Sunteți pe pagina 1din 5

Drept administrativ Curs 4

Anularea si inexistenta actului administrativ


Anularea actului administrative reprezinta o operatiune juridica prin
intermediul careia sunt desfiintate cu efecte retroactive pentru trecut,
efectele unui act juridic. Ea este analizata ca o sanctiune, regasita in dreptul
public si privat care este atrasa de incalcarea unor reguli de fond sau de
forma care sunt necesare pentru validitatea actului.
In perioada interbelica a fost fundamentata o teorie a nulitatii actului
administrativ care includea cele doua tipuri de nulitate: absoluta si relativa,
precum si inexistenta actului administrativ.
In sistemul de drept actual anularea actului administrativ reprezinta o
institutie de rang constitutional reglementata de art 52 privind dreptul
persoanei vatamate de o autoritate publica din continutul caruia rezulta ca
persoana vatamata intr-un drept sau interes legitim poate sa obtina pe langa
recunoasterea dreptului sau a interesului legitim, repararea pagubei
si anularea actului vatamator. Regimul juridic al acestui drept este
dezvoltat potrivit normei de trimitere de la alineatul 2 printr-o lege organica
in prezent Legea 554 pe 2004 a contenciosului administrativ.
Ca si in dreptul privat si in dreptul public anularea este de mai multe feluri.
Din punct de vedere al conditiilor care sunt inculcate si a cauzelor
care o determina:
1.) Nulitatea absoluta care este atrasa de incalcarea unor conditii
esentiale de fond pentru validitatea actului, prin care sunt aparate
interese cu caracter general
2.) Nulitatea relativa sau anulabilitatea atrasa de incalcarea unor
conditii de forma prin care se protejeaza interese private
Spre deosebire de dreptul privat exista situatii in care in dreptul public nulitatea
absoluta este atrasa de incalcarea unor conditii de forma pe care legiuitorul
le apreciaza ca esentiale pentru validitatea actului, Ex: In material raspunderii
contraventionale Ordonanta nr 2 pe 2001 care o reglementeaza prevede ca lipsa din
continutul procesului verbal contraventional a unor elemente cum ar fi datele de
identificare ale contravenientului, atrage nulitatea absoluta a actului
contraventional, chiar daca sub aspectul naturii lor este vorba despre elemente de
forma.

Sub aspectul efectelor pe care le produce nulitatea ele pot viza intregul act
administrativ, caz in care avem de a face cu o nulitate totala sau anumite parti
ale actului caz in care avem de a face cu o nulitate partiala. Efectele nulitatii se
produc pentru trecut sunt ex tung insa se admite ca exista situatii in care
efectele sunt pentru viitor ex nung , atunci cand aceasta sanctiune intervine
pentru motive de inoportunitate a actului.
Anularea se dispune de un subiect de drept care este altul decat ecl de la care
actul emana fiind vorba in principal despre:
1.) Instanta de judecata care isi intemeiaza acest drept pe dispozitiile art 52 ,
126 al. 6 si pe cele ale Legii contenciosului administrative
2.) Organul ierarhic superior care isi fundamenteaza dreptul de anulare pe
acele prerogative care rezulta din raportul de subordonare ierarhica pentru
cel care are calitatea de sef ierarhic intre care se regaseste si prerogativa de
a anula actele considerate ilegale ale organului subordonat.
3.)Ministerul public care poate dispune anularea unor acte in procesul penal.
De esenta regimului juridic al anularii si pentru actele administrative este
principiul potrivit caruia ceea ce este nul produce efecte nule.
Inexistenta actului administrativ reprezinta o forma speciala de exprimare a
nulitatii care intervine in situatia in care actul este afectat de vicii de legalitate atat
de grave incat se poate constata in mod vadit nelegalitatea lui de oricine.
Inexistenta este si ea o institutie de rang constitutional, fiind consacrata in art 100
si 108 ale Constitutiei, potrivit carora nepublicarea in Monitorul Oficial a unui decret
al Presedintelui, a unei hotarari sau ordonante a Guvernului, atrage inexistenta
acestora. Ea este prevazuta ca sanctiune juridica in diferite acte normative cum ar fi
Legea 90 pe 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului unde este
reglementata ca si sanctiune care intervine in cazul nepublicarii in Monitorul Oficial
pe langa hotarari si ordonante si a deciziilor pe care le emite primul ministru.
Specific regimului juridc al inexistentei actului administrative este ca actele
afectate de inexistenta nu se mai bucura de prezumtia de legalitate, iar
subiectele care cad sub incidenta actului nu mai pot fi obligate la
executare sau respectare inclusiv prin forta de constrangere a statului.
Disparand prezumtia de legalitate, actele administrative nu se mai bucura nici de
caracterul lor executoriu din oficiu.
Contractul administrativ
Este o creatie a jurisprudentei Consiliului de stat francez care a fost receptata si in
alte state, in Romania intr-un mod rezervat, timid in perioada interbelica. Specialistii
de drept public au teoretizat-o in aceasta perioada in categoria actelor de gestiune,
in care includeau actele bi sau multilateral ale administratiei spre deosebire de
catele de unitate, care erau actele unilaterale ale acesteia.

Doctrina din perioada postbelica de drept administrative a continuat sa o


promoveze, in ciuda faptului ca nu se bucura de o recunoastere expresa. Constitutia
actuala fara sa o califice prin sintagma contract administrative o recunoaste implicit
in art 136 al 4 care consacra modalitatile de punere in valoare a bunurilor
proprietate publica, respective:
-darea in administrare catre regie autonoma sau institutie publica
-concesionarea
-inchirierea
-darea in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica
Legea 554 pe 2004 a Contenciosului administrativ prin art.2 al 1 lit c asimileaza
actelor administrative contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect
punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes
public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice precum si alte categorii de
contracte administrative care potrivit legilor speciale genereaza litigii care sunt
solutionate deinstantele de contencios administrativ. Legea contine si dispozitii
procedurale care concretizeaza particularitatile pe care le imbraca litigiile care au ca
obiect contracte administrative.
Contractul administrativ reprezinta un accord de vointa care se incheie intre o
autoritate publica pe de o parte si un alt subiect de drept pe de alta parte, in care
autoritatea publica se afla pe o pozitie de superioritate juridica fata de cealalta
parte, care are ca obiect punerea in valoare a unui bun proprietate publica,
realizarea unei lucrari publice sau a unui serviciu public, ori o achizitie publica in
continutul caruia se regasesc pe langa clauzele de natura conventionala si anumite
cause reglementare, prestabilite de legiuitor.
De esenta regimului juridic al contractului administrativ sunt urmatoarele
trasaturi:
1.)existenta unui subiect calificat care este reprezentat de o autoritate publica
in sensul larg al termenului, sens care include pe langa organele statului sau ale
unitatilor administrative teritoriale si alte subiecte de drept, care actioneaza pentru
realizarea unui interes public, utilizand prerogative de putere publica.
2.)are un obiect determinat care vizeaza ca finalitate satisfacerea unei nevoi de
interes public
3.)subiectul determinat, calificat se afla pe o pozitie de superioritate
juridica fata de celalalt subiect de drept

4.)pozitia supraordonata a subiectului calificat il indrituieste pe acesta sa


modifice sau se rezilieze unilateral contractual, atunci cand interesul
public o cere
5.)in continutul contractului administrativ regasim doua categorii de
clauze:
-clauzele de natura contractuala prestabilite de legiuitor, care sunt aprobate
prin diferite acte juridice cum ar fi hotarari ale guvernului, autoritatilor autonome
locale, inclusive legi si ordonanteatunci cand este vorba de administrarea bunurilor
de interes national sau diferite forme de punere in valoare ale acestora
-clauzele de natura conventionala care pot fi negociate de partile contractante
si care vizeaza alte elemente decat cele incluse in partea reglementara(ex:
termenul, diferite obligatii ale partilor, regimul juridic al unor bunuri etc)
6.)competenta de solutionare a litigiilor care sunt rezultate din incheierea,
executarea sau incetarea contractelor care apartine instantelor de
contencios administrative
Domeniul public si proprietatea publica- introducere in domenialitatea
publica
Inca din antichitate a fost recunoscuta existenta a doua categorii de bunuri din
punct de vedere al aptitudinii lor de a face obiectul proprietatii cuiva:
-res in patrionium care includeau majoritatea bunurilor care puteau fi detinute,
appropriate de cineva
-rex extra patrimonium care includeau bunurile care prin specificul lor erau
destinate sa slujeasca publicului ceea ce excludea posibilitatea de a fi detinute de
cineva in proprietate.
Regimul acestor bunuri a evoluat de la o etapa istorica la alta.
In perioada absolutismului monarhic ele erau considerate proprietatea
monarhului care le utiliza ca sursa de venit pentru vistieria regala sau ca modalitate
de rasplatire a loialitatii unor supusi. Forma traditionala prin care erau puse in
valoare era concesiunea care insemna darea in folosinta pe o perioada
indelungata de timp, in schimbul unui beneficiu care poarta denumirea de
redeventa. S-au adoptat chiar edicte ale domnitorului care pentru a proteja
asemenea bunuri le declarau inalienabile.
In timpul revolutiei franceze este adoptata Codul Domenial prin care
proprietatea trece de la rege la natiune, care dobandeste si dreptul de a instraina
bunul. Codul civil francez il reglementeaza intr-un mod care genereaza controverse

sub aspectul titularului acestor bunuri statul sau natiunea, reglementare care a
influentat si Codul civil roman din 1864.
Doctrina a conturat mai multe teorii cu privire la bunurile care compun domeniul
public.
-teoria inexistentei dreptului de proprietate prin care se nega posibilitatea ca
asemnea bunuri sa se afle in proprietatea unui subiect de drept
-teoria existentei dreptului de proprietate prin care se sustinea posibilitatea ca
bunurile respective sa se poata afla in proprietatea unei persoane
-teoria serviciului public, precum si cea a interesului public prin care se
identifica drept criteriu de apartenenta la domeniul public aptitudinea bunului de a
satisface o nevoie generala.
In perioada postbelica institutia a fost desfiintata si inlocuita cu altele specific
acelui regim, iar dupa 1990 ea a reintrat in sistemul de normativitate juridica fiind
consacrata inclusive de acte normative preconstitutionale cum ar fi Legea fondului
funciar nr 18 din 1991 sau Prima lege a administratiei publice locale nr 69 din
1991. Constitutia desi nu consacra notiunea de domeniu public, cid oar pe cea de
proprietate sub cele doua forme publica si private, contine dispozitii care reprezinta
o recunoastere implicita a institutiei domeniului public in sensul larg al termenului.