Crivat, cenusa si soare

de Tudor Robert

Pamant degerat si oceane sticloase,

Vai intunecate si creste alunecoase,
Plang norii cu bulgari de zapada,
Urla crivatul cu glas plin de obida,

...si era frig si ger,

...si vuia vantul si inca sper,
Ca o sa dai foc acestui taram nespovedit,
Sufletul, inima si lacrima ti-a impietrit,

Te-am rugat si o fac acum ultima oara,

Smulge-ti inima, rupe-o si arunc-o-n foc,
Da-i pace, sa arda linistita, un pumn de cenusa,
Si sa renasca din a ei negreala o inima pura,

Timpul rece iata c-o trecut,

Inima ta vesele si zburdalnica o prefacut,
Coltul de lume cel rau si inghetat,
Intr-un tablou artistic de mult uitat,

Meleagul cel nou, omenesc si luminos,

Pictat cu flori vii si-un rau duios,
Ocrotind cu a lui privire, soare calduros,

O inima noua, renascand miraculos.