Acest subiect este important, deoarece procesele de comunicare uman sunt

fundamentele n organizarea oricrei grupri sociale, aceste procese de comunicare au

stat la baza umanizrii, a construirii psihologice culturale, spirituale a omenilor i a
asigurat i asigur n permanen, transmiterea experien ei sociale. Comunica ia
interuman este un schimb de semnificaii, i se refer la transmiterea i circula ia de
informaii ntre persoane, de impresii i comenzi, la triri i judec i cu finalitate precis,
prin care se obin modificri comportamentale la indivizi. Transmis ntr-un mod
respectuos (metoda oglinzi) armonizm socializarea, diminum presiunile i stresul.
Comunicnd intrm uor n legtur cu ceilali.
Universitatea Pitesti
Facultatea : Stiintele Educatiei, Filiala Campulung
Specialitatea : Pedagogia invatamantului primar si prescolar

Materia : FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

Studenta : ILIE IOANA ALINA, Anul I
An univ. 2009-2010

Comunicare verbala i nonverbal

Comunicarea este calea spre ntelegere, armonie si eficienta, sau dimpotriva,

poate fi o sursa de conflicte atunci cnd procesul de comunicare autentica este
alterat. Satisfacerea partiala/nesatisfacerea trebuintelor umane poate genera
conflicte n evolutia carora un rol decisiv l are procesul de comunicare.
Relatiile interpersonale sunt sursa a dezvoltarii psihosociale. Tranzactiile
interumane pot fi identificate prin intermediul unitatilor de comunicare (verbala si
nonverbala).

Ce se nelege prin comunicare:

o provocare constant pentru psihologia social;

 o activitate;
satisfacerea nevoile personale;
legtura ntre oameni, etc.
Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este
corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat
o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii
traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea
este modalitatea prin care ei ajung sa deina in comun aceste lucruri. Pentru a
forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aib in comun scopuri, convingeri
aspiraii, cunostine - o intelegere comuna - "acelai spirit" cum spun sociologii.
Comunicarea este cea care asigura dispoziii emoionale si intelectuale
asemanatoare, moduri similare de a raspunde la ateptri i cerine.
Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri:
1. Logic
2. Paraverbal
3. Nonverbal

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din
totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de
rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea,
imbracamintea etc.).
Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicii, comunicarea poate fi eficace.
Daca insa intre niveluri exista contradicii, mesajul transmis nu va avea
efectul scontat.

Tipuri de comunicare:

Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea n i catre sine.

Comunicarea interpersonala. Este comunicarea ntre oameni.
Comunicarea de grup. Este comunicarea ntre membrii grupurilor si
comunicarea dintre oamenii din grupuri cu ali oamenii.
Comunicarea de masa. Este comunicarea primit de sau folosita de un
numar mare de oameni.

Scopul comunicrii:
sa atenionam pe alii.
sa informam pe alii.
sa explicam ceva.
sa distram.
sa descriem.
sa convingem, etc.
Pentru a descrie numeroasele nelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim
zilnic, folosim urmatorii trei termeni:

a. Forma comunicarii
Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.
Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, nct au sistemul
lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cnd semnele sunt facute pe foaia
de hrtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci
noi cream cuvinte si "forma" scrierii.
b. Mediul comunicarii
Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme.
Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de
controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale
comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele.

c. Media

Sunt acele mijloace de comunicare n masa care s-au constituit ntr-un grup propriu.
Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si
revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar
de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si
muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii
bazate pe tehnologie care fac o punte ntre cel care comunica si cel care
recepteaza.

Limbajul este codul cu care este transmis informatia, reprezint unealta

comunicrii.
Limbajul reprezint codul comunicrii,este liantul ntre cel ce transmite informaia
,emintor, i cel ce primete informaia, receptor. Limbajul determina forma
comunicarii. El este de trei feluri:

Limbaj scris.
Limbaj verbal.
Limbaj nonverbal.

Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de

interactiunepersonala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza
importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii.
Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane i o distinge
ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.
Comunicarea are o foarte mare influen asupra personalitaii deoarece in ziua de
azi individul se defineste in functie de ceilali iar comportamentul reprezinta o
constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interaiune atrage concomitent
comunicare.

Comunicarea verbala

Se realizeaz pe baza cuvntului respectiv a sunetelor articulate, a graiului

articulat. Limbajul verbal si comunicarea verbala sunt atribute definitorii eseniale ale
omului si ale societii umane. Limbajul verbal dobndete proprietati si funcii
comunicaionale calitativ superioare in raport cu limbajele nonverbale, aceste proprietati si
funcii se refera ndeosebi la realizarea si exprimarea unor coninuturi informaionale formalabstracte si generalizate. Cuvntul are cea mai extinsa proprietate si funcie de generalizare
si prin aceasta el a devenit suportul si instrumentul principal de susinere si realizare a

proceselor cognitive superioare, respectiv a gndirii abstracte generalizate, formalizate.

Limbajul este un proces si un fenomen psihologic care se realizeaz la nivelul indivizilor
concrei si apariia si dezvoltarea lui are la baza existenta limbii; limba este un produs
social-istoric alctuit pe de o parte dintr-un fiind de entitati designative pe care le denumim
cuvinte (vocabularul) si dintr-un sistem de reguli gramaticale care stabilesc modalitile de
alegere, ordonare si combinare a literelor si a cuvintelor in cursul comunicrii.
Limbajul verbal este rezultatul asimilrii de ctre indivizii unei comunitati a limbii
care se vorbete in cadrul acesteia, pentru fiecare individ, limba, apare ca o realitate
obiectiva care acioneaz asupra individului si pe care copilul este obligat sa o perceap, sa
identifice si sa o asimileze. Procesul de verbalizare (de asimilare a limbii in forma limbajului
verbal) se desfasoara treptat in ontogeneza si el se consolideaz la sfritul perioadei de
adolescenta (18-20 ani). In raport cu dezvoltarea limbajului verbal exista o zona de
receptivitate optima situata intre 1-4, 5 ani, daca copilul nu vine in contact cu fluxul vorbirii
limbii pana la vrsta de 4,5 ani atunci posibilitile lui de a asimila o limba se reduc cu 6070%.
Limbajul verbal pune in evidenta trei coordonate principale :
1) Coordonata fizica;
2) Coordonata formala;
3) Coordonata semantica-calitativa.
1.)Coordonata fizica se refera la mulimea elementelor prin care se realizeaz
obiectivarea mesajelor sau informaiilor :
a) entitati acustice
b) entitati grafice
Entitile acustice sunt reprezentate de sunetele articulate proprii limbii. Pentru a
folosi in obiectivarea si transmiterea mesajelor aceste elemente sonore (sunetele) trebuie sa
posede proprietati fizice uor perceptibile. Un sunet verbal prezint trei proprietati : 1)
intensitatea sau amplitudinea , care trebuie sa depeasc valoarea pragului auditiv interior
pentru a asigura ajungerea la destinatar si nregistrarea de ctre acesta.
2) Frecventa sau nlimea dup care se difereniaz vocalele si consoanele
3) Timbrul care exprima un mod specific de combinare a frecventei de baza cu
aa numitele frecvente auxiliare in cadrul fiecrui sunet. Timbrul devine o eticheta
individuala, personala a limbajului individual (a vorbirii)
Entitile grafice - sunt reprezentate de litere care alctuiesc alfabetul scris al
limbii si exprima sunetele articulate.
In funcie de suportul mesajului se difereniaz doua forme mari ale limbajului
verbal :

1) Limbajul oral;
2) Limbajul scris
Ontogenetic limbajul oral este primul care se constituie si formarea lui se produce
natural iar limbajul scris se produce mai trziu si formarea lui reclama un proces special de
invatare.
Coordonata formala se exprima in trei aspecte :
a) fonetic cuprinde regulile de pronunie si de scriere ale sunetelor, ale literelor ;
b) morfologic cuprinde regulile de modificare a formei iniiale a cuvintelor in
concordanta cu obiectivele si scopurile comunicrii ;
c) sintactic cuprinde regulile de combinare a cuvintelor in propoziii si fraze cu
respectarea funciilor pe care diferitele pri de cuvnt le ndeplinesc (predicat, subiect,
etc.) de asemenea sintaxa cuprinde si reguli de formulare a tipurilor de propoziii
(afirmative, negative, interogative, etc.).
Coordonata semantica determina funcia si valoarea designativ a cuvintelor,
adic ligatura dintre cuvnt si o anumita realitate obiectiva extralingvistica. In nsuirea
limbajului pe lng forma fonetica a cuvintelor fiecare trebuie sa nregistreze si sa retina si
valoarea designativ a lui. Pe aceasta baza are loc procesul de structurare si de organizare
semantica a limbajului in plan individual intern.
Modalitati de structurare semantica :
a) modalitatea concentrica exprima raporturile de consolidare intre diferite
cuvinte la nivelul individului respectiv ( cuvinte cu determinare exacta, medie sau slaba);
b) reele semantice in care cuvintele se organizeaz dup gradul de
generalitate.
Elemente de paralimbaj

Elementele de paralimbaj constituie o alta componenta de baza a limbajului

nonverbal. Ele presupun utilizarea modalitatilor de exprimare vocala pentru a da anumite
intelesuri cuvintelor din discurs. Tonul, ritmul si volumul vocii pot fi folosite in asa fel incat sa
ii atraga si sa ii convinga pe cei care asculta un discurs.
Tonul este inflexiunea vocii pe care o foloseste un vorbitor. El poate fi calm, agresiv,
pedant, nervos, cald, rece etc. Pentru a avea succes, intr-un discurs este preferabil sa se
foloseasca un ton calm si sigur, dar care sa nu fie uniform. Schimbarile acestuia sunt
importante, intrucat ele rup monotonia, facand ca expunerea sa castige in atractivitate.

Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi scapata, rezultand o atentie

sporita din partea auditoriului.
Ritmul vorbirii reprezinta felul in care alterneaza cuvintele accentuate cu cele
neaccentuate si frecventa acestora. El este ales in functie de ceea ce se doreste sa se
comunice.
Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adreseaza publicului. Cel care
tine un discurs trebuie sa vorbeasca suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele
care il asculta. In general nu este bine sa se foloseasca un volum foarte ridicat, deoarece
acest lucru poate fi perceput ca o agresiune de cei din jur.
Imbunatatirea limbajului paraverbal

Pentru cresterea capacitatilor de comunicare nonverbala exista cateva modalitati simple:

Repetitia in fata oglinzii este cea mai simpla metoda, cel care exerseaza in
acest mod fiind atent la felul in care limbajul nonverbal transmite mesajul
dorit;

Repetitia in fata unui grup se poate apela la un grup de prieteni care, pe

baza unor criterii prestabilite, sa dea un feed-back;

Repetitia in fata camerei video este cea mai buna metoda, deoarece
vorbitorul isi poate analiza singur discursul putand urmari si evolutia sa in
timp.

BIBLIOGRAFIE :
Cuco, C. Pedagogie Editura Polirom, Iai 1996,pag. 135
M. Diaconu Metodica predrii filosofiei curs la Universitatea BabeBolyai Cluj Napoca, capitolul Comunicarea didactic, specificul ei n
lecia de filosofie
Zlate,M.,Popescu-Neveanu,P.,Creu,T. Psihologie Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti 1995.

Definirea comunicarii

Comunicarea reprezint schimbul de mesaje ntre cel puin dou persoane, din care
una emite (exprim) o informaie i cealalt o recepioneaz (nelege), cu condiia ca
partenerii s cunoasc codul (s cunoasc aceeai limb). Instrumentul comunicrii
este limba. Limbajul corpului (mesaje transmise prin tonalitatea vocii, expresia feei, p
poziia corpului, gesturi, etc) reprezint, de asemenea, o parte important a comunicrii.
O bun comunicare presupune combinarea armonioas a limbajului verbal (mesaje
transmise oral, scris si citit) cu cel non verbal (exprimat prin semne , gesturi , desene).
Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri dintre care, cel logic (cel al
cuvintelor), reprezint doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% are loc la
nivel paraverbal (ton, volum, vitez de rostire) i 55% la nivel nonverbal (expresia
faciala, pozitia, miscarea). Prin comunicare ne exprimm gndurile, sentimentele,
dorinele, inteniile, experienele trite, primim i oferim informaii. Din dinamica acestor
schimburi, prin invatare, omul se construieste pe sine ca personalitate. Capacitatea de
a comunica reprezint o premis a procesului de construire a a relatiilor interpersonale
si de integrare sociala. Muli oameni consider procesul comunicrii ca fiind un proces
simplu, deoarece la majoritatea persoanelor el decurge uor. Dac ne gndim totui ce
anume reprezint comunicarea, vom fi surprinsi de cat de complex este acest proces in
realitate.
Vorbirea folosete buzele, limba, palatul moale, laringele i plmnii. Scrisul i cititul
presupun coordonare vizuo-manual. Limbajul semnelor/gesturilor utilizeaz mna,
palma, precum i ntregul corp. Limbajul desenelor implic controlul vizual i manual.
Dar aceste instrumente, n parte, nu sunt suficiente pentru comunicare; cele mai
importante instrumente de care avem nevoie sunt intelegerea si capacitatea de a
invata.
Comunicarea i limbajul reprezint lstarul osaturii psihice prin care se dezvolt i se
exprim comportamentul i personalitatea uman, marcnd valenele acestora i nivelul
expectaiilor individului n sistemul de integrare n comunitate, prin care se urmrete
maximalizarea potenialului socio-cultural. Acest proces ncepe de la natere i
evolueaz n funcie de zestrea nativ, dar mai ales n raport de condiiile de mediu, mai
mult sau mai puin favorabile, astfel nct comunicarea i limbajul introduc note
difereniatoare ntre diferitele persoane i contribuie la definirea, n ansamblu, a
profilului psihologic al omului. nc din copilria timpurie, achiziiile din acest domeniu se
produc n etape sau n trepte, iar calitatea i cantitatea acestora constituie pietre de
rim comportamentul i personalitatea uman, marcnd valenele acestora i nivelul
expectaiilor individului n sistemul de integrare n comunitate, prin care se urmrete
maximalizarea potenialului socio-cultural. Acest proces ncepe de la natere i
evolueaz n funcie de zestrea nativ, dar mai ales n raport de condiiile de mediu, mai
mult sau mai puin favorabile, astfel nct comunicarea i limbajul introduc note
difereniatoare ntre diferitele persoane i contribuie la definirea, n ansamblu, a a

profilului psihologic al omului. nc din copilria timpurie, achiziiile din acest domeniu se
produc n etape sau n trepte, iar calitatea i cantitatea acestora constituie pietre de
profilului psihologic al omului. nc din copilria timpurie, achiziiile din acest domeniu se
produc n etape sau n trepte, iar calitatea i cantitatea acestora constituie pietre de
temelie pentru constructia deveniri umane.
Limbajul este definit ca activitate psihic ntre oameni prin intermediul limbii, aa cum
reiese i din definiia dat de Rubinstein: ,,Limbajul este limba n aciune. Limbajul
reprezint axul sistemului psihic uman, fcnd posibil fenomenul de contiin;
activitatea limbajului nu se oprete odat cu ntreruperea comunicrii cu alii, ci se
pastreaza chiar si pe parcursul starii de veghe si chiar in timpul somnului.
Limbajul face posibil definirea omului, cu toate atributele sale i contribuie la crearea
unui anumit statut n cadrul societii, prezentndu-i particularitile individuale. Prin
limbaj, oamenii au posibilitatea de a coopera n munc, de a-i comunica experiena de
via, de a-i fixa experiena social-istoric, de a-i organiza ideile i activitatea, de a se
forma ca personaliti i de a-i dezvolta contiina individual i social, limbajul fiind
forma cea mai nalt de exprimare i manifestare individual a omului. Limbajul
conserv experiena generaiilor anterioare, devenind un bun al omenirii i, n acelai
timp, modalitate de cunoatere i de relevare a existenei nconjurtoare. Limbajul, ca
fenomen social, se mbogete se dezvolt n permanen, att din punctul de
vedere al exprimrii, ct i al multiplelor influene ce
Limbajul face posibil definirea omului, cu toate atributele sale i contribuie la crearea
unui anumit statut n cadrul societii, prezentndu-i particularitile individuale. Prin
limbaj, oamenii au posibilitatea de a coopera n munc, de a-i comunica experiena de
via, de a-i fixa experiena social-istoric, de a-i organiza ideile i activitatea, de a se
forma ca personaliti i de a-i dezvolta contiina individual i social, limbajul fiind
forma cea mai nalt de exprimare i manifestare individual a omului. Limbajul
conserv experiena generaiilor anterioare, devenind un bun al omenirii i, n acelai
timp, modalitate de cunoatere i de relevare a existenei nconjurtoare. Limbajul, ca
fenomen social, se mbogete se dezvolt n permanen, att din punctul de
vedere al exprimrii, ct i al multiplelor influene ce actioneaza asupra sa.

Indiferent de scolile, domeniile sau opiniile care definesc comunicarea, se pot identifica cteva
aspecte comune:

comunicarea reprezinta un proces de transmitere de informatii (informatia

fiind privita ca un termen general referindu-se att la concepte, ct si la semne,
simboluri etc.)
comunicarea necesita cel putin doi poli (individ-individ, individ-grup etc.)

Etimologic, termenul provine din limba latina, unde communis nseamna a fi n relatie cu, a
pune de acord.

PRINCIPALELE FORME ALE

COMUNICARII
Forme ale comunicarii
Comunicarea are un caracter dinamic. Este un proces complex, ce se particularizeaza n contexte
diferite: exista informatii care se transmit genetic, informatii care circula n mediul social
(cutume, obiceiuri etc.), n organizatii. Exista mai multe criterii dupa care sunt identificate
variatele forme de comunicare:

Dupa participarea indivizilor la procesul de comunicare:

1.

comunicare intrapersonala (comunicare cu sinele)

2.

comunicare interpersonala (cu altii)

3.

comunicare de masa (prin institutii specializate, cu adresabilitate generala)

4.

directa (fata n fata)

5.

indirecta (mediata)

6.

verbala

7.

nonverbala

8.

paraverbala

9.

comunicare incidentala (fara scop bine stabilit)

10.

comunicare consumatorie (consecinta a starilor emotionale)

11.

comunicare instrumentala (cnd este urmarit un scop precis)

12.

comunicare omogena (om-om, animal-animal)

13.

comunicare heterogena (om-animal, om-masina)

14.

comunicare ascendenta (cu superiorii)

15.

comunicare descendenta (cu subalternii)

Dupa contextul spatial-temporal al mesajelor

Dupa instrumentele folosite

Dupa obiectivele comunicarii

Dupa interactiunea sistemelor care comunica

Dupa pozitia n cadrul unei organizatii

3.

comunicare orizontala (emitatorul si receptorul au pozitii egale)

COMUNICARE VERBALA
Aceasta forma de comunicare este puternic dezvoltata la om, vorbirea fiind actul prin care
informatia este emisa prin intermediul codurilor lingvistice, dar nu numai.
Indivizii pot fi diferentiati prin:

competenta lingvistica (capacitatea de a construi, traduce si identifica

mesaje ntr-o limba;

performanta lingvistica (capacitatea de a nsufleti termenii prin corelarea cu

aptitudinile, atitudinile, conceptiile despre lume si viata, astfel nct sa fie obtinute
efecte noi);

De aici rezulta stilul de comunicare exista persoane care fascineaza nu prin ceea ce comunica,
ci prin felul n care comunica. Aceeasi tema poate fi expusa:

printr-un limbaj rational, dirijat

printr-un limbaj metaforic, euristic

Rezulta de aici ca relatarea poate fi la un moment dat un produs al vorbitorului si nu o realitate.

Stilurile de comunicare pot fi clasificate astfel:

stil neutru (elimina starile sufletesti) prezent n relatiile oficiale;

stil solemn (impun un ceremonial) prezent n momente deosebite;

stil beletristic (bogat n sensuri, favoriznd imaginatia);

stil stiintific (predomina deductia si inductia);

stil administrativ (bazat pe clisee institutionale);

stil publicistic (bazat pe prezentarea informatiei);

stil managerial (accentueaza dirijarea, rezolvarea problemelor etc.)

Indiferent de stil, comunicarea trebuie sa ndeplineasca urmatoarele calitati:

claritate (nivelul de concizie, sistematizare);

corectitudinea (nivelul de adecvare la regulile sintactice si de topica);

adecvarea (folosirea celor mai potrivite cuvinte n raport cu intentii);

puritatea (nivelul de saturare cu arhaisme, neologisme, regionalisme);

concizia (concentrarea pe tema, eliminarea redundantei, divagatiilor);

precizia (folosirea unor mijloace suplimentare pentru a facilita ntelegerea).

Formele comunicarii orale sunt: monologul, expunerea, relatarea, dialogul, seminarul, interviul,
colocviul, toastul, discursul, povestirea, pledoaria, dezbaterea, conferinta, prelegerea etc.

In genere, pentru a atinge principalele obiective ale comunicarii(de a fi receptat, inteles, acceptat
si mai ales, de a provoca o reactie), subiectul uman, manifesta un comportament verbal, ca
mijloc de valorificare a celei mai utilizate forme de comunicare interumana,comunicarea verbala.
Sopurile eseniale ale comunicrii:
-descoperirea personal;
-descoperirea lumii externe;
-stabilirea relaiilor cu sens;
-schimbarea atitudinilor i comportamentelor;
-joc i distracii.
Modaliti de comunicare
Comunicarea verbal
Comunicarea verbal, prin intermediul cuvintelor, adic prin limbajul sonor.
Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specifice umane ,,un vehicol ce transport
intenii, atitudini, un singur mijloc de transmisie a informa ilor, care circul fr rezisten
de la un sistem cognitiv la altul, el este i un tip aparte de conduit a individului: tip de
conduit verbal ce implic activiti diverse (vorbire, ascultare, schimb de idei,
reproducerea sau traducerea lor). Conduita verbal se subsumeaz conduitelor
simbolice (desen, gesturi, scris, diverse alte coduri).
O comunicare de succes depinde de claritatea cu care se vorbe te, (dac mesajul
transmis nu este clar el nu va fi neles), modul (alegerea cuvintelor, ideilor, s urmeze o
ordine, fr trecere de la un subiect la altul); explicarea mesajul (pentru a fi eficient ct
mai bine i ct mai mult); folosim cel mai potrivit mod (scris sau verbal); comunicarea s
fie continu (s o intreinem); apreciaz credibilitatea (n caz contrar auditorii vor pune
la ndoial tot ce s-a comunicat); laude i aprecieri sincere; comunicarea s fie
transparent i s se bazeze pe sinceritate (nltur zvonurile); nu critica i (nainte s-i
criticai pe ceilali comentai-v propriile greeli). Folosirea laudei n locul criticii este
conceptul de baz al strategiei pedagogice a lui B.F Skinner.

Acest important psiholog contemporan a demonstrat prin experimente pe animale i

oameni, c atunci cnd este redus frecvena criticii i mrit cea a laudei, va cre te
numrul lucrurilor bune iar cele prost fcute vor fi trecute cu vederea. ,,lauda este o
raz de soare ce ne lumineaz sufletele; nu putem s cre tem i s ne dezvoltm fr
ea i totui, dac majoritatea dintre noi sunt prea grbi i s declan eze vntul rece al
criticii, suntem oarecum i reticeni n a oferi semenilor no tri laude clduroase i
sincere toi tnjim dup apreciere i recunoa tere i nimeni nu vrea s min im, nimeni
nu vrea s fie flatat. Ludai cea mai mic nensemnat mbunt ire i cel mai mic
progres. ,,Aprobai cu nsufleire i ludai din bel ug. Pune i ntrebri n loc s da i
ordine directe; nu condamnai, nu v plnge i (Dale Garnegie p. 37), nu vorbi i sub
influiena unei emoii puternice sau sub impulsul momentului de nu sunte i pregtit
pentru aceasta; creai o atmosfer favorabil comunicrii; asculta i activ cu aten ie; nu
facei nimic n timp ce partenerul dumneavoastr vorbe te; nu arta i prin limbajul
nonverbal c v plictisii; cnd este oportun pune i ntrebri; realiza i feed-backul, pentru
a v asigura c mesajul a fost neles; reaciona i ca un partener de dialog, nteresat de
problem.

Este important s conversm, relaionm, s comunicm. Mul i oameni converseaz

mai puin uor deoarece ,,se tem s nu spun ceva neimportant sau prea evident, ori
ceva nesincer sau lipsit de relevan pentru interlocutor, ori ceva care este nepotrivit n
situaia respectiv. Remediul su n aceast situaie este : ,, Conversa ia este
nfloritoare i societatea este dttoare de oxigenspune William James (Les Giblin
p.104).

Fericirea noastr depinde extrem de mult de capacitatea de a ne exprima ideile,

dorinele, speranele, ambiiile, sau dezamgirile celor cu care vorbim.

Psihiatrii au constatat c muli oameni sunt neferici i deoarece, dintr-un motiv sau altul,
sunt incapabili de a se exprima i prefer s in n ei ideile i emo iile care i cople esc.
( Les Giblin p.104). Propria fericire, succesul depinde n mare parte de rela iile pe care
le avei cu ceilali, acesta se dobndesc cu ajutorul comunicrii, iar calitatea rela iilor
respectul.
Prin comunicarese nelege orice transmitere a informaiilor, ideilor i emoiilor de la o
entitate sociala ( persoan, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor.
Comunicarea poate fi:

Verbal Informaia este transmis prin limbajul articulat ( scris sau oral);
Nonverbal Cnd nu folosim acest limbaj.1

Comunicarea verbal privete doar cuvintele, verbalizarea, limbajul simbolic i nu vocea care
le rostete, tonul, modulaia i ritmul vorbirii. Comunicarea verbal este o component a
comunicrii orale. Comunicarea scris este tot o comunicare verbal, pentru c se bazeaz tot pe
limbajul cuvintelor, doar ca expresia sonor din oralitate este nlocuit cu expresia grafic a
cuvntului scris.2 Astfel, comunicarea verbal este ceea ce se comunic prin rostirea i
descifrarea nelesului simbolic al cuvintelor.
Comunicarea nonverbal implic suma stimulilor ( cu excepia celor verbali) prezeni n
contextul unei situaii de comunicare, generai de individ i care conin un mesaj potenial.
Definiia include componenta intenional i neintenional ca parte a evenimentului de
comunicare.3
n timp ce vorbete, omul dezvluie o cantitate imens de informaii despre sine, dar nu att
prin cuvinte ( comunicare verbal), ct prin voce ( limbaj paraverbal) i prin limbajul trupului,
gestic, mimic etc ( comunicare nonverbal).

1 Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea Comunicarea nonverbal:

gesturile i postura: cuvintele nu sunt de-ajuns, Editura Comunicare.ro, Bucureti,
2005.
2 tefan Prutianu Manual de comunicare i negociere n afaceri, Vol.:
Comunicarea, Editura Polirom, Iai, 2000.
3 Irena Chiru Comunicare interpersonal, Editura Tritonic, Bucureti, 2003.

Se cere astfel o definire i a conceptului de limbaj paraverbal. Limbajul paraverbal constituie

ceea ce se comunic prin voce ( volum, intonaie, ritm, accent, pauze etc.) i prin manifestri
vocale fr coninut verbal: dresul vocii, rsul, tusea, rgitul, geamtul, oftatul, iptul .a.
Albert Mehrabian susinea c din totalul mesajelor emise de un individ 7% sunt verbale,
exprimate prin cuvinte, 38% sunt mesaje vocale, adic inflexiunea, tonalitatea vocii, iar 55%
sunt mesaje nonverbale.
De asemenea n cadrul unei conversaii 35% reprezint componenta verbal, pe cnd
comunicarea nonverbal ocup 65%.
Majoritatea cercetriilor confer procentaje asemntoare, comunicrii verbale fiindu-i
acordat o pondere de maxim 10% n comunicarea mesajelor.
Exist o multitudine de asemnri i diferene ntre comunicarea verbal i cea nonverbal,
pe care le vom prezenta n cele ce urmeaz.
E.T. Hall afirma c limbajul nonverbal constituie dimensiunea ascuns a comunicrii, D.
Vasse spunea corpul este asemenea unui text care vorbete, un text ca surs de informaii i
interaciune, a crui voce trebuie interpretat.
Contient/incontient, intenionat/neintenionat, trimitem i primim mesaje nonverbale, emitem
judeci i lum decizii. Aceast observaie este cu att mai relevant cu ct, n proporie de 90%,
impresia despre interlocutor se formeaz pe baza informaiilor nonverbale, n primele 10 secunde
ale unei intrevederi, astfel c primele mesaje, preponderent nonverbale, coloreaz i determin
percepia ulterioar.4
Nevoi ale societatii contemporane
-

cooperare (proiecte)

climat

organizatii, societate civila

schimburi inter-etnice si inter-culturale

unitate in diversitate (identitate culturala)

4 Irena Chiru Comunicare interpersonal, Editura Tritonic, Bucureti, 2003.

dialog ntre generatii

management al conflictelor

dialog elite-masse (creativitate manageriala

Comunicare - probleme actuale -

Stima
sine

de

(Eu sunt OK - Tu
esti OK)

respect

A asculta

A se asculta

A accepta trairile celuilalt, limitele

a-si
trairile,

accepta

limitele
personale

Ascultare empatica

Ascultare critica

(nteleg accept
-

un punct
vedere
o
specifica)

(verific, evaluez
de

sinceritate

distorsiuni

fapte vs opinii)

traire

prezumtia de nevinovatie

Comunicarea ca dialog
(R. Ghiglione; Bahtin)
( Schema dialogista a comunicarii )

tor A

Interlocu

miza
- Baza de
cunostinte

- baza de
cunostinte

- Credinte

Experienta
a

Experient

credinte

- Valori

(culturala

valori

- trairi

personala)

trairi

n ce scop comunic?
La ce-mi foloseste?

[ntrebari]

- negociere de sens Explicatie a schemei dialogiste a comunicarii

Comunicarea presupune 2 pasi:
1.

Pregatirea mentala 212h76c

2.

Comunicarea propriu-zisa

1. n timpul comunicarii mentale mi-l imaginez pe cel cu care voi comunica (ce
cunostinte, ce credinte, ce atitudini, ce valori are el). De aceea fiecare interlocutor este simultan - el(ego) si celalalt (alter).
Spre a declansa comunicarea, am nevoie de o miza, de convingerea ca mi
foloseste la ceva sa dialoghez cu acea persoana.

2. Fata n fata cu interlocutorul verific daca mi l-am imaginat adecvat si corectez,

ajustez ceea ce este de ajustat, pentru a ne ntelege, pentru a crea mpreuna o
reprezentare (un sistem de cunostinte comune, acceptate de amndoi) despre ceea ce
vorbim.
Exemplu
pentru pasul 1:
Ne propunem sa "traducem" un mesaj formulat n termeni psihologici astfel nct sa-l
nteleaga (si sa-l accepte eventual) oamenii care nu au pregatirea noastra, care nu
detin cunostintele si codurile noastre.
a.

Mesajul n termeni psihologici:

"O persoana de sex masculin frustrata ntr-un cadru institutional care nu-i permite
sa reactioneze va acumula agresivitate. Aceasta agresivitate a sa se va deplasa
asupra membrilor familiei, raspunznd cu o violenta exagerata la cea mai mica
provocare venita din partea copiilor sau a sotiei sale".
b. Mesajul reformulat pentru un copil din clasele primare:
"n ultimul timp tatal tau te cearta foarte rau, prea rau crezi tu - si ti dau dreptatepentru greseli mici, cum ar fi ca - fara sa-ti dai seama - vorbesti prea tare cnd ncepi sa
povestesti ceva interesant despre prietenul tau.
ti propun un joc: imagineaza-ti ca esti n locul lui . La serviciu ai un sef cam rau,
care te cearta pentru orice greseala si ti ia chiar bani din salariu. Nu-i poti raspunde,
dar te nfurii si nu-ti trece supararea nici cnd ai ajuns acasa. Aici, copilul tau intra pe
usa tipnd ceva despre el si prietenul lui Georgica.
Supararea ti creste si l certi rau de tot. Cnd te-ai linistit, ti poti da seama ca ai
exagerat si ca - de fapt - ti-ar fi placut sa tipi asa la sef, nu la copilul tau pe care l
iubesti".
b.

Acelasi mesaj reformulat pentru sotie , o femeie casnica:

"Barbatul tau e nervos n ultima vreme. Nimic din ce faci nu-l multumeste. Ieri a facut
scandal pentru simplul motiv ca ai uitat lumina aprinsa n baie. si nu stateai degeaba, ci
te-ai grabit sa ajungi n bucatarie, unde fierbea ceva. stii, uneori el si revarsa acasa
furia pe care a adunat-o n alta parte. Cred ca nu este placut pentru tine. ti propun sa
privim lucrurile altfel: poate ca el nu tipa atunci numai la tine ci si la seful lui, ca la
serviciu nu si-a putut permite. A venit cu furia adunata acolo acasa si aici a putut s-o
descarce. S-a ntmplat ca - fara voia ta - sa-i oferi ocazia
Principii ale comunicarii

1.
2.

3.

Comunicarea are natura globala (verbal, nonverbal - congruenta)

Eficacitatea ei presupune ajustarea sistemelor personale de comunicare
(sincronizare)
Comunicarea are un continut si aspecte relationale

4.

Comunicarea
presupune
complementare (Watzlawick)

5.

Comunicarea este continua (ceea ce unii considera cauza, poate fi

pentru altii efect)

6.

Comunicarea este un proces (o modificare a unuia dintre elemente

atrage dupa sine modificarea celorlalte)

7.

Comunicarea este inevitabila

8.

Comunicarea este intentionala

schimburi

A descoperi

A intra n relatie, a te apropia

A influenta

A se juca

(tranzactii)

simetrice

si

Comunicarea este ireversibila

Explicatii la Principii ale comunicarii
1. Uneori putem comunica verbal un nteles, iar nonverbal un altul chiar opus.
Exemplu:
Pot spune: "mi pare bine ca te-am ntlnit", n timp ce fac un pas n alta directie,
ori mi aluneca privirea spre o vitrina din preajma.
Congruenta verbal- nonverbal nseamna ca gesturile, mimica, postura, tonul
vocii spun aceleasi lucruri pe care le spun cuvintele.

2. Ajustarea ncepe cu adoptarea unei posturi asemanatoare cu a partenerului, a

unei mimici asemanatoare (fata mea nu va exprima veselie nestapnita daca fata lui e
trista) si sfrseste prin construirea unui mesaj verbal pe care el sa-l poata ntelege, asa
cum am procedat n exemplul de la Comunicarea ca dialog.
3. Aspectele de continut se refera la informatia care nu are legatura cu relatia
partenerilor de comunicare, aspectele relationale se refera chiar la relatia acestora.
Pentru exemplu vezi pagina: CONINUT sI ASPECTE RELAIONALE ALE
MESAJULUI.
4. Tranzactiile (schimburile) simetrice ntre comunicatori, presupun ca partenerii
sunt egali, nu se diferentiaza. Exemple: unul este gelos si celalalt este gelos, unul este
agresiv si celalalt este agresiv, unul este pasiv si celalalt este pasiv, unul se dezvaluie si
celalalt se dezvaluie.
Tranzactiile (schimburile) complementare ntre comunicatori presupun mari
diferente, inegalitate: unul este dominator celalalt dominat, unul este slab celalalt
puternic, unul este inferior celalalt superior (Exemple: profesor autoritar - elev, patron angajat, mama protectoare - copil dependent, sot autoritar - sotie supusa etc.) Statutul
pe care cei ce comunica l au influenteaza mesajele pe care ei le transmit.
5. Principiul se refera la faptul ca - la un moment dat si ntr-un proces de
comunicare
desfasurat
n
timp
-este
greu
sa
deosebim stimulul de reactie (cauza de efect).
Exemplu: avem un elev neinteresat sa nvete si un profesor care nu solicita
suficient acest elev.
Exista aici 2 perspective:
Elevul considera ca profesorul este cauza si comportamentul lui de elev efectul
(-"Nu ma solicita destul, de aceea nu ma intereseaza ora d-lui si nu nvat")
Profesorul considera ca elevul este cauza comportamentului sau ca dascal. ("Nu-l intereseaza ora mea, de aceea nu-l solicit suficient).
6. Comunicarea este un proces, adica se desfasoara n timp, are aspecte
stabile si aspecte instabile. Experienta mea (trecutul), starea mea de spirit (prezentul),
asteptarile si scopurile pe care le urmaresc (viitorul) pot influenta comunicarea. ntr-un
fel comunici cu cineva daca doresti (ai ca scop) ca relatia sa continue si altfel daca
acest lucru nu te intereseaza. ntr-un fel comunici cu cineva care ti aminteste de o
persoana placuta si altfel cu cineva care ti aminteste de o persoana neplacuta, cu care
ai avut experiente dezagreabile cndva.
Comunicatorii joaca diverse roluri. Rolul le conditioneaza alegerea cuvintelor ca
si limbajul corporal (gesturi, postura, mimica, distanta mentinuta fata de interlocutor).

ntr-o relatie, cineva poate juca mai multe roluri si ele pot aparea n diferite momente ale
procesului de comunicare n care sunt implicati partenerii. ntr-un cuplu, partenerii pot
comunica din roluri de ndragostiti (petrec o seara romantica mpreuna) ori din roluri
deparinti (discuta asupra educatiei copiilor lor). Ei pot fi parinti dar si parteneri de joc ai
copiilor lor.
Rolurilor pe care le jucam li se asociaza imagini. Ele spun cum ne vad ceilalti, n
timp ce comunicam cu ei din rol. Spre exemplu, un profesor autoritar, cu rezultate bune
la Olimpiada, poate avea o imagine de bun meserias n ochii superiorilor, dar poate sa
nu fie iubit de catre elevii sai, si acestia pot sa nu-l caute pentru a-i cere sfaturi.
7. Chiar daca nu dorim sa comunicam ceva, spunem mult prin tacere sau prin
limbajul non-verbal adaugat ei.
8. Comunicam pentru a afla ceva despre celalalt, pentru a descoperi lucruri noi
despre lume, pentru a ne apropia de cineva (dam mesaje relationale, nu de continut),
pentru a influenta pe cineva (comunicare persuasiva, manipulare, sfaturi cerute sau nu),
glumim pentru a ne simti bine si a-i face pe ceilalti sa se simta bine.
9. Uneori spunem lucruri pe care apoi le dezmintim ,pe care le regretam, dar ceva din
impresia creata de mesjul nostru ramne, nu poate fi sters
CONINUT sI ASPECTE RELAIONALE ALE MESAJULUI

Un vorbitor poate fi centrat pe aspectul de continut, neglijind problema relatiei n care

el se afla cu interlocutorul.Celalalt poate fi intersat n primul rnd de relatie, asa ca poate
rezulta un fel de dialog al surzilor, care i nemultumeste pe amindoi, ca in exemplul de
mai jos:
.
El:"Mine vreau sa joc fotbal.Baietii de la serviciu au format o echipa"(se centreaza pe
continut,neglijeaza relatia lor ).
Ea:"De ce nu facem nimic impreuna?"(o intereseaza in primul rnd relatia lor, nu
continutul mesajului primit).
El:"Putem face ceva mpreuna , nu importa cnd.Mine nsa,se organizeaza echipa"(el
nu este sensibil la mesajele relationale, la nevoia ei de A FI MPREUNCU EL
N ACEA ZI LIBER ,ncercnd s-o faca sa inteleaga ca este vorba
despre organizarea echipei-insista pe aspectul de continut al mesajului, lucru pe
care el este centrat).

Iata cum s-ar putea desfasura dialogul n aceeasi situatie,cu deosebirea ca el este
sensibil la problemele relatiei lor si-prin urmare- si la mesaje relationale:
El:"Baietii de la serviciu organizeaza o echipa de fotbal.Mi-ar placea sa fac parte.Ai
ceva impotriva sa merg mine la ntlnirea de organizare a echipei?"(ei se afla intr-o
relatie care pentru el conteaza, asa ca el tine seama de parerea ei n luarea unei
decizii)
Ea:"Mi se pare o idee buna,dar mi-ar placea sa facem ceva mpreuna mine"(avind
semnale ca el este sensibil si la mesaje relationale,ea raspunde la continutul mesajului ,
apoi transmite si un mesaj relational).
El:"Ce spui de o iesire a noastra la un restaurant dupa ntlnirea mea cu baietii?"(el
raspunde mesajului relational,fara a renunta la mesajul sau de continut).
Ea:"Este o idee buna.Mi-ar placea sa mannc..."(problema relatiei fiind
rezolvata,mesajul ei relational transmis si primit adecvat, transmite si ea un alt mesaj
de continut , referitor la alegerile ei culinare).
COMUNICAREA INTERPERSONALA EFICIENTA
-caracteristiciFranchete
-sint dispus sa ma dezvalui
-imi asum responsabiliitatea mesajelor("eu cred ca","eu simt ca")
Empatie
-suspend evaluarea
-invat ceva despre celalalt(cum simte, cum gindeste)
-tehnici:parafrazare,acceptare a sentimentelor,confirmare a mesajelor,clarificare a
mesajelor mixte,elucidare a mesajelor vagi , ambigue ,intrebari deschise
Climat de sustinere reciproca
-descriu,nu evaluez("Am impresia ca ceva te-a suparat foarte tare",nu:"De ce esti asa
agresiv?")
-arat suplete de spirit(nu stiu tot,sint dispus sa-mi schimb ideile)
Atitudini favorabile

-fata de mine
-fata de celalalt
-fata de situatia de comunicare
Climat de egalitate
-eu am valoare , el are valoare
-contributia fiecaruia dintre noi are importanta
Incredere
-sint destins, ma descurc in plan social
Climat de solidaritate
-pot utiliza prenumele
-pot utiliza subiectul "noi"
-ofer feedback
personalizate)

pozitiv(confirmare

mesajului,complimente/enunturi

evaluative

O buna gestiune a interactiunii

-echilibrez vorbitul si ascultatul
-emit semnale verbale si non verbale congruente
-constientizez ce imagine produc,imi modific comportamentele in functie de feedback-ul
oferit de celalalt(Atentie:cel ce pune intrebari poate dirija conversatia si poate pune in
evidenta o imagine a noastra)
-stimulez interlocutorul sa experimenteze o alta perspectiva posibila
Expresivitate
-imi personalizez(imi asum) gindurile si sentimentele("Eu cred ca...", nu:"Lumea crede
ca...")
-vorbesc despre situatii concrete("Cnd mi-ai spus ca....., am simtit ca" )
-i ncurajez pe ceilalti sa se exprime(particip, arat interes prin gesturi, expresii
faciale,voce)

-ofer feedback pertinent, adecvat(ascultare empatica,ascultare critica)

Deschidere catre celalalt
-privesc situatia si interactiunea din punctul de vedere al interlocutorului(ascultare
empatica)
-arat atentie, interes, participare, prin semne verbale si non-verbale(acceptare a
sentimentelor etc.)
Explicatii pentru
COMUNICAREA INTERPERSONALA EFICIENT
Franchete
Putem dezvalui fapte ("Am 20 de ani". Lucrez la ...), opinii ("Eu cred ca parintii ar
trebui sa se joace mai mult dect o fac acum cu copiii lor"), sentimente ("Cnd mi-ai
spus ca niciodata nu te ascult m-am simtit nedreptatita si m-am ntristat") Cel mai usor
ne este sa dezvaluim fapte, cel mai greu sentimente. Atentie: cititi si
paginile Dezvaluire, Dezvaluire si stima de sine.
Empatie
Ascultarea empatica presupune sa gndesc si sa simt ca si cum as fi n pielea
celuilalt.
Empatia cognitiva se refera la a gndi ca si cum.... , iar empatia afectiva se
refera la a simti ca si cum..... .
Cititi
si
pagina ASCULTARE
ACTIVA precum
si
pagina Ascultare
empatica,unde gasiti exemple de tehnici: parafrazare, acceptare a sentimentelor,
elucidare). Cititi de asemenea exemplul de pe paginaPARAFRAZARE N RELAIA
TERAPEUT - CLIENT.
Cititi, pentru exemple de ascultare critica, pagina ASCULTARE CRITIC ntrebarile martianului - exemple .
Imaginea
continuumului
ASCULTARE
EMPATIC
ASCULTARE
CRITIC nseamna ca cineva poate fi - ntr-o comunicare reala -mai aproape de
ascultarea empatica (avnd si un minim de ascultare critica) sau mai aproape de
ascultarea critica (avnd si o cantitate necesara de ascultare empatica).
Asadar, o ascultare eficienta combina ascultarea empatica cu ascultarea critica.
Atitudini favorabile

Exemple: "mi place cum comunic", "mi place partenerul de discutie", "Locul n care ne
aflam are ceva placut (cum ar fi spatiul mic, familiar etc.).
Climat de egalitate
Exemplu
Nu vei spune copilului: "Tu trebuie sa duci gunoiul" ci "Avem mai multe treburi casnice
de facut [se enumera care sunt] Ai putea sa duci gunoiul sau preferi sa faci o alta
treaba ?"
Climat de solidaritate
Exemple de feed-back pozitiv, aveti pe pagina Confirmare a mesajelor. Aprecieri
pozitive (complimente).
Despre feed-back, aveti informatii pe pagina Evaluare. A oferi si a primi feedback.
O buna gestiune a interactiunii
Pentru stimularea exeprimentarii unei alte perspective
pagina ASCULTARE CRITIC - ntrebarile martianului - exemple.

posibile,

recititi

Pentru cunoasterea si gestionarea imaginii, cititi ACTIVITATEA 13: Cine sunt

eu pentru tine, cine esti tu pentru mine sau Jocul imaginilor
Dezvaluire
Frici care blocheaza dezvaluirea
o

Anxietatile,slabiciunile tale pot fi povestite altora, folosite mpotriva ta

ti poti transforma partenerul n critic

o
o

ti poti pierde individualitatea(a lua decizii fara a spune cuiva-semn al

autonomiei)
Poti fi abandonat(pierzi iubirea, acceptarea)

Conditii ale dezvaluirii

o

Relatia este importanta pentru tine

Ambele parti se implica

-ti asumi un risc, deci e nevoie sa testezi(vorbesti despre un

subiect n termeni generali,vezi cum reactioneaza interlocutorul)
-daca reactioneaza favorabil,vorbesti despre propria ta experienta
o

i-ai examinat motivele si rezultatele posibile(de ce doresti ca celalalt sa stie

un lucru,poate sau nu dezvaluirea sa ntareasca relatia etc)

Contextul(diade,grupuri mici)

Oameni care ti trezesc ncrederea

Cine se dezvaluie mai usor

o

Cei competenti(vezi legatura cu stima de sine)

Cei sociabili si extraverti

Femeile comparativ cu barbatii

Legaturi posibile cu:

-Principiul:comunicarea este o tranzactie simetrica sau complementara
-Ascultarea empatica,tehnica elucidarii
-Egalitatea,drept caracteristica a relatiei interpersonale eficiente
Dezvaluire si stima de sine
Pentru a ne putea dezvalui, trebuie ca ceilalti sa ne protejeze stima de sine.
Aspecte ale stimei de sine:
-Trebuinta de baza n piramida lui Maslow(de a fi pretuit, de a ti se recunoaste
valoarea intrinseca si competentele).
-Componenta a conceptului de sine prin imaginea de sine(aspiratii,activitati pe care le
faci sau nu,sentimente,interese,calitati si defecte etc.)si prin valoarea de
sine(competentele;valoarea intrinseca,
avind
ca
surse
obiectele
posedate,realizarile,trasaturile de caracter).

Factori de care depinde mentinerea stimei de sine

Actiunile pe care le ntreprindem sa corespunda constiintei noastre morale

si axiologice.

Sa primim aprecieri pozitive de la cei din jur.

Sa ni se recunoasca valoarea personala.

Sa ni se recunoasca rezultatele activitatii.

Sa ne fie apreciate pozitiv relatiile de atasament

ASCULTARE ACTIV

Ascultare empatica

Cognitiva

EMPATIE

Afectiva

Ascultare critica

Ascultare critica
-deosebesc faptele de opinii

-imi reprezint schemele mentale ale vorbitorului(cum vede

si cum interpreteaza el realitatea)

-evaluez obstacolele in perceptia mesajului si n perceptia

interpersonala pe care le manifesta vorbitorul

AE

AC

Continuumul ASCULTARE EMPATICASCULTARE CRITIC

..................................................

Tehnici de ascultare empatica

Parafrazare
Ascultatorul repeta cu cuvintele sale ceea ce a spus vorbitorul,cu scopul de a
clarifica mesajul acestuia.
Clarificarea l ajuta si pe vorbitor sa constientizeze ceea ce a spus,sa se asculte
dinafara, mai obiectiv.
Ascultatorul poate adauga si ce i se pare lui ca traieste vorbitorul,adica i serveste
vorbitorului de oglinda.
Acceptare a sentimentelor

Ascultatorul accepta trairile vorbitorului,punndu-se-pentru o scurta perioada de timpn locul lui.

Ascultarea critica, cea care presupune inclusiv sa-i propui vorbitorului o alta
perspectiva, sa-i pui ntrebari,sa-ti exprimi eventual propria opinie,vine in prim plan pe
urma,dupa ce ai cstigat ncrederea vorbitorului prin ascultare empatica, dupa ce acesta
se simte adecvat n discutia voastra.
Daca doriti sa dati sfaturi,e bine sa va asigurati ca interlocutorul are nevoie de ele("Pot
sa te ajut cu ceva?").Altfel ele nu vor fi complet ascultate si cu att mai putin urmate.
Elucidare
Se refera la clarificarea si personalizarea mesajului.Uneori oamenii dau mesaje
generale pentru ca le este frica sa se deschida si tatoneaza sa vada cum reactioneaza
interlocutorul.i putem ajuta sa o faca.
............................................................................................................................................
....
n PARAFRAZARE N RELAIA TERAPEUT-CLIENT puteti urmari modul n care
terapeutul-ascultator clarifica si sintetizeaza (gasind expresiile-cheie)discursul uneori
confuz si ntotdeauna mai lung al clientului-vorbitor
Ascultare empatica

Parafrazare-exemple
1.Vorbitor:"Am luat 6 pentru lucrare.Am muncit foarte mult la acest proiect si am luat un
6 mizerabil".
Ascultator:"Ai luat un 6 pentru aceasta lucrare care ti-a luat trei saptamni? Pari foarte
atins si ranit".
2.Vorbitor:"Copiii mi-au dat cu adevarat frisoane seara trecuta.Au mers la o petrecere si
nu s-au ntors dect la ora 2 .Am crezut ca mor."
Ascultator:"Copiii tai s-au intors foarte trziu de la petrecere si acest lucru te-a speriat de
moarte."
3.Vorbitor:"Magarul!S-a sculat si a plecat.Nu mi-a spus macar la revedere. Sntem
mpreuna de aproximativ sase luni si -dupa o singura cearta mica- el pleaca fara sa
spuna un cuvnt".

.Ascultator:"V-ati certat putin si -desi snteti de ceva timp mpreuna-el a plecat fara sa
spuna o vorba.Eu cred ca asta te-a nfuriat".
Acceptare a sentimentelor-exemple
1.Vorbitor:"seful mi-a facut astazi o observatie in termeni foarte duri, de fata cu toti
colegii si fara sa aiba argumente serioase ca eram vinovat.Ma simt groaznic."
Ascultator:"mi pot imagina ce ai trait.Esti ndreptatit sa te simti extrem de rau".
2.Vorbitor:"stiam raspunsul dar n-am gndit destul de repede.Banii astia mi-ar fi rezolvat
toate problemele"(este vorba despre un prieten care a cstigat 2 milioane la un joc TV
dar este deprimat pentru ca a pierdut ocazia de acstiga 100 de milioane).
Ascultator:"Cred ca este firesc sa fii suparat.ntr-adevar,cu acesti bani ti-ai fi rezolvat
toate problemele"
Elucidare-exemple
1.Vorbitor:"O persoana n vrsta nu gaseste pic de intelegere in timpurile astea".
Ascultator:"Cred ca este greu sa gasesti intelegere daca esti in virsta.Vi s-a
ntimplat de curind un lucru de acest fel?"
2.Vorbitor: "Cred ca orice tnar gndeste ca...."
Ascultator:"Este posibil ca un tnar sa gindeasca astfel.Aceasta este parerea ta?Tu
gndesti ca.....?"
PARAFRAZARE N RELAIA TERAPEUT-CLIENT
(apud Carl Rogers ,1969,Freedom
Company)(p.282-284)

to

learn,Columbus,Ohio,A Bell & Howell

Tema:deschiderea care experienta

Client:"Mi se pare ca ar fi greu pentru oricine sa relateze toate schimbarile pe
care eu le simt.Dar eu am simtit de curnd cu certitudine ca am mai mult respect,
mai multa obiectivitate fata de corpul meu.Vreau sa spun ca nu mai am pretentii att
de mari de la mine.Iata un exemplu: mi dau seama ca n trecut obisnuiam sa ma
lupt cu o vaga oboseala pe care o simteam dupa masa.Ei bine, acum simt destul de
sigur ca snt realmenteobosit -ca nu ma prefac a fi obosit-ca ma aflu cu adevarat la
un nivel fiziologic mai scazut.Mi se pare ca eu chiar ma criticam n mod constant
pentru acea oboseala".

Terapeut:"Asadar,acum ti permiti sa fii obosit,in loc sa te raportezi critic la aceasta

stare"
Client:"Da, sa cred ca n-ar trebui sa fiu obosit, sau asa ceva.si acest lucru
nseamna ntr-un fel ca pot cu adevarat sa nu ma lupt cu aceasta oboseala si -legat
de acest lucru- simt si ca trebuie neaparat sa ma lungesc in pat ,ca si cnd a fi
obosit n-ar fi un lucru att de ingrozitor.Cred ca am gasit un fir;ma comportam asa ca
sa fiu ca tatal meu, sa privesc aceste lucruri la fel ca el.Spre exemplu,sa zicem ca
eram bolnav si ca relatam asta si se parea ca el ar fi vrut sa spuna in mod deschis
ceva despre asta ,dar comunica:'Of,mare ncurcatura'.Ceva de acest fel".
Terapeut:"Ca si cum a fi bolnav ar fi fost ceva foarte enervant".
Client:"Hm,snt sigur ca tatal meu avea aceeasi lipsa de respect pentru propria
fiziologie pe care am avut-o si eu.Apoi vara trecuta mi-am rasucit spatele,am auzit
cum trozneste si toate celelalte.Era acolo o durere adevarata,chiar intensa.Doctorul
m-a examinat si a spus ca nu e ceva serios,ca va trece de la sine daca nu ma voi
apleca prea tare.Ei bine, au trecut luni de atunci si am observat recent ca acea
durere e nca acolo si e adevarata.Vreau sa spun ca nu e vorba despre o greseala a
mea."
Terapeut:"Aceasta nu e o dovada ca e ceva n neregula cu tine"
Client:"Nu,si una dintre ratiunile pentru care ma simt mai obosit dect ar trebui sa fiu
este aceasta intepeneala si asa mai departe.M-am nteles chiar cu unul dintre
doctorii din spital sa se uite la ea ,sa-mi faca o radiografie ori altceva.Cred ca pot
spune ntr-un fel ca am o sensibilitate mult mai acurata,sau o sensibilitate obiectiva
pentru astfel de lucruri.Cred ca pot afirma cu certitudine ca aceasta se extinde si
asupra a ceea ce mannc si ct de mult mannc.si acest lucru este cu adevarat o
schimbare profunda, cum spuneam.La fel este relatia mea cu sotia si cei doi copii.Nati mai recunoaste-o daca m-ati putea vedea pe dinauntru asa cum o fac eu.Cred ca
nu poate fi ceva mai minunat dect sa simti o dragoste reala si genuina(nefalsificatan.trad.) pentru copilul tau si -n acelasi timp sa o primesti.Avem amndoi un respect
crescut pentru Judy si- pe masura ce ni-l manifestam - am observat o extraordinara
schimbare n ea.Pare sa fie un lucru foarte profund". "
Terapeut:"Eu cred ca tu spui ca te poti asculta mult mai acurat.Daca ti spune corpul
tau ca esti obosit ,l asculti si l crezi.Daca simte o durere,tu poti asculta asta.Daca
traiesti o dragoste adevarata pentru sotie sau copil, tu poti simti asta si se pare ca
acest lucru se vede si n schimbarile din ei".
ASCULTARE CRITIC-ntrebarile martianuluiexemple

Se urmareste schimbarea de perspectiva

1.
Vorbitor:"Nepoata mea (de sora)a facut acest lucru necnstit.Lumea ma va
condamna.Prin actul sau mi-a patat imaginea.Cum sa mai dau ochii cu lumea?Ea,pe
care am tinut-o la mine n casa, de care m-am ocupat att de mult!Nu-mi pot
reveni!"(rana ntr-o extensie a eului).
Ascultator,intrebari posibile:
-"Esti singurul om care s-a ocupat de educarea ei?"
-"Ai fost singurul ei model?"
-"Este copilul tau?"
-"Este un fel de clona a ta?"
-"Unchiul tau si al ei a comis fapte reprobabile.Te-au condamnat pentru faptele lui
cei care stiau ca-i esti nepoata?"
2.
Vorbitor:"Mi-a nselat ncrederea.L-am lasat sa faca ce vrea n acest proiect. Nu l-am
supus unui control.Nu l-am pus sa prezinte bugetul si felul n care au fost cheltuiti
banii.M-am gndit ca un om caruia i-am oferit posiblitatea de a cstiga niste bani cnd
avea mare nevoie , nu-mi va nsela ncrederea.
Ascultator,ntrebare posibila :"stii, am citit undeva ca nordicii considera ca vinovatia
se mparte ntre cel care fura si cel care i ofera - din neatentie- o tentatie.Ce crezi
despre asta?"
Se urmareste distinctia fapte-opinii
3.
Vorbitor:"Nepotul meu nu vrea sa nvete o limba straina.Este un lenes."
Ascultator:"Ce limba straina nu vrea el sa nvete?"
V:"Franceza."
A:"Din cte stiu eu, generatia lor este atrasa de engleza.El nu vrea sa invete
engleza?"

V:"Engleza o nvata, dar nu vrea de loc sa nvete franceza"

A:"V-ati dori sa nvete franceza,dar el nvata doar engleza.Pare lenes cnd este
vorba de franceza(elucidare)".
Confirmare a mesajelor. Aprecieri pozitive(complimente).
1.

Confirmare (c)

Eric a primit carnetul de note. Notele sale sunt mai mari dect anul trecut, dar lasa
nca de dorit. Dupa ce si-a examinat carnetul, el declara: "Am facut cu adevarat un efort
pentru a-mi ameliora notele n acest trimestru. Parintii i raspund:

"Sunt sigur ca ai facut cu adevarat un efort" (confirmare a continutului

mesajului)
[Alte posibilitati de a-i raspunde:
- "Nu pot sa cred ca faci tot posibilul" (respingere a continutului mesajului)
sau
- "Ce vrei sa mannci la cina?" (negare, neluare n seama a continutului mesajului]
2. Aprecieri pozitive (complimente)

"Ai vorbit foarte convingator azi. Te exprimi foarte bine".

"Ai obtinut nota 10. Super. Vei avea o medie finala mare".

"Admir generozitatea ta. Esti dispusa ntotdeauna sa explici unui coleg un

lucru pe care el nu l-a nteles iar tu l stii".

Atentie! Aprecierile pozitive trebuie sa se sprijine pe fapte concrete pentru ca

interlocutorul sa le considere credibile.
Evaluare. A oferi si a primi feed - back
Oferirea feed-back - ului

imediat sincer poate exprima

dezacordul cu mesajul, nu cu persoana

Primirea feed-back - ului

sa fim sensibili la mesajele non-verbale

sa nu avem o atitudine defensiva

sa fim deschisi

sa acceptamce ni se pare rezonabil

sa respingem ceea ce nu ni se pare rezonabil

Ce ti s-a parut mai interesant?

Ce ti s-a parut mai putin interesant?

Ce ti-a placut mai mult?

Ce ti-a placut mai putin?

Ce ai nteles mai greu?

Ce ai nteles mai usor?

etc.

ACTIVITATEA 13 : "Cine snt eu pentru tine,cine esti tu pentru mine"

sau
"Jocul imaginilor"
Scop:
Participantii sa descopere gestionarea buna a interactiunii ,prin controlul
imaginii proiectate.
Procedura :

Fiecare participant scrie succint ce reprezentare crede ca are fiecare dintre

colegi despre el. Separat, pe cte un bilet, scrie ce reprezentare are el despre
fiecare dintre colegi.

Fiecare participant si aduna biletele de la colegi, le confrunta cu propriile opinii

precum si ntre ele.

Participantii pot face un prim schimb de opinii despre ceea ce au aflat( in grupuri
mici).

Discutie : (in grupul mare) Ce au trait, ce surprize au avut ,ce-si propun sa faca n
viitor.
NOTA:
Aceasta activitate ofera subiectilor dintr-un grup de dezvoltare personala ocazia sasi ofere feed-back reciproc.

ANEXE

NOTA
In anexe aveti sugestii de formulare(de inceput al ...) a intrebarilor deschise,
utile in stimularea comunicarii, de formulare ametamesajelor care pot controla
comunicarea, precum si sugestii de raspuns la critica si manipulare, urmate
de sugestii de exercitii pe care le puteti lucra in grup.
NTREBRI DESCHISE-cuvinte de nceput
Cum ...............................?
De ce...............................?
(n ce scop
Din ce motiv
Din ce cauza)
n ce fel............................?

Spune-mi...........................
Ce .....................................?

(...crezi, ....parere ai)

METAMESAJE

Pentru mentinerea contactului:

-"Ma auzi bine?"

Pentru pregatirea livrarii mesjelor:

-"ti voi spune o noutate"
-"Am ceva important sa-ti spun"
-"Am ceva placut/nepacut sa-ti spun"

Pentru dezmintirea unei pareri posibile:

-"Snt n deplinatatea facultatilor mele mentale cnd afirm ca..."

Pentru invitatia la un alt punct de vedere:

-"Imaginati-va ca snteti.....(se propune intrarea ntr-un rol) si ascultati-

ma"
-"Ce-mi raspundeti daca...."
Raspunsul la critica
Nevoi ale celui care critica:
-sa fie ascultat
-sa fie luat n serios
Nevoi ale celui afectat de critica:
-sa apara ca fiind perfect
Maniere defensive de raspuns:
-negarea mesajului
-respingerea mesajului
-cautarea unor scuze

-atac(critici)
Maniera asertiva(pasi)
-Cerem detalii,daca mesajul ne apare ca fiind incomplet,pentru a ntelege ce ni se
reproseaza
-Acceptam mesajul,n diferite maniere:
a. -acceptarea adevarului(a faptelor, cnd ele snt reale)
-acceptarea
partii
de
adevar
(pentru
formulari
cu niciodata","ntotdeauna"etc)("Uneori mi se ntmpla sa...Alteori
nsa.."." Astazi am procedat asa,ieri nsa.."etc.)
-acceptarea unui adevar general(de ntelepciune,cum ar fi:"E bine
sa pui bani deoparte pentru batrnete"),dar respingerea
prescriptiilor cu privire la comportamentul meu actual("Eu nu
intentionez sa adun bani n aceasta perioada")
b. .-acceptam
o opinie si
apoi
ne dezvaluim propria parere("Parerea ta este ca.."."O respect"."E
dreptul tau sa ai o opinie"."Eu cred ca.....")
Atentie la congruenta verbal-nonverbal ! (Aceasta inseamna ca limbajul nostru
nonverbal trebuie sa exprime acelasi lucru pe care il exprimam verbal, altfel nu-i
aparem celuilalt drept convingatori si credibili).

Raspunsul la manipulare
Maniera asertiva(pasi):
-Cer detalii,daca nu nteleg bine mesajul
-Accept adevarul sau dreptul la opinie al celuilalt
-Dezvalui ceea ce eu am decis sa fac
+
-Repet cu aceleasi cuvinte(mesaj scurt, pentru a fi pertinent) ce am decis sa fac,ca
replica la alte argumente(tehnica discului stricat),desigur dupa ce mi-am exprimat
din nou acceptarea adevarului sau a dreptului la opinie al celuilalt

ACTIVITATEA 16 :"Critica"
Scop : Participantii sa experimenteze raspunsuri adecvate la critica(gestionare
corecta a interactiunii,expresivitate)
Procedura :

Se lucreaza n perechi, cu observatori, se schimba rolurile

Unul dintre participanti emite critici,celalalt raspunde: 1 punnd intrebari care

ajuta la clarificarea aspectelor care nu convin partenerului(n situatia n care
acesta se exprima vag), 2 acceptnd adevarul(total, partial) deci faptele,
acceptind adevarul general(afirmatii de genul: "E bine sa aduni pentru
batrnete" ) dar 3 dezvaluind motivele dezacordului sau momentan cu acest
adevar general, sau 2 acceptnd opinia celuilalt si 3 dezvaluind propria parere
sau reafirmnd adevarul despre sine pe care celalalt nu-l poate accepta si l
inlocuieste cu o opinie(stereotipuri, teorii implicite)

Observatorii evalueaza raspunsurile verbale si non-verbale ,oferind feedback

Atentie: Spre a-i satisface partenerului nevoia de a fi ascultat , putem prelua cuvintecheie din discursul sau
Discutie :Ce nevoi au cei care emit critici, ce-au simtit in rolul celui care primeste
critici,ce le-a reusit mai bine, ce le-a reusit mai putin bine,ce experiente le-a evocat
activitatea,ce-si propun sa exerseze,in ce mod isi propun sa se evalueze
ACTIVITATEA 17 :"Manipularea"
Scop : Participantii sa experimenteze modalitati de a rezista manipularii(gestionare
buna a interactiunii, expresivitate)
Procedura :

Se lucreaza in perechi, cu observatori.Se schimba rolurile.Unul dintre parteneri

emite o cerere, ncercnd multiple variante de convingere

Celalalt partener rezista,folosind tehnica discului stricat(ne exprimam acordul cu

ceea ce spune celalalt,dar repetam cu aceleasi cuvinte faptul ca nu vrem sa
facem ceea ce el ne cere)

Observatorii ofera feedback privind raspunsurile verbale si non-verbale

Discutie:

vezi . activitatea 16

Producerea comportamentului verbal este determinata de faptul ca, individul, asimileaza limba
dintr-o comunitate de limba, pe baza capacitatii innascute de a o invata, si o interiorizeaza intrun limbaj comun, care ii perminte sa comunice cu ceilalti indivizi, care impartasesc acelasi
sistem de semnificatii.

Limba este un sisitem de semne institutionalizat social (CARROLL, 1979, pag.14), care sta la
baza oricarui set de raspunsuri de care sunt capabile fiintele umane. Este formata din unitati de
limba, ale caror conotatii se definesc si se redefinesc prin dependente sintactice si
psihosemantice ( semnificatiile de baza sunt universale, dar ele se particularizeaza atunci cand
sunt personalizate.)
Acest sisitem de semne arbitrare, pe care il reprezinta limba, este resursa fundamentala a
comunicarii.
Fiecare semn prezinta corespondente, desemnate in procesul devenirii culturale a fiintei umane,
cu diferite stari de lucruri, care ne compun realitatea.
Aceste corespondente formeaza sistemul de continut sau de sensuri si semnificatii, prin care se
atesta limbajul.
Limbajul inseamna deci comunicare,iar comunicarea nu este alteceva decat schimbul de
semnificatii.
Limbajul are rol de a organiza specific gandirea umana, definindu-se astfel ca o modalitate
intrinseca prin care exista individul uman in dimensiunea sa spirituala.
Pentru N.CHOMSKI individul poseda o anumita competenta lingvistica exprimata de un tip
aparte de creativitate. El precizeaza ca limba nu este formata numai din unitati de limba, ci ea
reprezinta un ansamblu nelimitat de propozitii generative.
n sensul recunoscut al afirmatiei ca limba are o structura bipolara,vizand opozitia dintre
stereotipurile automatizate si posibilitatile combinatorice infinite, CHOMOSKI demonstreaza ca
subiectul uman dispune de predispozitii native, care ii fundamenteaza capacitatea de
combinatorica verbala.

Promovand teoria gramaticii transformationale CHOMSKI arata ca aceasta cuprinde un

ansamblu de reguli sintactico-semantice, prin care, pornindu-se de la anumite structuri, se poate
ajunge la altele, mai elaborate.
Competenta lingvistica a individului presupune stapanirea de catre acesta a tehnicii de
transformare a structurilor. Competenta sau potentialul si nivelul performantelor sau realul,
determinat de ce fel de transformari ce se efectueaza, conditioneaza in viziunea autorului,
creativitatea lingvistica. In cazul in care este competitiva calitativ, ea defineste un stil de
exprimare original, rafinat si cu un nivel inalt de organizare a mesajelor verbale.
Pentru a reprezenta grafic comunicarea verbala diadica, mai aproape de complexitatea ei, este
necesara completarea schemei clasice a lui MEYER-EPPLER cu un element de conditionare
variabila reprezentat de constelatia factorilor individuali sau de influenta
(SMITH,1992,pag.49), ca in figura 1(pag 9).
Faptul ca majoritatea actelor de comunicare sunt compuse din intelesuri comune (perfect
intelese), intelesuri tematice tipice (partial intelese) si aspecte singulare (necodificabile),
verifica ipoteza diferentei interindividuale.
Aceasta diferenta este sustinuta de inefabilul personal specific fiecarui individ, variabil
determinat de dimensiunea biologica, de achizitiile culturale, de nivelul de experienta, de nivelul
educational, de modalitatile de exprimare verbala si/sau nonverbala precum si de alte
caracteristici individuale.
Acestia reprezinta factorii de influenta care prin interdependenta lor concura la desemnarea
personalitatii individului uman ca entitate comunicativa.
Inteligibilitatea mesajului creste cu cat in actul de comunicare subiectii impartasesc intr-o mai
mare masura codurile lingvistice, si au factorii de influenta la parametrii compatibili.
Vorbirea, ca manifestare verbala a limbajului, diferentiaza indivizii, in functie de abilitatea cu
care acestia o produc.
Abilitatea de a vorbi este diferita de la individ la individ, in functie de posibilitatile variabile de
invatare a comportamentului lingvistic, de conditiile de intarire, stimulare, de fondul psihologic,
de context, de mediile socializatoare, durata studiilor, pozitia sociala (etc), factori care si-au
exercitat presiuni modelatoare asupra comportamentului verbal individual.
CARROLL a delimitat noua tipuri de abilitati verbale, care in masura in care se regasesc in
comportamentul verbal individual, contureaza usurinta verbala de baza si anume:

1)
Cunoasterea verbala (reprezentand nivelul de cunoastere a vocabularului si a
structurilor gramaticale ale limbii).
2)
Abilitatea de judecata abstracta (reprezentand nivelul de abstractizare si judecata
inferentiala).
3)
Fluenta ideationala ( reprezentand usurinta individului de a face apel la cat mai multe
idei paralel cu tema data).
4)

Fluenta cuvintelor (reprezentand abilitatea de a gasi cuvintele potrivite contextual).

5)

Fluenta de exprimare ( reprezentand abilitatea de transpunere si formulare a ideilor)

6)

Sensibilitatea gramaticala (reprezentand abilitatea de constructie gramaticala).

7)
Facilitatea de denumire (reprezentand abilitatea de a raspunde rapid la intrebari in
succesiune rapida).
8)
Abilitatea de exprimare orala (reprezentand capacitatea de adptare contextuala a
elementelor prozodice: intonatie,ritm,pauze).
9)

Abilitatea articulatorie si de enuntare (reprezentand calitatea dictiei).

Gradul de competenta lingvistica este determinat complementar si de caracteristicile de

personalitate care se activeaza in comunicarea verbala.
In ce priveste modul de vorbire ca oglinda a identitatii sociale a indivizilor, se poate conchide ca
persoanele vorbesc intr-un anumit fel in functie de varsta, sex, statut, de interese sau de un
context tipic.
Spre deosebire de copii, adultii pot face diferenta dintre a vorbi liber si a vorbi in conformitate
cu diverse reguli, norme, dictate social.
Modul in care individul utilizeaza exprimarea verbala ofera o serie de date empirice despre
acestea, ii prefigureaza stilul comunicational si ii caracterizeaza nivelul de socializare si
integrare sociala.
Felul in care este receptat mesajul verbal depinde de atitudinea individului fata de
comunicare,de exprimarea clara a ideilor, de folosirea cu acuratete a expresiilor si cuvintelor, de
sinceritatea,relaxarea si aparenta (aspectul exterior, tinuta si vestimentatie) si, de asemenea,de
expresivitatea non-verbala, care constitue cateva din calitatile unui bun orator.

Prin vorbire individul ofera celor din exterior cheia care deschide prima poarta catre sine,
vorbirea fiind si unul din criteriile de observare interpersonala si de etichetare.
Acestia reprezinta factorii de influenta care prin interdependenta lor concura la desemnarea
personalitatii individului uman ca entitate comunicativa.
Inteligibilitatea mesajului creste cu cat in actul de comunicare subiectii impartasesc intr-o mai
mare masura codurile lingvistice, si au factorii de influenta la parametrii compatibili.
Vorbirea, ca manifestare verbala a limbajului, diferentiaza indivizii, in functie de abilitatea cu
care acestia o produc.
Abilitatea de a vorbi este diferita de la individ la individ, in functie de posibilitatile variabile de
invatare a comportamentului lingvistic, de conditiile de intarire, stimulare, de fondul psihologic,
de context, de mediile socializatoare, durata studiilor, pozitia sociala (etc), factori care si-au
exercitat presiuni modelatoare asupra comportamentului verbal individual.
CARROLL a delimitat noua tipuri de abilitati verbale, care in masura in care se regasesc in
comportamentul verbal individual, contureaza usurinta verbala de baza si anume:
1)
Cunoasterea verbala (reprezentand nivelul de cunoastere a vocabularului si a
structurilor gramaticale ale limbii).
2)
Abilitatea de judecata abstracta (reprezentand nivelul de abstractizare si judecata
inferentiala).
3)
Fluenta ideationala ( reprezentand usurinta individului de a face apel la cat mai multe
idei paralel cu tema data).
4)

Fluenta cuvintelor (reprezentand abilitatea de a gasi cuvintele potrivite contextual).

5)

Fluenta de exprimare ( reprezentand abilitatea de transpunere si formulare a ideilor)

6)

Sensibilitatea gramaticala (reprezentand abilitatea de constructie gramaticala).

7)
Facilitatea de denumire (reprezentand abilitatea de a raspunde rapid la intrebari in
succesiune rapida).
8)
Abilitatea de exprimare orala (reprezentand capacitatea de adptare contextuala a
elementelor prozodice: intonatie,ritm,pauze).
9)

Abilitatea articulatorie si de enuntare (reprezentand calitatea dictiei).

Gradul de competenta lingvistica este determinat complementar si de caracteristicile de

personalitate care se activeaza in comunicarea verbala.
In ce priveste modul de vorbire ca oglinda a identitatii sociale a indivizilor, se poate conchide ca
persoanele vorbesc intr-un anumit fel in functie de varsta, sex, statut, de interese sau de un
context tipic.
Spre deosebire de copii, adultii pot face diferenta dintre a vorbi liber si a vorbi in conformitate
cu diverse reguli, norme, dictate social.
Modul in care individul utilizeaza exprimarea verbala ofera o serie de date empirice despre
acestea, ii prefigureaza stilul comunicational si ii caracterizeaza nivelul de socializare si
integrare sociala.
Felul in care este receptat mesajul verbal depinde de atitudinea individului fata de
comunicare,de exprimarea clara a ideilor, de folosirea cu acuratete a expresiilor si cuvintelor, de
sinceritatea,relaxarea si aparenta (aspectul exterior, tinuta si vestimentatie) si, de asemenea,de
expresivitatea non-verbala, care constitue cateva din calitatile unui bun orator.
Prin vorbire individul ofera celor din exterior cheia care deschide prima poarta catre sine,
vorbirea fiind si unul din criteriile de observare interpersonala si de etichetare.
FUNCTIILE COMUNICARII
Functii ale comunicarii amintite pe scurt si anterior au fost stabilite, pe masura evolutiei
opiniilor si cercetarilor n acest domeniu, ncepnd cu antichitatea. n retorica clasica,
comunicarea publica oratoria era mpartita dupa cum urmeaza:
judiciara (sau forensica);
deliberativa (sau legislativa);
epideictica (ceremonialasau demonstrativa).
Aristotel a asociat fiecarui tip de oratorie un aspect de timp (trecut, prezent, viitor) si a
stabilit functiile si temele potrivite fiecareia.
Secolul al XX-lea si dezvoltarea stiintei si tehnicii au condus la noi definiri si n cazul
comunicarii, analogia cu transmisiile radiofonice determinndu-l pe Karl Bhler n 1934
Teoria limbii sa foloseasca pentru prima data termenii azi deja consacrati de:

emitator, mesaj si receptor legati de actul comunicarii lingvistice. n consecinta, n raport

cu fiecare din acesti termeni, se disting urmatoarele functii ale comunicarii:
expresiva n raport cu emitatorul;
reprezentativa n raport cu mesajul;
apelativa n raport cu destinatarul (receptorul).
Roman Jakobson, dupa cel de-al doilea razboi mondial, clasifica functiile comunicarii,
n:
emotiva, de evidentiere a starilor interne ale emitatorului;
conativa, persuasiva sau retorica, prin care se solicita obtinerea unui raspuns din
partea destinatarului;
poetica, centrata pe mesaj;
referentiala, care acopera att referinta mesajului ct si cadrul situational n care are
loc transmiterea acestuia.
Dell Hymes, considerand incompleta aceasta functie n viziunea lui Jakobson, a mai
definit si functia:
contextuala sau situationala, orientata asupra cadrului n care se desfasoara procesul
de comunicare;
metalingvistica, manifestata n cazul n care apare necesitatea atragerii atentiei asupra
codului utilizat n comunicare;
fatica, avnd n vedere caracteristicile canalului de comunicare si controlul bunei sale
functionari.
TIPURI DE COMUNICARE SOCIALA
Comunicarea este fundamentala att pentru existenta individuala ct si pentru stabilirea
raporturilor individului cu ceilalti, cu societatea. A comunica este esential att n viata
personala ct si n cea profesionala, n acest ultim caz, raporturile ierarhice ridicnd

uneori bariere greu de depasit; pe aceeasi treapta ierarhica comunicarea se desfasoara

mai usor, ncrederea interlocutorilor este mai mare.
n functie de numarul participantilor si tipul de relatie dintre ei, exista cinci tipuri de
comunicare:
Comunicarea intrapersonala, n care emitatorul si receptorul sunt identici, este dialogul
interior purtat cu sinele.
Comunicarea interpersonala diadica presupune strict doi participanti si are
urmatoarele obiective:
convingerea interlocutorului;
autocunoasterea;
descoperirea lumii exterioare;
stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte fiinte umane; William
Schutz, defineste nevoile interpersonale: nevoia de incluziune, nevoia de control si
nevoia de afectiune.
ajutorarea semenilor;
jocul si distractia.
doua ipostaze ale unei comunicari diadice:
ciclul simplu sau mono-sens;
ciclul dublu-sens.
Comunicarea de grup ipostaza a comunicarii interpersonale presupune mai mult
de doi participanti.
Formarea grupurilor este determinata de existenta unui obiectiv comun si a avut ca
trasatura definitorie, pna nu demult, apropierea fizica a participantilor. Acest obstacol
este depasit n momentul de fata prin dezvoltarea continua a mijloacelor tehnice: telefon
(teleconferinte), calculator (Internet) etc.

Conversatia n doi sau ntr-un cerc de persoane cunoscute sau mai putin cunoscute
reprezinta cea mai nengradita forma de manifestare publica.
n secolele trecute, cnd comportarea n societate se supunea unor reguli protocolare,
manualele de buna purtare cuprindeau capitole speciale despre conversatie.
Epoca moderna s-a eliberat de asemenea conveniente rigide dar manuale ale
manierelor elegante, care sa cuprinda si astfel de reguli, continua sa apara si n
prezent, deoarece ntre oameni tacerea prelungita devine suparatoare iar
monopolizarea discutiei nu este o solutie; ntre necunoscuti dar si ntre prieteni,
exprimarea trebuie sa fie corecta si controlata.
Comunicarea publica: presupune prezenta unui singur emitator si a unei multitudini de
receptori. Exista trei conceptii teorii care, din punct de vedere cronologic, au
dominat succesiv abordarea teoretica a stiintelor comunicarii:
Teoria actionala teoria tintei prima, din punct de vedere cronologic
supradimensioneaza rolul oratorului in detrimentul auditoriului (publicului).
Conform acestei teorii, calitatile oratorului naturale si/sau exersate sunt suficiente
pentru ca acesta sa fie nteles de orice auditoriu, considerat un receptor pasiv. Discursul
filozofic care prefera orientarea spre adevar dect spre un public mai mult sau mai
putin avizat privit din perspectiva teoreticienilor ulteriori, exemplifica foarte bine
aceasta teorie.
Teoria interactionala teoria ping-pong-ului aparuta ulterior prin recunoasterea
rolului interlocutorului a dat nastere unei noi conceptii despre comunicare, bazata pe
observarea caracterului cooperativ al acesteia.
Existenta unui raspuns feed-back alternarea replicilor presupun schimbarea
succesiva a rolului de receptor n emitator, comunicarea amintind n acest caz de jocul
de tenis, de unde si numele.
Teoria tranzactionala teoria spiralei cea mai moderna dintre abordari a aparut ca
urmare a dezvoltarii cercetarilor asupra comunicarii non-verbale si recunoasterii valorii
comunicative a comportamentului.
Denumiti generic paloaltisti de la localitatea Palo Alto, din apropiere de San
Francisco cercetatorii de la Institute of Mental Research au demonstrat imposibilitatea
separarii obiective n cauze si efecte in comunicarea interpersonala; ca urmare, nu

exista acumulari discrete ci un continuu n care contributia fiecarui participant nu este

clar recunoscuta, o spirala a comunicarii.
Comunicarea de masa: presupune prezenta obligatorie a uneia din institutiile
comunicarii de masa, presa scrisa si audiovizuala si poate avea una din urmatoarele
forme: productie de carte, presa scrisa, transmisii de radio sau televiziune. Functiile
comunicarii de masa (Mihai Coman: Functiile socio-culturale ale mass-media) pot fi
sintetizate n urmatoarele:
functia de informare;
functia de interpretare;
functia instructiv-culturalizatoare;
functia de liant;
functia de divertisment.
Discursul
Experienta comunicarii interumane arata ca exista patru motive pentru care se
formuleaza un discurs:
dorinta explicarii sau informarii asupra unei probleme;
dorinta de a convinge pe cineva de ceva;
dorinta de a descrie ceva;
dorinta de a povesti ceva.
Aceste dorinte naturale sau intentii determina cele patru forme de discurs definite de
retorica conventionala dupa cum urmeaza:
expunere;
argumentare/persuasiune;
descriere;

 povestire.
Expunerea raspunde intentiei de a informa, de a explica de exemplu, n scopul
clarificarii unei idei, analizarii unei situatii, definirii unui termen, de a da indicatii.
Argumentarea/persuasiunea reprezinta puterea
Persuasiunea si argumentarea au acelasi scop: de a convinge, de a lamuri. Diferenta
consta n metoda utilizata: n timp ce persuasiunea face uz de apelul emotional
implicnd un minim necesar de logica si subliniind comuniunea cu auditoriul pentru a
obtine o schimbare de atitudine, de punct de vedere, de sentimente, argumentarea
utilizeaza logica pentru a obtine aceasta schimbare.
Descrierea reda intentia vobitorului de a oglindi ct mai fidel experienta perceputa n
mod propriu, de a da auditoriului sentimentul lucrurilor/evenimentelor descrise,
calitatea unei experiente directe.
Povestirea este acel tip de discurs preocupat de actiune, cu evenimente n desfasurare
si viata n miscare.
n concluzie, se poate spune ca: expunerea explica facnd apel la ntelegere;
argumentarea apeleaza de asemenea la ntelegere dar n scopul convingerii
auditoriului; descrierea si povestirea pot conduce, e adevarat si la ntelegere dar
apeleaza n mod special la imaginatie, la capacitatea auditoriului de a recrea calitatile
unui obiect sau eveniment.
Auditoriul
Toate discursurile sunt realizate n lumina celor ce le vor asculta sau citi. Cu alte
cuvinte, analiza retorica ia n consideratie totdeauna cum un anumit auditoriu da forma
compozitiei unui text sau raspunde la acesta.
n oratoria clasica, de auditoriu se leaga stabilirea ocaziei n care este tinut un discurs.
Teoreticienii de mai trziu iau n considerare numerosii auditori carora le este prezentat
un discurs, n mod intentionat sau nu, de exemplu, auditoriul secundar la care ajunge
versiunea tiparita a discursului, la distanta n timp sau spatiu sau auditoriul multiplu
prezent ntr-un teatru: cei de pe scena care asculta discursul unui anumit personaj si cei
din public care asculta tot ce se ntmpla pe scena. Preocuparea retoricii pentru
auditoriu poate fi privita n contrast direct cu discursul filozofic a carui preferinta este
orientarea spre adevar si nu doxa sau opinia unui auditoriu neinitiat.

Principala problem pe care o presupune studiul noiunii de comunicare este aceea a

stabilirii coninutului i a mijloacelor prin intermediul crora acesta este transmis. Ct
privete coninutul, aceasta are un coninut informaional, un coninut afectivemoional, un coninut motivaional i un coninutul volitiv. n general, se comunic trei
tipuri de informaii: cognitive; indiceale; injonctive sau conative.
Mergi la: Sumar articol Comunicare
Canale n comunicare
n ceea ce privete comunicarea, Canalul reprezinta mijlocul fizic de transmitere a
mesajului, numit i "drumul" ipotetic sau "calea" urmata de mesaj.
n comunicare se folosesc urmtoarele canale:
- Canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, pager, radio
- Canale scrise: scrisori, rapoarte, afiiere, memo-uri, formulare, cari, reviste, ziare;
- Canale fata-n fata: conversaii, interviuri, ntlniri, prezentri, cursuri, lecturi.
Mediul comunicrii este Mijlocul tehnic sau fizic care transforma mesajul n semnal.
Mediul n comunicare poate fi oral sau scris, n funcie de modalitatea de comunicare
pe care o folosim; cnd vorbim-ascultam-observam, comunicam n mediul oral, cnd
scriem-citim, folosim comunicarea n mediul scris.
n cazul unei comunicri, rspunsul receptorului la mesajul transmis ne demonstreaz
dac acesta a fost bine neles, dac s-a fcut comunicarea corect. Reacia respectiva
se numete feedback incheie cercul comunicrii deoarece receptorul, la rndul
sau, codifica o informaie i o comunica transmitorului. Putem deci considera ca n
procesul comunicrii rolurile se schimba mereu: receptorul devine transmitor i
invers.
Comunicarea para lingvistic
In comunicarea paralingvistica, studiile de specialitate disting patru canale
principale:
1. expresia fetei,
2. contactul vizual,
3. limbajul corpului,
4. distanta fizica
Primul canal n comunicarea paralingvistic este expresia fetei, i s-a demonstrat ca
expresiile faciale traduc fidel strile sufleteti. Exista sase emoii de baza: fericirea
(bucuria), tristeea (suprarea), surpriza, frica (ngrijorarea), dezgustul i furia.
Al doilea canal n comunicarea paralingvistic , reprezentat decontactul vizual este un
canal relevant pentru cunoaterea celuilalt i interpretarea gndurilor, afectelor i
inteniilor, acesta reflecta n mod pregnant universul intim. Avem doua ipostaze ale
contactului vizual. Prima se refera la evitarea privirii n ochii celuilalt: uitarea n alta
parte, care trdeaz lipsa de interes sau dezaprobare, dispre; lsarea ochilor n jos
este semn al vinoviei. Privirea prelungita n ochii altcuiva are tot doua sensuri: primul
poate fi iubire, preuire, stima, atracie, sau privirea fixa poate exprima furie, mnie,
intenii agresive.
Al treilea canal n comunicarea paralingvistic este limbajul trupului care se refera la
micrile i configuraiile anumitor pari ale corpului precum: frecarea minilor,
rsucirea parului, datul din picior, toate constituie semnale ale unei stri de agitaie,
indecizie. Postura corporala, luat ca ntreg, reprezinta stri interioare de moment, dar
vorbete i despre moduri de gndire i reacii mai stabile.

Al patrulea canal n comunicarea paralingvistic se refera la distanta publica. Aceasta

indica distanta pe care n orice mprejurare, oamenii ncearc sa o menin fata de
semenii lor.
Niveluri n comunicare
n comunicare se gsesc 5 niveluri, i anume: comunicarea intrapersonala,
comunicarea interpersonala, comunicarea de grup, comunicarea de masa,
comunicarea publica sau mediatica.
Comunicarea intrapersonala este comunicarea n i ctre sine. Acest comunicare
este un real proces de comunicare, chiar dac emitorul i receptorul este acelai, iar
codificarea i decodificarea mesajelor nu este absolut necesara.
Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare i cel
mai des folosita. Ea este baza existenei sociale a omului, i nu poate fi evitat- Viata
de familie, relaiile cu prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta
calitate. Comunicarea interpersonala se refera la comunicarea fata n fata. Este un tip
de comunicare important n relaiile inter-personale, n stabilirea de relaii, legturi,etc.
Comunicarea de grup este tot un tip de comunicare, dar care se deruleaz n
colectiviti umane restrnse i permite schimburi de idei i emoii, discuii, rezolvri de
probleme, aplanare de conflicte, etc.
Valena n comunicare reprezinta numrul de persoane cu care un individ poate
comunica (la receptare sau la emitere). Dintr-o perspectiva informaional, grupurile
sunt de doua tipuri: grup egalitar i grup ierarhizat. Intr-un grup, ierarhia se stabilete
pe baza bilanului informaional al fiecrui individ, bilanul fiind diferena dintre
influentele pe care le primete individul i cele pe care le exercita acesta. Cnd bilanul
este egal pentru toi membrii grupului, grupul este egalitar, iar daca bilantul este diferit,
grupul este ierarhizat.
Comunicarea de masa presupune un productor instituionalizat de mesaje scrise,
vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adreseaz unui public variat i numeros.
Acest tip de comunicare nu beneficiaz de un feedback eficient.
Comunicarea publica sau mediatica este o forma specializata a comunicrii
interumane care are rdcinile n retorica antica. Trstura esenial a comunicrii
publice este aceea de a aciona la nivelul reprezentrilor sociale i de a permite o
rapida modificare a discursurilor publice; ea difer n mod esenial de alte tipuri de
comunicare prin finalitatea sa.
Mergi la: Sumar articol Comunicare
Forme ale comunicrii
Comunicarea se poate manifesta sub mai multe forme, printre care exist comunicare
verbal, comunicare scris, comunicare oral, comunicare non-verbal, paralimbaj...
Comunicarea verbal
Comunicarea verbal se realizeaz prin limbaj, care reprezint un ritual care se
petrece atunci cnd ne aflm ntr-un anumit mediu n care un rspuns convenional
este ateptat de la noi. Spre exemplu, cineva care merge la o nunt va ura "cas de
piatr", iar cineva care merge la o nmormntare va spune "Dumnezeu s-1
odihneasc", i nu invers. Aceste ritualuri ale limbajului sunt nvate din copilrie,
deoarece ele depind de anumite obiceiuri direct raportate la o anumit cultur i
comunitate; totodat, sunt nvate obiceiurile de limbaj corecte i incorecte (spre
exemplu, cuvintele indecente pe care copilul le folosete pentru prima dat sunt

reprimate sever de ctre prini). Ulterior, individul nva s foloseasc cuvintele n

funcie de mediul n care se afl. Este un prim pas n direcia specializrii limbajului. n
timp, n funcie de diferitele cunotine asimilate, persoana poate utiliza tipuri diferite de
limbaj, mai redus sau mai nalt specializate.
Gndirea i limbajul se dezvolt mpreun. Aa cum modul de a gndi al fiecrei
persoane este unic, i modul de a vorbi este unic. Aceast unicitate a limbajului legat
de fiecare persoan n parte poate fi nglobat sub denumirea de stil verbal. De altfel,
stilul este un indicator al persoanei n integralitatea sa.
Comunicarea scris
Comunicarea scris poate avea o dominant intra-personal, dar i una interpersonal. ntr-o comunicare scris se folosesc de obicei cteva elemente precum:
folosirea frazelor cu o lungime medie (15-20 de cuvinte), a paragrafelor centrate
asupra unei singure idei, a cuvintelor nelese cu siguran de receptor ; evitarea
exprimrii comune, tipic limbajului oral, a cuvintelor inutile, redundante; alegerea
cuvintelor ncrcate de afectivitate optim n contextul pedagogic creat, a expresiilor
afirmative, toate acestea fiind elemente utile intr-o integrare eficace ntre suportul scris
i cel oral n cadrul comunicrii didactice.
Comunicarea scris are cteva avantaje. Printre care amintim:
1) durabilitatea n raport cu forma oral a comunicrii;
2) textul poate fi vzut/citit de mai multe persoane;
3)poate fi citit la un moment potrivit i poate fi recitit etc.
Paii n comunicarea scris sunt similari celor din structurarea unui discurs: exista o
faz de pregtire (stabilirea obiectivelor, a rolului i a audienei - cei care vor citi textul a punctelor-cheie pe care dorim s le rein acetia din urm) i o faz de redactare
(ideile principale sunt dezvoltate urmrind o serie de indicatori precum : claritate,
credibilitate, concizie, folosind cele trei pri ale unei redactri: introducere, cuprins i
ncheiere.
Comunicarea oral
Cea mai ntlnit modalitate de comunicare este comunicarea
oral. Comunicarea non verbal o nsoete pe cea verbal, definindu-se n relaie cu
aceasta ntr-un mod aparte, n sensul sprijinului pe care ea l furnizeaz prin
elementele de ntrire, nuanare i motivare a mesajului.
Comunicarea oral reprezint un instrument prin care avem acces la studiul altor
forme i procese de comunicare: "Principalul mijloc al comunicrii umane este limba
vorbit, att n sensul prioritii istorice, ct i pentru c este forma de comunicare cea
mai frecvent utilizat i care ofer modelul pentru alte forme de comunicare". Limba
are un caracter convenional, se sprijin integral pe acordul implicit i informal al
utilizatorilor de a respecta regulile interne ale acesteia privind att utilizarea, ct i
semnificaia.
Mergi la: Sumar articol Comunicare
Caracteristicile comunicrii orale
- comunicarea oral presupune un mesaj ; mesajul trebuie s includ elemente de
structur, elemente de actualitate, interes i motivaie pentru asculttor, elemente de
feedback, elemente de legtur intre prile sale principale, claritate i coerenta
interna;
- comunicarea orala presupune oferirea unor suporturi multiple de nelegere a

acestui mesaj, de concordana dintre mesajul verbal i cel non verbal, acesta din urm
vzut n rolul su de ntrire ;
- comunicarea oral este circular i permisiv, permind reveniri asupra unor
informaii, detalieri care nu au fost prevzute atunci cnd a fost conceput mesajul;
comunicarea oral este puternic influenata de situaie i ocazie; de caracteristicile
individuale ale emitorului ;
- comunicarea oral posed i atributele necesitaii, aleatoriului i nelimitrii
Comunicarea oral are n centrul demersului su limbajul; dup Hybels, limbajul este
definit de mai multe atribute, dintre care trei sunt extrem de importante: claritatea,
energia i "nsufleirea".
Obiectivele comunicrii orale sunt:
- captarea ateniei i creterea nelegerii;
- folosirea etimologiilor, clasificrilor, sinonimiilor, comparaiilor, demonstrarea utilitii.