Sunteți pe pagina 1din 8

EXCLUSIV Interviu-document nepublicat in Romania.

Regele Mihai, in septembrie


1989: ,,Sunt in mod legal seful statului Romania"
Sorin Alexandrescu,

Image not found


http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2016/02/09/56ba23a85ab6550cb89efbf2/646x404.jpg41

La inceputul lui septembrie 1989, in satul Versoix, complet calm, resedinta regelui Mihai, cu nimic deosebita de
vilele vecine: mi-a deschis chiar el, si tot el mi-a servit un ceai; nici urma de personal. Tocmai aceasta simplitate
m-a fermecat. Mi-am dat seama, pe masura ce vorbeam, ca ea definea nu un asa zis rege burghez, ci o
aristocratie mai subtila, de structura, nu de gesticulatie.
Tot ce a spus, a mers in acelasi sens: nu mi-a vorbit nici de sus, nici ca martor al istoriei, ci ca un om care
a facut istorie, dar cu simplitate, fara emfaza. Acelasi lucru il recitesc acum in text, retraducandu-l in
romana dupa 17 ani caci discutia noastra de atunci, din romana, a trebuit sa fie tradusa in olandeza de
Jan Willem Bos. Regele Mihai vorbea o romana extrem de curata, fara pic de accent, cu expresii
cotidiene, dar nu ironice, ci serios, respectuos chiar fata de adversar. Niciun cuvant taios, nici fata de
comunism, desi l-a combatut, nici fata de tatal sau, Carol al Il-lea, desi a refuzat sa-l mai vada dupa ce
acesta a plecat din tara. Interesul penru fapte, nu pentru verbalizarea lor, aceasta transparenta a
discursului este, si a fost totdeauna, cred, transparenta firii sale. Un om care vorbeste la fel de egal despre
vizita sa la Regele Angliei, dupa razboi, in Palatul Buckingham, incercand, fara succes, sa-l convinga sa
ajute Romania invadata de Stalin, precum vorbeste mai tarziu despre cum testa aparate radar in Elvetia,
este, cred, o mare personalitate pentru ca numai aceasta se poate inalta de-asupra evenimentelor, si nu sa
ramana, vorba cronicarului, ,,sub vremi".
Mihai se considera Seful legal al Statului Roman, asa cum cotidianul NRC a ales sa titreze pagina din
ziar - het wettige staatshoofd van Roemenie - referindu-se la Constitutia din 1923, singura neimpusa nici
de dictatori interni, nici de ocupanti sovietici. Alt text de referinta, el, ca Rege nu (re)cunostea. El vorbea
de lege si dupa lege. Nu cerea tronul inapoi, ci dorea doar sa revina, indata ce se va putea, pentru ,,a-si
sufleca manecile" si a se apuca de lucru. Nu puterea, ci refacerea tarii, era obiectivul lui, motiv pentru
care un eventual vot despre monarhie putea sa mai astepte. Regasesc aici, la nivel politic, aceeasi
simplitate si directete ca si in restul comportamentului sau. Nu stiam atunci, in septembrie, ca dupa
numai 3-4 luni va cadea Ceausescu. Nu ma refer aici la modul in care Regele, dupa Revolutie, nu a fost
lasat sa intre in tara, ci chiar intors din drum o data, de politie. Vreau numai sa spun ca simplitatea
nobila a viziunii lui politice era atunci, in septembrie, aceea a unui om din ,,vechiul regim", crescut in
spiritul legii, nu al puterii, sau al manipularii ei. Nu este naivitate in aceasta viziune, ci un respect al legii
drepte, tot una, pentru el, si atunci cand l-a infruntat pe Antonescu, ori pe Groza, si cand lucra intr-o
intreprindere, si cand vorbea cu mine, un necunoscut.
Viziunea lui asupra evenimentelor este istoric perfect exacta si a fost repetata de nenumarate ori. Atunci
era, insa, pentru prima oara ca aceste adevaruri erau spuse celor mai tineri care nu participasera la
evenimente, ca mine insumi. Am fost uluit. Aveam 52 de ani si el, doar la 24-25, dar infruntase puteri care
sfaramasera tara mea si pe parintii mei si de care eu scapasem prin noroc. El nu, le infruntase, singur.

Mitologizezt Poate, dar intr-o anumita dimensiune, acest mit este Istorie.
Se pot contesta anumite pareri din textu Greu, marginea de manevra a acestui tanar a fost extrem de
mica, riscul enorm, si refuzul de-a-i implica pe altii, admirabil. Mi-amintesc teama pe care a avut-o ca un
eventual refuz de-a-l numi pe Groza prim minstru putea duce la o sinistra represiune. Ramine desigur un
punct intunecat al istoriei intrebarea daca, atunci, o rezistenta disperata si de unul singur la inceput,
putea declansa un curs alternativ, sau doar o baie de sange la care anglo-americanii, probabil, tot nu l-ar
fi ,,parasit" pe aliatul Stalin. Nu pot discuta asta aici, mi-amintesc doar cat am luptat cu mine insumi sa
NU rostesc aceste ganduri in fata Regelui, imaginandu-mi-l singur in fata tancurilor sovietice. Aceasta
stapanire de sine a unui Roman de vita germana si cu maniere de lord englez, mi-a inspirat tacere si
respect.
Curand a aparut ziarul la Amsterdam, cu un mare impact. Putina lume cunostea atunci pe acest rege
atipic. Dupa Revolutie, s-au inbulzit multi la usa lui, acum, ca se putea. Nu i-am concurat. Interviul din
NRC a fost al doilea dat unui roman, dupa cel luat la Europa libera de Emil Hurezeanu, sau al treilea
daca socotim si cel dat radioului sau televiziunii maghiare dar intrerupt dupa prima parte, urmare a
protestului violent al autoritatilor ceausiste ! Ambele insa, probabil, ii facusera curiosi pe excelentii
ziaristi de la NRC Handelsblad, atunci ca si acum, cred, cotidianul cel mai bun al Olandei, cu totul
comparabil cu Le Monde sau Allgemeine Frankfurter Zeitung. La NRC scriam eu insumi in acea vreme
1-2 comentarii cu privire la Romania, pe saptamana, alaturi de un mare cunoscator al Europei de
Rasarit, Peter Michielsen, si de un mare ziarist, Henk Hofland, cu care eram personal prieten, decedat de
curand si declarat apoi ,,jurnalist al secolului". Ambii fusesera, separat, in Romania. Cu Peter urma sa
vin chiar pe 26 decembrie 1989 si sa scriem impreuna, vreo saptamana, primele doua pagini, zilnic, din
NRC. Figura Regelui Mihai apartine pentru mine acelei lumi, poate mai pure, sau poate doar mai naive,
decat cea de azi....
,,Sunt in mod legal seful statului Romania"
In 1947 Regele Mihai al Romaniei a fost obligat de comunisti sa demisioneze. De atunci traieste fara
cetatenie in Elvetia. Mihai este pentru multi Romani un simbol de curaj, eroul care in 1944, la varsta de
23 de ani, a reusit sa-l aresteze pe generalul Antonescu, in fapt mai puternic decat el, si apoi a rezistat
comunistilor. Acum, dupa 40 de ani de tacere, Mihai se prezinta ca Rege legal al unei tari conduse
democratic. ,,Plec de la premiza ca ma reintorc in Romania si ca atunci ne suflecam manecile si punem
tara din nou pe picioare".
O vila frumoasa, o gradina minunata, in Elvetia. Imi deschide chiar Regele Mihai. Este inalt, are inca postura
veche de sportiv, se tine drept, putin rigid, rezervat, ca un ofiter la pensie. Inspira respect, dar vorbeste lent, isi
cauta cuvintele uneori si pare inca timid, asa cum se spune c-ar fi fost in tinerete.
Regele Mihai de Hohenzollern s-a nascut pe 25 octombrie 1921 la Sinaia, in Romania. La sase ani devine rege,
alaturi de o regenta, dupa ce bunicul lui, Ferdinand, murise iar tatal sau, Carol al II-lea, renuntase la tron si
ramasese in strainatate din pricina unei relatii de dragoste controversate. In 1930 tatal se reintoarce insa pe
neprevazute si ia din nou puterea. In 1938, instaureaza dictatura regala.
Intre timp, Hitler si Stalin semneaza o intelegere pe spinarea Europei rasaritene. Romania trebuie sa cedeze o
parte din Transilvania Ungariei, Basarabia si Bucovina de Nord, Uniunii Sovietice si o bucata din Dobrogea,
Bulgariei. Pe 5 septembrie 1940, Carol al II-lea il scoate din inchisoare pe generalul Antonescu si-l numeste
prim-ministru cu puteri depline, o zi mai tarziu insa trebuie chiar el sa demisioneze. Mihai, acum de 19 ani,
devine rege din nou.
In 1941, Romania, condusa de fapt de Antonescu, incepe razboiul impotriva Aliatilor si ataca Uniunea
Sovietica. Trei ani mai tarziu, pe 23 august 1944, Regele Mihai, acum de 23 de ani, il aresteaza pe generalul

Antonescu (n.a. - Antonescu avea, de fapt, din 1941, titlul de maresal). Romania rupe relatiile cu Germania si
lupta acum de parte Aliatilor. Rusii isi arata ,,recunostinta" sovietizand tara in ritm rapid si amenintand cu
represalii militare atunci cand Mihai nu le satisface cererile. Acesta asteapta in zadar sprijin occidental, dar
cedeaza pe 6 martie, numind, in locul guvernului instaurat legal, pe cel condus de comunistul Groza. Mihai
incearca in continuare sa tempereze, ori sa-i intimideze pe comunisti, dar este detronat pur si simplu pe 30
decembrie 1947.
Astfel dispare din film tanarul, sportivul, timidul si nefericitul rege. Traieste acum, de ani de zile, in Elvetia,
fara cetatenie. Gratie nepoatei lui, regina Angliei, calatoreste unde doreste cu pasaport britanic. Este casatorit cu
Ana de Bourbon-Parma si are cinci fete.
In 1986 Mihai, prima oara dupa 40 de ani, a facut un comentariu public despre situatia din Romania. Tacuse atat
de mult timp pentru ca o lege elvetiana interzice unui refugiat sa dezvolte activitati politice care pot pune in
pericol neutralitatea tarii. In plus, potrivit Constitutiei Romaniei din 1923, ultima constitutie democrata a tarii,
Regele poate da o declaratie doar in prezenta unui ministru. Elvetia insa, in ciuda neutralitatii ei, s-a aratat foarte
critica in ultimul timp in raport cu situatia din Romania, iar Mihai crede ca aceasta situatie atarna mai greu
pentru responsabilitatea sa morala decat limitele ei legale din 1923.
Mihai este ultimul sef de stat din Europa de Est de dinaintea razboiului si ultimul lider politic al Romaniei
prebelice. Fostul Rege ar putea juca un rol important in rezistenta impotriva regimului actual din Romania.
Mihai este inca un simbol al democratiei si al curajului politic, ca si al continuitatii cu Romania veche, cineva
care, desi tanar si lipsit de experienta, a stiut cum sa-l aresteze pe Antonescu si sa reziste comunistilor.
,,Antonescu si altii ma considerau un copil"
Sorin Alexandrescu: Ati fost Rege intre 1927 si 1930, ca si intre 1940 si 1947. Intre 1930 si 1940 ati trait
mai curand retras. Regele Mihai: Da, am fost ocupat cu studiile si cu serviciul militar. Din pacate, nu am fost
niciodata informat despre treburile statului si mi-era foarte greu sa castig altfel informatii militare. Am fost
surprins de evenimentele din 5 septembrie pentru ca nu stiam nimic despre situatia de fapt.
La 5 septembrie Regele Carol al II-lea il elibereaza pe generalul Antonescu din inchisoare si acesta ii cere
sa demisioneze in favoarea dumneavoastra.
Tatal meu a actionat sub presiune din partea Garzii de Fier. In noaptea de 5 spre 6 septembrie eram cu totii
impreuna si tatal meu a primit scrisoarea lui Antonescu in care acesta ii cerea sa demisioneze. N-am luat parte la
discutie, dar am fost prezent la ea.
In aceeasi zi l-ati numit pe Antonescu premier si ,,conducator" al tarii.
El a pregatit totul, eu am primit doar hartiile si a trebui sa le semnez, neavand nimic de zis.
Documentul respectiv limita puterea Regeluid
Nu, aceste limite fusesera decise atunci cand Antonescu a primit puterea si a preluat cele mai multe privilegii
din mainile tatalui meu. Cand am rostit juramantul pe 6 septembrie 1940 pur si simplu am mostenit situatia data.
Ce contacte ati avut intre 1940 si 1944 cu Antonescut Dumneavoastra erati suveranul tarii, iar Antonescu
era ,,Conducatorul" ei.
Da, era o situatie destul de curioasa. Relatia mea cu el a fost intotdeauna foarte rece. Autoritatea lui se
resfrangea asupra tuturor domeniilor, el numea functionarii de la Palat, se amesteca chiar in viata noastra
privata. Noi nu puteam face nimic. Eram tinut complet in afara treburilor Statului. Antonescu ne intrebuinta, ca
sa zic asa, drept fatada pentru parade si alte festivitati. Mama mea a auzit prima oara declaratia Uniunii
Sovietice de razboi de pe 22 iunie 1941, la BBC, iar eu a doua zi dimineata la radio Bucuresti.

Cea mai mare greseala a lui Antonescu


Ati incercat sa schimbati aceasta situatiei
Nu prea se putea face nimic. Mama m-a ajutat enorm de mult ca sa indreptam anumite lucruri. Am reusit
impreuna, de exemplu, sa-l convingem pe Antonesdcu sa aduca inapoi pe evreii deportati in Transnistria unde-i
astepta asa zisa Endlosung, solutia finala. Astfel au fost salvati vreo 400.000 de evrei. Tot datorita interventiei
noastre nu a fost trimis in Romania niciun evreu la vreun lagar de concentrare si nu a trebuit nici sa poarte
steaua lui David pe haina. Cea mai mare greseala a lui Antonescu a fost c-a inaintat pana la Stalingrad. Acest
lucru nu l-a putut nimeni accepta in Romania. Ce cautam noi acolo, Toata lumea, inclusiv noi, eram de acord cu
decizia de-a intra in Basarabia, dar niciun centrimetru dincolo de Nistru.
Un Rege de numai 23 de ani, ajutat doar de un capitan si de trei subofiteri, il aresteaza pe Antonescu in
mijlocul razboiului. V-ati luat un risc enorm!
Am inceput cu pregatirile din 1943. Din pacate, stagnau atat discutiile cu rusii in Suedia, cat si cu occidentalii in
Cairo si Ankara. Prabusirea frontului in nordul tarii noastre ne-a oferit insa o ocazie concreta. Planul initial,
conceput impreuna cu partidele politice, prevedea ca lovitura de stat sa aiba loc pe 26 august, dar eu am
devansat-o cu trei zile cand am aflat ca Antonescu urma sa plece pe front pe 24; acolo nu am mai fi putut face
nimic. Trimisesem chiar o telegrama aliatilor in Italia in care le ceream ca pe 26 august sa bombardeze anumite
obiective militare. Am incercat mai mult de o ora ca sa-l convingem pe Antonescu sa intoarca frontul.
Raspunsul lui a fost categoric: refuza sa anunte armistitiul pentru ca nu accepta anumite conditii si pentru ca nu
voia sa-si tradeze aliatii.
Foto: Regele Mihai, alaturi de maresalul Antonescu
Ascuns undeva in munti
Totusi, este curios ca intre ora 17.00 cand Antonescu a fost arestat si ora 10 seara cand s-a citit
proclamatia dumneavoastra la radio au trecut cateva ore in care timp nici Siguranta nationala, nici
armata germana nu au intervenit.
Nu cred ca au stiut mult, doar banuiau ca ceva s-a intamplat. Daca ar fi stiut, ne-ar fi arestat imediat. Antonescu
si altii ma considerau un copil. Cand am dat lovitura de stat sub nasul lor au fost atat de uluiti, incat un timp nici
n-au stiut cum sa reactioneze. Asta a fost norocul nostru. Aveam de partea noastra si cativa oameni care au taiat
toate legaturile telefonice cu nemtii. Putinii militari de partea noasta erau recruti cu trei luni de militarie,
celelalte trupe erau raspandite si au sosit in Bucuresti abia in noaptea de 23 spre 24 august. Comandantii
germani nu au dat imediat ordinul de lupta si, de-aceea, trupele germane, foarte disciplinate, nu au intervenit
spontan contra noastra.
Ce s-a intamplat cu Antonescu dupa arestarei
L-am inchis intr-o camaruta la etaj unde tatal meu isi pastra colectia de timbre. In acel moment nu se afla nicio
unitate militara disponibila careia sa i-l predau pe Antonescu. Eu m-am acuns undeva in munti. Comunistii si
social-democratii au fost implicati in actiune din cauza presiunii Aliatilor, altfel ei nu aveau nicio greutate
politica in Romania. Antonescu a fost scos din Palat de catre Emil Bodnaras si oamenii lui. Eu nu eram in acel
moment in Bucuresti si am aflat de acest lucru abia mai tarziu. Astfel, comunistii, si nu eu, l-au predat apoi
rusilor.
Exact un an dupa aceasta reusita lovitura de stat, pe 21 august 1945, ati intrat in ,,greva regala". Aveati
atunci un nou premier, impus de catre rusi, comunistul Petru Groza. Razboiul se terminase pe 9 mai.
Romania era acum ocupata de alte trupe, armata sovietica, in locul celei germane. Un lucru nu s-a mai
putut insa repeta: Groza nu a mai fost arestat precum Antonescu.
Era imposibil. Rusii erau mult mai numerosi decat germanii. Bucurestiul viermuia de tancuri rusesti, ei se
ocupau de dezarmarea si trimiterea acasa a trupelor romanesti, cu exceptia brigazilor comuniste formate in

Uniunea Sovietica. Germanii nu avusesera comanda asupra trupelor romanesti, rusii o aveau. In timpul
razboiului, armata romana functionase independent si, de exemplu, eu fusesem in stare pe 23 august sa aduc
trupe la Bucuresti. In 1945, toate trupele erau pe front, in afara tarii, sub comanda ruseasca si nu s-ar fi putut
retrage acasa chiar daca eu le-as fi comandat s-o faca.
,,Mai mult nu s-a putut"
V-ati aflat repede in dezacord cu guvernul Groza. Ce s-ar fi intamplat daca, impreuna cu vechile partide
democratice, ati fi intrat intr-o confruntatie directa cu rusii, plus comunistiin Razboiul, atunci se
terminase, rusii nu aveau niciun argument militar sa ocupe Romania pe fata.
Nu, dar aveau argumente politice: aveau nevoie sa se asigure de liniste in spatele ocupatiei militare a Germaniei
si Ungariei. Sunt absolut convins ca erau gata sa treaca la ocupatia militara a Romaniei. Daca ne-am fi
impotrivit pe fata, am fi aprins butoiul cu pulbere. Data fiind violenta lor caracteristica, rusii ar fi impuscat fara
ezitare mii de oameni. Noi am incercat sa salvam ceea ce se mai putea salva.
Daca rusii ar fi trecut la represalii, Occidentul ar fi trebuit totusi sa intervina.
Dupa cum am vazut mai tarziu, nu cred ca ar fi intervenit. Am avut atunci discutii cu reprezentantii lor in
Bucuresti si am inteles ca toate rapoartele lor despre amestecul rusilor in treburile interne ale Romaniei erau fie
ignorate, fie refuzate, la Londra si Washington. Politica oficiala a Angliei si a Americii era atunci o indiferenta
totala. Acum stim ca se intelesesera cu Stalin sa-i lase mana libera in Romania. 10% influenta in Romania nu
insemna pentru ei nimic in practica. Toate celelalte tari din Europa de Est au nimerit de-altfel in aceeasi situatie.
Trebuie sa mai adaug insa ceva important. Dupa 23 august, ofensiva rusilor contra germanilor s-a oprit imediat.
Presupun ca ei au vrut sa obtina la noi acelasi rezultat ca in Varsovia, unde au oprit ofensiva, lasandu-i pe nemti
sa-i nimiceasca pe polonezi, dupa care si-au reluat si ei ofensiva. La noi s-a intamplat din fericire altfel, noi am
reusit sa-i scoatem din lupta pe nemti.
Este totusi uimitor ca peste tot s-a trecut la rezistenta pe scara mare contra germanilor in timp ce contra
rusilor a domnit parca o paralizie generala.
A fost totusi rezistenta, dar mai mult nu s-a putut.
Foto: Regina-mama Elena si regele Mihai, dupa intoarcerea ei din exil

,,Nu amenintarile lui Dej si Groza m-au facut sa renunt, ci santajul ca ei ar fi dezlantuit o baie de sange
in toata tara"
Ati fost foarte admirat pentru intoarcerea dumneavoastra din Anglia in noiembrie 1947, desi trebuie sa fi
stiut atunci ca jocul se sfarsise.
Da, dar locul meu era in Romania, nu in strainatate. In Anglia nu mi s-a oferit nicio forma de sprijin. Regele
George al VI-lea a avut o discutie cu mine si cu mama, o intrevedere in palatul Buckingham, dar dupa doua ore
ne-a spus ca Anglia nu era in stare sa intreprinda nimic.
Daca nu ati fi fost obligat sa renuntati la tron ati mai fi ramas in Romania
Desigur. Abdicarea mi-a fost impusa prin arestarea garzii Palatului si inlocuirea ei cu o unitate militara
comunista, plasarea de arme intr-un al doilea cerc in jurul Palatului si taierea legaturilor telefonice. In timpul
discutiei, Groza si-a aratat pistolul din buzunar mamei si i-a spus in germana: ,,Tin asta in buzunar ca sa nu mi
se intample si mie ce i s-a intamplat lui Antonescu!". Totusi, nu amenintarile lui Gheorghiu-Dej si Groza m-au
facut sa renunt la tron, ci santajul ca ei altfel ar fi dezlantuit o baie de sange in toata tara.
,,Traiesc o viata dubla"
In 1948 ati declarat la Londra ca fuseseti obligat sa abdicati si ca de-aceea aceasta nu avea nicio valoare
de drept.
Londra a fost primul loc in care am putut sa dau aceasta declaratie, in Elvetia si Franta acest lucru nu fusese
posibil. Am repetat declaratia in New York. In orice tara civilizata exista principiul ca un act savarsit sub
presiune fizica nu este considerat valid.
Declaratia de la Londra are totusi consecinte juridice.
Pentru mine in orice caz. Din pacate multi iau in considerare situatia de fapt, nu cea de drept. De-aceea, traiesc o
viata dubla: una fata de Romania si de romani, si alta fata de restul lumii. In fapt, trebuie sa navighez intre cele
doua pozitii, ceea ce este foarte greu. Poate ca multi cred ca restaurarea monarhiei in Romania ar fi foarte
dificila. Asta inseamna ca ei nu cunosc istoria noastra. Noi am avut intotdeauna domnitori si, de aproape 100 de

ani, regi. Unii au fost mai buni, altii mai putin, dar ei s-au consacrat mereu bunului public.
Cum va considerati acum dumneavoastra insivad
Seful legal al Statului.
Aceasta inseamna si ca descendentii dumneavoastra raman mostenitori ai tronuluid
Desigur.
Totusi principiul succesiunii la tron contine, daca nu ma insel, prevederea ca urmasi pot fi numai pe linie
masculina.
Acest principiu exista intr-adevar in Constitutia din 1923. Totusi lucrurile se mai schimba si am inteles cu ani in
urma ca fiica mea cea mai mare, Margareta, ar putea fi acceptata in Romania ca mostenitoare a tronului. Totusi,
nicio discutie despre constitutie nu poate avea loc atat timp cat nu avem un parlament adevarat.
,,Trebuie sa ne suflecam manecile cu totii si sa punem tara din nou pe picioare"
Foto: Regele Mihai, regina Ana, principesa Margareta si pisicuta Blackie, o familie fericita, dar in exil
Ce ati facut dupa vizita dumneavoastra in Anglia si America din 1948i
Am fost mereu pe drum intre Florenta, unde avea mama o casa, si Danemarca, unde locuia soacra mea. In 1950,
am mers in Anglia unde am ramas trei ani si jumatate. Am cunoscut acolo un antreprenor american care se
ocupa de aviatie. Cand a auzit ca eram pilot din 1943 m-a invitat sa vin sa lucrez cu el in Elvetia. Asa am ajuns
aici. Am lucrat la testarea aparatului radar si a pilotului automat in avioane pentru foarte multi clienti pana in
1957 cand firma a fost inchisa si ne-am trezit... in strada.
Si dupa aceeai
Am deschis, impreuna cu altii de la firma americana, o firma pentru aparate electronice. Dupa cativa ani nu am
mai putut rezista concurentei multinationalelor si a trebuit sa inchidem firma. Mai tarziu am lucrat ca broker
pentru o companie greco-americana. S-au spus in Romania tot felul de povesti despre avutiile pe care le-as fi
luat din Romania la plecare. Tot ce am luat a fost cu acordul guvernului care avea reprezentanti in toate
camerele palatului. Nu puteai lua nicio scrumiera de undeva fara ca acela sa fi facut control!
Dupa atatia ani in care ati fost Rege, ati trait apoi ca un cetatean obisnuit.
Nu exista alternativa. Nu ne-am oprit insa actiunile politice. Am infiintat, impreuna cu altii, Comitetul National
Roman, dar acesta a trebuit sa-si inceteze activitatile dupa cativa ani din lipsa de fonduri. Diferite persoane m-au
intrebat insa acum de ce revin pe neasteptate cu noi declaratii politice. Raspunsul meu este ca timp de 40 de ani
nu m-am oprit niciodata din a vorbi despre situatia din Romania. Refuz doar pe ziaristii care imi pun intrebari
despre viata mea particulara. Aceasta nu are importanta. Inca din 1951-1952 am depus marturie in fata unei
comisii a Congresului Statelor- Unite. Am discutat tot timpul cu oameni politici si cu guverne dar acestora nu li
s-a facut publicitatea cuvenita. Presa, din pacate, a avut putin interes pentru Romania. La moda era atunci
,,coexistenta" .
,,Ceausescu a reusit sa duca de nas Occidentul"
Ati remarcat interes in Occident pentru Romania>
Prea putin. Lumea libera, cum se spune, este avocatul libertatii in lumea intreaga, dar interesul ei pentru Europa
de Est este redus aproape exclusiv la Ungaria si Polonia, si aproape deloc pentru Romania. Este ceva ce eu nu
prea inteleg.
Pana spre 1980 Occidentul il admira mult pe Ceausescu.
Intr-un anume sens el a reusit sa duca de nas Occidentul. Se vede ca ,,Ministerul pentru falsificarea istoriei"
(n.a. -probabil, Securitatea) lucra foarte eficient. Noi am indicat acest lucru inca de mult timp. Din pacate,

mediile occidentale purtau ochelari de cal cand era vorba de Romania.


Situatia s-a schimbat insa intre timp mai ales datorita disidentilor romani.
Protestele lor nu pot singure sa duca la eliberarea Romaniei. Cu cat atrag ei insa atentia asupra situatiei reale din
tara, cu atat mai bine. Este totusi greu de spus ce ar trebui sa faca Occidentul mai exact. Am propus la un
moment dat un boicot economic. De ce merg oamenii in Romania sa faca afaceri in timp ce cei de acolo sufera
atatt In acest fel, alimentele de care este mare nevoie in Romania sunt exportate in strainatate.
Credeti ca un asemenea boicot este realizabila El nu a reusit pana acum nici in cazul Africii de Sud, nici
al Poloniei.
Este greu de spus cum ar trebui sa functioneze un boicot, sper ca-i vom gasi cheia undeva.
Ati putea-o gasi in Uniunea Europeana sau in Consiliul Europei
Este o posibilitate.
Spun de mult timp ca plec de la premisa ca ma reintorc in tara si ca acolo trebuie sa ne suflecam manecile cu
totii si sa punem tara din nou pe picioare. Dupa aceea putem intreba oamenii printr-un referendum daca doresc
monarhie sau nu.
Lucrurile se schimba repede in Europa de Est, dar nu in Romania. Cum credeti ca se vor petrece
evenimentele
Este greu de spus. Ceausescu pare insensibil la presiuni din afara, iar in interiorul tarii Securitatea este
atotputernica. Schimbari in interiorul partidului sunt greu de prezis. Cei sase fosti lideri comunisti care au scris
scrisoarea de protest sunt ei insisi responsabili pentru situatia din tara. Este bine ca au spus ceva, dar nu trebui sa
uitam trecutul lor. Rascoale precum cea din Brasov din 1987 au sanse de reusita doar daca sunt generale. Nu
putem nici sa le cerem oamenilor de acolo jertfe de sine pe scara mare ori sa-si verse sangele poate fara rost.
,,Plec de la premisa ca ma reintorc in tara"
Sa presupunem ca se schimba totusi ceva in situatia politica actuala din Romania. Ce credeti ar trebui sa
urmeze dupa aceea
In primul rand, ar trebui sa reintre in functiune Constitutia din 1923. Firul rupt atat de brutal trebuie reinnodat.
Oamenii trebuie apoi sa-si regaseasca demnitatea si increderea in sine. La fel, economia. Sunt atat de multe
probleme incat este greu sa spui cu ce trebuie sa incepi. Formarea unui guvern va fi si ea dificila. Exista fara
indoiala oameni de caracter, dar unde-i gasestii Clasa politica este distrusa si se cade sa fie refacuta, totul trebuie
reconstruit cu multa grija. Sunt probleme la care ma gandesc fara intrerupere.
Va considerati Rege al Romaniei si multi romani asa va vad. V-ati intoarce in Romania daca ati fi chemat
Desigur, dar trebuie vazut care ar fi atunci situatia. Spun de mult timp ca plec de la premisa ca ma reintorc in
tara si ca acolo trebuie sa ne suflecam manecile cu totii si sa punem tara din nou pe picioare. Dupa aceea putem
intreba oamenii printr-un referendum daca doresc monarhie sau nu. Nu mi se pare potrivit sa incepem cu o
asemenea intrebare. Ce sa raspunda oamenii acumh
Titlurile si intertitlurile apartin redactiei