Sunteți pe pagina 1din 2

Miron Costin

Miron Costin (1633-1691) cronicar de seama si inalt dregator, poet si om de arme,


filozof si diplomnat, fire plecata spre studii si prelungi lecture a fost unul dintre cei mai
importanti reprezentanti ai culturii medievale romanesti si in acelasi timp una din
personalitatile marcante ale vietii publice din Moldova.
Pribegita din tara la urcarea in scaun a lui Vasile Lupu, familia viitorului cronicar s-a
stabilit in Polonia, in tinutul Podoliei. Tanarul Costin a dovedit de timpuriu interes pentru
arta, pentru istorie, pentru probleme politice si militare. Intors in Moldova la inceputul
anului 1653, Miron Costin a ocupat diverse dregatorii: a fost slugger, apoi paharnic,
parcalab de cetate, mare comis, mare vornic; intre 1675-1683 a detinut inalta slujba de
mare logofat.
Miron Costin este autorul mai multor scrieri in proza si versuri. Intre ele locul de frunte il
detine Letopisetul Tarii Moldvei de la Aron Voda incoace de unde este parasit de Ureche
vornicul de tara de Gios A scris primul poem filosofic din literatura noastra Viata lumii.
In 1684, pe cand se afla refugiat in Polonia a compus un amplu poem Istoria in
versuri polone despre Tara Moldovei si Munteniei, dupa ce mai inainte cu 7 ani scrisese
tot in polona o Conica a Tarii Moldovei si Munteniei.
Stilul scrisului sau nu mai este spontan, ci compus, adesea ceremonios.Cronicile
moldovene din secolul al XVII-lea se afla intr-un raport de compensatie.Ca un veritabil
spirit clasic, Miron Costin instituie o ordine solemna curgerii evenimentelor, impunandu-si
viziunea. Psihologia sa este puternic nuantata, avand opinii ironice, saracastice, fata de
Grigore Ureche, fiind parca aflat la inceputul unei noi traditii.
La Miron Costin ntlnim pentru ultima oar un echilibru intre tentaia povestirii i
efortul de pozitivare a demostraiei. Miron Costin ii ncheie predoslovia la Letopise cu
fgduina unui letopise ntreg si cu regretul de a nu-l fi realizat nc. Cel din 1675 este
prezentat ca o parte dintr-un plan mult mai vast : Fost-au gndul mieu, iubite cetitorule,
s fac letopiseul rii noastre Moldovei din desclecatul ei cel dinti [] i urdzisam i
nceptura letopiseului. El este adevratul intemeietor al tradiiei istoriografice in cultura
romneasc, fiind primul care inelege s lucreze dup un plan clar, cunoscnd dinainte
locul fiecrui detaliu informativ i fcnd eforturi contiente si metodice in privina
documentrii. Miron Costin este primul intelectual romn la care putem surprinde o
ncercare (bazat mai mult pe intuiii dect pe demonstraie) de a fundamenta o
metaistorie. El a ineles c istoria nu este doar o succesiune (ordonare cronologic), ci si
cauzalitate, monument cultural si ndreptar politic.El i ndreapt o mare parte a eforturilor
spre lmurirea originii poporului, a crei necunoatere o deplnge deseori. El este primul
romn care a dedicat acestei probleme o ntreag lucrare (De neamul moldovenilor),
anticipat prin cele dou lucrri in limba polon.
Fraza lui Miron Costin, influentata de constructia latineasca, se distinge prin
claritate, precizie si naturalete. Nicaieri nu se vede dorinta de a-si infrumuseta stilul, dar
pretutindeni e vadita dorinta de a comunica cat mai exact. Cronicarul gaseste, de obicei,
expresii pentru cele mai fine nuante stari sufletesti, de exemplu inceputul din De neamul
moldovenilor:Inceputul rlor acestora i neamului moldovenesc i muntenesc i c i
sunt i n rile Ungureti cu acest nume, romni i pn astzi, de unde sunt i de ce
semin ie, de cnd i cum au dsclecat, acste pr i de pmnt, a scrie, mult vrme la
cumpn au sttut sufletul nostru. S nceap osteneala aceasta, dup atta vci de la
Alecu Maria

disclecatul rlor cel dinti de Traian mpratul Rmului, cu cteva sute de ani peste
mie trecute, s sparie gndul. A lsa iar nescris, cu mare ocar nfundat neamul acesta
de o seam de scriitori, ieste inimii durre. Biruit-au gndul s m apucu de aceast trud,
s sco lumii la vdre felul neamului, din ce izvor i semin ie sunt lcuitorii ri
noastre, Moldovei i ri Muntene ti i romnii din rile Ungure ti, cum s-au pomenit
mai sus, c to i un neam i o dat discleca i sunt, de unde sunt veni i strmo ii lor
pre acste locuri, supt ce nume au fost nti la disclecatul lor i de cnd s-au osebit i
au luat numele cest de acum, moldovan i muntean, n ce parte de lume ieste Moldova,
hotarle ei pn unde au fost nti, ce limb in i pn-acum, cine au lcuit mai nainte de
noi pe acest pmnt i supt ce nume, scot la tirea tuturor, carii vor vrea s tie
neamul rilor acestora.
Cu Miron Costin suntem pentru ultima oar intr-o stare de relativ echilibru ntre
istorie si literatur. Pentru el poeii mai erau dascli, vestii istorici i adevratele istorii
mai erau citite ca literatur beletristic.
Cronica lui Miron Costin prezinta domniile unor voievozi, dar si faptele si oamenii
mai de seama ai acelei perioade din istoria noastra. Uneori, relatarile sale se
individualizeaza prin amanunte autobiografice, reflectii sau divagatii de tip umanist.
Cronicarul povesteste cu pasiune ce s-a intamplat cu fiecare voievod, dar si cu multi dintre
oamenii care au trait sub domnia sa. Perioada istorica despre care vorbeste cronica
redactata de el este plasata intre 1594 si 1675.
Costin nu-si priveste cronica doar ca pe o datorie fata de urmasi, ci el are constiinta
scriiturii, face din ea un mod de-a lupta impotriva timpului necrutator, caci bietul om e supt
vremi, dar si un mod de a se elibera de durerile istoriei sale:Ce sosira asupra noastra
cumplite acestea vremi de acumu, de nu stam de scrisori, ce de griji si suspinuri -spune
el in introducerea (Predoslovia) letopisetului, in alta parte, Costin este de parere ca faptele
trecute dau masura viitorului, iar cel care le scrie va agonisi nemuritoriu nume, deoarece
singur gandul este biruitor (birui-va gandul). Aceste afirmatii dovedesc nu doar constiinta
scriitori ceasca, ci si bucuria consemnarii, ceea ce tine in mod cert de conditia artistica pe
care si-o asuma cronicarii, cu precadere Costin.
Miron Costin particularizeaza figurile personajelor sale prin detalii comune,
introduse parca special pentru a risipi solemnitatea. Asa, de pilda, Stefan-voda Tomsa
este, in viziunea sa,mare varsatoriu de sange, gros la hire siprostatec, iar Barnovskivoda-foarte trufas si la portul haielor mandru.De altfel, acest mod de impletire a sintagmei
homerice, sintetizatoare cu denotativul de factura populara se regaseste in aproape toate
cronicile veacului.Inclinatia lui Costin spre narativitate se manifesta si prin enumeratiile
ample, alcatuite din denotative care inchid fiecare o adevarata poveste. Astfel, despre
domnia lui Stefan-voda spune ca a fost cu mare bivsug tarai la toti anii domniei sale, care
s-au traganat tocmai 5 ani, in paine in vin, in stupi, mare roada in toate.Sugestia
abundentei este conferita si de aglomerarea imagistica, dar si de actiunile pe care le
evoca fiecare lexem.
Costin creeaza in opera sa adevarate modele de rostire culta. Personajele sale vorbesc
ceremonios, prevenitor, de cele mai multe orica din pravila.
Cultura clasica a cronicarului se remarca mai cu seama in constructia frazei, a carei
gravitate survine din podoabele retorice, din comparatii largi sau din maxime si sentinte
care se constituie in adevarate comentarii asupra faptului istoric.
Cu Miron Costin suntem pentru ultima oar intr-o stare de relativ echilibru ntre
istorie si literatur. Pentru el poeii mai erau dascli, vestii istorici i adevratele istorii
mai erau citite ca literatur beletristic.

Alecu Maria