functiile pedepsei - mecanisme prin care pedeapsa actioneaza asupra condamnatulu

i si asupra altor persoane n vederea realizarii scopului sau de prevenire a savrsi

rii de noi infractiuni. Functiile pedepsei apar si ca scopuri imediate ale acest
eia. Ele sunt: functia de constrngere (represiva), functia de reeducare, functia
de exemplaritate si functia de eliminare. Realizarea scopului pedepsei depinde d
e aptitudinea ei functionala. v. si pedeapsa, scopul pedepsei.
functiile pedepsei, functiile si trasaturile pedepselor sunt:
a) Functia de constrngere, de represiune pentru cel ce a nesocotit norma penala.
Prin elementul de constrngere pedeapsa se deosebeste de celelalte sanctiuni jurid
ice. Ea se concretizeaza intr-o anumita privatiune sau restrictie impusa persoan
ei care a savrsit infractiunea. Duritatea ei este data de felul, durata sau cuant
umul sau, cum ar fi lipsirea de libertate, cu tot ceea ce presupune aceasta, sau
privatiunea patrimoniala n cazul amenzii. Pedeapsa este prevazuta de lege si da
expresie caracterului de constrngere statala, deoarece nu poate fi aplicata dect d
e stat n numele societatii. Statul, prin organele sale specializate, este abilita
t sa exercite actiunea penala n vederea tragerii la raspundere a celui care a ncal
cat ordinea de drept si normele de convietuire sociala. Functia de constrngere sa
u de represiune unanim recunoscuta presupune privatiune de drepturi, restrictii,
dar pedeapsa nu este menita sa provoace suferinta. Represiunea nu este primordi
ala, dar constituie un element de eficienta juridica a pedepsei. Caracterul repr
esiv al pedepsei creste sau se diminueaza n functie de gravitatea infractiunii sa
vrsite.
Desigur, statul, prin organele sale specializate, trebuie sa dea un avertisment
persoanei condamnatului n primul rnd. dar si celorlalti membrii ai societatii, n al
doilea rnd.
b) Functia de reeducare, prin pedeapsa urmrindu-se formarea unei noi atitudini fa
ta de valorile sociale. Scopul pedepsei este dat de functia educativa, la care s
e adauga prevenirea savrsirii de noi infractiunii'*. Fata de ceilalti membrii ai
societatii, ea reprezinta un factor preventiv, de prevenire a savrsirii n viitor s
i a altor infractiuni. Ea are un puternic rol si efect educativ, de mpiedicare a
repetarii conduitei antisociale, de ndreptare a condamnatului.
nca din Antichitate se aprecia ca pedeapsa este mai mult un mijloc de educare, un
mijloc care duce. prin puterea psihologica exercitata, la atitudinea corecta (Ari
stotel). La nceput, pedeapsa a fost o expresie a razbunarii mpotriva infractorului
, apoi s-a renuntat tot mai mult la aceasta idee, consacrndu-se scopul pedepsei d
e a da un semnal de avertizare celorlalti membrii ai societatii inclinati spre a
ctiuni infractionale. n lucrarea sa Etica, Aristotel afirma ca pedeapsa constitui
e o utilitate sociala, deoarece colectivitatea se abtine de la ncalcarea dreptulu
i din cauza amenintarii pe care o exercita legea penala. Aristotel si Platon apr
eciau pedeapsa ca un medicament al sufletulur. Platon spunea ca pedeapsa nu are d
oar un efect dureros, iar cei ce gndesc asa sunt orbi fata de folosul ce rezulta d
intr-nsa si nu stiu ca-i mai mare nenorocirea sa n-ai sufletul sanatos, ci putred
, nedrept si pacatos". Cicero aprecia ca orice pedeapsa aplicata este n interesul
Republicii, iar Quintilian spunea ca orice pedeapsa nazuieste spre pilda, si nu
spre rasplata raului facut. Seneca. la rndul sau, aprecia ca persoanelor vinovat
e nu li se aplica pedepsele fiindca au gresit, ci pentru ca sa nu mai greseasca
(ut ne pecetur).
Aplicarea pedepsei trebuie sa conduca la influentarea constiintei condamnatului
si aceasta se realizeaza prin mpletirea, completarea reciproca a functiei de cons
trngere cu cea de reeducare. Pedeapsa nu este expresia razbunarii si a prigonirii
faptuitorului de catre societate, ci, dimpotriva, prin intermediul ei se urmare
ste ndreptarea condamnatului, or. aceasta nu se poate realiza cnd omul este njosit
si torturat.
c) Functia de prevenire a savrsirii altor infractiuni, deoarece doar infractiunea
este temeiul raspunderii penale, adica al aplicarii unei pedepse pentru o anumi
ta infractiune. De fapt. pedeapsa reprezinta consecinta ncalcarii preceptului nor
mei penale, oricine greseste trebuie pedepsit nu din alt motiv, ci pentru a mpiedi
ca raul nendreptatit sa devina cronic si sa faca sufletul perfid si nevindecat" (
Platon).
Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa njoseasca p

ersoana condamnatului.
Pedeapsa precede savrsirea actiuniifinactiunii, prin aceea ca, pna la savrsirea inf
ractiunii, are menirea de a realiza o preventie generala. Dupa savrsirea infracti
unii, pedeapsa aplicata trebuie sa reflecte periculozitatea faptei penale savrsit
e, pericolul pe care l constituie persoana inculpatului lasat n societate, iar int
erdictiile si limitarile drepturilor condamnatului stabilite de instanta de jude
cata trebuie sa ndeplineasca un rol de reeducare, dar si de preventie speciala, a
stfel nct pe viitor sa nu se mai savrseasca alte fapte penale.
Prin reeducarea infractorului se urmaresc att o preventie speciala, ct si o preven
tie generala, pentru ceilalti membrii ai societatii, care. cunoscnd pedeapsa, si a
dapteaza conduita. Preventia speciala si cea generala constituie scopul imediat
al pedepsei, determinat de aplicarea concreta a ei pentru savrsirea unei infracti
uni si care reiese din necesitatea apararii societatii mpotriva infractiunilor. A
ceasta functie decurge din caracterul inevitabil al aplicarii unei pedepse atunc
i cnd s-a savrsit o infractiune, dar nu presupune neaparat maximul pedepsei, ci ma
i degraba o fermitate, promptitudine, intransigenta n aplicarea ei, deoarece surv
ine inevitabilitatea ei. Pedeapsa trebuie sa aiba si un rol de intimidare a celo
r care ar fi ispititi sa savrseasca alte infractiuni. Pentru ca amenintarea cu ap
licarea pedepsei sa actioneze asupra persoanelor nestatornice, nu este necesara n
asprirea pedepselor, ci este necesara aplicarea efectiva a acestora.
d) Functia de izolare, adica eliminarea temporara din societate, izolarea de res
tul societatii a condamnatului pe perioada executarii pedepsei, n conditiile legi
i privind executarea pedepselor. Izolarea sau eliminarea temporara din societate
poate deveni si definitiva. n cazul aplicarii pedepsei detentiunii pe viata. Ori
ce colectivitate are dreptul, n cazul n care anumiti indivizi lezeaza sau distrug
valorile sociale, sa i izoleze, definitiv sau temporar, n scopul restabilirii ordi
nii de drept. Exista situatii, mai ales n cazul infractorilor periculosi care au
savrsit fapte deosebit de grave, cnd se impune izolarea condamnatilor de societate
.
Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/functiile-pedepsei