Sunteți pe pagina 1din 4

Daniel Medvedov

Alexandra Nego

T P
andem

Bucarest
New York
2016

oetry

raja

Vraja..alex
..
Tu nu stiai ca am pus o vraja in scris
Cand noaptea s-a lasat incet in vis
Iar luna se intindea beata pe gard
Si sapte stele pline straluceau in yard.
In fantinile albastre se legana apa
Si in jos parea adanca groapa
Leacuri aruncam din gand in gand
Buruieni de adus, iubit, ramas in cant.
Busuioc asezat frumos sub perna,
Praf dintr-un ungher de fereastra moderna,
aripi de lastun, fulgi de prepelita,
gheare de soparla facute ferfelita,
iubitului meu sa-i agate privirea
sa ii arate inca o data unde-i nemurirea.
Iar de-un colt de cearceaf ud si fierbinte
Sa-l trag inspre mine ca o fata cuminte
Sa-l aprind si sa-l deschid ca pe o albastrea
De sapte ori sa vrea si iar de sapte ori sa ma vrea.

Daniel Medvedov answers

Eu nu stiam dar parca am simtit


Caci i-ul mi-a soptit cu punctul lui
Ai grija, - nu citi in graba,
Nu trece tu peste cuvinde ca si cum te-ai fi uitat
In tirg la o taraba.
Cu mine noaptea e o sarbatoare
Toti
Luna si stele, soare negru, luceferi si comete
Ne intilnim pe drum la hanul Calea Laptelui
Carul cel Mare cu Arcturus cel stralucitor la capatii
Un put cu ciutura
Un lan de griu tot secerat
Plin de capite si luminat de luna
Eh, i-mi ziceam,
Fata asta ce tare m-a vrajit
Dar eu nu o i-au drept pe brazda
O iau mai ocolit
Caci am ascunse descintece o mie
Abisul n-are fund, si toti o stiu
Nu e nici-un secret
E ca o birfa de provincie auzita intr-o bacanie

Propolis, ceara de albine


Sare mare,
E sare groasa, roz cu boabe mari cristale
O pun la colturi cu tamiie
Si miruesc eu tinda
Aici nu intra nimeni fara permisul sigilat
Iar iarba fiarelor eu am cusut pe palma
Ca sa deschid si usi, si lacate, si inimi ferecate
Am facut de toate
Ca sa pot sa scap
De farmecele ei atit de delicate
Nimic nu s-a putut
Cit sint de lat pe prispa-am adormit
Si unde crezi ca m-am trezit?
In bratele iubitei in iatac
Erau peretii zugraviti de albul cas
Deja se terminase timpul zodiei rac si incepea chiar leul
Cu coama lui de cal salbatic naravas
Asa va spun ca am cazut in plasa
Ca pestele ce neatent la mal apropiat
E prins cu nasalia de catre pescarul cel atent
Aici e vorba de o pescareasa
Sau pescarusa cum s-ar zice
Nu i-mi pasa.
Dupa aceeea in cuptorul ei m-a incalzit,
Solzii mi-a scos cu arta japoneza
Mi-a deschis gura incet - incet
Din ea a scos o perla
Ce inghitisem eu prin mari la Zanzibar
Am fost fara sa stiu si pus la marinat
De-acolo n-am scapat
Cu toata arta mea de vrajitor inversunat
Privirea ei cu soapta adunata
Amindoua ca m-au fermecat
Stiam ca ultimul recurs
O mare si frumoasa formula a eternitatii
Dar n-a fost de folos
Nu am putut eu folosi nici ultima resursa
Un timbru cu un cap de bour ce i-l pastrasem de demult
De zimbru cap
De la descalecare.
Aceasta mica vrajitoare
M-a invins
Si capul mi-a taiat
L-a pus pe tava exact ca Salom
Cu capul lui Ioan Botezatorul

Si de atunci ma cheama ea secret


Cu numele Ioan Gura de Aur
Cind cineva ma-ntreaba unde oare m-am nascut
Raspund: La Egipet.
Aceasta fictiune mult dramatizata
Are-n culise cu totul alta insemnare
Si ea mi-o povesteste in fiecare seara
La lumina unei lumanari facuta
De albine ceara.