Sunteți pe pagina 1din 6

Dervis

de Tudor Robert

In mijlocul pamantului,
Imbibat si copt de soare,
Pleaca imbatranit pe carare,
Un dervis oarecare,
Mersul clatinat, mai mult agale,
Calca nisipul cu talpile goale,

Capul mic si rotunjit,


Ii e temeinic acoperit,
De-un turban alb pe frunte,
Imbracand sprancene carunte,
Se sprijina intr-un toiag crapat,
Cutreierand pustiimea neinfricat,
Intr-o liniste absoluta,
Unde si dunele dau sa fuga,

In departare rasare o geamie,


Sufletul calugarului plin de bucurie,
Dar bucuria-i trece repede,
Siluete blande si rapide,
Vede pe bolta cerului gol si clocotit,
Oaresice lucru neobisnuit,
Doua pasari cu pene diferite,

De grupurile lor parasite,


Izvorasc in ochii sarazinului,
Complet uimit de nuanta cadrului,
O barza si-un corb sus pe cer,
Zburau tinandu-se de mana,
Intr-o lume aspra si pagana,

Batranelul firav a amutit,


Toata firea i-a-ncremenit,
Un corb si-o barza sa zboare impreuna,
Gandul lui nu mai stia ce sa spuna,
Doua perechi de aripi separate,
Dar cu toate astea, erau impreunate,

Tinteste ochii la cele doua vietuitoare,


O barza dolofana cu pene albe,
Langa un corb subtire, cu aripi negre,
Anuland ale timpului proverbe:
"Pasarile zboara doar in grupuri de acelasi fel,
Iar niciodata, nu se va intampla in alt fel",

Nemilosul soare in desert vieti curmand,


Din temelii neincetat dunele arzand,
Sileste pe calugar grabit mergand,
A-ntamplarii adevar trist afland,

Frunte lata, abundent transpirand,


Siroaie sarate pe nisip curgand,
Greoi drumul lung si fad urmand,
Cade in genunchi, lacrimile-i picurand,
Pricinuit adevarul ca un zbucium lovind,

Pasarile pluteau parca domol,


Avand fiecare cate un mare gol,
Lipsindu-le cate un picior,
Suspina amar, ridicandu-se usor,

Curg lacrimi, dintr-o inima de monah,


Priveste la cer, priveste catre Allah,
Doua pasari total opuse,
De grupurile lor excluse,
Zburau una langa alta,
Luptandu-se neinfricate cu soarta.

Titlul: Dervi
n mijlocul pmntului,
mbibat i copt de soare,
Pleac mbtrnit pe crare,
Un dervi oarecare,
Mersul cltinat, mai mult agale,
Calc nisipul cu tlpile goale,

Capul mic i rotunjit,


i e temeinic acoperit,
De-un turban alb pe frunte,
mbrcnd sprncene crunte,
Se sprijin ntr-un toiag crpat,
Cutreiernd pustiimea nenfricat,
ntr-o linite absolut,
Unde i dunele dau s fug,
n deprtare rsare o geamie,
Sufletul calugrului plin de
bucurie,
Dar bucuria-i trece repede,
Siluete blnde i rapide,
Vede pe bolta cerului gol i
clocotit,
Oareice lucru neobinuit,
Dou psri cu pene diferite,
De grupurile lor prsite,
Izvorsc n ochii sarazinului,
Complet uimit de nuana cadrului,
O barz i-un corb sus pe cer,
Zburau inndu-se de mn,
ntr-o lume aspr i pgn,
Btrnelul firav a amuit,
Toat firea i-a-ncremenit,
Un corb i-o barz s zboare

mpreun,
Gndul lui nu mai tia ce s
spun,
Dou perechi de aripi separate,
Dar cu toate astea, erau
mpreunate,
intete ochii la cele dou
vieuitoare,
O barz dolofan cu pene albe,
Lng un corb subire, cu aripi
negre,
Anulnd ale timpului proverbe:
"Psrile zboar doar n grupuri
de acelai fel,
Iar niciodat, nu se va ntmpla n
alt fel",
Nemilosul soare n deert viei
curmnd,
Din temelii nencetat dunele
arznd,
Silete pe clugr grbit mergnd,
A-ntmplrii adevr trist aflnd,
Frunte lat, abundent transpirnd,
iroaie srate pe nisip curgnd,
Greoi drumul lung i fad urmnd,
Cade n genunchi, lacrimile-i

picurnd,
Pricinuit adevrul ca un zbucium
lovind,
Psrile pluteau parc domol,
Avnd fiecare cte un mare gol,
Lipsindu-le cte un picior,
Suspin amar, ridicndu-se uor,
Curg lacrimi, dintr-o inim de
monah,
Privete la cer, privete ctre
Allah,
Dou psri total opuse,
De grupurile lor excluse,
Zburau una lng alta,
Luptndu-se nenfricate cu soarta.