Iarna este anotimpul cel mai geros i friguros, totui are i ea

frumuseile ei. Afar este frig i totul e acoperit sub zpad alb i
pufoas.
Cerul este tcut i mohort. Razele soarelui rotund i palid se chinuie
s iasa printre norii groi i albi. Din naltul cerului fulgi mici i dei de
zpad se rostogolesc fr ncetare spre pmntul deja acoperit de o
mantie alb i strlucitoare. Fulgii gingai i albi asemntori aripilor unor
fluturi cad din cer ca dintr-o sit uria. Vntul bate fr oprire, viscolind
omtul n stnga i n dreapta. Troiene mari de zpad pot fi observate icicolo, iar trotuarele umblate de oameni sunt acoperite n totalitate de
oceanul alb. Nici ipenie de om nu se observ pe strazile orasului adormit.
Copacii se resimt de pe urma greutii omtului care-i apas pe
umeri.
Iarna este ca o zana alba ce soseste pe meleagurile noastre in sania ei de
argint trasa de reni. Ca o adevarata razboinica ea pune stapanire pe
pamant.