Abis

de Tudor Robert

Te-ai scufundat in adancurile mintii mele,

Te-ai pitit tu foarte bine printre stele,
Probabil ai vrut doar sa le vezi pe ele,
Si ai ignorat toate semnalele mele,
Te-ai mai scufundat si in adancurile inimii mele,
Candva o ascultai si spuneai ca-i loc fara probleme,
Odata cu tine au aparut rand pe rand toate belele mele,
Si ultimul loc unde te-ai scufundat a fost departe de mine,
Mi-ai zambit ca un inger si m-am simtit chemat,
M-am impacat cu gandul ca nu-i doar un strigat,
Din acel moment am pornit intr-o continua ascensiune,
Urcam pe dealuri, pe munti, tot mai sus sa te gasesc,
Si cand te-am gasit, te purtai ciudat, prostesc,
Atunci visurile mele albe s-au inecat,
Ai sarit in gol dupa ele, dar nu le-ai mai salvat,
Pacat ca in maruntaiele mintii mele nu si-au mai facut loc propriilemi stele,
Iar in abisul inimii mele si-au facut loc doar probleme.