TITLUL I.

LEGEA PENALA SI LIMITELE EI DE APLICARE

1.

Notiunea aplicarii legii penale

Prin aplicarea legii penale intelegem executarea sau indeplinirea indatoririlor pe care ea le
prevede ce pot avea loc fie de bunavoie, prin respectarea prescriptiilor acesteia, fie silit, in cazul
savarsirii faptei interzise.
2.
Elementele in raport cu care se aplica legea penala
Nu putem vorbi de aplicarea legii penale fara a ne referi la elementele care ii fixeaza limitele
aplicarii acesteia si anume : timpul, teritoriul, persoanele si faptele.
Timpul : Se stie ca orice lege care emana de la puterea legislativa, nu poate fi vesnica, ea este
limitata in timp, de la momentul intrarii in vigoare si pana la iesirea din vigoare. De aceea exista o
corelatie intre fapta si legea penala care urmeaza sa fie aplicata.
Spatiul : este un alt element obligatoriu in determinarea limitelor aplicarii legii penale.
Persoanele : intotdeauna legea penala reglementeaza relatii intre oameni.
Faptele : pentru ocrotirea valorilor sociale fundamentale, legea penala descrie explicit si concret
faptele sub forma actiunii sau omisiunii.
CAPITOLUL I. APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP
1. Notiuni generale
Prin norme penale privind aplicarea legii penale in timp se intelege ansamblul de
norme juridice penale prin care se reglementeaza aplicarea legii penale in raport cu timpul
savarsirii infractiunii si cu momentul tragerii la raspundere penala a celor ce-au savarsit
infractiuni.
2. Activitatea legii penale
In materia aplicarii legii penale in timp este dominant principiul activitatii legii penale,
conform caruia legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea este in vigoare.
*Notiunea de activitate a legii penale
Potrivit principiului activitatii legii penale, o lege nu se aplica decat pentru infractiunile
savarsite in perioada de timp cuprinsa intre data intrarii in vigoare si data scoaterii ei din
uz.Conform art. 3 din NCP Legea penal se aplic infraciunilor svrite n timpul ct ea se afl n
vigoare.
*Durata si limitele de aplicare a legii penale in timp
Intrarea in vigoare a unei legi penale se realizeaza prin urm modalitati :
a) La 3 zile de la data publicarii in MO
b) la data expresa prevazuta in lege
c) la data publicarii legii in Monitorul Oficial
Iesirea din vigoare a unei legi penale se realizeaza prin abrogare.
Din punctul de vedere al procedeului folosit pentru a scoate din uz o lege, abrogarea poate
fi : expresa, tacita sau subinteleasa, autoabrogarea, totala, partiala.
Conform art. 4 din NCP Legea penal nu se aplic faptelor svrite sub legea veche, dac nu mai
sunt prevzute de legea nou. n acest caz, executarea pedepselor, a msurilor educative i a
msurilor de siguran, pronunate n baza legii vechi, precum i toate consecinele penale ale
hotrrilor judectoreti privitoare la aceste fapte nceteaz prin intrarea n vigoare a legii noi.
1. Concursul de lege penala
In practica legislativa este posibil sa fie in vigoare in acelasi timp doua sa mai multe legi
penale.Exista concurs de legi penale in timp atunci cand doua sau mai multe legi penale
reglementeaza aceleasi relatii sociale, una din legi fiind o lege penala generala, alta o lege penala
speciala, iar, uneori, chiar o lege exceptionala.
1

In cazul concursului de legi penale, va fi activa legea speciala, in defavoarea celei generale
sau legea exceptionala, in raport cu cea speciala si cea generala.
2. Extraactivitatea legii penale
In materia aplicarii legii penale in timp, extraactivitatea este acceptata in mod exceptional si
ea consta intr-o extindere a activitatii legii penale, fie inainte de momentul intrarii ei in vigoare, fie
ulterior, dupa iesirea ei din vigoare.
Prin efectele pe care le produce, extraactivitatea creeaza unele exceptii de la principiul
activitatii legii penale si anume : retroactivitatea si ultraactivitatea.
4.2 Retroactivitatea
Legile rectroactiveaza atunci cand se aplica infractiunilor ce au fost savarsite inaintea intrarii
lor in vigoare.Au caracter retroactiv urmatoarele legi :
a) legea penala in continutul careia se prevede expres ca urmeaza sa se aplice si unor fapte
savarsite anterior intrarii ei in vigoare
b) legea interpretativa
c) legile dezincriminatoare
d) legile care prevad masuri de siguranta sau masuri educative
e) legea penala amai favorabila
4.3 Ultraactivitatea
Ultraactivitatea actioneaza, de asemenea, in mod exceptional, ea presupunand aplicarea legii
penale in viitor, chiar si dupa ce a iesit din vigoare, asupra faptelor ce s-au savarsit sub imperiul ei.
4.4 Aplicarea legii penale mai favorabile
a) Aplicarea legii penale mai favorabile in raport cu faptele care nu au fost definitiv judecate
Potrivit dispozitiei din art. 5 alin. 1 C.Pen., in cazul in care de la savarsirea infractiunii si
pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea
mai favorabila.
b) Criteriile de determinare a legii mai favorabile : conditiile de incriminare a faptei,
conditiile de tragere la raspundere penala,natura si durata sanctiunii,termenul de prescriptie a
raspunderii penale.
4.5 Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitive a cauzei
Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive este
reglementata de art. 6 NCP. (1) Cnd dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare i pn
la executarea complet a pedepsei nchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeaps
mai uoar, sanciunea aplicat, dac depete maximul special prevzut de legea nou pentru
infraciunea svrit, se reduce la acest maxim.
(2) Dac dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare la deteniune pe via i pn la
executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeai fapt numai pedeapsa nchisorii,
pedeapsa deteniunii pe via se nlocuiete cu maximul nchisorii prevzut pentru acea infraciune.
(3) Dac legea nou prevede n locul pedepsei nchisorii numai amenda, pedeapsa aplicat se
nlocuiete cu amenda, fr a se putea depi maximul special prevzut n legea nou. inndu-se
seama de partea executat din pedeapsa nchisorii, se poate nltura n totul sau n parte executarea
amenzii.
(4) Msurile educative neexecutate i neprevzute n legea nou nu se mai execut, iar cele care au
corespondent n legea nou se execut n coninutul i limitele prevzute de aceasta, dac este mai
favorabil.
(5) Cnd legea nou este mai favorabil n condiiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare i
msurile de siguran neexecutate i neprevzute n legea nou nu se mai execut, iar cele care au
corespondent n legea nou se execut n coninutul i limitele prevzute de aceasta.
2

(6) Dac legea nou este mai favorabil numai sub aspectul pedepselor complementare sau
msurilor de siguran, acestea se execut n coninutul i limitele prevzute de legea nou.
(7) Cnd o dispoziie din legea nou se refer la pedepse definitiv aplicate, se ine seama, n cazul
pedepselor executate pn la data intrrii n vigoare a acesteia, de pedeapsa redus sau nlocuit
potrivit dispoziiilor alin. (1)-(6).
Aplicarea legii penale temporare
(1)Legea penal temporar se aplic infraciunii svrite n timpul cnd era n vigoare, chiar dac
fapta nu a fost urmrit sau judecat n acel interval de timp.
(2)Legea penal temporar este legea penal care prevede data ieirii ei din vigoare sau a crei
aplicare este limitat prin natura temporar a situaiei care a impus adoptarea sa.
CAPITOLUL II. APLICAREA LEGII PENALE IN SPATIU
1. Notiunea aplicarii legii penale in spatiu
Aplicarea legii penale in spatiu consta in activitatea de traducere in viata a prescriptiilor
sanctionatoare ale legii penale in raport cu locul comiterii diferitelor infractiuni (in tara sau
strainatate) de catre cetateni romani sau straini.
Principiile menite sa asigure inevitabilitatea aplicarii legii penale in raport cu spatiul sunt : principiul teritorialitatii legii penale,
- principiul personalitatii legii penale,
- principiul realitatii
- principiul universalitatii legii penale.
Un lucru foarte important este faptul ca numai recunoasterea si aplicarea tuturor principiilor
care guverneaza intinderea in spatiu a efectelor legii penale fac posibila realizarea unei eficiente
activitati de represiune.
2. Aplicarea legii penale faptelor savarsite pe teritoriul Romaniei
2.1
Principiul teritorialitatii legii penale
Este principiul de baza potrivit caruia se face aplicarea legii penale in raport cu locul
savarsirii infractiunii, principiu consacrat in art. 8 NCP.
Legea penala se aplica in exclusivitate tuturor infractiunilor comise pe teritoriul tarii,
neavand nicio relevanta calitatea faptuitorului. Conform art 8 (1)Legea penal romn se aplic
infraciunilor svrite pe teritoriul Romniei.
2.2
Notiunea de teritoriu in sensul legii penale
2)Prin teritoriul Romniei se nelege ntinderea de pmnt, marea teritorial i apele cu solul,
subsolul i spaiul aerian, cuprinse ntre frontierele de stat.
Aceasta cuprinde : suprafata terestra, apele interioare, marea teritoriala, subsolul teritoriului
terestru si acvatic si spatiul aerian de deasupra teritoriului acvatic si terestru.
Suprafata terestra : intinderea de pamant cuprinsa intre frontierele politico-geografice ale statului
roman.Apele interioare : apele curgatoare sau statatoare cuprinse intre frontierele politicogeografice ale statului roman.Marea teritoriala : cuprinde fasia de mare adiacenta tarmului si apele
maritime interioare.Subsolul : este format din zona subterana avand o intindere ce coincide cu
limitele frontierelor de stat cu o adancime practic limitata de posibilitatea reala a omului de
exploatare in conditiile tehnicii actuale.Spatiul aerian : este spatiul care se intinde deasupra
teritoriului cuprins intre frontierele statului si desupra apelor interioare si marii teritoriale.
2.3
Notiunea de infractiune savarsita pe teritoriul tarii
Conform art.8 alin(3)Prin infraciune svrit pe teritoriul Romniei se nelege orice infraciune
comis pe teritoriul artat n alin. (2) sau pe o nav sub pavilion romnesc ori pe o aeronav
nmatriculat n Romnia.

Infraciunea se consider svrit pe teritoriul Romniei i atunci cnd pe acest teritoriu ori pe o
nav sub pavilion romnesc sau pe o aeronav nmatriculat n Romnia s-a efectuat un act de
executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar n parte, rezultatul infraciunii.
2.4
Exceptii de la principiul teritorialitatii
Aplicarea legii penale potrivit principiului teritorialitatii cunoaste anumite restrangeri
conform art 13 NCP Legea penal nu se aplic infraciunilor svrite de ctre reprezentanii
diplomatici ai statelor strine sau de ctre alte persoane care, n conformitate cu tratatele
internaionale, nu sunt supuse jurisdiciei penale a statului romn.
3. Aplicarea legii penale romane unor infractiuni savarsite in strainatate
3.1
Notiuni preliminare
Principiul teritorialitatii acopera doar sfera infractiunilor care se savarsesc in limitele
teritoriale ale Romaniei. Pot apare insa situatii cand infractiunile sunt savarsite in strainatate de
cetateni romani sau in strainatate unii cetateni straini savarsesc fapte impotriva intereselor statului
roman ori impotriva unor cetateni romani. Pentru astfel de situatii legea penala romana prevede
urmatoarele principii subsidiare : personalitatii, realitatii si universalitatii.
3.2
Principiul personalitatii legii penale
Acest principiu este consacrat in art. 9 NCP care stabileste ca Legea penal romn se
aplic infraciunilor svrite n afara teritoriului rii de ctre un cetean romn sau de o persoan
juridic romn, dac pedeapsa prevzut de legea romn este deteniunea pe via ori nchisoarea
mai mare de 10 ani.
De asemenea potrivit alin (2)n celelalte cazuri, legea penal romn se
aplic infraciunilor svrite n afara teritoriului rii de ctre un cetean romn sau de o persoan
juridic romn, dac fapta este prevzut ca infraciune i de legea penal a rii unde a fost
svrit ori dac a fost comis ntr-un loc care nu este supus jurisdiciei niciunui stat.(3)Punerea n
micare a aciunii penale se face cu autorizarea prealabil a procurorului general al parchetului de
pe lng curtea de apel n a crei raz teritorial se afl parchetul mai nti sesizat sau, dup caz, a
procurorului general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie.
Pentru aplicarea principiului personalitatii se cer a fi intrunite urmatoarele conditii :
a) fapta sa fie savrasita in intregime in afara teritoriului tarii noastre indiferent de locul, de tara
in care infractorul comite aceasta infractiune. Potrivit criteriului ubicuitatii, nici un act de
executare si nici rezultatul nu se pot produce in Romania, deoarece, in caz contrar, legea
romana ar trebui sa intervina potrivit principiului teritorialitatii;
b) fapta sa constituie infractiune potrivit prevederilor din legea penala romana
c) infractorul sa fie cetatean roman sau o persoana juridical romana care domiciliaza in
Romania.
3.3
Principiul realitatii legii penale
Conform art. 10 NCP se prevede ca (1)Legea penal romn se aplic infraciunilor
svrite n afara teritoriului rii de ctre un cetean strin sau o persoan fr cetenie, contra
statului romn, contra unui cetean romn ori a unei persoane juridice romne.
(2)Punerea n micare a aciunii penale se face cu autorizarea prealabil a procurorului general al
Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie i numai dac fapta nu face obiectul
unei proceduri judiciare n statul pe teritoriul cruia s-a comis.
3.4.Principiul universalitatii legii penale
Universalitatea legii penale romane este definita in art. 11 NCP in care se arata ca
Legea penal romn se aplic i altor infraciuni dect celor prevzute n art. 10, svrite n afara
teritoriului rii de un cetean strin sau o persoan fr cetenie, care se afl de bunvoie pe
teritoriul Romniei, n urmtoarele cazuri:

a)s-a svrit o infraciune pe care statul romn i-a asumat obligaia s o reprime n temeiul unui
tratat internaional, indiferent dac este prevzut sau nu de legea penal a statului pe al crui
teritoriu a fost comis;
)s-a cerut extrdarea sau predarea infractorului i aceasta a fost refuzat.
(2)Dispoziiile alin. (1) lit. b) nu se aplic atunci cnd, potrivit legii statului n care s-a svrit
infraciunea, exist o cauz care mpiedic punerea n micare a aciunii penale sau continuarea
procesului penal ori executarea pedepsei sau cnd pedeapsa a fost executat ori este considerat ca
executat.
(3)Cnd pedeapsa nu a fost executat sau a fost executat numai n parte, se procedeaz potrivit
dispoziiilor legale privitoare la recunoaterea hotrrilor strine.
3.5.Prioritatea conventiilor internationale in materia unor infractiuni savarsite in
strainatate
Aplicarea legii penale romana pentru infractiunile savarsite in strainatate, potrivit principiilor
realitatii si universalitatii se realizeaza si in raport cu dispozitiile cuprinse in
art. 8-11 dac nu se dispune altfel printr-un tratat internaional la care Romnia este parte.
4. Extradarea
4.1
Notiunea si natura juridica a extradarii
Extradarea este un act bilateral, politic si juridic prin care statul, pe al carui teritoriu
se afla un infractor strain, preda pe acesta statului unde s-a savarsit infractiunea ori statului
lae carui interese au fost afectate prin comiterea faptei sau al carui cetatean este, in vederea
tragerii la raspundere penala ori a executarii pedepsei la care a fost condamnat printr-o
hotarare definitiva.
Sub raportul finalitatii sale, extradarea este un act de reciproca asistenta juridica
internationala si poate fi acordata numai in baza unei conventii internationale.
Conform art 14 NCP:
(1)Extrdarea poate fi acordat sau solicitat n temeiul unui tratat internaional la care Romnia
este parte ori pe baz de reciprocitate, n condiiile legii.
(2)Predarea sau extrdarea unei persoane n relaia cu statele membre ale Uniunii Europene se
acord sau se solicit n condiiile legii.
(3)Predarea unei persoane ctre un tribunal penal internaional se acord n condiiile legii.
4.2
Conditiile extradarii
b) conditiile ce privesc infractiunea:
- sa se fi comis o infractiune pe teriotriul statului solicitat sau prin fapta savarsita sa fie lezate
interesele acelui stat
- fapta savarsita sa fie considerata infractiune atat de legislatia statului solicitant, cat si de cea
a statului solicitant sa efectueze extradarea
- infractiunea oentru care se cere extradarea sa prezinte o anumita gravitate
c) conditiile ce privesc infractorul:
- persoana a carei extradare se cere sa fie cetatean strain sau o persoana fara cetatenie ce
domiciliaza in strainatate
- infractorul sa se gaseasca pe teritoriul solicitat
d) conditiile de ordin procedural:
- sa existe o cerere de extradare
- statul solicitat care primeste cererea de extradare este obligat sa-l aresteze pe faptuitor
- statul solicitat este obligat sa comunice statului solicitant data si locul predarii faptuitorului
care este extradat

statul solicitant este obligat sa comunice partii solicitate informatii cu privire la finalizarea
procesului penal in care a fost implicat cel extradat.Dupa pronuntarea hotararii judecatoresti
definitive se va transmite si o copie a sentintei.
4.3
Situatiile de exceptie cand nu poate opera extradarea
- nu pot fi extradate persoanele care au obtinut drept de azil in Romania
- cetatenii straini sau apatrizii cu domiciliul in strainatate daca au savarsit o infractiune in
Romania sau impotriva intereselor statului nostru
- extradarea va fi refuzata daca :
- infractiunea pentru care se cere este dintre acelea pentru care actiunea penala se
pune in miscare numai la plangerea prealabila a partii vatamate ori lipseste autoritatea sau
sesizarea organului competent
- a intervenit amnistia faptei printr-un act de clementa dat de organul puterii
legislative a statului solicitat sau solicitant
- a trecut termenul de prescriptie a raspunderii penale sau a executarii pedepsei
- exista autoritatea de lucru judecat
4.4
Ordinea de preferinta in acordarea extradarii
In cazul in care un infractor este cerut a fi extradat, in acelasi timp, catre mai multe state, in
conventiile incheiate de Romania cu alte state se prevede ca statul solicitat va da prioritate statului
pe teritoriul caruia s-a savarsite infractiunea, in lipsa acestuia, statului impotriva intereselor caruia a
fost indreptata infractiunea, si, in ultima instanta, statului al carui cetatean este infractorul.

TITLUL II. INFRACTIUNEA

CAPITOLUL I.DISPOZITII GENERALE.TRASATURI
Infraciunea este fapt prevzut de legea penal, svrit cu vinovie, nejustificat i
imputabil persoanei care a svrit-o, constituind singurul temei al rspunderii penale (art.15 C.P.).
Ceea ce este esenial pentru fapt rezid n:
- prevederea n legea penal i svrirea cu vinovie;
- caracterul nejustificat (sau antijuridicitatea);
- caracterul imputabil (sau imputabilitatea).
Pornind de la definiia legal, o definiie formal, putem afirma c infraciunea este o
fapt tipic, antijuridic i imputabil persoanei care a svrit-o, doctrina majoritar
apreciind ca trsturi fundamentale, eseniale, ale infraciunii: tipicitatea, antijuridicitatea i
imputabilitatea.
Trasatura referitoare la Prevederea faptei n legea penal ce decurge din principiul
legalitii incriminrii presupune cerina ca fapt concret svrit, ce urmeaz a fi calificat ca
infraciune, s corespund cu totul descrierii pe care legiuitorul o face n norma de incriminare.
Aceast coresponden se realizeaz att n planul elementelor de factur obiectiv (aciune,
urmare,calitatea subiectului activ sau pasiv etc.), ct i al elementelor de factur subiectiv (forma
de vinovie) .Corespondena ntre fapt concret i fapt descris potrivit tiparului su legal este
denumit n doctrina penal tipicitate.
Vinovia nu este o trstur esenial a infraciunii distinct, ci un element care ine de
prevederea faptei n legea penal,. Vinovia presupune atribuirea actului de conduit contiinei i
voinei autorului acestui act. Reprezint aspectul subiectiv al conceptului de infraciune. Vinovia
cunoate forme i modaliti diferite conform art. 16 NCP care prevede faptul ca exista vinovatie
cand fapta a fost comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita.Se prevede ca Fapta este
savarsita cu intentie cand faptuitorul:
a)prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;
b)prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este savarsita din culpa, cand faptuitorul:
6

a)prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b)nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa il prevada.
(5) Exista intentie depasita cand fapta constand intr-o actiune sau inactiune intentionata produce un
rezultat mai grav, care se datoreaza culpei faptuitorului.
(6) Fapta constand intr-o actiune sau inactiune constituie infractiune cand este savarsita cu intentie.
Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai cand legea o prevede in mod expres.
Vinovia nu se confund cu imputabilitatea, aceasta din urm reprezentnd capacitatea de a
nelege i a voi n momentul svririi faptei. Vinovia sau culpabilitatea i imputabilitatea sunt,
ambele, elemente subiective, consecina lor fiind responsabilitatea.
Existena vinoviei se verific dup ce, n prealabil, sa verificat existena trsturilor eseniale
obiective, respectiv prevederea faptei de legea penal ( tipicitatea ) i antijuridicitatea, precum i a
strii de imputabilitate.

Caracterul nejustificat (antijuridic)

Presupune c fapt prevzut de legea penal nu este permis de ordinea juridic, are
un caracter ilicit, altfel spus lipsa cauzelor justificative, indispensabile pentru existena
infraciunii, este modul sub care se nfieaz antijuridicitatea, ca trstur esenial a
infraciunii .Nu constituie infraciune fapt prevzut de legea penal, dac exist vreuna dintre
cauzele justificative prevzute de lege (art. 18 alin. 1 C.P.) respectiv: legitima aprare, starea de
necesitate, exercitarea unui drept sau ndeplinirea unei obligaii, consimmntul persoanei vtmate
cauze generale de excludere a infraciunii, a cror inciden nltur caracterul nejustificat al
faptei. Aspectele comune tuturor acestor cauze conduc la definirea lor ca fiind acele situaii n care
o fapt, dei prevzut de legea penal, poate s nu constituie infraciune dac, n raport cu cerinele
ordinii juridice n ansamblul ei, este permis.

Caracterul imputabil (imputabilitatea)

Imputabilitatea, ca o caracteristic a faptei, trstur esenial a infraciunii, presupune
posibilitatea de reproare a svririi faptei persoanei implicate n comiterea acesteia, nefiind
suficient, pentru a fi n prezena faptei apreciat drept infraciune, doar ntrunirea tipicitii i a
antijuridicitii. Altfel spus, pentru ca o fapt s reprezinte infraciune si s atrag rspunderea
penal nu este suficient ca ea s corespund descrierii realizate de legiuitor n norma de incriminare
i s fie nejustificat, ci trebuie s poat fi i imputat fptuitorului, adic acestuia s i poat fi
reproat svrirea ei.
Caracterul imputabil al faptei prevzute de legea penal este realizat n lipsa incidenei
unei cauze de neimputabilitate. Nu constituie infraciune fapt prevzut de legea penal dac a fost
comis n condiiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate (art. 23 alin. 1 C.P.), respectiv:
constrngerea fizic; constrngerea moral; excesul neimputabil; minoritatea fptuitorului;
iresponsabilitatea; intoxicaia (involuntar i complet); eroarea (n condiiile legii); cazul fortuit.
Aspectele comune tuturor acestor cauze conduc la definirea lor ca fiind acele stri, situaii,
mprejurri, cazuri, a cror existen n timpul svririi faptelor prevzute de legea penal
determin imposibilitatea imputrii acestora n sarcina persoanei fptuitorului. Ele, reprezint, de
asemenea, cauze generale de excludere a infraciunii, a cror inciden nltur caracterul imputabil
al faptei.
****Existena infraciunii este condiionat de ntrunirea cumulativ a trsturilor eseniale,
lipsa uneia dintre acestea ducnd la inexistena infraciunii i deci pe cale de consecin, la
excluderea rspunderii penale.

CAPITOLUL II. Cauzele justificative

1.Legitima aprare
Potrivit dispoziiei din art. 19 alin. 2 C.P., este n legitim aprare persoana care
svrete fapt pentru a nltura un atac material, direct, imediat i injust, care pune n
pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dac aprarea este
proporional cu gravitatea atacului, fiind consacrat legitima aprare perfect (propriu-zis
sau proprie) drept cauz general justificativ, iar potrivit dispoziiei cuprinse n art. 19 alin. 3 C.P.,
se prezum a fi n legitim aprare, n condiiile alin. (2), acela care comite fapt pentru a respinge
ptrunderea unei persoane ntr-o locuin, ncpere, dependin sau loc mprejmuit innd de
aceasta, fr drept, prin violen, viclenie, efracie sau alte asemenea modaliti nelegale ori n
timpul nopii.
Sub aspectul coninutului de reglementare, condiiile legitimei aprri privesc
deopotriv cele dou laturi pe care este aceasta structurat, anume: atacul i aprarea.
Atacul trebuie s verifice cumulativ cerinele legii privitoare la:
- S fie un atac material, direct, imediat i injust (cerine cumulative). n sensul legii, atacul
trebuie s implice o agresiune fizic (caracter material) i s fie ndreptat mpotriva persoanei, a
drepturilor sale sau mpotriva unui interes general, crend un pericol direct asupra acestor valori
(caracter direct). Caracterul imediat al atacului poate semnifica, dup caz, un atac iminent care
amenin cu declanarea sa i este cert c se va produce sau un atac actual, ce se afl n curs de
desfurare pn la momentul consumrii sale. Caracterul injust al atacului se refer la lipsa unui
temei legal al actului de agresiune declanat.
- Atacul s fie ndreptat mpotriva valorilor sociale enumerate de lege: mpotriva persoanei, a
drepturilor sale sau mpotriva unui interes general i s pun n pericol aceste valori. Atacul se poate
ndrepta mpotriva persoanei, primejduindu-i viaa, integritatea corporal sau sntatea, libertatea
etc., dup cum atacul poate viza i alte drepturi ale persoanei, spre exemplu, dreptul de proprietate,
ori se poate ndrepta mpotriva securitii naionale, capacitii de aprare a rii etc.
Aprarea trebuie s verifice cumulativ cerinele legii privitoare la:
- Svrirea unei fapte prevzute de legea penal pentru nlturarea atacului.
- Fapt prin care se realizeaz aprarea trebuie s fie proporional cu gravitatea atacului.
Fapt svrit n aprare trebuie s prezinte o gravitate mai mic sau aproximativ egal cu
cea a atacului. (...)
Fapt prin care se realizeaz aprarea poate fi svrit de persoana mpotriva creia s-a ndreptat
atacul sau de o alt persoan venit n ajutorul celei atacate, dac sunt realizate condiiile legii.

2.Starea de necesitate
Potrivit art. 22 C.P., este n stare de necesitate persoana care svrete fapt pentru a
salva de la un pericol imediat i care nu putea fi nlturat altfel viaa, integritatea corporal
sau sntatea sa ori a altei persoane sau un bun important al su ori al altei persoane sau un
interes general, dac urmrile faptei nu sunt vdit mai grave dect cele care s-ar fi putut
produce n cazul n care pericolul nu era nlturat, fiind consacrat starea de necesitate
perfect (propriu-zis sau proprie) drept cauz general justificativ.
Ca i legitima aprare, starea de necesitate este construit pe dou laturi denumite
pericol (primejdia pentru valorile sociale prevzute de lege) i actul de salvare de la pericol.
Aa cum este descris de legiuitor, pericolul trebuie s ndeplineasc condiiile de a fi iminent,
ndreptat mpotriva vieii, integritii corporale sau sntii persoanei ori mpotriva unui bun
important sau interes general i s nu poat fi nlturat n alt mod dect prin svrirea faptei
prevzute de legea penal.
n ceea ce privete caracterul iminent al pericolului, ca i n cazul legitimei aprri
trebuie neles pericolul ce amenin cu declanarea sa, fiind cert c se va produce, sau
8

pericolul actual, ce se afl n curs de desfurare (un pericol trecut nu mai justific actul
salvrii). n ceea ce privete valorile sociale ameninate de pericol i spre deosebire de
starea de legitim aprare sfera acestora este restrns la viaa, integritatea corporal sau
sntatea persoanei, un bun important (spre exemplu, un bun care are acest caracter prin
natura sa sau dat fiind valoarea artistic, istoric etc.) sau interesul general. Totodat,
pericolul trebuie s fie inevitabil, nelegndu-se c nu putea fi nlturat n alt mod dect prin
svrirea unei fapte prevzute de legea penal.Rezult c, actul de salvare realizat prin svrirea
unei fapte prevzute de legea penal trebuie la rndul su s verifice urmtoarele condiii:
- s reprezinte singurul mod de nlturare a pericolului i s aib un caracter necesar. Dac
existau i alte mijloace de salvare de la pericol, svrirea faptei prevzute de legea penal un se
mai justific, fapt constituind infraciune.
- s nu fie atrase urmri vdit mai grave dect cele care s-ar fi putut produce dac pericolul
nu era nlturat. Potrivit doctrinei penale, ntregirea condiiilor pe care trebuie s le ntruneasc
actul de salvare se realizeaz cu ntrunirea cerinei ca aciunea de salvare s nu fie svrit de o
persoan care avea obligaia de a nfrunta pericolul.

3. Exercitarea unui drept sau ndeplinirea unei obligaii

Potrivit dispoziiilor art. 21 C.P., este justificat fapt prevzut de legea penal
constnd n exercitarea unui drept recunoscut de lege sau n ndeplinirea unei obligaii impuse de
lege, cu respectarea condiiilor i limitelor prevzute de aceasta (alin. 1); este de
asemenea justificat fapt prevzut de legea penal constnd n ndeplinirea unei obligaii
impuse de autoritatea competent, n forma prevzut de lege, dac aceasta nu este n mod
vdit ilegal (alin. 2).
n literatura de specialitate s-a avertizat asupra importanei separrii ipotezelor n
care exercitarea unui drept sau ndeplinirea unei obligaii acioneaz cu titlu de cauz
justificativ i situaiile n care aceeai mprejurare are valoarea unui element negativ al
coninutului constitutiv al anumitor fapte incriminate, astfel nct, verificndu-se pe caz
concret, nltur nu antijuridicitatea, ci tipicitatea. Cazuri de genul celor din urm pot fi
recunoscute observndu-se verbum regens, n cuprinsul cruia, uneori, la anumite norme de
incriminare, legiuitorul stipuleaz expres c fapt descris constituie infraciune numai dac
se svrete fr drept ori cu nclcarea normelor legale sau orice alt exprimare
asemntoare care transmite acelai mesaj.

.4. Consimmntul persoanei vtmate

Potrivit art. 22 C.P., este justificat fapt prevzut de legea penal svrit cu
consimmntul persoanei vtmate, dac aceasta putea s dispun n mod legal de valoarea
social lezat sau pus n pericol (alin. 1); consimmntul persoanei vtmate nu produce
efecte n cazul infraciunilor contra vieii, precum i atunci cnd legea exclude efectul
justificativ al acestuia (alin. 2).
Pentru a fi posibil reinerea consimmntului persoanei vtmate, cu titlu de cauz
justificativ, este necesar verificarea ntrunirii cumulative a mai multor condiii:
- svrirea unei fapte prevzute de legea penal, alta dect una contra vieii ori una n a crei
norm de incriminare se exclude incidena consimmntului persoanei vtmate
- verificarea existenei consimmntului actual i determinat al persoanei care apare, formal,
pe poziia subiectului pasiv al respectivei fapte;
- persoana n cauz s fie titulara valorii sociale lezate;
- valoarea social lezat s fac parte din sfera valorilor individuale alienabile (titularul s
poat dispune n mod valabil de respectiva valoare);
- consimmntul dat s fie valabil;
- consimmntul sau lipsa acestuia s nu reprezinte per se un element constitutiv al
9

coninutului normativ.
Existenta consimmntului nu este neaprat solicitat n anumite condiii de form, cu excepia
prevederilor contrare exprese ale legii, putndu-se chiar manifesta n mod tacit, dar clar. n
principiu, consimmntul trebuie emis direct de titularul valorii lezate sau
periclitate prin fapt comis, dei se admite uneori i exprimarea sa printr-un
reprezentant, n condiii legale. n mod neaprat, valoarea social n cauz trebuie s aparin
sferei de ocrotire, prin norme penale, a unor interese individuale, de ordin privat, iar nu unor
interese de ordin public sau colectiv. Consimmntul trebuie dat sau verificat (reafirmat) la
momentul comiterii faptei (ca regul, anterior trecerii la executarea acesteia), fiind, totodat,
revocabil pe ntreaga perioad dintre data emiterii i data finalizrii executrii faptei .
n materie juridico-penal, consimmntul persoanei vtmate poate ndeplini
mai multe funcii. n condiiile prevzute de lege (art. 22 C.P.), consimmntul persoanei
vtmate are valoare de cauz justificativ, fapt prevzut de legea penal, svrit,
neconstituind infraciune, fiind nlturat trstura esenial a caracterului nejustificat (ilict,
anti-juridic). Consimmntul persoanei vtmate poate constitui i o cauz de nlturare a
unui element constitutiv al infraciunii, atunci cnd absena sa apare de pe poziia unui astfel
de element (spre exemplu, prin norma de incriminare a furtului, actul deposedrii realizat
ncondiiile legii trebuie comis fr consimmntul persoanei vtmate). ntr-o atare
situaie,consimmntul dat va nltura tipicitatea faptei, care, de asemenea, nu va constitui
infraciune, sens n care se impune deosebirea n raport de consimmntul operant drept
cauz justificativ.

CAPITOLULU III. Cauzele de neimputabilitate

Pornind de la premisele imputabilitii, n doctrin, pornind de la expunerea de motive
a proiectului noului Cod penal, se reine clasificarea cauzelor de neimputabilitate,
distingndu-se ntre: cauze care nltur responsabilitatea (iresponsabilitatea, minoritatea
fptuitorului, intoxicaia involuntar complet); cauze care nltur exigibilitatea
comportamentului exteriorizat (excesul neimputabil de legitim aprare ori stare de
necesitate, constrngerea fizic ori moral, cazul fortuit); cauze care nltur antijuridicitatea
(eroarea asupra caracterului nejustificat al faptei). Dup cum se poate observa, unele dintre
cauzele generale de neimputabilitate semnific, la o privire mai atent, negarea condiiilor
generale cerute subiectului activ al infraciunii; avem n vedere: minoritatea fptuitorului;
iresponsabilitatea ; constrngerea fizic i constrngerea morala.
1. Minoritatea fptuitorului
Cauza de neimputabilitate vizeaz persoana minorului care nu a mplinit vrsta de 14
ani, sau a celui care are vrsta cuprins ntre 14 i 16 ani, fiind ns lipsit de discernmnt, la
data svririi faptei prevzute de legea penal, corespunztor art. 27 C.P. Fapt prevzut de
legea penal comis de minorul nerspunztor penal fapt neimputabil nu constituie
infraciune, fiind exclus, pe cale de consecin, rspunderea penal. n acest caz, minorul
beneficiaz de msuri de protecie special, prevzute de Legea nr. 272/2004 privind protecia
i promovarea drepturilor copilului, anume supravegherea specializat i plasamentul. n
condiiile legii (art. 107 alin. 2 C.P.), fa de minorul nerspunztor penal care a svrit o
fapt prevzut de legea penal nejustificat se poate lua o msur de siguran.
Nendeplinirea condiiilor legale pentru a rspunde penal intereseaz n raport de
momentul svririi faptei prevzute de legea penal. n cazurile cnd legea penal prevede
c anumite efecte juridice se produc n raport cu data svririi infraciunii, prin aceast
expresie se nelege data actului de executare ce caracterizeaz latura obiectiv a infraciunii,
iar nu data consumrii acesteia prin producerea rezultatului. ncadrarea juridic a faptei va fi
dat ns n raport cu rezultatul produs, n toate cazurile n care ncadrarea este condiionat
10

de producerea unui anumit rezultat.

n cazul n care minorul a svrit, n timpul ct nu rspundea penal, o parte din
actele succesive componente ale unei infraciuni continue ori continuate sau ale unei
infraciuni de obicei, pe care le repet n perioada n care a devenit rspunztor potrivit legii,
va fi tras la rspundere penal numai pentru activitatea infracional svrit n aceast
ultim perioad. n cazul n care a svrit, n timpul cnd nu rspundea penal, o fapt
prevzut de legea penal cu urmri progresive realizate n perioada n care a devenit
rspunztor, el nu va fi tras la rspundere penal .
2. Iresponsabilitatea
Potrivit art. 28 C.P., se dispune c nu este imputabil fapt prevzut de legea penal
svrit de persoana care, n momentul comiterii acesteia, nu putea s-i dea seama de
aciunile sau inaciunile sale ori nu putea s le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie
din alte cauze.
Cauza strii de iresponsabilitate poate fi reprezentat de o boal psihic ori de o alt
cauz (de natur organic, dar nu psihic). Sunt avute n vedere, de regul, strile anormale,
afeciunile (precum epilepsia), dar poate fi vorba i despre stri fireti (precum somnul) ori
despre evenimente situate la limita normalitii, prin aceea c sunt manifestri punctuale sau
episodice care nu caracterizeaz starea fireasc a organismului, dar nu trec nici n categoria
anormalului, a patologicului (leinul, vrsturile, febra etc.). Dup cum reiese deja din cele
expuse, sorgintea strii de iresponsabilitate poate fi, dup caz, o stare perpetu sau una
temporar (de mai lung ori mai scurt durat), nnscut ori dobndit, de natur psihic sau
de alt natur.
Trebuie s se opereze distincia ntre conceptul de iresponsabilitate i acela de lips de
responsabilitate, deoarece acesta din urm i caracterizeaz n actuala i fosta configuraie a
legislaiei noastre penale pe toi minorii care nu au mplinit nc vrsta de 16 ani. Or, aceasta din
urm este o stare bio-psihofizic normal, determinat de segmentul de vrst n care se situeaz
persoana fizic insuficient dezvoltat i format social la cote potrivit crora experiena de via,
maturitatea intelectual i emoional, capacitatea de autocontrol etc. s i permit s fie apreciat
drept responsabil.
Iresponsabilitatea reprezint o cauz de neimputabilitate predilect pentru analiza situaiilor
cunoscute sub denumirea de actio libera in (sua) causa, ipoteze n care fptuitorul acioneaz la data
comiterii faptei n prezena unei stri de iresponsabilitate, pe care ns fie i-a provocat-o deliberat
la un moment anterior, cnd era pe deplin stpn pe propria reprezentare i avea voin
neconstrns, fie nu a efectuat toate cele necesare pentru a evita apariia acesteia, n aceleai
condiii. De asemenea, n cazul comiterii unor activiti de durat, este necesar probarea
existenei i meninerii strii de iresponsabilitate pe ntreaga durat de svrire, n caz
contrar, fptuitorului urmnd a-i fi imputabil fapt, n msura svririi sale n perioada de
responsabilitate.
3. Constrngerea fizic i constrngerea moral
Conform art. 24 C.P., nu este imputabil fapt prevzut de legea penal svrit din
cauza unei constrngeri fizice creia fptuitorul nu i-a putut rezista, iar potrivit art. 25 C.P.,
nu este imputabil fapt prevzut de legea penal svrit din cauza unei constrngeri
morale, exercitat prin ameninare cu un pericol grav pentru persoana fptuitorului ori a altuia
i care nu putea fi nlturat n alt mod, consacrndu-se astfel cauzele de neimputabilitate
determinate de anihilarea libertii de aciune, respectiv a libertii de hotrre a persoanei.
Pentru funcionarea cu efect de nlturare a infraciunii a cauzei reprezentate de
constrngerea fizic este necesar verificarea ntrunirii unor condiii:
- comiterea unei fapte prevzute de legea penal, nejustificat;
11

- probarea existenei unei fore care s-a exercitat asupra fizicului fptuitorului, fie n sensul
inhibrii, fie n sensul dinamizrii acestuia;
- dovedirea caracterului invincibil (irezistibil) al respectivei fore
- stabilirea unei legturi cauzale ntre fora constrngtoare i aciunea sau inaciunea fptuitorului,
care astfel a condus la producerea direct a urmrii imediate sau la nempiedicarea forelor ce au
produs-o. Pentru a ne afla n prezena unei constrngeri fizice, factorul volitiv al agentului
trebuie s fie cu totul suprimat, inexistent. Dac acesta a fost implicat, chiar i parial, n
stimularea sau inhibarea energiei fizice a persoanei (astfel nct s se efectueze aciunea sau
inaciunea ce a condus la apariia urmrii imediate incriminate), atunci problema trebuie
tranat pe terenul (mai puin permisiv) al constrngerii morale.
Dac n ipoteza constrngerii fizice infraciunea este exclus ca efect principal al
suprimrii factorului volitiv care st la baza capacitii penale (premis a vinoviei), aciunea
sau inaciunea neaparinnd fizic agentului dinspre care provine formal, n ipoteza
constrngerii morale fptuitorul este acela care adopt decizia de svrire a faptei i i
stimuleaz, n acest sens, neconstrns fizic, energia (trecnd la aciune sau rmnnd n
inaciune), dar sub imperiul unei presiuni de natur psihic ce i deformeaz i pervertete, n
principal, libertate de hotrre. Factorul intelectiv al agentului, integral format sub aspectul
prevederii faptei ce va fi comis i al urmrii acesteia, nu se formeaz n mod liber, ca efect al
deciziei neconstrnse a persoanei n cauz, ci apare sub presiunea ameninrii grave, astfel
nct fptuitorul este pus s opteze ntre dou alternative: fie comiterea faptei incriminate, fie
concretizarea pericolului grav care l amenin.
Pentru a funciona cu titlu de cauz de neimputabilitate, constrngerea moral solicit
verificarea ndeplinirii unor condiii:
- comiterea unei fapte prevzute de legea penal, nejustificat;
- probarea existenei unei ameninri care s-a exercitat asupra psihicului fptuitorului,
provenind din partea unei tere persoane, n vederea comiterii unei fapte incriminate;
- dovedirea caracterului grav al pericolului care a constituit obiectul ameninrii;
- stabilirea unei legturi de cauzalitate psihic ntre fora constrngtoare moral
(ameninarea) i aciunea sau inaciunea fptuitorului;
- determinarea imposibilitii reale (efectiv, concret, neimplicnd riscuri suplimentare
lipsite de caracter rezonabil) a evitrii, n alt mod dect prin comiterea faptei prevzute de
legea penal solicitate, a pericolului grav care constituie obiectul ameninrii (lipsa unei
alternative tere viabile fa de suportarea rului din ameninare ori de svrire a faptei
incriminate).
4. Intoxicaia
Potrivit art. 29 C.P., nu este imputabil fapt prevzut de legea penal svrit de
persoana care, n momentul comiterii acesteia, nu putea s-i dea seama de aciunile sau
inaciunile sale ori nu putea s le controleze, din cauza intoxicrii involuntare cu alcool sau cu
alte substane psihoactive. Alturi de iresponsabilitate i de minoritatea fptuitorului, intoxicaia
este inclus ntro subclasificare comun a cauzelor de neimputabilitate, toate reprezentnd stri care
exclud infraciunea din raiuni subiective, anume prin lipsa verificrii acelei premise a vinoviei
reprezentate de responsabilitatea subiectului activ.
Pentru ca intoxicaia s funcioneze cu titlu de cauz de neimputabilitate, este necesar
ntrunirea cumulativ a unor condiii:
- s se comit o fapt prevzut de legea penal, nejustificat;
- persoana care svrete fapt s se gseasc, la data comiterii, n stare de intoxicaie
produs de alcool ori de alte substane;
- starea de intoxicaie s fie, deopotriv, involuntar i complet.
12

n materie juridico-penal, starea de intoxicaie a persoanei care a svrit o fapt

relevant penal are mai multe valene. n condiiile art. 29 C.P., starea de intoxicaie
reprezint, din punct de vedere al naturii juridice, o cauz de neimputabilitate. Dimpotriv,
dac starea de intoxicaie este una voluntar i premeditat, ea constituie din punct de vedere
al naturii juridice o circumstan general agravant legal . Starea de intoxicaie voluntar i
ocazional, cnd nu a fost provocat n vederea comiterii infraciunii, poate constitui fi valorificat
drept circumstan atenuant judiciar . n ambele situaii indicate n urm nu este afectat existena
faptei ca infraciune, efectele producndu-se doar asupra rspunderii penale, fie n sensul agravrii,
fie n sensul unei posibile atenuri a acesteia.
5. Excesul neimputabil
Sub denumirea de exces neimputabil, noul Cod penal reglementeaz situaia n care
o persoan, aflat n stare de legitim aprare sau n stare de necesitate, verificnd totodat
o stare psiho-fizic special (tulburarea sau temerea, n cazul strii de legitim aprare; lipsa
contientizrii nu i-a dat seama , n ipoteza strii de necesitate), comite o fapt
prevzut de legea penal, depind limitele de proporionalitate dintre atac i aprare
(limitele unei aprri proporionale cu gravitatea atacului), respectiv dintre pericol i actul
salvrii (pricinuiete urmri vdit mai grave dect cele care s-ar fi putut produce dac
pericolul nu era nlturat).
n concepia legii, legitima aprare i starea de necesitate n formele lor proprii sunt
cauze generale de excludere a infraciunii, sub natura juridic specific de cauze justificative,
spre deosebire de excesul neimputabil, care ilustreaz formele improprii n materie de stare de
legitim aprare, respectiv de stare de necesitate, conferindu-se tot statutul de instituie care
exclude existena infraciunii, dar sub natura juridic specific de cauz de neimputabilitate.
Potrivit reglementrii n vigoare, excesul neimputabil n caz de legitim aprare presupune
ndeplinirea cumulativ a urmtoarelor condiii:
-fapt prevzut de legea penal s fie svrit de o persoan aflat n stare de legitim aprare
(aadar, cu ocazia unei legitime aprri care s ntruneasc toate cerinele acestei instituii, mai
puin proporia dintre aprare i atacul care a determinat-o);
-prin svrirea faptei s se depeasc limitele unei aprri proporionale cu gravitatea atacului;
depirea limitelor proporionalitii dintre aprare i atac s fie cauzat de starea de tulburare sau
temere provocat de atac.
Excesul neimputabil n cazul strii de necesitate (art. 26 alin. 2 C.P.) presupune
ndeplinirea cumulativ a urmtoarelor condiii:
-fapt prevzut de legea penal s fie svrit de o persoan aflat n stare de necesitate (aadar,
ntr-o ocazie care s ntruneasctoate cerinele acestei instituii, mai puin proporia dintre pericol i
salvare);
-ca urmare a comiterii faptei s se produc urmri vdit mai grave dect cele care ar fi intervenit n
ipoteza n care fptuitorul nu ar fi acionat n vederea nlturrii pericolului; fptuitorul s nu i fi
dat seama, la data executrii, de mprejurarea anterior indicat.
6. Cazul fortuit
Potrivit art. 31 C.P. nu este imputabil fapt prevzut de legea penal al crei
rezultat e consecina unei mprejurri care nu putea fi prevzut. Excluderea infraciunii n ipoteza
incidenei cazului fortuit atrage efecte in rem,constituind excepia de la consecina tipic a cauzelor
de neimputabilitate, prezentnd o seriede particulariti n rndul acestora.Fiind de esena cazului
fortuit, pot fi indicate urmtoarele particulariti:
- imposibilitatea obiectiv, general, de prevedere a ivirii mprejurrii (sau a momentului
apariiei acesteia), care, suprapus peste activitatea licit sau ilicit a fptuitorului, conduce n
final la un rezultat relevant penal, dar neimputabil;
13

- producerea unor efecte in rem, ca urmare a extinderii i generalizrii unei cauze cu origine
de ordin subiectiv, dar obiectivat n urma recurgerii, n mod rezonabil, la un proces
comparativ
- reinerea surselor variate ale cazului fortuit (fenomene ale naturii, defeciuni tehnice,
comportamente imprudente, manifestri ale unor animale .a.).
7. Eroarea
Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal svrit de persoana care, n
momentul comiterii acesteia, nu cunotea existena unei stri, situa ii ori mprejurri de care
depinde caracterul penal al faptei.Dispoziiile se aplic i faptelor svr ite din culp pe care legea
penal le pedepsete, numai dac necunoaterea strii, situaiei ori mprejurrii respective nu este ea
nsi rezultatul culpei. Nu constituie circumstan agravant sau element circumstan ial agravant
starea, situaia ori mprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o n momentul svr irii
infraciunii.
Nu este imputabil fapta prevzut de legea penal svrit ca urmare a necunoa terii sau
cunoaterii greite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei mprejurri care nu putea fi n
niciun fel evitat.
Art. 30 C.P. reglementeaz eroarea pe baza clasificrii moderne care distinge ntre
eroare asupra elementelor constitutive ale infraciunii (eroare asupra tipicitii) i eroarea
asupra caracterului interzis, ilicit, al actului (eroarea asupra antijuridicitii, asupra
caracterului justificat / nejustificat al faptei).
Eroarea poate fi de fapt (legitim aprare putativ), de drept extrapenal (necunoaterea
dispoziiilor unei hotrri de guvern nepublicate), sau de drept penal (eroare asupra condiiilor
cauzelor justificative) .
Aadar, art. 30 alin. 1 i 2 C.P. consacr o eroare de fapt asupra tipicitii; art. 30 alin. 4 C.P.
reglementeaz o eroare de drept extrapenal asupra tipicitii; art. 30 alin. 5 C.P. se refer att la o
eroare asupra antijuridicitii (eroare de fapt sau de drept penal), dar i la o eroare de drept penal,
invincibil, ca eroare asupra tipicitii !
CAPITOLUL IV. FORMELE INFRACIUNII (INTENIONATE)
Conform doctrinei penale exista dou perioade n care se desfoar activitatea
infracional, anume: perioada intern (subiectiv, intern) i perioada extern (fizic).
n perioada intern, de formare a hotrrii infracionale, se disting trei momente:
naterea ideii infracionale, deliberarea i luarea hotrrii de a svri infraciunea. Perioada
intern preced ntotdeauna perioada extern, ulterior lurii hotrrii infracionale trecndu-se
la realizarea acesteia. n perioada extern (care cuprinde ntreaga realizare exterioar, prin activiti
efectuate n vederea realizrii hotrrii de a svri infraciunea), procesul infracional (poate)
parcurge mai multe faze, ca etape succesive, caracterizate printr-un anumit grad de realizare a
hotrrii infracionale, distingndu-se urmtoarele:
- Faza actelor de pregtire: se caracterizeaz prin desfurarea unor activiti menite s
pregteasc executarea infraciunii.
- Faza actelor de executare: se caracterizeaz prin trecerea la executarea hotrrii
infracionale, prin ndeplinirea de activiti prin care se realizeaz actul de conduit interzis de
legea penal. La nivelul acestei faze e posibil ca executarea s fie ntrerupt, sau, dei este
dus pn la capt nu se produce rezultatul periculos (tentativa). Dac a avut loc svrirea n
ntregime a faptei i s-a produs rezultatul acesteia, se trece n faza urmtoare, faza urmrilor, a
rezultatului.
- Faza urmrilor: se caracterizeaz prin producerea rezultatului socialmente periculos, a
urmrii imediate, care n majoritatea cazurilor se produce n momentul nfptuirii integrale
a faptei, care marcheaz, de regul, momentul final al infraciunii.
14

Se ntlnesc ns i situaii n care fapt, sau doar urmrile acesteia, se prelungesc n timp, fie prin
amplificarea urmriiiniiale, fie prin continuarea activitii de executare a infraciunii, pn la
epuizarea procesuluiinfracional, dincolo de care nu se mai pot produce niciun fel de urmri
imediate momentul epuizrii.
1.ACTELE PREPARATORII
Definitie. Sunt actele prin care se pregateste savarsirea unei infractiuni. Actele de pregtire, ca faz
n procesul svririi infraciunii, nu sunt definite prin dispoziiile prii generale a C.P., doctrina
penal apreciindu-le, n mod unanim, ca fiind acele activiti care constau n procurarea sau
adaptarea mijloacelor ori a instrumentelor de svrire a infraciunii, ori n crearea de condiii
favorabile comiterii acesteia. Faza actelor preparatorii poate lipsi, atunci cnd fptuitorul trece
direct la comiterea infraciunii.Caractere:
- sunt posibile numai la infractiunile intentionate;
- pot consta in: activitati de procurare de informatii; adaptare a mijloacelor sau instrumentelor;
crearea conditiilor de savarsire a faptelor;
- nu cunosc o reglementare expresa in Codul penal, asemenea tentativei.
Conditii de existenta:
- sa rezulte neindoielnic ca sunt efectuate in vederea savarsirii unei infractiuni;
- sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva de creare a conditiilor pentru savarsirea infractiunii
(procurarea unui pistol);
- sa nu cuprinda acte ce intra in continutul elementului material al infractiunii; sa nu faca parte din
actele de executare;
- sa fie intentionate;
- sa fie savarsite de catre insasi persoana care va comite infractiunea.
Feluri:
- acte de pregatire materiala ( procurarea unui cutit);
- acte de pregatire morala(culegerea de date si informatii cu privire la locul si timpul savarsirii
infractiunii ). Ele creeaza conditiile psihice favorabile comiterii infractiunii.
Regimul de sanctionare
In doctrina penala s-au conturat doua teze privind sanctionarea actelor preparatorii, si anume:
1) teza incriminarii, care sustine pedepsirea acestora, astfel: incriminarea nelimitata a tuturor actelor
preparatorii; incriminarea limitata numai a acelora care prezinta un pericol social;
2) teza neincriminarii, care are drept argument faptul ca actele preparatorii doar pregatesc
infractiunea, neavand deci un pericol social.
In dreptul penal roman se opteaza pentru teza neincrimnarii, (acestea nu se sanctioneaza). Sunt si
exceptii, printre care: cand actele preparatorii sunt asimilate tentativei si pedepsite ca atare, la acele
infractiuni grave (art. 173 alin. 2 C. pen.) - privind sanctionarea tentativei la infractiunile contra
statului; cand actele preparatorii sunt assimilate infractiunilor consumate (art. 285 C. pen.); cand
actele preparatorii sunt savarsite de alte persoane decat autorul(culegerea de date).
2. Tentativa Tentativa este prevzut n Codul penal, partea general, Titlul II, Capitol IV, art. 3234. n concepia legii, Tentativa const n punerea n executare a inteniei de a svri
infraciunea, executare care a fost ns ntrerupt sau nu i-a produs efectul. Formularea din
art. 32 C.P. dispoziie de debut n materia afectat tentativei red definiia, deopotriv i
coninutul tentativei (totalitatea condiiilor obiective i subiective ce o caracterizeaz drept
infraciune form atipic), dup cum rezult i formele sub care se prezint (cele relevante
penal, pedepsibile).Concepia codului n vigoare privind incriminarea (limitat) a tentativei i
sistemul de sancionare (diversificarea de pedeaps regula), rezult din dispoziiile art. 33 C.P. n
articolul imediat urmtor se consacr cele dou cauze generale de nepedepsire a tentativei:
desistarea i mpiedicarea producerii rezultatului (art. 34 C.P.).
15

n lumina definiiei legale, tentativa este acea form (atipic, imperfect) a infraciunii, care const
n punerea n executare a hotrrii infracionale intenionate, care a fost ns ntrerupt sau, dei
actul de executare a fost realizat integral, acesta nu i-a produs efectul, nefiind astfel atras
consumarea infraciunii. Fiind o form a infraciunii, la nivelul elementelor analitice (obiect,
subiect, latur obiectiv, latur subiectiv) sunt de sesizat urmtoarele particulariti:
- Obiectul i subiecii Obiectul tentativei este acelai cu al faptei consumate, cu deosebirea c, n
situaia tentativei se creeaz un pericol direct pentru existena sa. Ct privete subiecii tentativei,
exist identitate cu situaia infraciunii fapt consumat.
- Latura obiectiv cuprinde i n cazul tentativei aceleai (trei) componente obligatorii, ns cu
diferene notabile fa de faptul consumat, att n ceea ce privete elementul material, ct i urmarea
imediat. Astfel, elementul material (actul de executare) se realizeaz exclusiv prin aciunea care
potrivit gradaiilor indicate n art. 32 alin. 1 C.P. dup caz, se ntrerupe sau se realizeaz integral,
fr ns a se produce urmarea (rezultatul) faptei tipice; Rezultatul (urmarea) tentativei const n
pericolul direct creat asupra obiectului juridic al infraciunii; Raportul de cauzalitate se stabilete
ntre elementul material al tentativei i pericolul creat pentru valoarea social ocrotit de norma de
incriminare.
- Latura subiectiv forma de vinovie ce caracterizeaz tentativa este ntotdeauna intenia, direct
sau indirect (ceea ce decurge din nsi definiia legal).
Pornind de la aceste particulariti ce in de specificul tentativei, doctrina este unanim
n aprecierea potrivit creia tentativa nu este posibil la urmtoarele categorii de infraciuni:
- Infraciuni omisive proprii. n cazul infraciunilor comisiv-omisive tentativa este, ns, posibil.
- Infraciuni de obicei.
- Infraciuni de executare prompt (ex.: ameninarea comis prin viu grai).
- Infraciuni comise din culp.
- Infraciuni praeterintenionate propriu-zise (forma tip).
- Infraciuni de consumare anticipat (ex.: luarea de mit).
***Formele tentativei
Din reglementarea cuprins n art. 32 alin. 1 C.P. rezult c tentativa se poate manifesta sub
urmtoarele forme:
- Tentativ imperfect tentativ perfect (o prim clasificare avnd n vedere gradul de realizare a
executrii, criteriu relevat de lege).
- Tentativa proprie tentativa improprie (criteriu de clasificare indicat de doctrin).
- Tentativa idonee tentativa neidonee (criteriu de clasificare indicat de doctrin nconsiderarea
dispoziiilor legale).
*Tentativa imperfect, ntrerupt sau neterminat, prevzut n art. 32 alin. 1 teza I C.P., const n
punerea n executare a inteniei de a svri infraciunea, executare care a fost ns ntrerupt, astfel
nct nu a mai avut loc consumarea.
*Tentativa perfect, terminat sau fr efect, const n punerea n executare a inteniei de a svri
infraciunea, executare care nu i-a produs ns efectul, caracterizat prin executarea integral a
activitii infracionale, fr a se produce ns urmarea faptei tipice, ceea ce nseamn lipsa
consumrii.
Tentativa imperfect este posibil att la infraciunile de pericol, ct i la cele derezultat, spre
deosebire de tentativa perfect, care este posibil, de regul, doar la infraciunile de rezultat.
*n literatura penal sunt prezentate i alte forme ale tentativei, reinndu-se: tentativa proprie
tentativa improprie. Atunci cnd, din punct de vedere al mijloacelor folosite i al existenei
obiectului material al infraciunii, activitatea fptuitorului are toate ansele de a se realiza
consumarea infraciunii, ne aflm n prezena tentativei proprii, respectiv tentativa este improprie
atunci cnd fie datorit unor condiii obiective care nu depind de fptuitor, innd de insuficiena
16

sau defectuozitatea mijloacelor folosite sau lipsa obiectului material din locul n care credea
fptuitorul c este, sau dimpotriv, datorit unor condiii subiective, innd de modul n care a fost
conceput aciunea, rezultatul nu s-a produs .
*Tentativa idonee presupune acte ce creeaz o stare de pericol pentru valoarea social ocrotit,
acte care, la momentul comiterii lor, fceau s apar ca probabil producerea urmrii vizate de
autor. Tentativa neidonee , exist atunci cnd datorit modului cum a fost conceput executarea,
nu se poate pune problema crerii unei stri de pericol pentru valoarea social ocrotit, fiind evident
pentru orice observator de factur medie c aciunea comis nu are nicio ans s produc
rezultatul .
Potrivit art. 32 alin. 2 C.P., nu exist tentativ atunci cnd imposibilitatea deconsumare a
infraciunii este consecina modului cum a fost conceput executarea.
Sancionarea tentativei
Tentativa se sancioneaz doar atunci cnd legea prevede n mod explicit acest lucru, iar pedeapsa
se aplic n limite mai reduse fa de cele prevzute pentru infraciunea consumat.
Dispoziia privind sancionarea tentativei n partea special sau n legile speciale poate fi cuprins n
chiar articolul care incrimineaz fapta (art. 188 N.C.p.) sau poate fi prevzut ntr-un
articol distinct, cu referire la o ntreag grup de infraciuni (art. 231 N.C.p. cu referire la
infraciunile de furt). Potrivit art. 33 alin.2 N.C.p., tentativa se sancioneaz cu pedeapsa prevzut
de lege pentru infraciunea consumat, ale crei limite se reduc la jumtate. Spre exemplu, dac
pentru o fapt legea prevede pedeapsa nchisorii de la 10 la 20 de ani, tentativa se va sanciona cu o
pedeaps cuprins ntre 5 i 10 ani. Cnd pentru infraciunea consumat legea prevede
pedeapsa deteniunii pe via, iar instana s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancioneaz cu
pedeapsa nchisorii de la 10 la 20 de ani.
Mecanismul de sancionare al tentativei prevzut de noul Cod penal este identic cu cel consacrat
anterior, singura diferen fiind dat de limita mai redus a nchisorii ce se substituie deteniunii pe
via de la 10 la 20 de ani potrivit art. 33 N.C.p., fa de 10-25 de ani potrivit art. 21 alin.2 C.p.
Cauzele de nepedepsire a tentativei
n materia tentativei pedepsibile (relevante penal), legiuitorul penal nscrie dou cauze legale,
generale i personale de nepedepsire a autorului unei fapte tentate, reprezentate de desistare i de
mpiedicarea producerii rezultatului, corespunztor art. 34 alin. 1 C.P., precum i regimul actelor
ndeplinite pn n momentul desistrii sau al mpiedicrii producerii rezultatului, acte ncetenite
n doctrin sub denumirea de acte de executare calificat / calificate art. 34 alin. 2 C.P. [v. i art.
51 C.P.] Desistarea
Desistarea implic adoptarea unei anumite atitudini (de regul, pasiv), de renunare la comiterea
unei aciuni n curs, de abandonare a executrii, dei persoana avea posibilitatea s o continue. De
ex., persoana ndreapt arma spre victim, dar nu (mai) trage, sau ptrunde ntr-un anumit loc cu
intenia de a sustrage un bun, dar se rzgndete i pleac fr a mai lua obiectul n cauz.
mpiedicarea producerii rezultatului mpiedicarea producerii rezultatului const n atitudinea
activ a persoanei care a executat n ntregime actul infracional de executare, de a mpiedica efectiv
producerea urmrii faptei tipice, deci, consumarea infraciunii. Conform prevederilor legale, autorul
care mpiedic producerea rezultatului are dou posibiliti:Una dintre posibiliti const n aciunea
de a aduce la cunotina autoritilor aciunea comis pn n acel moment, astfel nct acestea s
intervin n timp util pentru a mpiedica apariia consumrii infraciunii - Cealalt posibilitate
const n a mpiedica nemijlocit, el nsui, consumarea infraciunii.n cazul n care autoritile
anunate nu vor aciona la timp pentru mpiedicarea producerii rezultatului, s-au conturat, n
doctrin, dou soluii:- Autorul nu va fi pedepsit, deoarece a anunat n timp util autoritile.
- Autorul va fi pedepsit putndu-se trage la rspundere penal i persoana vinovat, dincadrul
autoritii, pentru infraciunea de sine-stttoare comis de aceasta
17

TITLUL III. PEDEPSELE APLICABILE PERSOANEI FIZICE

CAPITOLUL II. PEDEPSELE PRINCIPALE
Pedeapsa principal este cea aplicat ca urmare a svririi unei infraciuni. Ea se aplic
pentru o singur infraciune, n funcie de vinovia stabilit, de incriminarea acesteia i n msura
n care nu sunt condiii care s mpiedice aplicarea acestei sanciuni penale. n dreptul nostru,
legiuitorul a reglementat trei categorii de pedepse aplicabile persoanei fizice: pedepsele principale,
pedepsele complementare, pedepsele accesorii.
Potrivit art. 53 N.C.p. (art. 53 C.p.), pedepsele principale aplicabile persoanei fizice sunt:
a) Deteniunea pe via;
b) nchisoarea;
c) Amenda. Noul Cod penal nu a adus aadar modificri n privina speciilor de pedeaps
principal existente anterior.
a) Deteniunea pe via
Deteniunea pe via const n privarea de libertate pe durat nedeterminat i se execut
potrivit legii privind executarea pedepselor. Este o sanciune absolut determinat, nefiind
susceptibil de individualizare. Totui, deteniunea pe via un este de regul perpetu. Legiuitorul a
prevzut nlocuirea pedepsei deteniunii pe via n pedeapsa cu nchisoarea n momentul n care
condamnatul mplinete o anumit vrst. Dac la data pronunrii hotrrii de condamnare
inculpatul a mplinit vrsta de 65 de ani, n locul deteniunii pe via i se aplic pedeapsa nchisorii
pe timp de 30 de ani i pedeapsa interzicerii exercitrii unor drepturi pe durata ei maxim.
n caz de comutare, perioada executrii ca deteniune pe via se socotete ca fiind executat
n contul pedepsei cu nchisoarea. n cazul comutrii sau nlocuirii pedepsei deteniunii pe via cu
pedeapsa nchisorii, perioada de deteniune executat se consider ca parte executat din pedeapsa
nchisorii. n cazul n care cel condamnat la pedeapsa deteniunii pe via a mplinit vrsta de 65 de
ani n timpul executrii pedepsei, pedeapsa deteniunii pe via poate fi nlocuit cu pedeapsa
nchisorii pe timp de 30 de ani i pedeapsa interzicerii exercitrii unor drepturi pe durata ei maxim,
dac a avut o bun conduit pe toat durata executrii pedepsei, a ndeplinit integral obligaiile
civile stabilite prin hotrrea de condamnare, afar de cazul cnd dovedete c nu a avut nicio
posibilitate s le ndeplineasc, i a fcut progrese constante i evidente n vederea reintegrrii
sociale.
b) nchisoarea
nchisoarea const n privarea de libertate pe durat determinat, cuprins ntre 15 zile i 30
de ani, i se execut potrivit legii privind executarea pedepselor.
Pedeapsa nchisorii cunoate dou categorii de limite, prevzute n partea general a Codului,
respectiv n partea special sau n legi penale speciale. Astfel:
Limite generale. Prevzute, aa cum reiese din chiar denumirea lor, n partea general a
Codului penal, ele nu pot fi niciodat depite, indiferent de natura i numrul cauzelor de agravare
i de atenuare incidente. Potrivit art. 60 N.C.p. (art. 53 C.p.), acestea sunt cuprinse ntre 15 zile
(minim general) i 30 de ani (maxim general). ntre aceste limite generale, se situeaz limitele
speciale ale pedepsei, prevzute de normele de incriminare pentru fiecare infraciune n parte.
Limitele speciale. Sunt prevzute pentru fiecare infraciune n parte, n funcie de pericolul
social al acestora. De exemplu, pentru omorul n form simpl, limitele de pedeaps prevzute n
cuprinsul art. 188 N.C.p. (art. 174 C.p.) sunt nchisoarea de la 10 ani (minim special) la 20 ani
(maxim special). ntotdeauna, minimul special este mai mare dect minimul general, iar maximul
special este mai mic dect maximul general.
c) Amenda
Pedeapsa amenzii const n suma de bani pe care condamnatul este obligat s o plteasc
statului. Reglementarea pedepsei amenzii a fost complet modificat de prevederile noului Cod
18

penal. Noul Cod penal, introduce sistemul zilelor-amend pentru calcularea cuantumului amenzii ce
trebuie pltit. Conform NCP Cuantumul amenzii se stabilete prin sistemul zilelor-amend. Suma
corespunztoare unei zile-amend, cuprins ntre 10 lei i 500 lei, se nmulete cu numrul zileloramend, care este cuprins ntre 30 de zile i 400 de zile.
Instana stabilete numrul zilelor-amend potrivit criteriilor generale de individualizare a
pedepsei. Cuantumul sumei corespunztoare unei zile-amend se stabilete innd seama i de
obligaiile legale ale condamnatului fa de persoanele aflate n ntreinerea sa.
Limitele speciale ale zilelor amend sunt cuprinse ntre:
a) 60 i 180 de zile-amend, cnd legea prevede pentru infraciunea svrit numai pedeapsa
amenzii;
b) 120 i 240 de zile-amend, cnd legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
nchisorii de cel mult doi ani;
c) 180 i 300 de zile-amend, cnd legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
nchisorii mai mare de 2 ani.Exemplu: s presupunem c o persoan comite o infraciune de furt,
sancionat potrivit art. 228 N.C.p. cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend, iar instana se
orienteaz spre pedeapsa amenzii. n acest caz, mai nti instana va stabili numrul zileloramend.
Fiind o amend prevzut alternativ cu nchisoarea mai mare de 2 ani, limitele speciale ale zileloramend vor fi 180, respectiv 300. ntre aceste limite, pe baza criteriilor generale de individualizare,
instana va stabili numrul de zile-amend, spre exemplu 250. Ulterior, instana stabilete suma
corespunztoare unei zile-amend, ntre 10 i 500 lei, avnd n vedere situaia material a
condamnatului i obligaiile sale. S presupunem c instana stabilete un cuantum de 50 lei pentru
o zi-amend. n fine, pentru a determina suma pe care condamnatul va trebui s o plteasc, instana
nmulete suma corespunztoare unei zile-amend cu numrul zilelor-amend stabilit. n exemplul
nostru, suma va fi 50 X 250 = 7500 lei. n cazul n care amenda nu este pltit, noul Cod penal
prevede dou modaliti de reindividualizare a acesteia.
Dac prin infraciunea svrit s-a urmrit obinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa
prevzut de lege este numai amenda ori instana opteaz pentru aplicarea acestei pedepse, limitele
speciale ale zilelor-amend se pot majora cu o treime. Dac prin infraciunea svrit s-a urmrit
obinerea unui folos patrimonial, pe lng pedeapsa nchisorii, se poate aplica i pedeapsa amenzii.
La stabilirea cuantumului sumei corespunztoare unei zile-amend se va ine seama de valoarea
folosului patrimonial obinut sau urmrit.
A) nlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa nchisorii
Potrivit art. 63 N.C.p., dac persoana condamnat, cu rea-credin, nu execut pedeapsa
amenzii, n tot sau n parte, numrul zilelor-amend neexecutate se nlocuiete cu un numr
corespunztor de zile cu nchisoare. Dac amenda neexecutat a nsoit pedeapsa nchisorii, numrul
zilelor-amend neexecutate se nlocuiete cu un numr corespunztor de zile cu nchisoare, care se
adaug la pedeapsa nchisorii, pedeapsa astfel rezultat fiind considerat o singur pedeaps.n
cazul nlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa nchisorii, n condiiile prevazute mai sus, unei zileamend i corespunde o zi de nchisoare.
B) Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate n folosul comunitii
Potrivit art. 64 N.C.p., n cazul n care pedeapsa amenzii nu poate fi executat n tot sau n
parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimmntul acesteia, instana
nlocuiete obligaia de plat a amenzii neexecutate cu obligaia de a presta o munc neremunerat
n folosul comunitii, afar de cazul n care, din cauza strii de sntate, persoana nu poate presta
aceast munc. Unei zile-amend i corespunde o zi de munc n folosul comunitii.
Este o reglementare nou, care nu are corespondent n Codul penal din 1969. n baza art. 631
C.p., nlocuirea nu era posibil i nici nu exista o alt modalitate de executare n situaia n care
condamnatul nu se sustrgea cu rea credin de la plata amenzii. Potrivit noii reglementri,
19

nlocuirea cu munca n folosul comunitii se face doar pe baza consimmntului condamnatului.

Dac acesta nu i d consimmntul, amenda se nlocuiete cu pedeapsa nchisorii.
Dac amenda nlocuit a nsoit pedeapsa nchisorii, obligaia de munc n folosul
comunitii se execut dup executarea pedepsei nchisorii. Coordonarea executrii obligaiei de
munc n folosul comunitii se face de serviciul de probaiune. Executarea muncii n folosul
comunitii dispus nceteaz prin plata amenzii corespunztoare zilelor-amend rmase
neexecutate.
Instana nlocuiete zilele-amend neexecutate prin munc n folosul comunitii cu un
numr corespunztor de zile cu nchisoare, dac:
a) persoana condamnat nu execut obligaia de munc n folosul comunitii n condiiile
stabilite de instan;
b) persoana condamnat svrete o nou infraciune descoperit nainte de executarea
integral a obligaiei de munc n folosul comunitii. Zilele-amend neexecutate prin munc n
folosul comunitii la data condamnrii definitive pentru noua infraciune, nlocuite cu nchisoarea,
se adaug la pedeapsa pentru noua infraciune.
Dac persoana condamnat, aflat n situaia prevazuta, nu i d consimmntul la
prestarea unei munci neremunerate n folosul comunitii, amenda neexecutat se nlocuiete cu
pedeapsa nchisorii.
CAPITOLUL II. Pedeapsa accesorie
Conform art. 54 ART. 54 Pedeapsa accesorie const n interzicerea exercitrii unor drepturi,
din momentul rmnerii definitive a hotrrii de condamnare i pn la executarea sau considerarea
ca executat a pedepsei privative de libertate si se aplica doar persoanei fizice.
Pedeapsa accesorie cunoaste o reglementare diferita fata cea veche, atat sub aspectul
modului de aplicare cat si sub aspectul continutului, dupa cum aceasta insoteste pedeapsa
detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii.
Raiunea reglementrii acestor pedepse a fost dat de necesitatea lrgirii paletei de sanciuni
care s permit judectorului o ct mai eficient individualizare judiciar a pedepselor. Scopul lor
este acela de a da eficien mai mare pedepsei principale i de a preveni svrirea de ctre
condamnat de noi fapte antisociale.
Pedepsele accesorii au fost definite ca ..pedepse secundare (alturate) privative de drepturi,
care nsoesc n mod necesar pedeapsa principal a deteniunii pe via. Ele vin s adauge la
pedeapsa principal a nchisorii, cnd s-a dispus interzicerea drepturilor prevzute de art. 66 C. pen.
ca pedeaps accesorie, i se execut de la rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare i pn la
executarea ei sau pn la intervenirea altor cauze de stingere a executrii.
Pedeapsa accesorie se aplic de drept n cazul deteniunii pe via i se execut de la
rmnerea definitiv a hotrrii pn la terminarea executrii pedepsei principale [art. 65 alin. (2) i
(3) C. pen.]. Totui, n privina deteniunii pe via, exist o situaie cnd pedeapsa accesorie se pune
n executare la data liberrii condiionate ori dup ce pedeapsa a fost considerat ca executat, i
anume n cazul celei prevzute de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen. privind interzicerea exercitrii
dreptului strinului de a se afla n Romnia [art. 65 alin. (4) C. pen.].
Art. 65 reglementeaza Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii
exercitarii unor drepturi
(1)Pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in art. 66 si anume :
a)dreptul de a fi ales n autoritile publice sau n orice alte funcii publice;
b)dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;dreptul de a alege;
d) dreptul de a alege;
f)drepturile printeti;
g)dreptul de a fi tutore sau curator;
20

h)dreptul de a ocupa funcia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfura activitatea de care
s-a folosit pentru svrirea infraciunii;
i)dreptul de a deine, purta i folosi orice categorie de arme;
j)dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instan;
k)dreptul de a prsi teritoriul Romniei;
l)dreptul de a ocupa o funcie de conducere n cadrul unei persoane juridice de drept public;
m)dreptul de a se afla n anumite localiti stabilite de instan;dreptul de a se afla n anumite locuri
sau la anumite manifestri sportive, culturale ori la alte adunri publice, stabilite de instan;
n)dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a
comis infraciunea sau cu alte persoane, stabilite de instan, ori de a se apropia de acestea;
o)dreptul de a se apropia de locuina, locul de munc, coala sau alte locuri unde victima desfoar
activiti sociale, n condiiile stabilite de instana de judecat, a caror exercitare a fost interzisa de
instanta ca pedeapsa complementara.
(2) In cazul pedepsei detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie consta in interzicerea de catre instanta
a exercitarii drepturilor prevazute mai sus si in art 66 NCP de la lit a)-o) sau a unora dintre acestea.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitrii unor drepturi se execut din momentul rmnerii
definitive a hotrrii de condamnare i pn cnd pedeapsa principal privativ de libertate a fost
executat sau considerat ca executat.
(4) n cazul deteniunii pe via, pedeapsa accesorie avnd coninutul prevzut la art. 66 alin.(1)lit.
(c) si anume dreptul strinului de a se afla pe teritoriul Romniei se pune n executare la data
liberrii condiionate sau dup ce pedeapsa a fost considerat ca executat.
CAPITOLUL III.Pedepsele complementare
Pedepsele complementare (art. 55 C. pen.) aplicabile persoanei fizice sunt:
a) interzicerea exercitrii unor drepturi pe o perioad de la 1 la 5 ani;
b) degradarea militar;
c) publicarea hotrrii de condamnare.
Considernd c asigurarea eficienei juridice a pedepsei nchisorii i a amenzii penale
aplicate condamnatului pentru svrirea unor infraciuni nu este suficient doar prin executarea ei,
legiuitorul a prevzut ca acestei pedepse principale s i se poat altura i o alt categorie de
pedepse secundare, denumite pedepse complementare. n acest mod. n afar de privaiunile
individuale care rezult din executarea unei pedepse principale (nchisoarea sau amenda),
condamnatul va trebui s suporte i alte constrngeri viznd interzicerea exercitrii unor drepturi.
a) Pedeapsa complementar a interzicerii unor drepturi
Ea poate fi aplicat obligatoriu sau facultativ. Se aplic obligatoriu atunci cnd norma de
incriminare o prevede i se aplic facultativ atunci cnd, dei nu este prevzut n norma de
incriminare, instana apreciaz c se impune aplicarea ei pentru ntregirea coninutului pedepsei
principale. Pedeapsa complementar a interzicerii exercitrii unor drepturi este o pedeaps
restrictiv de drepturi, care const n interzicerea temporar a exercitrii anumitor drepturi ale
condamnatului, ca un complement, un adaos la pedeapsa principal a nchisorii sau a amenzii pe
lng care se aplic. Ea nu poate fi aplicat niciodat de una singur. Este o pedeaps determinat,
deoarece legea penal stabilete clar drepturile a cror exercitare poate fi interzis, instana de
judecat fiind cea care stabilete perioada i care dintre aceste drepturi nu vor putea fi exercitate.
Coninutul pedepsei complementare a interzicerii exercitrii unor drepturi
(1) Pedeapsa complementar a interzicerii exercitrii unor drepturi const n interzicerea
exercitrii, pe o perioad de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre urmtoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales n autoritile publice sau n orice alte funcii publice;
b) dreptul de a ocupa o funcie care implic exerciiul autoritii de stat;
c) dreptul strinului de a se afla pe teritoriul Romniei;
21

d) dreptul de a alege;
e) drepturile printeti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfura activitatea
de care s-a folosit pentru svrirea infraciunii;
h) dreptul de a deine, purta i folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instan;
j) dreptul de a prsi teritoriul Romniei;
k) dreptul de a ocupa o funcie de conducere n cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla n anumite localiti stabilite de instan;
m) dreptul de a se afla n anumite locuri sau la anumite manifestri sportive, culturale ori la
alte adunri publice, stabilite de instan;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu
care a comis infraciunea sau cu alte persoane, stabilite de instan, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuina, locul de munc, coala sau alte locuri unde victima
desfoar activiti sociale, n condiiile stabilite de instana de judecat.
(2) Cnd legea prevede interzicerea exercitrii dreptului de a ocupa o funcie public,
instana dispune interzicerea exercitrii drepturilor prevzute n alin. (1) lit. a) i lit. b).
(3) Interzicerea exercitrii drepturilor prevzute n alin. (1) lit. a) i lit. b) se dispune
cumulativ.(4) Pedeapsa prevzut n alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci cnd exist motive
ntemeiate de a crede c viaa persoanei expulzate este pus n pericol ori c persoana va fi supus
la tortur sau alte tratamente inumane ori degradante n statul n care urmeaz a fi expulzat.
(5) Cnd dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevzute n alin. (1) lit. n) i lit. o),
instana individualizeaz n concret coninutul acestei pedepse, innd seama de mprejurrile
cauzei.
b) Pedeapsa complementar a degradrii militare
Aceast pedeaps complementar are o reglementare identic in vechiul si noul Cod Penal,
neintervenind modificri n privina ei.Potrivit art. 69 N.C.p. (art. 67 C.p.), degradarea militar
const n pierderea gradului i a dreptului de a purta uniform. Degradarea militar se aplic n mod
obligatoriu condamnailor militari i rezerviti, dac pedeapsa principala stabilit este nchisoarea
mai mare de 10 ani sau deteniunea pe via i se aplic facultativ, pentru infraciuni svrite cu
intenie, dac pedeapsa principal stabilit este de cel puin 5 ani i de cel mult 10 ani. Cu alte
cuvinte, degradarea militar nu poate fi aplicat dac este vorba de o infraciune svrit cu orice
form de vinovie, iar pedeapsa stabilit este mai mic de 5 ani. De asemenea, nu se poate aplica
dac este vorba despre o infraciune svrit din culp, iar pedeapsa stabilit este nchisoarea mai
mic sau egal cu 10 ani.Pedeapsa complementar a degradrii militare se pune n executare din
momentul rmnerii definitive a hotrrii de condamnare. Reabilitarea nu are ca efect redarea
gradului militar.
c) Publicarea hotrrii de condamnare
Este o pedeaps complementar nou. Ea are ns o tradiie n dreptul nostru, fiind
reglementat i de Codul penal din 1937. Raiunea reintroducerii ei n dreptul nostru este legat de
efectul de prevenie general pe care difuzarea unor hotrri de condamnare l poate avea, mai ales
n cazul unor fapte a cror comitere este mai puin mediatizat. Potrivit art. 70 N.C.p., publicarea
hotrrii definitive de condamnare se poate dispune cnd, innd seama de natura i gravitatea
infraciunii, mprejurrile cauzei i persoana condamnatului, instana apreciaz c publicarea va
contribui la prevenirea svririi altor asemenea infraciuni. Hotrrea de condamnare se public, pe
cheltuiala persoanei condamnate, n extras i fr a dezvlui identitatea altor persoane, n forma
stabilit de instan, ntr-un cotidian local sau naional, o singur dat.
22

CAPITOLUL IV. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Reprezinta operatiunea de adaptare a pedepsei si a executarii ei la cazul concret si la
persoana infractorului, astfel incat sa se asigure scopul ei si sa se realizeze finalitatea raspunderii
penale.Aceasta adaptare trebuie sa corespunda gravitatii infractiunii, pericolului socual concret al
acesteia, situatiei personale a infractorului, periculozitatii lui etc.Individualizarea legala este
obligatorie , fiind stabilita de legiutior prin determinarea unui cadru legal al pedepselor, a unor
coordonate de baza pentru individualizarea lor, cum ar fi limitele pedepselor, cauzele de modificare
a pedepselor, circumstantele agravante si atenuante etc.Individualizarea judiciara se aplica de catre
instanta de judecata inculpatului, tinand seama de imprejurarile concrete ale faptei.Art 74 NCP
prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei.(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului
pedepsei se face n raport cu gravitatea infraciunii svrite i cu periculozitatea infractorului, care
se evalueaz dup urmtoarele criterii: a) mprejurrile i modul de comitere a infraciunii, precum
i mijloacele folosite; b) starea de pericol creat pentru valoarea ocrotit; (criteriul este funcional n
materia tentativei sau a infraciunilor de pericol);c) natura i gravitatea rezultatului produs ori a
altor consecine ale infraciunii; criteriul opereaz n cazul infraciunilor de rezultat, dar referirea la
alte consecine privete i urmrile indirecte. De pild, n cazul unei infraciuni de distrugere nu se
are n vedere doar valoarea patrimonial a bunului distrus, ci i consecinele legate de
imposibilitatea folosirii acestuia (ex. numrul persoanelor afectate de nefuncionarea unei reele de
ap, electricitate etc.); d) motivul svririi infraciunii i scopul urmrit;e) natura i frecvena
infraciunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; se are n vedere dac sunt
infraciuni de aceeai natur i dac au fost comise la intervale relativ scurte, ceea ce ar proba o
specializare a infractorului;f) conduita dup svrirea infraciunii i n cursul procesului penal;
g) nivelul de educaie, vrsta, starea de sntate, situaia familial i social.
TITLUL IV. MASURILE DE SIGURANTA
Msurile de siguran sunt sanciuni de drept penal ce au caracter preponderent preventiv i
care pot fi luate numai dac s-a svrit o fapt prevzut de legea penal i nejustificat tocmai
pentru a se nltura o stare de pericol i pentru a se prentmpina svrirea altor fapte prevzute de
legea penal. Masurile de siguranta sunt prevazute la art. 107-112 NCP.
Masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea
savarsirii faptelor prevazute de legea penala.Masurile de siguranta se iau fata de persoana care a
comis o fapta prevazuta de legea penala, nejustificata.Masurile de siguranta se pot lua si in situatia
in care faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa.Conform art. 108 NCP masurile de siguranta sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicala;
c) interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii;
d) confiscarea speciala.
e) confiscarea extinsa.
Art. 109: Obligarea la tratament medical
(1) Daca faptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocata de consumul cronic de
alcool sau de alte substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat sa urmeze
un tratament medical pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature
starea de pericol. (2) Cand persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu urmeaza tratamentul, se
poate dispune internarea medicala. (3) Daca persoana obligata la tratament este condamnata la o
pedeapsa privativa de libertate, tratamentul se efectueaza si in timpul executarii pedepsei.
Art. 110: Internarea medicala Cand faptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de
substante psihoactive sau sufera de o boala infectocontagioasa si prezinta pericol pentru societate,
se poate lua masura internarii intr-o unitate sanitara de specialitate, pana la insanatosire sau pana la
obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.
23

Art. 111: Interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii
(1) Cand faptuitorul a savarsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il
fac inapt pentru ocuparea unei anumite functii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori
pentru desfasurarea unei alte activitati, se poate lua masura interzicerii exercitarii dreptului de a
ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.
(2) Masura de siguranta poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un
an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O noua cerere nu se poate face
decat dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Art. 112: Confiscarea speciala (1) Sunt supuse confiscarii speciale:
a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala;
b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei
fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane,
aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului
sau pastrarea folosului ori a produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala sau pentru a rasplati pe faptuitor;
e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite
persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;
f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.
(2) In cazul prevazut in alin. (1) lit. b) si lit. c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii
este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin
echivalent banesc, tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia
bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei
prevazute de legea penala, se dispune confiscarea lor in intregime.
(3) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. b) si lit. c), daca bunurile nu pot fi confiscate, intrucat
nu apartin infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va
confisca echivalentul in bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica in cazul faptelor savarsite prin presa.
(5) Daca bunurile supuse confiscarii potrivit alin. (1) lit. b)- e) nu se gasesc, in locul lor se
confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora.
(6) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscarii,
precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prev in alin. (1) lit. b) si lit. c).
TITLUL V. MASURILE EDUCATIVE
Masurile educative sunt sanctiuni de drept penal speciale pentru minori, care sunt menite sa
asigure educarea si reeducarea acestora prin instruirea scolara si profesionala, prin cultivarea n
constiinta acestora a respectului fata de valorile sociale.Masurile educative n dreptul penal romn
sunt consecintele raspunderii penale si se iau numai daca minorul a savrsit o infractiune.
Scopul masurilor educative este de a educa si reeduca minorul care a savrsit o infractiune,
de a asigura o schimbare n constiinta acestuia pentru respectarea valorilor sociale, prin dobndirea
unei pregatiri scolare si profesionale care sa-i permita o deplina integrare n viata sociala.
Conform art. 115 NCP Msurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de
libertate.1. Msurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civic; b) supravegherea; c) consemnarea la sfrit de sptmn; d) asistarea
zilnic.2. Msurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea ntr-un centru educativ; b) internarea ntr-un centru de detenie.
24

(2) Alegerea msurii educative care urmeaz s fie luat fa de minor se face, n condiiile
art. 114, potrivit criteriilor prevzute n art. 74 dupa cum urmeaza:
-Fa de minorul care, la data svririi infraciunii, avea vrsta cuprins ntre 14 i 18 ani se ia o
msur educativ neprivativ de libertate.
- Fa de minorul prevzut n alin. (1) se poate lua o msur educativ privativ de libertate n
urmtoarele cazuri:
a) dac a mai svrit o infraciune, pentru care i s-a aplicat o msur educativ ce a fost executat
ori a crei executare a nceput nainte de comiterea infraciunii pentru care este judecat;
b) atunci cnd pedeapsa prevzut de lege pentru infraciunea svrit este nchisoarea de 7 ani sau
mai mare ori deteniunea pe via.
MASURILE EDUCATIVE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE
1.STAGIUL DE FORMARE CIVICA (art 117 NCP)
(1) Msura educativ a stagiului de formare civic const n obligaia minorului de a participa la un
program cu o durat de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta s neleag consecinele legale i sociale la
care se expune n cazul svririi de infraciuni i pentru a-l responsabiliza cu privire la
comportamentul su viitor.
(2) Organizarea, asigurarea participrii i supravegherea minorului, pe durata cursului de formare
civic, se fac sub coordonarea serviciului de probaiune, fr a afecta programul colar sau
profesional al minorului.
2.SUPRAVEGHEREA (art. 118 NCP)
Msura educativ a supravegherii const n controlarea i ndrumarea minorului n cadrul
programului su zilnic, pe o durat cuprins ntre dou i 6 luni, sub coordonarea serviciului de
probaiune, pentru a asigura participarea la cursuri colare sau de formare profesional i prevenirea
desfurrii unor activiti sau intrarea n legtur cu anumite persoane care ar putea afecta procesul
de ndreptare a acestuia.
3.CONSEMNAREA LA SFARSIT DE SAPTAMANA (art. 119 NCP)
Msura educativ a consemnrii la sfrit de sptmn const n obligaia minorului de a nu prsi
locuina n zilele de smbt i duminic, pe o durat cuprins ntre 4 i 12 sptmni, afar de
cazul n care, n aceast perioad, are obligaia de a participa la anumite programe ori de a desfura
anumite activiti impuse de instan. Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de
probaiune.
4.ASISTAREA ZILNICA (art. 120 NCP)
Msura educativ a asistrii zilnice const n obligaia minorului de a respecta un program stabilit
de serviciul de probaiune, care conine orarul i condiiile de desfurare a activitilor, precum i
interdiciile impuse minorului. Msura educativ a asistrii zilnice se ia pe o durat cuprins ntre 3
i 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probaiune.
***Pe durata executrii msurilor educative neprivative de libertate, instana poate impune
minorului una sau mai multe dintre urmtoarele obligaii:
a) s urmeze un curs de pregtire colar sau formare profesional;
b) s nu depeasc, fr acordul serviciului de probaiune, limita teritorial stabilit de instan;
c) s nu se afle n anumite locuri sau la anumite manifestri sportive, culturale ori la alte adunri
publice, stabilite de instan;
d) s nu se apropie i s nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu
participanii la svrirea infraciunii ori cu alte persoane stabilite de instan; etc.
De asemenea in NCP se prevede posibilitatea ca in cazul in care minorul, cu rea credinta, un
respecta masura educativa impusa sau obligatiile ce ii revin instante poate sa modifice masura
educativa sau sa o inlocuiasca cu o masura educativa neprivativa de libertate mai severa sau cu
internarea intr.-un centru educativ.
25

MASURILE EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE

INTERNAREA INTR-UN CENTRU EDUCATIV
Msura educativ a internrii ntr-un centru educativ const n internarea minorului ntr-o instituie
specializat n recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregtire colar i formare
profesional potrivit aptitudinilor sale, precum i programe de reintegrare social.
(2) Internarea se dispune pe o perioad cuprins ntre unu i 3 ani.
(3) Dac n perioada internrii minorul svrete o nou infraciune sau este judecat pentru o
infraciune concurent svrit anterior, instana poate menine msura internrii ntr-un centru
educativ, prelungind durata acesteia, fr a depi maximul prevzut de lege, sau o poate nlocui cu
msura internrii ntr-un centru de detenie.
(4) n cazul n care pe durata internrii minorul a dovedit interes constant pentru nsuirea
cunotinelor colare i profesionale i a fcut progrese evidente n vederea reintegrrii sociale,
dup executarea a cel puin jumtate din durata internrii, instana poate dispune:
a) nlocuirea internrii cu msura educativ a asistrii zilnice pe o perioad egal cu durata
internrii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dac persoana internat nu a mplinit vrsta de 18
ani;
b) liberarea din centrul educativ, dac persoana internat a mplinit vrsta de 18 ani.
(5) Odat cu nlocuirea sau liberarea instana impune respectarea uneia sau mai multora dintre
obligaiile prevzute n art. 121 pn la mplinirea duratei msurii internrii.
(6) Dac minorul nu respect, cu rea-credin, condiiile de executare a msurii asistrii zilnice sau
obligaiile impuse, instana revine asupra nlocuirii sau liberrii i dispune executarea restului rmas
neexecutat din durata msurii internrii ntr-un centru educativ.
(7) n cazul svririi, pn la mplinirea duratei internrii, a unei noi infraciuni de ctre o persoan
care nu a mplinit vrsta de 18 ani i fa de care s-a dispus nlocuirea msurii internrii ntr-un
centru educativ cu msura asistrii zilnice, instana revine asupra nlocuirii i dispune:
a) executarea restului rmas din durata msurii internrii iniiale, cu posibilitatea prelungirii duratei
acesteia pn la maximul prevzut de lege;
b) internarea ntr-un centru de detenie.
INTERNAREA INTR-UN CENTRU DE DETENTIE
Msura educativ a internrii ntr-un centru de detenie const n internarea minorului ntr-o
instituie specializat n recuperarea minorilor, cu regim de paz i supraveghere, unde va urma
programe intensive de reintegrare social, precum i programe de pregtire colar i formare
profesional potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioad cuprins ntre 2 i 5 ani, afar de cazul n care pedeapsa
prevzut de lege pentru infraciunea svrit este nchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori
deteniunea pe via, cnd internarea se ia pe o perioad cuprins ntre 5 i 15 ani.
(3) Dac n perioada internrii minorul svrete o nou infraciune sau este judecat pentru o
infraciune concurent svrit anterior, instana prelungete msura internrii, fr a depi
maximul prevzut n alin. (2), determinat n raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevzute
de lege pentru infraciunile svrite. Din durata msurii educative se scade perioada executat pn
la data hotrrii.
(4) n cazul n care pe durata internrii minorul a dovedit interes constant pentru nsuirea
cunotinelor colare i profesionale i a fcut progrese evidente n vederea reintegrrii sociale,
dup executarea a cel puin jumtate din durata internrii, instana poate dispune:
a) nlocuirea internrii cu msura educativ a asistrii zilnice pe o perioad egal cu durata
internrii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dac persoana internat nu a mplinit vrsta de 18
ani;b) liberarea din centrul de detenie, dac persoana internat a mplinit vrsta de 18 ani.
26

(5) Odat cu nlocuirea sau liberarea, instana impune respectarea uneia sau mai multora dintre
obligaiile prevzute n art. 121, pn la mplinirea duratei msurii internrii.
(6) Dac minorul nu respect, cu rea-credin, condiiile de executare a msurii asistrii zilnice sau
obligaiile impuse, instana revine asupra nlocuirii sau liberrii i dispune executarea restului rmas
neexecutat din durata msurii internrii ntr-un centru de detenie.
(7) n cazul svririi, pn la mplinirea duratei internrii, a unei noi infraciuni de ctre o persoan
care nu a mplinit vrsta de 18 ani i fa de care s-a dispus nlocuirea msurii internrii ntr-un
centru de detenie cu msura asistrii zilnice, instana revine asupra nlocuirii i dispune:
a) executarea restului rmas din durata msurii internrii ntr-un centru de detenie;
b) prelungirea duratei acestei internri n condiiile prevzute n alin. (3).
Potrivit NCP dac n cursul executrii unei msuri educative privative de libertate persoana
internat, care a mplinit vrsta de 18 ani, are un comportament prin care influeneaz negativ sau
mpiedic procesul de recuperare i reintegrare a celorlalte persoane internate, instana poate
dispune continuarea executrii msurii educative ntr-un penitenciar.
TITLUL VI.RSPUNDEREA PENAL A PERSOANEI JURIDICE
Art. 135 N.C.p. prevede c persoana juridic, cu excepia statului i a autoritilor publice,
rspunde penal pentru infraciunile svrite n realizarea obiectului de activitate sau n interesul ori
n numele persoanei juridice.
Instituiile publice nu rspund penal pentru infraciunile svrite n exercitarea unei
activiti ce nu poate face obiectul domeniului privat. Rspunderea penal a persoanei juridice un
exclude rspunderea penal a persoanei fizice care a contribuit la svrirea aceleiai fapte.
2. Persoanele juridice care pot rspunde penal
Aa cum rezult din textul art. 135 N.C.p. (art. 191 C.p.), rspunderea penal poate fi angajat doar
n sarcina unei persoane juridice, adic a unei entiti creia legea civil i recunoate
aceast personalitate. Pe cale de consecin, o entitate creia nu i este recunoscut personalitatea
juridic - spre exemplu, o societate civil sau o asociere n participaie - nu poate fi subiect activ al
unei infraciuni. Vor rspunde, ns, penal toate persoanele juridice de drept privat, indiferent de
forma juridic pe care o mbrac - societi comerciale, societi agricole, asociaii, fundaii etc.
Legiuitorul nu a dorit, ns, s includ n sfera subiecilor rspunderii penale toate entitile dotate
cu personalitate juridic, instituind o serie de exceptri:a) Statul. ,b) Autoritile publice. ,
c) Instituiile publice care desfoar o activitate ce un poate face obiectul domeniului privat.
Art. 136: Pedepsele aplicabile persoanei juridice
(1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale si complementare.
(2) Pedeapsa principala este amenda.
(3) Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activitatii sau a uneia dintre actv persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;
c) inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciara;
f) afisarea sau publicarea hotararii de condamnare.
Art. 137: Stabilirea amenzii pentru persoana juridica
(1) Amenda consta in suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca
statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei zileamenda, cuprinsa intre 100 si 5. 000 lei, se inmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins
intre 30 de zile si 600 de zile.
27

(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda tinand cont de criteriile generale de individualizare a
pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se determina tinand seama de cifra
de afaceri, in cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial in
cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse intre:
a) 60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa
amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 5 ani, unica sau
alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani;
d) 240 si 420 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 20 de ani;
e) 360 si 510 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani sau
detentiunea pe viata.
(5) Cand prin infractiunea savarsita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos patrimonial,
limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege pentru infractiunea comisa se pot majora cu o
treime, fara a se depasi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de
valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.
Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice
Art. 138: Aplicarea si executarea pedepselor complementare in cazul persoanei juridice
(1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci cand instanta constata
ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si de imprejurarile cauzei, aceste pedepse sunt
necesare.(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie cand legea
prevede aceasta pedeapsa.(3) Pedepsele complementare prevazute in art. 136 mai putin dizolvarea
pers juridice se pot aplica in mod cumulativ.(4) Executarea pedepselor complementare incepe dupa
ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
Art. 139: Dizolvarea persoanei juridice (1) Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice
se aplica atunci cand: a) persoana juridica a fost constituita in scopul savarsirii de infractiuni;
b) obiectul sau de activitate a fost deturnat in scopul comiterii de infractiuni, iar pedeapsa prevazuta
de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 3 ani.
(2) In caz de neexecutare, cu rea-credinta, a uneia dintre pedepsele complementare prevazute in art.
136 alin. (3) lit. b) - e) , instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
Art. 140: Suspendarea activitatii persoanei juridice
(1) Pedeapsa complementara a suspendarii activitatii persoanei juridice consta in interzicerea
desfasurarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice in realizarea careia a fost
savarsita infractiunea,(2) In caz de neexecutare, cu rea-credinta, a pedepsei complementare
constand in afisarea sau publicarea hotararii de condamnare. , instanta dispune suspendarea
activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pana la punerea in executare a pedepsei
complementare, dar nu mai mult de 3 luni.(3) Daca pana la implinirea termenului de 3 luni
pedeapsa complementara nu a fost pusa in executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
Art. 142: Inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice
(1) Pedeapsa complementara a inchiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice consta in
inchiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru apartinand persoanei juridice cu scop
lucrativ, in care s-a desfasurat activitatea in realizarea careia a fost savarsita infractiunea.
(2) Dispozitiile nu se aplica persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei.
Art. 143: Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice
Pedeapsa complementara a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice consta in
interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de
achizitii publice, prevazute de lege.
28

Art. 144: Plasarea sub supraveghere judiciara

(1) Pedeapsa complementara a plasarii sub supraveghere judiciara presupune desfasurarea sub
supravegherea unui mandatar judiciar a activitatii care a ocazionat comiterea infractiunii, pe o
perioada de la un an la 3 ani.
(2) Mandatarul judiciar are obligatia de a sesiza instanta atunci cand constata ca persoana juridica
nu a luat masurile necesare in vederea prevenirii comiterii de noi infractiuni. In cazul in care
instanta constata ca sesizarea este intemeiata, dispune inlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa
suspendarii activitatii persoanei juridice.
Art. 145: Afisarea sau publicarea hotararii de condamnare
(1) Afisarea hotararii definitive de condamnare sau publicarea acesteia se realizeaza pe cheltuiala
persoanei juridice condamnate.(2) Prin afisarea sau publicarea hotararii de condamnare nu poate fi
dezvaluita identitatea altor persoane.(3) Afisarea hotararii de condamnare se realizeaza in extras, in
forma si locul stabilite de instanta, pentru o perioada cuprinsa intre o luna si 3 luni.
(4) Publicarea hotararii de condamnare se face in extras si in forma stabilita de instanta, prin
intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuala,
desemnate de instanta.(5) Daca publicarea se face prin presa scrisa sau audiovizuala, instanta
stabileste numarul aparitiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar in cazul publicarii prin alte
mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depasi 3 luni.
Art. 146: Recidiva in cazul persoanei juridice
(1) Exista recidiva pentru persoana juridica atunci cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari
de condamnare si pana la reabilitare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune, cu intentie
sau cu intentie depasita.(2) In caz de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege
pentru noua infractiune se majoreaza cu jumatate, fara a depasi maximul general al pedepsei
amenzii.(3) Daca amenda anterioara nu a fost executata, in tot sau in parte, amenda stabilita pentru
noua infractiune , se adauga la pedeapsa anterioara sau la restul ramas neexecutat din aceasta.
Art. 147: Atenuarea si agravarea raspunderii penale a persoanei juridice
(1) In caz de concurs de infractiuni, de pluralitate intermediara sau de cauze de atenuare ori
agravare a raspunderii penale, persoanei juridice i se aplica regimul amenzii prevazut de lege pentru
persoana fizica.(2) In caz de pluralitate de infractiuni, pedepsele complementare de natura diferita,
cu exceptia dizolvarii, sau cele de aceeasi natura, dar cu continut diferit, se cumuleaza, iar dintre
pedepsele complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut se aplica cea mai grea,
(3) In caz de pluralitate de infractiuni, masurile de siguranta luate conform art. 112 se cumuleaza.
***Raspunderea penala a persoanei juridice se prescrie in conditiile prevazute de lege pentru
persoana fizica.Termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice
este de 5 ani.Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie intr-un
termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca
executata.Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept daca, in decurs de 3 ani de la data la care
pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementara a fost executata sau considerata ca executata,
aceasta nu a mai savarsit nicio alta infractiune.
TITLUL VII. CAUZELE CARE INLATURA RASPUNDEREA PENALA
Cauzele care inlatura raspunderea penala. Notiune. Cauzele care inlatura raspunderea penala
sunt anumite stari, situatii, imprejurari, posterioare savarsirii infractiunii, reglementate de lege, in
prezenta carora se stinge raportul juridic penal de conflict, se stinge dreptul statului de a aplica o
sanctiune infractorului si obligatia acestuia de a executa acea sanctiune.Aceste cauze sunt impartite
in cauze generale si cauze speciale.
Cauzele generale sunt situate in partea generala a codului penal si privesc orice infractiune,
sunt incidente cu alte cuvinte pentru orice infractiune. Acestea sunt:
amnistia, prescriptia raspunderii penale, lipsa plangerii prealabile, impacarea partilor.
29

Amnistia este actul de clementa al Parlamentului Romaniei prin care din considerente de
politica penala este inlaturata raspunderea penala pentru infractiuni comise anterior adoptarii legii
de amnistie.Potrivit art. 152 NCP Amnistia inlatura raspunderea penala pentru infractiunea
savarsita. Daca intervine dupa condamnare, ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate, precum si
celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie.
Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta si asupra drepturilor persoanei vatamate.
Amnistia ca manifestare de clementa a legiuitorului reprezinta un fel de uitare aruncata asupra
infractiunilor savarsite.
Amnistia este o cauza care inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita, inlatura
consecinta savarsirii unei infractiuni aplicarea si executarea pedepsei.
Amnistia nu inlatura, caracterul penal al faptei, care a fost si ramane infractiune. Orice fapta de
acelasi fel comisa dupa adoptarea legii de amnistie atrage raspunderea penala.
Prescripia rspunderii penale const n stingerea raportului juridic penal de conflict,
nscut prin svrirea unei infraciuni, ca urmare a nerealizrii lui ntr-un anumit termen prevzut
de lege.2) Prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul:
a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, indiferent de data la care au fost
comise;
b) infractiunilor prevazute la art. 188 si 189 si al infractiunilor intentionate urmate de
moartea victimei.
(3) Prescriptia nu inlatura raspunderea penala nici in cazul infractiunilor prevazute la alin. (2)
lit. b) pentru care nu s-a implinit termenul de prescriptie, generala sau speciala, la data intrarii in
vigoare a acestei dispozitii.
Art. 154: Termenele de prescriptie a raspunderii penale
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau
pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de
10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5
ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un
an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu
depaseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevazute in prezentul articol incep sa curga de la data savarsirii infractiunii.
in cazul infractiunilor continue termenul curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii, in cazul
infractiunilor continuate, de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar in cazul infractiunilor
de obicei, de la data savarsirii ultimului act.
(3) In cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa
curga de la data savarsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza in raport cu pedeapsa
corespunzatoare rezultatului definitiv produs.
(4) In cazul infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, savarsite fata de un minor,
termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a
decedat inainte de implinirea majoratului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data
decesului.
Art. 155: Intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale
(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui
act de procedura in causa.(2) Dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie.
30

(3) Intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune,
chiar daca actul de intrerupere priveste numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevazute la art. 154, daca au fost depasite cu inca o data, vor fi socotite
indeplinite oricate intreruperi ar interveni.
(5) Admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face sa curga un nou
termen de prescriptie a raspunderii penale.
Art. 156: Suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale
(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cat o
dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a
actiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.
157: Lipsa plangerii prealabile
(1) In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata
de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plangeri inlatura
raspunderea penala.
(2) Fapta care a adus o vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca
plangerea prealabila s-a facut numai de catre una dintre ele.
(3) Fapta atrage raspunderea penala a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat
la savarsirea acesteia, chiar daca plangerea prealabila s-a facut numai cu privire la una dintre
acestea.
(4) In cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu
capacitatea de exercitiu restransa sau o persoana juridica ce este reprezentata de faptuitor, actiunea
penala se poate pune in miscare si din oficiu.
(5) Daca persoana vatamata a decedat sau in cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidata,
inainte de expirarea termenului prevazut de lege pentru introducerea plangerii, actiunea penala
poate fi pusa in miscare din oficiu.
Art. 158: Retragerea plangerii prealabile
(1) Retragerea plangerii prealabile poate interveni pana la pronuntarea unei hotarari
definitive, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata
de introducerea unei plangeri prealabile.
(2) Retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala a persoanei cu privire la care
plangerea a fost retrasa.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, retragerea plangerii prealabile se face
numai de reprezentantii lor legali. in cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa,
retragerea se face cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege.
(4) In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata
de introducerea unei plangeri prealabile, dar actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu in
conditiile legii, retragerea plangerii produce efecte numai daca este insusita de procuror.
Art. 159: Impacarea
(1) Impacarea poate interveni in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut
din oficiu, daca legea o prevede in mod expres.
(2) Impacarea inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila.
(3) Impacarea produce efecte numai cu privire la persoanele intre care a intervenit si daca are
loc pana la citirea actului de sesizare a instantei.
(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, impacarea se face numai de
reprezentantii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restransa se pot impaca cu
incuviintarea persoanelor prevazute de lege.
31

(5) In cazul persoanei juridice, impacarea se realizeaza de reprezentantul sau legal sau
conventional ori de catre persoana desemnata in locul acestuia. impacarea intervenita intre persoana
juridica ce a savarsit infractiunea si persoana vatamata nu produce efecte fata de persoanele fizice
care au participat la comiterea aceleiasi fapte.
(6) In cazul in care infractiunea este savarsita de reprezentantul persoanei juridice vatamate,
dispozitiile art. 158 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
TITLUL VIII. CAUZE CARE INLATURA SAU MODIFICA EXECUTAREA PEDEPSEI
1.GRATIEREA reprezinta un act de clemen sau de renunare din partea statului la dreptul su
de a impune executarea pedepsei, avnd ca efect faptul c cel condamnat este iertat de executarea
pedepsei, total sau parial sau pedeapsa i se comut ntr-una mai uoar.
Art. 160: Efectele gratierii
(1) Gratierea are ca efect inlaturarea, in totul sau in parte, a executarii pedepsei ori comutarea
acesteia in alta mai usoara.
(2) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare si masurilor educative neprivative de
libertate, in afara de cazul cand se dispune altfel prin actul de gratiere.
(3) Gratierea nu are efect asupra masurilor de siguranta si asupra drepturilor persoanei vatamate.
(4) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor a caror executare este suspendata sub supraveghere, in
afara de cazul in care se dispune altfel prin actul de gratiere.
2.PRESCRIPTIA EXECUTARII PEDEPSEI
Prescriptia executarii pedepsei reprezinta Prescripia executrii pedepsei const n stingerea
dreptului statului de a pretinde i impune, prin constrngere, executarea pedepsei aplicate i a
obligaiei condamnatului de a executa pedeapsa ce i-a fost aplicat
(1) Prescriptia inlatura executarea pedepsei principale.
(2) Prescriptia nu inlatura executarea pedepselor principale in cazul:
a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, indiferent de data la care au fost comise;
b) infractiunilor prevazute la art. 188 si 189 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea
victimei.
(3) Prescriptia nu inlatura executarea pedepselor principale nici in cazul infractiunilor prevazute la
alin. (2) lit. b) pentru care, la data intrarii in vigoare a acestei dispozitii, nu s-a implinit termenul de
prescriptie a executarii.
Art. 162: Termenele de prescriptie a executarii pedepsei
(1) Termenele de prescriptie a executarii pedepsei pentru persoana fizica sunt:
a) 20 de ani, cand pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau inchisoarea
mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, in cazul
celorlalte pedepse cu inchisoarea;
c) 3 ani, in cazul cand pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prev mai sus se socotesc de la data cand hotararea de condamnare a ramas definitiva.
(3) In cazul revocarii sau anularii amanarii aplicarii pedepsei, suspendarii executarii pedepsei sub
supraveghere ori liberarii conditionate, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand
hotararea de revocare sau anulare a ramas definitiva.
(4) In cazul revocarii liberarii conditionate, in conditiile art. 104 alin. (1) , termenul de prescriptie
incepe sa curga de la data cand hotararea de revocare a ramas definitiva si se calculeaza in raport cu
restul de pedeapsa neexecutat.
(5) In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, termenul de prescriptie curge de la
data cand hotararea de inlocuire a ramas definitiva si se calculeaza in raport cu durata pedepsei
inchisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si masurile de siguranta nu se prescriu.
32

(7) Prin pedeapsa ce se executa se intelege pedeapsa stabilita de instanta, tinandu-se cont de cauzele
ulterioare de modificare a acesteia.
Art. 163: Intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei
(1) Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei se intrerupe prin inceperea executarii
pedepsei. Sustragerea de la executare, dupa inceperea executarii pedepsei, face sa curga un nou
termen de prescriptie de la data sustragerii.
(2) Cursul termenului de prescriptie a executarii se intrerupe si prin savarsirea din nou a unei
infractiuni.
(3) Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei amenzii se intrerupe si prin inlocuirea
obligatiei de plata a amenzii cu obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii.
Art. 164: Suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei
(1) Cursul termenului prescriptiei executarii pedepsei este suspendat in cazurile si conditiile
prevazute in Codul de procedura penala.
(2) Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.
TITLUL IX. REABILITAREA-cauza care inlatura consecintele condamnarii
Reabilitarea este o institutie de drept penal care are rolul de a inlatura , in anumite conditii expres
prevazute de codul penal, consecintele condamnarii unei persoane care a savarsit o infractiune
penala. Mai pe scurt, reabilitarea inlatura decaderile, interdictiile si incapacitatile din hotararea de
condamnare. Reabilitarea poate fi de drept sau judecatoreasca, aceasta din urma operand la cererea
persoanei condamnate sau a mostenitorilor sai.
Art. 165.Reabilitarea de drept
Reabilitarea are loc de drept n cazul condamnrii la pedeapsa amenzii, la pedeapsa nchisorii care
nu depete 2 ani sau la pedeapsa nchisorii a crei executare a fost suspendat sub supraveghere,
dac n decurs de 3 ani condamnatul nu a svrit o alt infraciune.
Art. 166 Reabilitarea judectoreasc
(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instan, dup mplinirea urmtoarelor termene:
a) 4 ani, n cazul condamnrii la pedeapsa nchisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depete 5 ani;
b) 5 ani, n cazul condamnrii la pedeapsa nchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depete 10
ani;
c) 7 ani, n cazul condamnrii la pedeapsa nchisorii mai mare de 10 ani sau n cazul pedepsei
deteniunii pe via, comutat sau nlocuit cu pedeapsa nchisorii;
d) 10 ani, n cazul condamnrii la pedeapsa deteniunii pe via, considerat executat ca urmare a
graierii, a mplinirii termenului de prescripie a executrii pedepsei sau a liberrii condiionate.
(2) Condamnatul decedat pn la mplinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dac
instana, evalund comportarea condamnatului pn la deces, apreciaz c merit acest beneficiu.
Calculul termenului de reabilitare
(1) Termenele prevzute n art. 165 i art. 166 se socotesc de la data cnd a luat sfrit executarea
pedepsei principale sau de la data cnd aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei condamnai la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul n care amenda a fost
achitat integral sau executarea ei s-a stins n orice alt mod.
(3) n caz de graiere total sau de graiere a restului de pedeaps, termenul curge de la data actului
de graiere, dac la acea dat hotrrea de condamnare era definitiv, sau de la data rmnerii
definitive a hotrrii de condamnare, dac actul de graiere se refer la infraciuni n curs de
judecat.
(4) n caz de suspendare sub supraveghere a executrii pedepsei, termenul curge de la data
mplinirii termenului de supraveghere.
(5) n cazul condamnrilor succesive, termenul de reabilitare se calculeaz n raport cu pedeapsa
cea mai grea i curge de la data executrii ultimei pedepse.
33

Condiiile reabilitrii judectoreti

Cererea de reabilitare judectoreasc se admite dac cel condamnat ntrunete urmtoarele condiii:
a) nu a svrit o alt infraciune n intervalul de timp prevzut n art. 166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecat i i-a ndeplinit obligaiile civile stabilite prin hotrrea
de condamnare, afar de cazul cnd acesta dovedete c nu a avut posibilitatea s le ndeplineasc
sau cnd partea civil a renunat la despgubiri.
Efectele reabilitrii de drept sau judectoreti
(1) Reabilitarea face s nceteze decderile i interdiciile, precum i incapacitile care rezult din
condamnare.
(2) Reabilitarea nu are ca urmare obligaia de reintegrare n funcia din care condamnatul a fost scos
n urma condamnrii ori de redare a gradului militar pierdut.
(3) Reabilitarea nu are efecte asupra msurilor de siguran.
Rennoirea cererii de reabilitare judectoreasc
(1) n caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nou cerere dect dup un
termen de un an, care se socotete de la data respingerii cererii prin hotrre definitiv.
(2) Condiiile prevzute n art. 168 trebuie s fie ndeplinite i pentru intervalul de timp care a
precedat noua cerere.
(3) Cererea respins ca urmare a nendeplinirii unor condiii de form poate fi rennoit potrivit
Codului de procedur penal.
***Reabilitarea judectoreasc va fi anulat cnd, dup acordarea ei, s-a descoperit c cel reabilitat
mai svrise o infraciune care, dac ar fi fost cunoscut, ar fi condus la respingerea cererii de
reabilitare.

34