Faptura calda cu ochi mari si verzi

de Tudor Robert

Faptura cu ochi mari si verzi,

II privesti sfios, apoi te pierzi,
Soarele mangaie privirea-i stralucinda,
Priveste la ea, priveste in oglinda,
Vino, frumos inger cu piele catifelata,
Zambeste vesnic, bucura lumea toata,
Buzele-i subtiri, rosu sangeriu,
Privirea vesela, reflectand cerul albastriu,

Jucaus inger cu coarnele-ti taciune,

Stai langa mine sa uitam de vorbe crude,
Lacul argintat curge, o vorba se-nplineste,
Niciodata apa, dar niciodata nu stavileste,
Nici macar gandul tau uneori temator,

Soarele rosiatic se stinge domol catre sol,

Negura noptii amplifica imensul gol,
Vazduh cu-n lac imens, cateva oi si-un ciobanel,
In rest, doar un peisaj friguros, uracios si chel,

Sangele-n vine-ti clocoteste,

Te-ai hotarat sa zbori stingand luna,
Imi cere s-o aleg pe ea, ori niciuna,

O tin gingas de mana, furia i se domoleste,

Imi fac curaj s-o intep cu o intrebare,
"Cu ce te nemultumeste? Cu ce oare?"

Stinge luna, n-am nimic de obiectat,

Asta ti-e dorinta, n-am nimic de reprosat,
O sa ramanem intr-o negura cetoasa,
La asta nu te-ai gandit, spui ca nu-ti pasa,

Tu, femeie perfecta cu parul aprins in noapte,

Stai langa mine si asculta ale mele soapte,
Te rog, urca si absoarbe-i toata claritatea,
Si lumineaza in locul ei, vazandu-ti toti puritatea,

Auzind ale mele vorbe duioase si albe,

Se cocoteaza in inima mea, zambind victorios,
Glumeste spunand ca cerul de nori e ros,
Si ca luna sade bine, n-avea s-o schimbe,
Cum spuneam...
Faptura calda cu ochi mari si verzi,
Ii privesti sfios, apoi te piezi.