Sunteți pe pagina 1din 7

1.

DEFINITIA CARACTERULUI
Etimologic termenul de caracter provine din limba greaca si desemneaza ceea
ce este caracteristic pentru un om, modul propriu al acestuia de a se comporta in
relatiile cu altii. Intr-un sens larg termenul de caracter este sinonim cu cel de
personalitate, desemnand portretul psiho-moral ce cuprinde conceptia despre lume
si viata, convingerile, credintele, aspiratiile, idealurile unei persoane, continutul si
calitatea actiunilor, stilul sau de activitate.
Caracterul este o inscriere inauntrul omului, inscriere care ramane si ii
directioneaza gandurile, gusturile, nazuintele, actiunile si intreg comportamentul
omului.
Definitia din dictionar spune asa: caracterul reprezinta ansamblul insusirilor
fundamentale psihice-morale relative stabile ale unei persoane, care se manifesta in
modul de comportare, in ideile si in actiunile sale.
Caracterul este de multe ori confundat cu temperamentul (care reprezinta
trasaturile fiziologice si nervoase cu care se naste o persoana). Aceasta greseala
este facuta chiar si de mari filozofi precum Platon, care spune: caracterul unui om
se formeaza in generatii si se transmite genetic. Pana la urma diferenta dintre
caracter si temperament este urmatoarea: cu temperamentul ne nastem, iar
caracterul ni-l formam pe toata durata vietii.
Prin specificul sau, caracterul se dovedeste a fi expresia intregului sistem al
personalitatii, una dintre laturile majore ale acestuia, anume latura relationalvalorica.
Caracterul este totalitatea insusirilor psihice esentale si stabile care se exprima
in valorile promovate si prin atitudinile (comportamentul) omului in raport cu
diferite domenii ale viettii sociale si in raport cu sine.
Portretul psiho-moral al unei persoane poate fi conturat prin precizarea
diferitelor trasaturi de caracter. Trasaturile de caracter reprezinta pozitii ale
subiectului fata de cele din jur, un mod de a se raporta la evenimentele existentei
sale in lume.
Aceste modalitati de raportare se numesc atitudini. Atitudinea reprezinta
modalitatea de raportare la o clasa generala de obiecte sau fenomene prin care
persoana se orienteazi subiectiv si se autoregleaza preferential.
Nu orice trasatura de caracter reprezinta o atitudine, ci este necesar ca
trasatura in cauza sa fie definitorie, esentiala, durabila (sa determine un mod
1

constant de manifestare a individului), asociata cu o valoare morala si exprimata cu


o anumita intensitate.
Atitudinea se dovedeste a fi o constructie psihica sintetica, ce cuprinde
elemente cognitive, afectiv-motivatonale si volitive (are la baza notiuni,
reprezentari, judecati morale,este sustinuta energetic si este directionata de
aspiratii, idealuri, stari afective si convingeri). Pot fi delimitate astfel in cadrul
atitudinii trei segmente principale: un segment decizional, un segment directional
si un segment executiv.
In functie de preponderenta unora sau altora dintre elemente, se poate vorbi
de atitudini determinate cognitiv, afectiv sau volitiv, dar, in oricare dintre situatii,
atitudinea se manifesta in comportament prin intermediul actiunilor voluntare.

2. STRUCTURA CARACTERULUI
Structura caracterului poate fi studiata prin analiza sistemului de atitudini,
acestea dupa domeniul care conditioneaza formarea lor si domeniul in care se
manifesta fiind:
Atitudini fata de ceilalti oameni : este vorba de gradul de deschidere fata de
cei din jur, exprimandu-se prin gradul de pretuire, respect, stima, dragoste fata de
ceilalti, fata de om in general. La un pol pozitiv pot fi amintite atitudini precum:
omenia, altruismul, recunoasterea valorii celorlalti, loialitatea, omenia etc, iar la cel
negativ intoleranta, invidia, egoismul etc.
Atitudini fata de sine: se refera la faptul ca fara o cunoastere de sine nu ne
putem compara cu ceilalti si nu ne putem cultiva propria individualitate, dar ca este
necesara pastrarea unui echilibru in modalitatile afirmarii de sine. La un pol pozitiv
pot fi enumerate atitudini precum: increderea in fortele proprii, modestia,
demnitatea, iar la cel negativ, desconsiderarea de sine, orgoliul, autoumilirea etc.
Atitudini fata de munca, fata de activitate : se refera la intelegerea de catre
individ a necesitatii de a desfasura o activitate utila, de a-si pune in valoare
aptitudinile. Spiritul de initiativa, sarguinta, harnicia, etc. se plaseaza la un pol
pozitiv, in timp ce lenea, indolenta, nepasarea, etc. sunt situate la un pol negativ.
Se poate observa ca trasaturile de caracter se prezinta in cupluri contrastante,
dar nu se poate aprecia ca o persoana ar dispune doar de unul dintre membrii unei
perechi, fiind vorba, de fapt, de dominante. In acest sens s-a pus problema
organizarii sistemice a caracterului, o teorie cunoscuta in acest sens fiind cea a lui
2

G.W. Allport. Acesta a aratat ca trasaturile individuale de caracter sunt de trei


tipuri:
cardinale: 1-2 trasaturi care domina si controleaza pe toate celelalte;
principale: 10-15 trasaturi evidente, controland un mare numar de
situatii obisnuite, comune;
secundare: sute si mii de trasaturi slab exprimate si deseori negate de
subiect
In afara de trasaturile care decurg din orientarea omului, din conceptia lui
despre lume si viata, adica din segmentul directional, de orientare, caracterul se
exprima si prin energia, prin eforturile constiente si voluntare pe care omul le face
in vederea realizarii scopurilor fixate su care tin de segmentul efector.
Daca stabilirea scopurilor este dependenta de orientarea persoanei, realizarea
lor solicita eforturi voluntare sustinute. Aceste trasaturi se exteriorizeaza prin
atitudinea activa a omului fata de obstacolele care se ivesc in calea realizarii
scopurilor propuse. Vointa imprima caracterului asemenea trasaturi ca : energia,
fermitatea, gradul de organizare, hotarare, curaj, spiritul de initiativa cu care
actioneaza omul in realizarea sarcinilor care ii stau in fata.
De hotarare este nevoie atat in alegerea mijloacelor cat si trecerea prompta
la executarea lor. Dar a actiona hotarat nu inseamna a actiona nechibzuit, sub
presiunea emotiilor, a impulsurilor de moment. Omul cu un caracter format, ia
hotarari chibzuite, tinand seama de situatie si cantarind bine asupra efectelor
actiunii pe care urmeaza sa o savarseasca. Cand ne referim la fermitatea
caracterului avem in vedere taria vointei, perseverenta in actiune si in realizarea
scopurilor, fara a ceda in fata obstacolelor care pot sa apara la un moment dat.
Alte trasaturi volitive de caracter sunt : stapanirea de sine, spiritul de
disciplina, autocontrolul, fermitatea, puterea vointei, tenacitatea, hotararea,
perseverenta, orientarea spre scopuri.

Ierarhizarea atitudinilor si trasaturilor in sistem este principala particularitate


a structurii caracteriale.
Unitatea caracterului inseamna a nu modifica in mod esential conduita de la
o etapa la alta din motive de circumstante, contrare principiilor declarate.
Expresivitatea caracterului se refera la dezvoltarea precumpanitoarea uneia
sau a catorva trasaturi, care dau o nota specifica intregului. Caracterele expresive
3

sunt cele clar definite, usor de relevat si dominate in raport cu situatia in care se
afla;
Originalitatea caracterului presupune autenticitatea in insusirea si realizarea
anumitor valori, coerenta launtrica a acestora, forta lor morala, gradul lor diferit de
dezvoltare si imbinare la fiecare individ, cu alte cuvinte, nota distinctiva a
persoanei in raport cu alte persoane.
Bogatia caracterului rezulta din multitudinea relatiilor pe care persoana le
stabileste cu viata sociala, cu munca, cu semenii etc.
Statornicia caracterului se realizeaza daca atitudinile si trasaturile
caracteriale au o semnificatie de o mare valoare morala, acesta fundamentand
constanta manifestare in comportament.
Plasticitatea caracterului apare ca o conditie a restructurari unor elemente
ale caracterului in raport cu noile cerinte impuse cu necesitatea slujirii acelorasi
principii.
Taria de caracter se exprima in rezistenta la actiuni si influente contrare
scopurilor fundamentale, convingerilor, sentimentelor de mare valoare morala etc.,
pe care persoana le-a transformat in linii de orientare fundamentala si de
prespectiva. Datorita fortei caracteriale, omul atinge nivelul suprem al eroismului.
Toate aceste particularitati, de ansamblu, ale caracterului releva inca odata
faptul ca aceasta poate fi definit ca sistem de atitudini stabile si specific
individuale, avand o semnificatie social si moral, atestandu-l pe om ca membru al
societatii, ca purtator de valori, deci, ca personalitate.

3. CLASIFICAREA TRSTURILOR DE CARACTER


Un moment important n formarea caracterului este faptul cum omul se atrn
fa de mediul ambiant i fa de sine nsui aa i fa de altul. Aceste relaii
constituie baza pentru clasificarea celor mai importante trsturi de caracter.
Caracterul omului se manifest, n primul rnd, prin faptul cum el se atrn
fa de ali oameni: rude i apropiai, colegi de serviciu i de studii, cunoscui etc.
Ataarea stabil sau instabil, principialitatea i lipsa de principialitate, sinceritatea
i falsitatea, tactul i brutalitatea) demonstreaz atrnarea omului fa de alii.
n al doilea rnd, specific pentru caracter este atrnarea omului fa de sine:
amorul propriu, sentimentul propriei demniti, umilina, sau nencrederea n
propriile puteri. La unii oameni pe primul plan se plaseaz amorul propriu i
4

egocentrismul (plasarea pe sine nsui n centrul evenimentelor), la alii spiritul


de sacrificiu n lupta pentru scopul comun.
n al treilea rnd, caracterul se observ n relaiile omului fa de aciune.
Astfel, la cele mai preioase trsturi ale caracterului se refer contiinciozitatea i
punctualitatea, seriozitatea, entuziasmul, responsabilitatea pentru lucrul nsrcinat
i preocuparea pentru rezultatul lucrului.
n al patrulea rnd, caracterul se manifest n atrnarea omului fa de obiecte:
nu numai atrnarea n general fa de proprietate, ci i acurateea sau neglijena n
adresarea cu obiectele sale, cu mbrcmintea, nclmintea, crile, materialele
didactice etc.

4. FORMAREA TRASATURILOR POZITIVE DE CARACTER


Dintre trasaturile negative de caracter mai frecvente la copii, preadolescenti si
adolescenti, cercetarea psihologica si educationala a studiat cu deosebire :
minciuna, capriciile, incapatanarea, negativismul, tiiditatea s.a., reliefand cauzele
acestora si modurile de combatere a lor. Trasaturile de caracter se formeaza in
contextul relatiilor reciproce dintre oameni, in familie, scoala si colectivele de
munca.
Trasaturile negative de caracter sunt efectul educatiei gresite in familie sau
scoala. Prezenta lor creeaza reale dificultati in adaptarea si integrarea sociala a
persoanei, ducand la tensionarea relatiilor interindividuale, incat apare necesitatea
reeducarii persoanei.
Pentru formarea trasaturilor pozitive de caracter trebuie sa avem in vedere
parcurgerea urmatoarelor momente :
insusirea de catre copil a unor reprezentari si notiuni morale clare. Asa
cum ne ocupam de rigurozitatea notiunilor stiintifice este necesar sa ne
ocupam si de felul cum elevii isi insusesc notiunile morale ;
transformarea notiunilor morale in convingeri morale, in sentimente si
atitudini morale ;
transpunerea constanta a acestor convingeri, sentimente si atitudini
morale in activitatea si comportamentul persoanei. Prin exersare
frecventa si sustinuta in activitatea si comportamentul persoanei,
acestea se vor transforma in deprinderi si obisnuinte morale fixate in
trasaturi pozitive de caracter.
5

5. CONCLUZII
Caracterul este un mod de a fi, de a simti si de a reactiona al unui individ sau
al unui grup.Caracterul se formeaza in activitatea si interrelatiile de zi cu zi. Astfel
se contureaza trasaturile operative de caracter care se mai numesc si trasaturi de
vointa: harnicia, perseverenta, curajul, fermitatea, disciplina, spiritul de initiativa .
Dezvoltarea unor trsturi ca perseverena, conservarea, hotrrea, curajul,
spiritul de iniiativ, disciplina i independena n aciune are drept consecin
formarea unui caracter puternic, capabil s nving orice greuti i s lupte pentru
atingerea unor scopuri nalte. n industria modern, simul de responsabilitate este
unul din factorii principali care asigur eficacitatea muncii. Astfel, supravegherea
tablourilor de comand necesit, n primul rnd, o bun dezvoltare a trsturilor de
caracter, dintre care cea mai important e simul de responsabilitate. Atitudinile
sunt trsturi de caracter care deriv din orientarea individului.
Trasaturile de caracter se manifesta in relatiile si conduitele oamenilor in
special prin atitudini, valori si idealuri si se exprima in comportamente si roluri
sociale. Ele sunt in legatura cu constiinta morala si reprezinta componente ale
motivatiei interne. Trasaturile de caracter evidentiaza latura personalitatii legata de
integrarea sociala si de educatie.
Trsturile de caracter ce exprim atitudinea individului fa de societate, fa
de oamenii din jur sunt: dragostea de patrie, respectul i grija fa de proprietatea
individual i cea obteasc. Atitudinile legate de orientarea fa de sine nsui
sunt: trebuinele, convingerile i interesele.
Caracterul are o esen social, adic depinde de concepia despre lume a
omului, coninutul i caracterul activitii lui, de grupul social n care el triete i
activeaz, de interaciunea activ cu ali oameni

6. BIBLIOGRAFIE
http://elearning.masterprof.ro/lectiile/psihopedagogie/lectie_01/caracterul.html
http://psihic.com/despre-caracter/
http://www.opr.ro/articole/despre-caracterul-uman
http://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Structura-si-dinamicapersonal957.php
https://ru.scribd.com/doc/10228891/CARACTERUL