Sunteți pe pagina 1din 7

Ioan Budai-Deleanu a trit ntre anii 1763-1820 i a fost un scriitor de factur clasic, istoric i

iluminist romn, reprezentant al colii Ardelene alturi de Gheorghe incai, Samuil Micu, Petru
Maior. Ioan Budai-Deleanu s-a remarcat prin opera sa mult mai complex i prin ncercarea sa de a
produce o oper de seam n literatura romneasc.
n opera sa, Ioan Budai-Deleanu i-a expus opiniile cu privire la credina, organizarea religioas
sau statal, precum i relaiile sociale. Din dragostea sa pentru poporul romn, Deleanu a druit
culturii romneti opera sa.
coala Ardelean din care fcea parte i Ion Budai Deleanu promova ideile
iluministe, iar scrierile lor lingvistice i istoricee aveau ca scop de a demonstra c
poporul romn provine de la vitejii i mreii romani.
Iluminismul a aprut n Europa n sec. XVIII fiind o micare ideologic i
filozofic, cu importante consecine culturale, sociale i politice,
caracterizat printr-un cult al raiunii, tiinei i umanismului.
Iluminismul romnesc era diferit de cel european prin: lipsa
anticlericalismului, pentru c Biserica avea un rol primordial n viaa public i
asigura servicii sociale indispensabile; laicizarea treptat a culturii simultan
unei micri de renatere spiritual;prezena religiei n scrierile laice.
n secolul luminilor, poporul romn lupta pentru indepndena sa i dreptul la
autodeterminare.
Fundamentele revendicrilor seculare ale naiunii romne sunt induse de ideile
dreptului natural, contractului social bazat pe egalitate, libertate individual i
suveranitate naional.
Iluminitii romni aduc argumente de natur istoric, lingvistic, arheologic etc.
n susinerea etnogenezei romneti (originea, evoluia, continuitatea i unitatea
neamului i a limbii romne).
Paul Cornea spune despre Budai-Deleanu face figura unui om de Renatere,
adic e un scriitor de renatere timpurie ntr-o renatere ntrziat
Lucrarea cea mai important a lui Deleanu este iganiada. iganiada
nglobeaz ideile iluminsite, viciile umane i lupta poporului romn.
Finisat n 1812 de ctre autor, a fost de abia publicat fragmentar ntre anii
1875-1877 de ctre Th. Codreanu n revista ieean Buciumul romn.
iganiada n-a intrat n constiina public dect n 1925, cnd istoriograful Gh.
Cardas o tiprete n totalitate, cu multe ezitri, totui, de transcriere. n 1900
apruse o ediie ntocmit de V. Onitiu, cu multe nereguli si, din aceast cauz,
de neconsultat. De-abia ediiile ntocmite de J. Byck (1953), i Florea Fugariu
(1969) au dat o transcriere tiinific a textului
Ion Budai Deleanu prin iganiada demonstreaz propriile cunotine despre
psihologia popoarelor, avnd rolul unui moralizator ce reprezint calitile i
defectele propriului popor, fiind obiectiv i imparial. Era diferit de restul
iluminitilor romni anume prin capacitatea sa de creaie i valorificare a propriei
limbi.

Titlul epopeii iganiada este suplimentat prin sau Tabra iganilor. Poemation eroi-comicosatiric. Alctuit n doaosprzece cntece de Leonachi Dianeu, ba, chiar lmurit i prin nota
de subsol a primei paginide epopee: iganiada, adec lucru sau povestea iganilor
nchidem comentariul, evideniind componentele similare, aproape identice:
a) compoziia: n doasprdzece pri mprit alctuit n doaosprzece cntece17;
b) belugul stilistic: frumos mpodobit mbogit;
c) substratul moral-filozofic: cu 760 de sentenii cu multe nsemnri i luri aminte;
d) structura: mpletiri de planuri istoric i ficional.
Budai-Deleanu abordeaz i registrul comic, prin bagatelizarea faptelor de care nu eroii fac
haz, ci receptorii.
n prolog autorul sugereaz c limba sa nu i permite s creeze o oper precum i-ar fi dorit,
ntr-un stil jumtate serios, jumtate prefcut i aluziv.
Prologul este semnat Leonachi Dianeu, anagrama numelui real al celui care a
alctuit aceast jucareaua. El se plnge aici, de neajungerea limbii i promite
s nfieze faptele de vitejie ale strmoilor si pentru a fi de folosin tinerilor
iubitori de limb. Autorul n prolog i exprim dorina de a introduce un nou
gust de poezie romneasc, avnd aceleai modele elineti i romane care au
tiut cultiva, zice falsul Dianeu, podoaba i miestria voroavei deplin svriti.

Epistolia nchintoare adresat lui Mitru Perea, fiind o anagram (Petru Maior) este pus pe
seama unui lupttor voluntar, devenit cntre, fiind rpus de dorul de ar.
Pentru ca istoria s par veridic, credibil istoria e repovestit de la unul la
altul. Faptele iganilor ar fi fost notate i de unele cronici munteneti i de una
dintre ele s-a folosit autorul. El recunoaste, in fine, ca istoria ce urmeaza este si
opera ostenelilor sale: ce am pus-o in stihuri, dupa ce am izvodul aflat la
manastirea Cioarei in Ardeal, care intru toate sa loveste cu pergamena ce s-au
aflat, nu demult, in manastirea Zanoaghei.
Ion Budai-Deleanu i indic sursele de inspiraie pentru epopea sa. Omer cu
Batalia oarecilor cu broatele, apoi cu Iliada i Odiseea,Tassoni cu La
secchia rapita (Vadra rapita), Casti cu Gli animali parlanti pe care poetul
ardelean o traduce prin Jivinele vorbitoare.
Iar pentru ca textul s fie neles mai uor, autorul a introdus i o not critic
pentru a nva acum lectorul predilect, numitul Mitru Perea, s ia aminte la toate
i s fac observaiile de rigoare. Ceea ce lectorul-martor face, explicnd n josul
paginii ceea ce naratorul/ autorul scrie in text. Nu-i singurul, se va vedea,
comentator al acestei parodii pline de haz i de subtiliti retorice, dar i de
multe aluzii ideologice i morale.
Caracterul comic al epopeei are rolul de a educa, de a arta defectle ntr-un mod
amuzant pentru a ajunge mai uor la cititori i pentru ca mesajul s fie neles.
Autorul inventeaz prin toate acestea o tipologie esenial comic, nu lipsit, cu
toate acestea, de o dimensiune simbolic in care se strecoara i ideea de destin
tragic al omului ameninat din toate partile de tmplari ciudate si de lucruri
poznite. Ca orice comediograf, Ion Budai-Deleanu este, n fond, un moralist i

nc unul foarte invat si foarte profund atunci cnd este vorba de moravurile
publice ntr-un mediu rasaritean in care neamurile se amestec la rscrucea a
dou secole. Precizarea din Epistola c prin igani s ntleg i-altii, indic
impartialitate i dorina de a face caracterologie.
Eroii iganiadei nu sunt ficiuni, ci oameni concrei, care, n afara valenelor lor generalumane, aparin unui anumit moment istoric, unui anumit popor i unor categorii sociale
bine definite.
iganiada este, de fapt, un poem etnologic, n care efectele sunt obinute prin exces de documentaie.
Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de hrmlaie i orbeasca nfuriere sunt aspecte tribale tipice, pe
care poetul le-a condensat ntr-un limbaj de o ignie maxim, sintetic totui i cu mirosuri ardeleneti. 1
Observaia-i este pertinent prin sublinierea faptului c atrnarea personajelor de mprejurri, dependena lor de
un mod de via determinat se exprim, mai ales, prin modul lor de a vorbi. Personajul trebuie s vorbeasc
potrivit timpului i locului n care triete, trebuie s primeasc via i contururi temperamentale i
caracterologice prin limba pe care o vorbete. Pentru
Budai-Deleanu consemna T. Vianu-, limba este un
mijloc al caracterizrii artistice i se distinge n ntrebuinarea pe care i-o d, printr-o suplee deosebit.

Motivele sunt frica, zdrnicia oricrei aciuni i foamea a iganilor. Substratul imagologic creat n
mediul popular romnesc la adresa tiganilor are o extensiune peiorativa. Deci iganii au fost ales
intenionat pentru a evidenia mai bine defectele. Dar de aceste defecte nu duc lips i alte popoare.
Ioan Budai-Deleanu, a ales iganiada ca titlu pentru a arta asemnarea cu renumitele epopei a lui
Homer.
Pentru a-i conferi calitatea de epopee, trebuie s plaseze ac iunea ntr-un timp istoric, autorul alege
domnia lui Vlad epe.

Budai-Deleanu are nevoie de eroi pentru epopee, dar avnd caracter comic, folosete iganii,
ostai n armata lui Vlad epe. iganii lui Deleanu nu sunt ns denigrai, ba, dimpotriv, zmbetul
ironic, dar i binevoitor al autorului i protejeaz. Ei snt doar elemente de parodie, intind pilda moral, prin
alegorie. Umanitatea lor este acuzat i disculpat, n acelai timp. Comicul situaiilor prin care trec rezult nu
din neputina lor de a fi eroi, ci din eforturile disperate de a ocoli pericolul, de a cuta i propune soluii comice,
istee, menite s ocoleasc primejdiile.
Baroreu provine din ignescul baro=om mare, sus-pus. Dar nu poate fi exclus nici trimiterea spre
maghiarul barom, potrivit ca sens peroraiilor personajului ntru aprarea monarhiei (barom=bou, animal).
Jundadel e un compus din ignescul giundo=a cunoate i ignescul del=zeu. Cu alte cuvinte, cel care-l
cunoate pe Dumnezeu. De altfel, Jundadel se afl n rai, unde nmneaz nepotului su un inel fermecat i-i
prezice viitorul ignimii. Acest personaj este tatl lui Tandaler, pentru al crui nume exist mai multe explicaii.
Prima, mai facil, este asocierea cu Tndal. Alt etimologie trimite spre dou accepii igneti ale noiunii de
than = 1.rang; 2.loc unde se poate ridica o construcie, pentru igani, eful capabil s realizeze un stat ignesc,
dar pstreaz i dominantele comico-satirice ale lui Tndal.
Alte nume cu semnificaii sociale i caracterologice sugestive construite snt: Boromndru, derivat de
la ungurescul boro=ameit, adic cel ameit de mndrie; Corcodel, format prin compunere, din ig. corco=nsui
i del=zeu, adic cel care face totul dup bunul su plac, fiindui el nsui dumnezeul su. Nu ni se pare, ns,
greit a cuta o alt explicaie n analogia onomastic i comportamental a eroului cu pasrea cufundar, numit
popular corcodel, iute ca o zvrlug, ce se vr peste tot, aa cum este i apariia personajului n mijlocul
iganilor, provocnd, de fiecare, dat, o stare de tensiune prin interveniile-i neavenite.
Dac, pentru Romndor i Slobozan, cuvinte nscute din fantezia autorului, nu exist semnificaii comice,
ele fiind, mai degrab, nume simbolice, n cazul lui Janalu, intenia sugestiei comice e vdit. Numele
partizanului monarhiei luminate, ca form de guvernmnt demo-aristo-monarhiceasc (!), provine din
ignescul geanau = a ti, a nelege, a fi cumptat. Deci, numele sugereaz un personaj, chipurile, detept,

inteligent, n contrast cu ideile pe care le susine. n cazul lui Janalu, exist unele presupuneri (Ion Rotaru i
alii) c numele su ar sugera, nu numai prin asociaie sonor, o aluzie la Jean-Jacques Rousseau.
Demn de semnalat este faptul c, n cazul personajelor Baroreu, Slobozan (derivat din slobod=liber,
partizan al republicii) i Janalu, fiecare susine o teorie politic potrivit sugestiilor coninute n numele su,
ceea ce demonstrea c Budai-Deleanu urmrete, n numirea personajelor (nu numai n cazurile citate mai sus),
patru cerine: alegerea, potrivirea, puterea de sugestie, statornicia.
Parpangel nseamn, n ignete, tnr, dar sugestiile numelui sunt mai complexe.
Tnrul care se perpelete de dor pentru Romica (cu sensul de igncu frumoas) este,
prin neobosita lui lupt pentru marea sa iubire, cnd o parodie a lui Menelaos, pornit s-o
rectige pe Elena, prin rzboi, cnd o parodie a lui Ahile doborndu-l pe Hector
(Corcodel); cnd o parodie a lui Orfeu, cobort n Infern, ntru cutarea Euridicei sale;
cnd chiar o parodie a lui Dante, cltorind, nsoit de o umbr, prin Infern. Prin asociaie,
i Romica parodiaz comic eroinele antice.

ntreaga poveste a campaniei lor militare se reduce la o lentoare metafizica n drumul dintre
Flamnda i Inimoasa. Prin aciunile i cearta iganilor autorul i exprim visele, credin ele,
nzuinele, fiind inspirate din Revoluia Francez. Poetul etaleaz n iganiada o gndire laic
eliberat de sub spiritul dogmatic al teologiei cretine, pna la a cuteza s valorifice critic elemente
din aceasta teologie ntr-o creaie comic, nundat de ntorsaturi burleti, licenioase adeseori. Este
singurul din coala Ardelean care i depete autocenzura n materie religioas.
Momentele de vrf, estetic vorbind, in Tiganiada sunt cele doua calatorii onirice
(in iad si in rai) ale lui Parpangel si divanul s-i spunem n acest fel n care
iganii pun la cale forma politic i administrativ de organizare a statului
fgduit.
Viziunea este formidabil, nimeni, pna la Arghezi, n-a aratat un talent aa de
puternic, pentru a zugrvi pedepsirea pcatelor lumeti, c acest teolog grecocatolic care-l citise cu atenie, se vede limpede, pe Dante si comentase i alte
scrieri medievale. Cunotea i povetile populare despre caznele iadului,
comenteaz Eugen Simion.
Descrierea cltorii lui Parpangel este una fantastic, bine conturat, cu multe
simboluri din folclorul romnesc i din religie.
Al doilea moment notabil literar reprezint latura ideologic, politic am putea
spune ncepe n cntul al X-lea i continu n cntul urmtor. Tema soborului este
formula ideal de organizare i crmuire a statului. iganii i doresc egalitate
deplin. Ideea egalitatii si a extirparii saraciei aprinde mintile si dezleaga
instinctele. Adunarea populara a mndrei tignii (asa-i zice naratorul care, aflam
dintr-un vers, face parte din ceata laietilor) se transforma intr-o vrajba totala (de
septe ori pe saptamna s-au batut voinicii tiganilor). Morala fabulei este
sceptica privitoare la democratia exercitata de intregul norod: Caci intru
adunarile mai toate/ Unde norodul fara osabire/ A vorbit si sfatuire poate,/ Purure
glceava, neunire,/ Pricire cu vrajba stapneste,/ Dar nimic bine sa hotareste.
Consultarea poporului nu-i, deci, productiva aa c se decide delegarea unor
reprezentai. Baroneu vrea stapnire monarhica pentru ca, argumenteaza el,
chiar natura da dovada de simpatii in acest sens: cine conduce, oare, trupul
omenesc daca nu capul? Si, daca este asa, nu-i oare bine ca trupul cetatenesc
(statul) sa fie condus de unul care vine si spnzura dintr-o mna?. Ca orice
strateg politic, Baroneu ataca dur opozitia, adica nehodinita democratie care,
dupa el, nu-i buna, pentru ca incurajeaza ura dintre cetateni (unul pe altul
surpa, micsoreaza) si incurajeaza impostura, fataria, intriga si pe cei neharnici

(pe lenesi). De la democratie, el ajunge la Republica pe care, evident, o


respinge, numind-o tarina pustie Republica nu-i buna pentru ca cel puternic
rapeste in tarie, nefiind legi ferme, iar concurenta dintre indivizi este acerba.
Tot insul trage pe intietie (marire, promovare sociala, protimisire) scrie BudaiDeleanu si din aceasta pricina iese o zarva perpetua. Si aici monarhistul
Baroneu se dovedeste a fi un bun orator politic, pentru ca, trage el concluzia,
acolo unde un singur cap judeca, asemenea ciocniri intre vanitati paguboase nu
sunt posibile. Nu uita, ajungnd la acest punct al demonstratiei, sa combata
anarhia care, dupa mintea lui conservatoare, este un aliat infidel al democratiei.
Asadar: Asa in democratie cei tari/ Frng legile fara nice o frica,/ Si din zi in zi
facndu-sa mari,/ Peste toti ceialalti sa radica,/ Iar intre sine far contenire/ Sa
lupta pentru protimisire.
Mitru Perea il sustine teoretic in nota lui lamuritoare, zicnd ca democratia nu
tine mult intr-un stat. Argumentele sunt istorice si politologice: cei care ajung la
putere in democratie dovada democratia vechilor greci incep a sa involnici si
a despotisi pe altii. Slobozan este insa de partea republicii si, in consecinta,
combate aprig monarhia care duce invariabil la despotie. Nu-i o regula, spune el
cu indreptatire, ca un monarh bun sa fie urmat de altul tot att de bun. Si, apoi,
in jurul unui monarh roiesc totdeauna ciocoii de curti sau ciocoi curteni (in
termenii nosti cei care formeaza camarila regala), care obladuiesc tirania.
Ideea lui Slobozan este ca a impune cu sila o lege este o miselie: Din monarhia
cea mai deplina/ Despotia in urma fu nascuta// Caci dovedit lucru este cum ca/
A pune legi s-a n-avea tarie/ De a slirea spre-a legii porunca/ Pe cei supusi, este
miselie!/ Cum dar a sili voi veti putea/ Pe monarhul, cnd el sa nu vrea?
Slobozan este, se poate spune, un spirit cultivat si democratic. El vorbeste de o
republica asezata pe temeiuri firesti necladite si de lungi filosoficeste ispite
pe care, probabil, le-a cunoscut. Discursul lui este coerent si dovezile aduse in
sprijinul republicii sunt solide si universale: republica da individului o sansa si
cultiva, astfel, ceea ce mai trziu s-a numit meritocratia (In republeca omul sa
radica/ La vrednicia sa cea deplina,/ Fie de vita mare sau mica,/ Aiba avutie
multa sau putina,/ Totusi asemene drepturi are/ Cu cela care este mai mare), in
timp ce in laudata monarhie nu exista o reala egalitate de sanse, este doar o
prapastie intre cei de sus si un norod giosit si ticalos. Aici dregatoriile sunt date
pe bani (nu vei dobndi slujbe cinstite / far argint sau far ciocotnitire / sau alt
feliu de ovilita giosire). Ciocotnitire, adica lingusire. Cntul al X-lea se incheie cu
aceasta expunere de motive. Teza monarhica se confrunta cu antiteza
republicana. Antiteza este, s-a putut constata, in avantaj, n aceast prima
runda.
Cntul urmator (al XI-lea) este moralistic i filosofic. n Tiganiada viziunea
asupra moravurilor lumii si a instabilitatii morale a firii omenesti este aceea a
unui intelectual care a citit mult si a vazut multe n lumea profana. Discursul lui
ncepe cu o jeluire provocata de sentimentul neputintei de a ndrepta omenirea
ticaloasa, urmat de un recensamnt al relelor pe care le face omul ticalosit:
strica si ucide pe altul, si huleste propria fiinta (ceea ce nu face nicio jivina!),
se preda patimilor urte, rataceste n lumea larga pentru a strnge margele si
pietri nestamate sau oase de elefant (sic); n fine, omul, fire nestatornica si
vanitoasa, umbla dupa mariri si, apucndu-l pofta de domnie, ajunge tiran si, pe
unde merge, strica bunele rnduieli (arde orase, sate, robeste tari).Dupa aceasta
aspra moralizare a lumii n stilul unui sceptic cultivat, ncheiata, se remarca usor,
printr-un vaiet biblic, autorul epopeii revine la tema ideologica. Dupa Baroneu si
Slobozan, ia cuvntul bunul Janalau care reprezinta n aceasta dezbatere
politologica momentul sintezei. ntelept si deplin obiectiv, el este un om al
adevarului. Morala lui este astfel bazata, se va vedea, pe toleranta si pe o

cumpanire filosofica a lucrurilor: Fiescui si, dupa cunostinta,/ Sa graim totdeuna


adeverinta si Cumpenind cu filosoficeasca/ Minte tot lucrul cum se cuvine/ Ne
vom dovedi ca fiescare/ Chip dintr-este folosul sau are.
Janalau ncepe tactic prin a arata binefacerile, apoi neajunsurile sistemului
monarhic, trece la foloasele si relele republicii si ale democratiei, propunnd la
urma ca forma de guvernanta n statul tiganesc o combinatie ciudata: o demoaristo-monarhiceasca, adica o sinteza din toate sistemele de crmuire Tezele
lui, pna la aceasta struto-camila din cmpul filosofiei practice, sunt formulate, n
spiritul gndirii iluministe europene. El este de parere ca toate formele de
domnie pot fi bune sau rele, nu prin natura lor, ci prin legile pe care se bizuie.
Oamenii se nasc deopotriva din fire si au, deci, aceleasi drepturi. De aceea,
nimeni nu are voie sa stapneasca pe altul si sa-i puna jugul n grumazi, iar cei
care pretind ca au minte ngereasca si toata ntelepciunea plina tind ntr-un
chip sau altul spre amarnica despotie. Janalau vrea, dar, ca n societatea ideala
sa domneasca legea, nu un individ oarecare. Vrea, apoi, ca dregatoriile n stat sa
nu fie vesnice, pentru ca ele pot duce la coruptie: nsa ca nice o dregatorie/ Sa
fie purure traitoare,/ Ca aceasta-i un feliu de despotie,/ Si persoanele
poruncitoare/ Prin lunga vreme sa nvolnicesc,/ Legile frng sau le schimosesc.
Iata o problema care agita, dupa mai bine de doua secole, si democratiile
moderne. Budai-Deleanu o formuleaza la 1800 n limbajul lui compozit.
Personajul sau recomanda, de asemenea, ca dregatoriile sa nu fie platite si sa fie
ocupate, rnd pe rnd, de cetatenii responsabili. Sa fie exclus doar cel care, la
data alegerii, se dovedeste a fi nevrednic de rea vietuire. Nici o oaste sa nu fie
statatoare, adica permanenta n stat, si nici sa fie platita din venitul tarii.
Oastea sa fie slujita, iarasi, de fiestecare cetatean fara nicio mita, altfel
spus: gratuit
Daca ar trebui sa definim pe scurt forma de stapnire pe care o propune bunul si
nteleptul Janalau n parlamentul reprezentat de cetele de tigani, am putea spune
ca este vorba de o utopie iluminista, o utopie politica scoasa din carti, o utopie
rationala, bazata, n esenta, pe ideea ca o buna guvernanta este aceea condusa
de legi drepte si ca omul, bun din fire si cu drepturi egale la nastere, trebuie
educat (luminat) n spiritul legilor. Janalau este pe punctul de a convinge
adunarea si, pentru a pune n aplicare ideile sale, propune o comisie () de
procopsiti carturari, care sa citeasca pe Platon si sa consulte si alte forme de
chivernisiri streine Comisia sa nu aleaga o singura forma straina, ci din toate
cte ceva: lund cel mai bun si de folos/ Toate cele ntoarsara pe dos.
Ideea unei puteri combinate (demo-aristo-monarhica) nu-i totusi o pura fantezie
a lui Ion Budai-Deleanu. A circulat n mediile intelectuale franceze nainte de
iluministi. Este citat un precursor al lui Montesquieu din secolul al XVII-lea,
Bernard de la Roche-Flavin, care crede ca sistemul de putere galic din vremea lui
este deja o combinatie dintre Monarhie, Aristocratie si Republica, cu rolul de a se
sustine si de a se supraveghea ntre ele. Daca citim discursul mpaciuitorist din
alt unghi, putem remarca faptul ca aflam n el si o prima schita o teorie a
imitatiei (inclusiv a clauzei diferentierii pe care o formuleaza, un secol si
jumatate mai trziu, E. Lovinescu n scrierile sale sociologice) si, totodata, o
prima sugestie de viata parlamentara romneasca ntr-o opera de fictiune.
Procopsitii carturari ar trebui sa lucreze n comisie si sa aleaga n cele din urma o
forma de organizare a statului, e drept, fantasmagorica: democraticamonarhiceasca. Dezbaterea se ncheie fara nicio concluzie pozitiva pentru ca
invidiosul si artagosul Cucavel si amicii sai politici, suparati ca n-au fost selectati
n acest parlament ad-hoc al cetelor, navalesc cu maciuci si topoare si strica
toate rnduielile iluministe ale lui Janalau. Si ce urmeaza se stie: alte discursuri
haotice, o alta cearta si, apoi, macelul final. O revolta, dar, populara a laietilor,
goletilor, instigata de lideri care nu accepta democratia aristocratica

fundamentata de niste misei nvatati din carte cu cuvinte adnce nentelese


O revolta, o navalire si argumente care ne spun, parca, si azi ceva. Nimic, dar, nu
s-a pierdut n memoria istoriei si n mentalitatea sociala a individului. Cucavel
prefigureaza prin violenta anti-intelectuala si anti-democratica pe liderul populist
din epoca moderna si postmoderna care, sprijinit de industria mediatica si, cu un
discurs demagogic mai bine articulat, rastoarna ordinea democratica (aflata aici
n faza de proiect) si pune mna pe putere. Formidabil acest Ion Budai-Deleanu!
El intuieste, deja, la nceputul secolului al XIX-lea, mai toate tertipurile luptei
pentru putere ntr-o lume n care utopia unei guvernante luminate ntmpina
reactii primitive. n Tiganiada, fabula politica (demo-aristo-monarhiceasca) se
ncheie tragic. Un tragic al derizoriului si al burlescului.
Jucareaua, este gndita si, n buna parte, executata n spiritul barocului. Un
baroc care, sa mai spunem o data, este trziu si rasaritean, iesit din imaginatia
unui om cu adevarat erudit. Din ecuatia lui artistica nu lipsesc ceea ce se
numeste medievalitatile crepusculare, nici imaginarul taranesc romnesc, n
mai toate ipostazele lui, inclusiv rsul gros, licentios, parodia sacrului, jocul de
cuvinte, spiritul de crtire
Prin amplitudinea spiritului si dorinta de cuprindere, spiritul lui, Budai-Deleanu
face parte din familia lui Cantemir si Hasdeu, cu observatia ca teologul ardelean
si risipeste stiinta (remarcabila, nca o data, pentru vremea lui) n mai toate
disciplinele umanioare, iar geniul imaginatiei sale l pune ntr-o alegorie vasta si
seducatoare, redactata n versuri si nsotita de comentarii ba erudite, ba
umoristice. Ele alcatuiesc o veritabila metaliteratura timpurie ntr-o cultura care
se pregatea sa-si nvinga inertiile (si ntrzierile) ei rasaritene. Ion Budai-Deleanu
este primul semn ca literatura romna tinde sa intre n faza ei estetica.
Tiganiada este, n fond, o savuroasa comedie a modelelor literare ilustre,
nainte de a fi o epopee a moravurilor si a nestatorniciilor omenesti. Dupa Istoria
ieroglifica este a doua mare opera de fictiune din cultura romna, spunea Eugen
Simion.
Farmecul mare al iganiadei scria Paul Cornea st ntr-o rar i fericit conjuncie:
luministul cu vederi naintate, eruditul cu larg informaie se contopesc cu ranul robust,
mintos, jovial, n care s-a adunat toat sarea pmntului
Uneori subtil, alteori groas, ilar, excesiv, dar ntotdeauna cu scop declarat satiric, parodia este prezent n
toate planurile epopeii: i n cel real, i n cel fantastic-miraculos. O parodie este toat lumea iganiadei:
aceast lume de iarmaroc, de certuri i lupte intestine, care au loc n cer, pe pmnt sau sub pmnt, ca ntr-un
Turn Babel compus din trei mari etaje, vorbind stufos gurile fiind mori stricate care macin vorbe multe este
nvluit n sursul demiurgic al poetului, n care personaje cu nfiri comice i groteti joac roluri diverse
univers simbolic, plin de semnificaii, mrturisind, n cele din urm, tlcuri majore, adevruri tragice, gndite de
un iluminist revoluionar, scria despre iganiada, M. Vaida