
a$a ca nu e de mirare nici faptul ca interventia
domniei sale al fost "pe langa" $i nici ca a con
fundat, Tn articolul din Cotidianu!, colocviul cu
propriile elucubratii.
Minte, prin urmare, cand spune ca, Tn afara
de Nicolae Breban, nimeni nu a prezentat
comunicari scrise. Alexandru Vlad, Ovidiu
Pecican si subsemnatul au venit cu texte
scrise,
publicate
ulterior
chiar
Tn
Contemporanul nr. 12 $i 13 (sa Tnteleg ca
M.M. nu cite$te nici publicatia la care cola
boreaza?). Apoi, un colocviu e un co!ocviu, $i
nu 0 sesiune de comunicari. Cu alte cuvinte, e
un loc de dezbateri, de dialog. Nu-i de mirare,
deci, ca un specialist al monologului, ca MM,
nu a gustat atmosfera de acolo $i a Tncercat
sa a tulbure cu ie$iri joase la adresa unora
dintre participanti.

De altminteri, nu Tnteleg de unde exigenla

aceasta a lui Marin Mincu fata de un even i
ment Tn organizarea caruia nu a fost implicat
$i la care a fost invitat din pura politete. La alte
colocvii la care a participat (Ii reamintesc
Colocviile de critica de la Sibiu, octombrie
1994), toti ceiprezenti, In frunte (ma rog, e un
fel de-a zice ... ) cu domnia sa, au sustinut
exclusiv interventii orale, iar M.M. parea ca se
simte foarte bine ...
Cat depre "festivismul" manifestarii, M.M.
ne lasa Tntr-un mister total. Probabil ar fi vrut
ca acest mare eveniment literar national sa se
desfa$oare Intr-o sala de liceu, participantii sa
stea In banci, iar la catedra, dEmdu-ne lectii,
sa se afle Tnsu$i "marele" M.M.I Noroc ca
organizatorii nu stau a$a bine cu paranormalul
$i au ales 0 sala potrivita pentru dialog, Tntr-un
mediu relaxant, relativ civilizat, toate detail lie
evenimentului (transportul $i cazarea
invitatilor, masa, banchetul oficial) fiind la
Inaltimea cuvenita.
Pacat numai de mu afirii nepoftiti si de
memoria lor mincinoasa ..
lar domnului Marin Mincu, aces! mic
Bugiardo al criticii romane$ti, Ii pot reco
manda un mic remediu pentru criza rin
care trece - celebra replica a grecului di
amintirile lui Caragiale: "Mai cu mode. lia,
domnule, mai cu mode$tia l " (R.V.)