4.

Consiliul Uniunii Europene ( Consiliul de Ministri)

Obiectivul principal al capitolului: analiza evolutiei istorice a organizarii,a functionarii si a
atributiilor Consiliului Uniunii Europene
Concepte, date si sintagme-cheie: Consiliul Uniunii Europene,COREPER
,CEF,Majoritatesimpla,Majoritate calificata,Unanimitate,Secretariat General,Comitet
Politic,1965,1993
Rezumatul capitolului:
Consiliul Uniunii Europene, sau Consiliul de Ministri, cum este denumit de Constitutia
Europeana, reprezinta, alaturi de Parlamentul European, legislativul comunitar. Conform
prevederii din Tratatul Uniunii Europene, "Consiliul este format din cate un reprezentant la nivel
ministerial al fiecarui stat membru, abilitat sa angajeze guvernul acelui stat membru". Aceasta
institutie fundamentala a integrarii europene, numita, dupa tratatul de fuziune din 1965, Consiliul
de Ministri, a primit din 1993 denumirea oficiala de Consiliul Uniunii Europene, exprimand
practic legitimitatea statala a comunitatilor si fiind un principal organ de decizie al Uniunii
Europene.
Consiliul Uniunii Europene este alcatuit din 25 de membri (in perspectiva aderarii
Romaniei si Bulgariei, 27), cate un reprezentant al fiecarui stat membru, care are obligatoriu
calitatea de membru al guvernului respectiv.
Cea mai importanta forma a Consiliului, careia i se recunoaste rolul de coordonare, este
Consiliul ministrilor de Externe, care poarta denumirea de Consiliul Afacerilor Generale si
Relatiilor Externe. Consiliul se intruneste in fapt si in reprezentari diferite, cand deciziile
urmeaza a fi luate in domenii specializate, sectoriale, in functie de tema discutata. Astfel s-au
definit noua configuratii ale Consiliului Uniunii Europene:
1) Consiliul pentru Afaceri Generale si Relatii Externe;
2) Consiliul pentru Afaceri Economice si Financiare (ECOFIN);
3) Consiliul pentru Justitie si Afaceri Interne;
4) Consiliul pentru Ocuparea Fortei de Munca, Politici Sociale, Sanatate si Protectia
Consumatorului;
5) Consiliul pentru Piata Interna, Industrie si Cercetare; 6) Consiliul pentru Transporturi,
Telecomunicatii si Energie;
7) Consiliul pentru Agricultura si Pescuit;
8) Consiliul pentru Mediu;
9) Consiliul pentru Educatie, Tineret si Cultura.
Activitatea Consiliului Uniunii se bazeaza pe Tratatele institutive ale comunitatilor europene:
Tratatul asupra Uniunii Europene si Regulamentul interior. Pentru indeplinirea inaltelor sale

misiuni, Consiliul dispune de mai multe organisme si organe auxiliare, precum: Presedintia
Consiliului, Comitetul Reprezentantilor Permanenti, Secretarul General, grupurile de experti sau
comitete pe diferite domenii.
Un rol central in activitatea Consiliului Uniunii il are Presedintia. Ea este asigurata prin rotatie,
pentru o perioada de 6 luni, de catre fiecare stat membru al Uniunii Europene. Presedintele
Consiliului are un rol esential in activitatea de mediere intre Consiliu si celelalte institutii ale
Uniunii Europene, indeosebi cu Parlamentul European. El stabileste calendarul activitatilor
Consiliului, convoaca reuniunile ordinare si extraordinare ale acestuia, fixeaza Ordinea de zi a
Consiliilor, pe care o face cunoscuta Comisiei si celorlalti membri ai Consiliului, cu cel putin
zece zile inainte. in Tratatul Uniunii se arata ca "Presedintia Consiliului isi asuma reprezentarea
Uniunii si ca, in aceasta activitate - daca este necesar - va fi secondata de catre statul membru
care a exercitat Presedintia in semestrul anterior si de catre cel ce o va exercita in semestrul
urmator".
Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER) este organismul alcatuit din totalitatea
reprezentantilor permanenti ai statelor membre ale Uniunii Europene. El a fost creat prin Tratatul
de la Bruxelles din 1965 si acest comitet isi desfasoara activitatea la doua niveluri (COREPER I
si COREPER II) si are un important rol de filtru pentru activitatea Consiliului Uniunii Europene.
Acest organism asigura pregatirea lucrarilor Consiliului si fiecare stat membru are o
reprezentanta permanenta alcatuita din functionari sau tehnicieni cu scopul apararii intereselor
nationale ale statelor respective. Reprezentanta este in fond o misiune diplomatica, iar seful ei
este ambasadorul tarii sale pe langa Uniune si se numeste reprezentant permanent. Reprezentantii
Permanenti Adjuncti (COREPER II) asigura, in baza "diviziunii muncii", o serie de competene
care au ca obiectiv o cat mai buna pregatire a Consiliului si o buna cooperare a acestora cu
Comisia Europeana. Presedintele Comitetului Reprezentantilor Permanenti este Reprezentantul
Permanent - in fata Comunitatilor Europene - al statului care asigura Presedintia Consiliului.
Secretariatul general sprijina presedintia Consiliului, pregatind si asigurand buna desfasurare a
lucrarilor acestuia, si are peste 2000 de functionari. Tratatul de la Maastricht a creat functia de
Secretar General al Consiliului, iar prin Tratatul de la Amsterdam, din 1997, acesta a primit
calitatea de inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna. De la 13
septembrie 1999, aceasta functie este indeplinita de Javier Solana Mandariaga. Secretarul
General adjunct are misiunea de a gestiona activitatea Secretariatului General.
Consiliul Uniunii Europene este ajutat in activitatea sa de comitete specializate. Unul dintre cele
mai importante este Comitetul pentru agricultura, care indeplineste pentru acest domeniu acelasi
rol pe care il are Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER) in celelalte domenii. Un
rol insemnat revine si Comitetului economic financiar (CEF), infiintat initial cu denumirea de

Comitet monetar, prin Tratatul asupra Uniunii Europene, cu scopul coordonarii si promovarii
activitatilor in domeniul monetar. O data cu trecerea la moneda unica Euro, comitetul economic
financiar are misiunea de a urmari situatia monetara si financiara a statelor membre si a Uniunii.
Comitetul politic a fost creat prin Tratatul de la Maastricht si are rolul de a urmari situatia
internationala din perspectiva Politicii Externe si de Securitate Comuna. El contribuie in mod
esential la definirea politicilor din acest domeniu si, la cerere sau din oficiu, emite avize
Consiliului.
Consiliul Uniunii Europene este asistat in activitatea sa si de alte organe precum:
a) Comitetul permanent pentru forta de munca;
b) Comitetul pentru vize;
c) Comitetul pentru energie;
d) Comitetul pentru educatie;
e) Comitetul pentru cercetare stiintifica si tehnica;
f) Comitetul pentru acordurile de cooperare cu tarile lumii a treia.
Consiliului Uniunii Europene ii revin atributii absolut esentiale in procesul decizional:
a) Adopta legislatia Uniunii Europene n numeroase domenii, Consiliul legifereaza impreuna cu
Parlamentul European. Propunerile de legiferare vin din partea Comisiei Europene, care are si
responsabilitatea de a le pune in aplicare;
b) Coordoneaza marile orientari ale politicilor economice ale statelor membre, prin activitatea
Consiliului Afacerilor Economice si Financiare;
c) ncheie acorduri internationale ntre Uniunea Europeana si alte state sau organizatii
internationale, intr-o serie de domenii precum fiscalitatea, protectia consulara, justitia si afacerile
interne s.a.;
d) impreuna cu Parlamentul European, aproba bugetul Uniunii Europene, n cazul in care cele
doua institutii nu au acelasi punct de vedere cu privire la buget, Consiliul este cel care va hotari,
in final, cu privire la cheltuielile obligatorii, in special cele agricole, Parlamentul avand rolul
esential in ceea ce priveste cheltuielile care nu sunt obligatorii si la aprobarea finala a bugetului
in ansamblul lui;
e) Defineste politica externa si de securitate comuna;
f) Coordoneaza cooperarea intre instantele judiciare si fortele de politie nationale in materie
penala. Activitatea infractionala la nivel european, terorismul international, traficul cu fiinte
umane s.a. reclama cooperarea interna intre statele Uniunii Europene. Aceste preocupari sunt
gestionate de ministrii de Justitie si de cei de Interne, care conlucreaza in cadrul Consiliului
pentru Justitie si Afaceri Interne.
Cele mai frecvente intalniri, in anii din urma au fost:

Consiliului Afacerilor Generale,

Consiliului Ministrilor Agriculturii
Comisiei Economice si Financiare.
Problemele incluse pe ordinea de zi sunt impartite in doua categorii, marcate cu "A" si "B".
Problemele de la punctul "A" sunt cele asupra carora s-a ajuns la un acord in intalnirile
Consiliului Reprezentantilor Permanenti (COREPER) si, deci, in principiu, nu
mai sunt dezbatute in Consiliu, ci numai confirmate. Cele cuprinse la punctul "B" sunt cele care
se supun dezbaterilor.
Consiliul Uniunii Europene fiind principalul factor de decizie din cadrul Uniunii, deciziile sale
sunt luate prin vot, tinandu-se seama de populatia statelor membre. Ca atare, statele cu o
populatie mai numeroasa au o pondere mai mare in adoptarea deciziilor, prin numarul sporit de
voturi ce le revin. Este de observat faptul ca aceasta pondere nu este strict proportionala cu
populatia si ca s-a aplicat o modalitate de reponderare in favoarea statelor cu populatii mai
reduse. Asa spre exemplu, pana la 1 mai 2004, data marii extinderi a Uniunii Europene, statele
mari precum Germania, Franta, Marea Britanie, Italia aveau 10 voturi, iar cele mici, ca
Danemarca, Finlanda, Irlanda, 3 voturi, si cele mai mici, ca Luxemburg, aveau 2 voturi.
Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001, a schimbat, in perspectiva evolutiei constructiei
europene, ponderea statelor membre in Consiliul Uniunii Europene. Astfel: Germaniei, Frantei,
Italiei si Marii Britanii ii revin cate 29 de voturi; Spaniei si Poloniei cate 27 de voturi; Olandei
13; Belgiei, Republicii Cehe, Greciei, Ungariei si Poloniei cate 12; Austriei si Suediei cate 10
voturi; Danemarcei, Irlandei, Lituaniei, Slovaciei si Finlandei cate 7; Ciprului, Estoniei, Letoniei,
Sloveniei si Luxemburgului cate 4; iar Maltei, 3 voturi. in total sunt 321 de voturi. in perspectiva
extinderii Uniunii la 27 de membri, incepand cu 1 ianuarie 2007, Romaniei ii vor fi repartizate
14 voturi, iar Bulgariei 10 voturi, astfel ca in Consiliu vor fi 345 de voturi.
Consiliul Uniunii Europene a adoptat trei modalitati de exercitare a dreptului de vot: majoritatea
simpla, majoritatea calificata si unanimitatea.
Votul cu majoritate simpla asigura fiecarui membru al Consiliului un vot, indiferent de marimea
statului pe care il reprezinta, si se concretizeaza in adoptarea deciziilor de catre jumatate plus
unul din voturile membrilor Consiliului. Aceasta modalitate este folosita in cazuri rare, in special
in probleme de procedura precum adoptarea Regulamentului interior al Consiliului, solicitarea de
studii si propuneri ori cererea de informatii de la Comisia Europeana s.a.
Votul cu majoritatea calificata este modalitatea folosita pentru adoptarea celor mai multe decizii,
aria lui de cuprindere fiind extinsa pe masura ce a progresat integrarea europeana. Constitutia
europeana defineste majoritatea calificata ca fiind egala cu cel putin 55% din numarul membrilor
Consiliului, adica cel putin 15 dintre ei, cu conditia ca acestia sa reprezinte statele care reunesc

cel putin 65% din populatia Uniunii. O minoritate de blocaj trebuie sa includa cel putin patru
membri ai Consiliului dar, in lipsa unei majoritati calificate, considerata ca realizata. Exista o
exceptie de la aceste reguli: cand Consiliul nu decide pe baza propunerilor Comisiei sau ale
ministrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificata se defineste ca fiind cel putin
72% din numarul membrilor Consiliului, reprezentand statele membre care reunesc cel putin
65% din populatia Uniunii. Prin urmare, votul cu majoritate calificata este un mijloc de a pastra
echilibrul si de a proteja interesele specifice atat pentru statele mai mari, cat si pentru cele mai
mici.
Unanimitatea este modalitatea prin care se evidentiaza dreptul de veto al fiecarui stat membru, cu
precizarea ca abtinerea de la vot nu are valoarea unui veto. Aceasta modalitate este rezervata in
cazuri limitate, precum fiscalitatea, libera circulatie a persoanelor, drepturile si interesele
muncitorilor, constatarea incalcarii de catre un stat a principiilor Tratatului asupra Uniunii
Europene s.a.
Lista subiectelor:
-Evolutie istorica
-Rolul si componenta Consiliului Uniunii Europene
-Functionarea si atributiile Consiliului Uniunii Europene