Sunteți pe pagina 1din 2

Cefeul

de Tudor Robert

Cer inegurat,
Un aer intetosat,
Pictat cu vise albe,
Vazut prin ochi vecini cu sprancene dalbe,
Ochi negri pierduti in noapte,
Se apropie dornici de fapte,
In mana are o arma letala,
Tinuta de bratul stang plin de fala,
Se opreste in spatele trupului imbatranit,
Cicatricile timpului l-au vestejit,
Sprancenele varuite se zgaibara cu rapiditate,
Fara a mai misca, e trecut intr-o eterna rapunere,
E prins de doua gheare si dus in noapte,
Ochii orbiti de cerul parca incoltit,
Cearca crangul impodobit,
Vede sus adevarul,
Stralucind frumos cefeul,
Silueta nocturna, plutinda si cernita,
Se pierde lin in tihna.