Sunteți pe pagina 1din 13

Capitolul II : METODE SI TEHNICI DE CERCETARE

Legenda: cu rosu def.

A.
B.
1.
2.
3.
4.
5.

Etapele procesului investigativ


Metode de cercetare
Ancheta sociologica
Observatia
Experimentul
Analiza documentelor sociale + unitati de analiza
Metoda monografica

Metoda modul de cercetare, sistemul de reguli si principii de cunoastere si transformare a realitatii


obiective.

Etimologie: gr. methodos = cale,drum, mijloc


- drum al gandirii in procesul de obtinere a adevarului
Tehnica ansamblul de prescriptii metodologice (reguli,procedee) pentru o actiune eficienta atat in sfera
productiei materiale, cat si in sfera productie spirituale, precum si in cadrul altor actiuni umane.
Etimologie: gr. tekhne = procedeu, viclesug
Procedeu maniera de actiune , de operare cu instrumentul de investigatie (interviu, chestionar, fisa de
observatie)

A. Etapele procesului investigativ


1. Stabilirea temei si a obiectivelor de cercetare
2. Documentarea studierea literaturii de specialitate pentru a afla ce s-a intreprins si la ce concluzie s-a ajuns
in respectiva problema.
3. Stabilirea ipotezelor de cercetare stabilirea legaturilor intre variabilele de tipul: cu catcu
atat,dacaatunci
4. Esantionarea stabilirea grupului tinta din totalul populatiei investigate.

5. Stabilirea metodologiei de cercetare


a. alegerea metodei de cercetare
b. alegerea tehnicii/procedeului de cercetare
c. elaborarea instrumentelor de investigare
d. operationalizarea conceptelor
e. testarea informatiilor, preancheta (preancheta inseamna testarea instrumentelor de cercetare)
6. Recoltarea informatiilor si anume cercetarea propriu-zisa
7. Prelucrarea informatiilor
8. Analiza calitativa si cantitativa a informatiilor
9. Validarea ipotezelor de cercetare confirmarea sau infirmarea lor in cercetarea sociologica
10. Intocmirea raportului de cercetare si prezentarea acestuia beneficiarului.

A. Etapele procesului investigativ


(detaliat-explicata fiecare etapa)
1. Stabilirea temei si a obiectivelor de cercetare
2. Documentarea studierea literaturii de specialitate pentru a afla ce s-a intreprins si la ce concluzie s-a ajuns
in respectiva problema.

3. Stabilirea ipotezelor de cercetare stabilirea legaturilor intre variabilele de tipul: cu catcu


atat,dacaatunci

Problematica ipotezelor in cercetare


Ipoteza
Def. - un enunt stiintific cu valoare probabila ce urmeaza sa devina adevarata sau falsa in urma cercetarilor de
teren.
- reprez. o legatura de determinare, cauzalitate si interconditionare intre fenomene, fapte, proce sociale si relatii
sociale.
- se deosebeste de principiu care se fondeaza pe trecut, dar si de banuiala care este un enunt hazardat ce nu se
bazeaza pe un nr. mare de fenomene, factori si procese sociale.
- ca judecata de posibilitate cuprinde in sine o intrebare pentru ca se imagineaza o corelatie intre variabile si un
raspuns pentru ca se intuieste legatura ce urmeaza sa fie confirmata sau infirmata in cercetarile efectuate.
Din punct de vedere logic, ipotezele sunt implicatii materiale. Ipoteza este falsa daca antecedentul (X) este
adevarat, iar consecventul (Y) este fals.
- pentu a fi valida in cercetare trebuie sa fie masurabila
- poate fi adevarata atunci cand ea poate fi masurata.
Testabilitatea se refera la faptul ca o ipoteza corect formulatata trebuie sa fie intotdeauna testata.
Testarea presupune, in mod necesar, capacitatea de a masura caracteristicile fenomenelor.. astfel, daca nu putem
masura valoarea lui xsau lui y, relatia de implicare intre x si y nu va putea fi testata
Ex Fals: Daca elevii au un suflet mare, atunci acestia se vor implica in mai multe actiuni de voluntariat. Aceasta
ipoteza este Falsa deoarece sufletul elevilor nu poate fi masurat.
Ex Adevarat: Cu cat pozitia in ierarhia organizationala este mai mare cu atat satisfactia profesionala este mai
mare.
Masurarea si scalarea
- componenta de baza a procesului de cunoastere ce consta intr-o operatie empirica si conceptuala prin care se
atribuie anumite valori obiectelor si proceselor sociale.
- o determinare cantitativa prin care se urmareste sa se surprinda realitatile sociale prin modalitati concrete
utilizandu-se anumite etaloane.
Masurarea
- Orice proces sau fenomen social trebuie sa fie masurat pentru a fi cunoscut.
- O caracteristica masurabila, specifica unui proces, fenomen sau produs social poarta numele de variabila. - Ea
poate varia, poate luat diverse valori.
- prin masurare trebuie sa se ia in considerare natura domeniului cercetat si sa se evidentieze caracteristicile lor
cantitative specifice.
Elementele componente ale operatiei de masurare sunt:
a. obiectul de masurat : din perspectiva masurarii, fenomenele sociale pot fi grupate in doua mari
categorii:
- variabilele sociale- acele fenomene carora le este proprie in mod explicit, o expresie
cantitativa
- atributele sociale fenomenele care nu au o astfel de expresie cantitativa explicita

b. unitatea de masurare sau etalonul


- elementul de comparatie prin intermediul caruia se realizeaza det. calitativa si cantitativa a sistemului de
masurare.
- trebuie sa indeplineasca 2 conditii:
1. sa corespunda naturii domeniului de cercetat.
2. sa fie in acord cu obiectul urmarit la un moment dat in cadrul cercetarii
c. reguli de atribuire a valorilor se realizeaza printr-un proces de analiza constand din compararea
etalonului cu obiectul de masurat. Rezulta mai multe scale :nominala,ordinala,de interval,de proportii
Variabila reprezinta o caracteristica a unui proces sau fenomen care poate avea valori diferite pe un anumit
interval.
Exemplu: variabila sex are 2 valori, barbat femeie, variabila varsta are valori de la 0 la n ani
Exista 2 moduri in care aceste valori pot varia: intr-o maniera discreta, luand doar anumite valori pe un anumit
interval sau, dimpotriva, intr-un mod continuu, putand lua orice fel de valoare = variabile discrete si continue
Exemplu: un grup poate fi caracterizat de o variabila discreta cum este sexul, variabila care poate lua doar 2
valori, barbat sau femeie, dar acelasi grup poate fi caracterizat, in acelasi timp, si de o variabila atitudinala, care
pe un interval, de la 1 la 10 (1- preferinta minima, 10 - maxima) poate avea orice valorea.
Valorile pe care le poate lua o variabila formeaza o scala.
Scalele pot fi de 4 tipuri:
- scale nominale care nu presupun nici un fel de relatii de succesiune, ordine sau ierarhie intre valorile pe care
le poate lua o variabila.
Exemplu: lista de bunuri pe care cineva le are in gospodarie poate forma o asemenea scala. Intre valorile pe care
le poate lua variabila pe care o putem numi achizitii sau dotari casnice nu exista nici un fel de ordonare
ierarhica.
- scale ordinale in care valorile pe care le poate lua o variabila sunt ordonabile dupa un anumit criteriu si scala
reprezinta o ordonare a acestor valori.
Exemplu: aprecierea unei anumite actiuni intreprinse de guvern poate avea urmatoarele valori: absolut de
acord, de acord, dezacord, dezacord total
- scale de interval care masoara variabile continue.
Fata de scalele ordinale, ele propun un continuu intre cele 2 valori polare (maxim si minim) pe care le poate lua o
variabila.
Exemplu: Inaltimea pe care o poate avea o populatie data este scalabila pe un interval, in sensul ca inaltimea, atat
a oricarui membru, cat si media populatiei, poate avea orice fel de valoare, bineinteles, intr-un interval dat.
- scale de proportii acestea sunt scale de interval in care exista un punct natural de pornire a distributiei.
Exemplu: este cazul varstei (variabila are un punct natural de pornire 0)
Masurarea presupune utilizarea unor instrumente pentru a cuantifica valorile unei variabile. Orice masurare
sociala, indiferent de instrumentele utilizate, trebuie sa intruneasca 2 caracteristici principale:
- fidelitatea
- validitatea
Fidelitatea se refera la precizia unei masuratori.
Exemplu: in domeniul fizicii, putem masura un obiect si sa spunem ca el are circa 2 metri, 1 metru si optzeci si
sase de cm sau sa exprimam marimea astfel: 1864,832 milimetri (este vorba de precizii diferite).
Exemplu: din punctul de vedere al unei masuratori sociale putem avea o scala de apreciere cu o precizie mica cu 2
valori (de exemplu): acord dezacord sau cu o fidelitate a masuratorii mai mare, utilizand 4 valori: acord in
mare masura acord dezacord dezacord in mare masura. Putem avea si o fidelitate mult mai mare daca le
cerem subiectilor sa isi exprime acordul fata de o problema pe o scala de zece valori (de la 1 la 10)
Validitatea datelor sau corectitudinea masuratorii este corelata cu fidelitatea.

Exista si cazuri in care fidelitatea se afla intr-o relatie inversa cu validitatea.


Exemplu: daca intrebam populatia in ce masura este de acord cu liberalizarea avortului, utilizarea unei scale cu 2
vaiante de raspuns acord dezacord duce la o validitate mult mai mare a datelor decat utilizarea unei scale cu
valori de la 1 (total dezacord) pana la 10 (acord total). In acest ultim caz, avem o fidelitate mai mare, insa
datele sunt mai putin valide, o medie a raspunsurilor de, sa spunem, 7,85 nu ne ajuta sa spunem nimic concret
despre atitudinea populatiei investigate.
Fidelitatea si validitatea au legaturi stranse intre ele.
Situatii:
un test poate fi fidel, dar nu si valid
daca un test nu este fidel, nu are cum sa fie valid.
fidelitatea este o conceptie necesara a validitatii, dar nu si suficienta.

4. Esantionarea stabilirea grupului tinta din totalul populatiei investigate.


def.- tehnica metodologica prin care devine posibila elaborarea de influnete venite din partea universului de
cercetat ( populatie) prin investigarea acelei parti din cadrul sau.
- se realizeaza prin urmatoarele modalitati:
I Selectia probabilistica
a. repetata
b. nerepetata
c. mecanica
II Selectia rationala
III Selectia stratificarii
I Selectia probabilistica
a. repetata un procedeu de tragere la sorti prin care unitatea extrasa se reintroduce in urna pastrandu-si astfel
sansa de a fi extrasa din nou; probabilitatea fiind de 1 la 1mie (1/1000)
b. nerepetata se procedeaza ca si in cadrul celei repetate dar fara a reintroduce in urna unitatea extrasa, astfel ca
probabilitatea va fi: 1/999; 1/998
c. mecanica consta in alc. unei liste a tuturor unitatilor colectivitatii generale intr-o ordine oarecare (nume,
alfabetic, nr. strada, varsta, ) urmata de selectarea cu caracter intamplator pe baza unui pas de masurare. K =
N/n [ K= pasul de masurare; N = colectivitatea generala; n = volumul esantionului]
ex. N = 1000; n =100 atunci k = 1000/100 = 10
- se fac bilete cu nr. De la 1 la 10 se extrage nr.3
- atunci esantionul va cuprinde nr. 3, 13, 23, 33, 43, 53, ..( trebuie sa avem 100 nr., adica
100 persoane cat cuprinde esantionul)
II Selectia rationala
- este o metoda bazata pe o alegere apreciativa ( Moser) sau facuta cu premeditare ( Mills).
Putem spune ca este o metoda ce consta in alegerea gandita analitica a fiecarei unitati sociale ce urmeaza sa intre
in esantion. Se stabilesc cotele de selectie ptr. fiecare strat. Cotele apar inauntrul stratului, ele reprezentand parti
numerice in care este impartit stratul. In cadrul cotelor elementele pot fi alese probabilistic sau neprobabilistic.
III Selectia stratificarii
- stratificarea este fotografierea pe tipuri sau grupe de caracteristici ale unei colectivitati date.
Fiecare grupa poarta denumirea de strat al colectivitatii totale (mai poarta si denumirea de stratificare)
Fotografierea colectivitatii totale se face sub forma unor liste a tuturor unitatilor care compun colectivitatea
respectiva. Aceste liste se intocmesc dupa anumite criterii:
d. zona geografica, judete, comune
e. liste pe tipuri de grupe stabilite dupa anumite caracteristici: alfabetic/nr strazi/ nr de casa
O alta problema ce se cere rezolvata in problema esantionarii cand se realizeaza o cercetare sociologica este
stabilirea celui mai potrivit volum al esantionului.
Este o problema ce influenteaza in mod direct reprezentativitatea esantionului.

Un esantion prea mic este intotdeauna deformat si influentat de particularitatile unitatilor cuprinse in cercetare
(selectie). A determina volumul esantionului necesar al colectivitatii de selectie inseamna a stabili nr de unitati care
va fi supuse cercetarii si care sunt cuprinse in aceasta colectivitate.

5. Stabilirea metodologiei de cercetare


a. alegerea metodei de cercetare
b.alegerea tehnicii/procedeului de cercetare
c.elaborarea instrumentelor de investigare
d. operationalizarea conceptelor
Operationalizarea conceptelor:
Operationalizarea consta in prescrierea operatiilor empirice necesare trecerii de la teorie la cercetarea concreta.
Operationalizarea conceptelor este redata de:
1. stabilirea dimensiunii conceptului de analizat definirea riguroasa a
conceptului(domeniului supus cercetarii) si stabilirea dimensiunilor conceptului, prin
aceasta intelegandu-se un aspect principal al domeniului cercetat. Dimensiunile nu sunt
altceva decat concepte cu un grad mai redus de generalitate decat conceptul analizat
2. det. variabilelor ( prin variabila se intelege fenomene, procese si relatii sociale desemnate
de dimensiunile conceptului operationalizat si care au proprietatea de a-si modifica
continutul lor sau de a produce modificari de continut asupra altor fenomene si procese din
campul realitatii);
3. stabilirea indicatorilor generali si empirici ( prin indicatori se desemneaza un semn
observabil ce face referire la aspectele realitatii sociale. Reunirea tuturor indicatorilor care
desemneaza un anumit fenomen sau o dimensiune a acestuia conduce la elaborarea
indicatorilor generali sau empirici. Indicii statistici sunt marimi relative, exprimate printrun raport intre doua marimi ale aceluiasi indicator la momentul T1 si T0. indicii empirici
reprezinta o unitate a determinarilor cantitative prin care se studiaza un anumit domeniu al
vietii sociale.).
e. Testarea informatiilor, preancheta (preancheta inseamna testarea instrumentelor de cercetare)

6. Recoltarea informatiilor si anume cercetarea propriu-zisa


7. Prelucrarea informatiilor
8. Analiza calitativa si cantitativa a informatiilor
9. Validarea ipotezelor de cercetare confirmarea sau infirmarea lor in cercetare
10. Intocmirea raportului de cercetare si prezentarea acestuia beneficiarului.

B Metode de cercetare
Ancheta sociologica
- este o metoda de interogare, informare asupra feaptelor sociale la nivelul grupurilor mici si mari de analiza
cuantificabila in vederea descrierii si explicarii lor.
- este una dintre cele mai complexe metode, complexitatea sa fiind data de:
1.fenomene subiective [a) aspiratii, trebuinte, motivatii; b) opinii, atitudini si comportamente; c) cunostiinte/
marturii despre fenomene, fapte si procese sociale]
2. fenomene obiective [a) caracteristici demografice ocupatie, genul F/M, varsta; b) caracteristici ale mediului
social si ale mediului de viata]
Atributele anchetei sociologice:
1. ofera posibilitatea de a culege informatii foarte bogate
2. rapiditatea si usurinta aplicarii instrumentelor de ancheta
3. aria larga de aplicabilitate
4. economicitatea economisesti timp, munca, resursa umana si financiara
Limitele anchetei sociologice:
1. posibilitatea unor erori/ dostorsiuni datorate de operatorul de ancheta, subiectul investigat,
datorita esantionarii si a formularii intrebarilor.
2. introducerea unor rigiditati intre subiectul anchetat si operatorul de interviu care genereaza
distorsiuni in raspunsuri.
Tipuri de anchete sociologice
1. dupa telul urmarit si modul de desfasurare distingem:
a) intensive (o problema)- extensive (mai mule probleme)
b) individuale colective
c) directe indirecte
d) calitative cantitative
2. dupa continutul problemelor investigate:
a) socio-economice
b) comerciale
c) de opinie publica
d) asupra mijloacelor de comunicare in masa

Instrumente de investigatie ale anchetei:


I planul de ancheta
II interviul
III chestionar
I planul de ancheta - o elaborare teoretica de investigatie care trebuie sa raspunda la intrebarile: ce voi
cerceta?; cum? si cu cine? voi cerceta

II interviul
- o tehnica/ un procedeu de obtinere a unor informatii pe baza unor intrebari si raspunsuri verbale de la indivizi si
grupuri umane.
- se utilizeaza atunci cand studiem probleme mult mai complexe, mentalitati, obiceiuri, atitudini, comportamente,
credinta si traditii.

Avantajele interviului:
1. posibilitatea de a studia comportamente nonverbale
2. inregistrarea spotaneitatii raspunsurilor
3. posibilitatea de a studia probleme mult mai complexe
4. utilizarea unor mijloace audio-video
Dezavantajele interviului:
1. nu asigura anonimatul
2. dureaza foarte mult
3. este foarte costisitor
Tipuri de interviuri:
1. dupa continutul comunicarii/ domeniul abordat putem avea interviuri: politice, economice,
culturale, sociale.
2. dupa calitatea informatiilor:
a) interviuri intensive extensive
b) interviuri individuale de grup
Calitatea informatiilor este data de:
- durata interviului (5-10mn pana la 1h)
- pregatirea operatorului de interviu
3. dupa modalitatea de comunicare:
a) face to face (directe)
b) prin telefon (indirecte)
III chestionarul
- reprezinta o succesiune logica si psihologica de intrebari scrise/ semne grafice cu functie de stimuli in raport cu
ipotezele cercetarii ptr a obtine informatii despre fenomene sociale in baza unor raspunsuri scrise de la indivizi.
O succesiune logica deoarece intrebarile se succed de la cele cu un continut general la unele cu un continut
particular.
O succesiune psihologica deoarece intrebarile de inceput au rolul de a atrage subiectul catre tema in cauza; sunt
folosite intrebari de spart gheata.
Avantajele chestionarului:
- poate fi aplicat pe un esantion foarte mare
- asigura anonimatul
- dureaza foarte putin
- nu este costisitor
Dezavantajele chestionarului:
- nu putem observa comportamente nonverbale
- nu obtine informatii corecte in totalitate si raspunsuri la toate intrebarile
- nu putem utiliza mijloace audio-video
Tipuri de chestionare:
a - dupa continutul informatiei:
a) cant. Informatiei:
1. chestionare specifice cu o singura tema
2. chestionare omnibus cu mai multe teme
b) calitatea informatiei
1. chestionare de date factuale de tip administraiv
2. sondaje de opinie
b - dupa forma intrebarilor
a) intrebari inchise (precodificate) de tipul: da, nu, nu stiu/ non-raspuns; rareori , uneori, deseori,

b) intrebari deschise ce necesita rasp. libere din partea celui investigat


c) intrebari mixte sunt utilizate prin alternanta intrebarile inchise si deschise
c - dupa modalitatea de aplicare
a) chestionare autoadministrate ( chestionare postale, in ziare, reviste)
b) chestionare administrate de catre operatorul de ancheta
Reguli de care trebuie sa tinem seama ptr a formula intrebarile unui chestionar:
1. fol. unor intrebari introductive si anume de spart gheata cu rolul de a apropia subiectul de tema investigata.
2. evitarea intrebarilor tendentioase (care sa nu sugereze raspunsuri)
3. evitarea intrebarilor negativiste(ex.nu sunteti de acord cu..),cu duble negatii(ex. Nu ati fost
niciodataimplicat), metafore, fig de stil,
4. sa utilizam intrebari filtru care au rolul de a separa dupa un anumit criteriu un segment al populatiei de restul
subiectilor
5. intrebari de trecere de la o tema la alta
6. evitarea intrebarilor personale
7.nu utilizati neologisme sau cuvinte putin cunoscute celor carora le aplicati chestionarul. Ex. Credeti ca
reformele au un caracter eclectic?
8. intrebarile formulate clar, sa fie simple nu complexe (gen fraza)
9. evitarea cuvintelor tari (ex.furt) si elevate (ex.eclectic)
10. evitarea intrebarilor duble (2 intr. Intr-o intrebare)ex. Ce parere aveti despre manualele de sociologie si
matematica?
11.evitati cuvintele care au mai multe intelesuri; ex. Va iubiti profesorii?
12. evitati intrebarile ipotetice, deoarece raspunsurile vor fi foarte generale si foarte diverse; ex. Ce ati face
daca ati ajunge astromaut?
13. evitati intrebarile generale deoarece fara un context(unde,cand, cine) nu au valoare; ex. Credeti ca exista
dreptate?
14.evitati intrebarile intime sau personale pt ca subiectii va vopr raspundemai degraba dezirabildecat asa
cum gandesc; transformatile in intrebari impersonale; ex. Cat de des va mintiti prietenul/prietena cel/cea
mai bun/buna?
15. nu puneti interbari care sa fie interpretate ca fiind de testare a cunostintelor, pt ca apare efectul de
prestigiu si tendinta de a raspunde dezirabil, asa cum cred subiectii ca trebuie raspuns in public. ; ex. Ati
citit proza literara a lui M. Eminescu?
16. la finalul chestionarului sa fol. date de identificare ( data, ocupatia, localitate, gen, varsta), iar la inceput
trebuie sa avem codul de identificare.
17. La inceputul chestionarului sa apara codul de identificare; ex. Aplic 50 de chestionare , fiecare are un cod
primul chestionar 001pana la ultimul care are codul 050.

Sondajul de opinie:
- este un tip special de ancheta pe baza de chestionar, focalizata pe o problematica limitata.
Instrumentele de lucru sunt, practic, similare: se utilizeaza chestionare, acestea sunt administrate unor esantioane
reprezentative ptr. anumite populatii.
- este centrat insa doar pe intrebari care vizeaza opiniile subiectilor, mai mult decat atat, se incearca estimarea
opiniilor care au caracter public.
O opinie este o parere pe care cineva o are in raport cu un fapt, un eveniment, o intamplare.
Aceasta parere reflecta o parte din atitudinile, valorile, sentimentele, personalitatea pe care respectiva
persoana si le-a construit de-a lungul vietii.
Nu orice fel de opinii ale oamenilor au statut de opinii publice. Daca un anumit subiect nu este de
actualitate, el nu reclama opinii care sa aiba caqracter public, iar intrebarile unui astfel de chestionar, in
aceste conditii, nu pot masura decat opinii individuale(ex. Un parinte spune ca este periculos ca un copli de
17 ani sa stea toata noaptea la o petrecere. In baza acestei opinii el poate impune dupa caz o serie de
restrictii, interdictii )
Daca un subiect este de interes public si exista dezbatere publica asupra sa, atunci putem vorbi de opinii
cu caracter public. Ex. Daca in Romania s-ar propune u=introiducerea uniformelor scolare pt elevii de liceu

si ar exista dezbateri in presa si in societate asupra acestei posibile masuri, diversele opinii exprimate,
reductibile la pozitionari pro si contra masurii respective ar ave3a caracterul unor opinii publice. Pt. a exista
o opinie publica trebiue sa existe si un interes clar al populatiei fata de respectiva problema, precum si un
nivel ridicat al comunicarii si dezbaterii publice privitoiare la respectivul subiect.
Sondajele de opinie sunt utilizate mai mult ca niste simple termometre pt a lua temperetura populatiei in
anumite probleme arzatoare si de actualitate.

Observatia sociologica
- consta in obs. sistematica pe baza unui plan dinainte elaborat si cu ajutorul unor instrumente adecvate , a
actiunilor si interactiunilor evenimentelor, relatiilor si proceselor sociale intr-un camp social dat.
- metoda de investigare calitativa a fenomenelor sociale.
Tehnicile de observare se diferentiaza in functie de:
1. modul in care se realizeaza inregistrarea faptelor in procesul observarii si prin fol. unor aparate de tip audiovideo
2. dupa modul de implicare a observatorului:
a) ca participant total acesta se implica atat emotional cat si comportamental in cercetare
b) cercetator exterior situatiilor sociale fiind implicat partial a.i. sa poata inregistra fenomene si fapte sociale
c) cercetator participant priveste de la distanta faptele sociale, deci nu se implica in acest demers.
Combinand aceste 2 modalitati putem spune ca observatia poate fi:
1. structurata consta in utilizarea unor tehnici de masurare in care se specifica modul de inregistrare a datelor pe
categorii de codificare ( observatorul nu se implica)
2. participativa cercetatorul se implica total in situatia sociala investigata, este un membru al comunitatii.
3. nedistorsionata utilizarea unor instrumente de investigare in vederea analizarii unor situatii concrete din viata
sociala.
Instrumentele de baza ale observatiei sociologice sunt fisa de observatie si grila.
Fisa de observatie:
- vizeaza urmatoarele aspecte:
1. nume, prenume
2. data
3. ocupatia
4. locul de desfasurare
5. localitatea
6. varsta
7. sex
- in functie de planul pe care si l-a elaborat observatorul, vom obtine detalierea unui comportament, fapt sau
realitate sociala.
- concluziile la care a ajuns observatorul.
Observatia sociologica
- o metoda de cercetare preluata din metodele de cercetare specifice stiintelor naturii.
- este cea mai veche metoda de cercetare stiintifica si isi propune sa analizeze comportamentele pe
care
oamenii le au in diferite situatii.
In functie de modul in care se desfasoara si se inregistreaza datele poate fi:
a. Observatie structurata presupune o cunoastere prealabila a fenomenelor cercetate, ceea ce permite utilizarea
ca instrument a grilei de observatie pentru inregistrarea datelor.
Grila de observatie
- este un instrument relativ simplu in care sunt trecute, intr-o forma organizata, diferitele tipuri de comportamente pe
care vrem sa le observam.
Observatia propriu-zisa consta tocmai in notarea ordinii, a numarului de comportamente de un anumit tip pe care leam prevazut in grila, si eventual, a caracteristicilor specifice acestora.

In functie de acuratetea grilei, precizia observatiilor poate fi mai mare sau mai mica. Cu cat grila este mai
structurata, cu atat precizia masuratorii va fi mai mare si putem spune, ca si fidelitatea masuratorii respective va
creste.
Ex: Putem avea o grila care exprima doar 2 situatii: subiectul sta pe scaun subiectul sta in picioare, sau o grila in
care avem trecute multiple tipuri de posturi (pozitii ale corpului) presupuse de pozitia in picioare sau pe scaun (picior
peste picior, aplecat in fata)
Exista insa posibilitatea ca grila sa fie extrem de precisa si sa descrie un numar foarte mare de comportamente, insa
tocmai acest lucru poate face insa ca identificarea si notarea lor in timp real sa fie disfunctionala.
Observatia structurata are 2 mari neajunsuri.
Primul se leaga exact de caracteristica structurii.
Structura presupune o cunoastere prealabila a tipului de comportamente pe care urmeaza sa le masoare.
In afara acestei cunoasteri prealabile, nu se poate construi o grila de observatie.

.
b. Observatie nestructurata este utilizata atunci cand cercetatorul nu cunoaste fenomenele care se vor produce
in cadrul demersului de cercetare si nu poate utiliza un instrument prestabilit de inregistrare a informatiilor.
Observatia nestructurata este utilizata in situatiile in care nu putem folosi o grila capabila sa ne structureze
observatia. Ea este prezenta in cercetarile unor grupuri sau persoane despre care nu avem o cunoastere prealabila
semnificativa si in cercetarile in care este greu sa se produca un instrument de observatie bine structurat.
Ex: Daca dorim sa cercetam un grup de copii ai strazii, este posibil sa nu stim exact ce tip de comportamente trebuie
sa ne asteptam in anumite situatii. Uneori exista si situatia in care nu suntem interesati de cuantificarea unor tipuri de
comportamente, ci de analizarea, explicarea si interpretarea lor.
In acest caz , nu este necesar ca observatia sa fie una structurata.
Pentru a observa comportamentele cuiva este necesar sa fii intr-un anume gen de contact cu persoana respectiva. In
acest caz, apare intrebarea daca prezenta cercetatorului nu influenteaza comportamentele celui observat.
Ex: Daca dorim sa studiem comportamentul profesorilor in timpul predarii si asistam la ore, atunci se pune problema
daca nu cumva, in realitate, profesorii isi vor schimba comportamentul obisnuit tocmai pentru ca in sala de clasa stiu
ca exista un cercetator care ii observa.
Pentru a elimina o astfel de problema a fost propusa o tehnica particulara:
observatia nedistorsionata, care nu altereaza comportamentele celui observat. Ea presupune utilizarea unor
instrumente speciale, cum ar fi aparatura de inregistrare audio sau video, oglinzi semitransparente sau un sistem de
televiziune cu circuit inchis. Aceste procedee sunt utilizate de obicei in conditii de laborator.

Observatia nedistorsionanta se utilizeaza cu succes in sociologie pentru cercetarea unei game largi de subiecte,
deoarece posibilitatea inregistrarii video a comportamentelor ingaduie analizarea lor oricand, de oricati cercetatori.
Observatia nedistorsionanta - neajunsuri.
Instrumentele de inregistrare pot fi vizibile si pot influenta, la randul lor, comportamentul persoanelor observate. De
asemenea, utilizarea acestor aparate de inregistrare fara stirea celor observati ridica si probleme de moralitate: cand
sunt folosite aceste instrumente, cei observati trebuie anuntati ca vor fi urmariti sau inregistrati
Un alt tip de criteriu de clasificare al observatiei tine seama de modul in care se implica cercetatorul; om cadrul
social in care face observatiile sale.
Din acest punct de vedere, putem vorbi de:
observatie participativa presupune prezenta activa a cercetatorului in grupul studiat, cu sau fara a-i
anunta pe membrii grupului in privinta intentiilor sale de cercetare. Observatia participativa
presupune participarea directa a cercetatorului la activitatile grupului sau comunitatii pe care o
studiaza. El poate face acest lucru prezentandu-si sau nu calitatea de observator.
Observatia participativa este diferita in functie de nivelul implicarii si al vizibilitatii pozitiei de cercetator la nivelul
grupului studiat.
Avem astfel 4 situatii:

Grupul crede
ca cercetatorul
este un membru obisnuit
Grupul stie
ca cercetatorul nu apartine
grupului studiat

Implicare maxima
Observatie participativa
sub acoperire

Implicare scazuta
Observatie participativa
deontologic interna

Observatie participativa
deontologic externa

Observatie participativa
neutra

In primul caz, observatia sub acoperire se refera la situatia in care cercetatorul se implica asemenea unui membru
real al grupului sau comunitatii pe care o studiaza si nu isi dezvaluie rolul de cercetator. In calitate de membru,
implicarea in activitatile grupului este similara cu a tuturor celorlalti.
Tipul deontologic intern se refera la situatia in care membrii grupului studiat nu stiu ca sunt observati de cercetator,
iar acesta nu se implica decat foarte slab in activitatile grupului, de regula, din motive deontologice sau morale.
Ex: daca studiaza cineva comportamentul si relatiile din cadrul unui grup de persoane care se drogheaza este evident
ca implicarea cercetatorului nu poate sa fie una totala.

Observatia deontologic externa se refera la cazul in care grupul cunoaste statutul cercetatorului, iar acesta se implica
in activitati ca si ceilalti membri. Acest tip de observatie este unul des intalnit in studiile calitative dedicate
comunitatilor., deoarece prezenta cercetatorului nu poate fi una naturala in grup.
Tipul neutru este cel in care cercetatorul este vazut de membri ca fiind in afara grupului, iar acesta nici nu se implica
in activitati. Acest tip este utilizat de multe ori ca o forma de cercetare asa-zis de tatonare a unui mediu social care
urmeaza a fi studiat.
Deontologia
- reprezinta codul moral al unei profesiuni sau meserii.
In cazul sociologului, codul deontologic presupune, in primul rand, respect si consideratie fata de oameni, indiferent
de cultura, mediul, etnia din care fac parte.
Sociologul trebuie sa aiba grija ca, prin activitatea sa de cercetare, sa nu afecteze libertatile si valorile umane
fundamentale.

observatie nonparticipativa nu presupune prezenta cercetatorului in grupul observat.

Experimentul
-

este o metoda care deriva direct din observatie.


presupune stimularea, determinarea unei reactii, observarea si masurarea ei, intr-un mediu
controlat, fara interferente din exterior.
Ex: In activitatea noastra coditiana facem relativ des experimente in miniatura: spunem o gluma cuiva sau facem o
farsa si urmarim modul in care acesta reactioneaza, insa nu masuram reactia(durata, intensitate),ci, de cele mai multe
ori, ne amuzam sau ne bucuram la aparitia ei.
- consta in analiza actiunii unor variabile independente asupra variabilelor dependente intr-o situatie controlata cu
scopul verificarii ipotezelor de cercetare.
Prin variabila independenta intelegem factorii introdusi in experiment de catre cercetator.
Prin variabila dependenta intelegem introducerea factorilor asupra carora se exercita influenta variabilelor
independente.
.
Explicatii:
Daca intr-un experiment se urmareste influenta proximitatii fizice asupra formarii diadelor (grupuri de 2 persoane),

putem spune ca distanta spatiala dintre acestia reprez. variabila independenta, iar prietenia sau formarea diadelor
maritale constituie variabila dependenta.
Prin control intelegem eliminarea tuturor factorilor care ar putea intervenii intre relatia dintre variabile
independente si cele dependente si care ar putea duce la concluzii gresite.
Tipuri de experimente:
1. experimentul de laborator se realizeaza intr-un spatiu special amenajat, iar experimentele sunt realizate in cond.
artificiale. Experimentul social presupune conditii speciale de realizare, laboratoare, aparatura de inregistrare

2. experimentul de teren se realizeaza in mediul natural al oamenilor (ex: clasa de elevi, pe strada, ) El poate fi
realizat insa si in mediul in care subiectii sau grupurile studiate isi desfasoara in mod obisnuit activitatea Acest
aspect se leaga de efectul perturbator pe care il poate produce experimentul insusi.
Acest efect poarta numele de efectul Howthorne, dupa numele uzinelor unde a fost evidentiat la inceputul secolului
trecut de sociologul american Elton Mayo. Cercetatorul american a dorit sa realizeze la uzinele amintite un
experiment cu scopul de a cerceta modul in care eficienta muncii era influentata de mediu (iluminarea atelierelor,
temperatura, umiditate, zgomote). Astfel, in timpul activitatii unui grup de oameni din uzina, el a modificat pe rand
factorii de mediu: a crescut, iar apoi a scazut lumina, a modificat temperatura, sonorizarea Rezultatele au fost
paradoxale. Orice crestere a zgomotului, caldurii, luminii ducea la cresterea productivitatii muncii.
Numai ca si orice scadere a acelorasi variabie conducea la acelasi efect.
In realitate, muncitorii respectivi reactionau pur si simplu la schimbarea mediului, devenind mai atenti si, din aceasta
cauza, avand un randament mai bun. Simplul fapt ca participau la experiment ii facea pe oameni mai atenti si mai
eficienti. De acest efect trebuie sa tinem seama in orice tip de investigatie sociala in care observatorul poate influenta,
prin prezenta sa, comportamentul subiectilor pe care ii studiaza.
Aceste 2 tipuri de experimente ne ajuta sa stabilim relatia cauzala intre fenomene, fapte si procese sociale.

Analiza documentelor sociale


Analiza documentelor sociale:
- un tip de metoda care ne permite sa studiem in stiintele sociale atat prezentul, cat si procesele si fenomenele
trecute.
Documentul social - act oficial cu ajutorul caruia poate fi probat un fapt, poate fi recunoscut un drept sau
stabilita o obligatie.
d.p.d.v sociologig , documentul semnifica un obiect/text care ofera o informatie.
Documentele sociale pot fi(tipuri):
- publice (ziare)
- oficiale (acte)
- personale neoficiale (biografia sociala, jurnalul)
- cifrice- recensmantul = volumul total al populatiei
Biografia sociala
Def. este istoria unei vieti scrise de catre altcineva pe baza datelor si informatiilor disponibile.
- se identifica adesea cu studiul de caz
- cuprinde: - date demografice si sociale despre sine si familia de provenienta
- istoria dezvoltarii indiviuale
- caracteristici si semnificatii asociate vietii subiective, referitoare la date despre sine, relatiile cu altii,
trairi si atiudini, optiuni valorice;
Jurnalul

Def. ofera o varietate mult mai mare de informatii care sunt mai exacte intrucat inlatura eventualele distorsiuni ale
memoriei cuprinzand notatii succesive ale evenimentelor si experientelor traite.
Unitati de analiza a documentelor sociale
- spatiul sau timpul: spatiul, in sensul de spatiu ocupat, de exemplu, de lungimea textelor dintr-un ziar; timpul in
sens de timp de emisie(la radio sau tv) dedicat anumitor probleme.
- cuvintele: se numara de cate ori apar anumite cuvinte intr-un text dat.
- temele: sunt propozitii care exprima anumite idei despre un subiect dat. (ex: familia hotaraste pentru membrii ei
)
- personajele: sunt utilizate ca unitati de analiza, in special in cercetarea unor produse culturale care implica astfel
de interpretari. (ex:putem studia evolutia rolului femeii in societate romaneasca studiind personajele feminine
dintr-o telenovela la moda care pot reflecta diversele roluri ale femeii din societate)
- itemul: este un tip special de produs care este analizat ca atare (ex: editorialul)

Monografia sociologica
- monos unul; grafien descriere = descrierea unei/ a unui unitati, obiect sau colectivitati.
Unitatea supusa cercetarii, desi apare ca un intreg trebuie sa fie reprezentativa, tipica ptr o alta unitate
investigata.
In a2a jum. a sec XIX in Franta, francezul Frederic Le Play, efectua studii monografice si era considerat
parintele metodei monografice. Acesta a condus timp de 30 de ani scoala monografica, in cadrul careia a realizat o
monografie ce viza familiile muncitoresti. Prima parte facea referiri la mediul social si mediul economic, iar in
partea 2 pune accent pe viata de familie (nr de membrii, locuinta, sanatate, imbracaminte, ocupatie)
Tot in aceeasi perioada in Romania, Ion Ionescu De la Brad realiza studii monografice in judetele
Dorohoi, Mehedinti si Putna. Studiile acestuia au fost continuate de Bogdan Petriceicu Hasdeu si Dimitrie Gusti.
D.Gusti infiinteaza scoala monografica de la Bucuresti (functioneaza 1920-1948)in cadrul careia cauta
sa dezvolte studiul monografic punand accent pe efortul fundamentarii teoretice a cercetarilor, perfectionarea
metodelor de cercetare si elaborarea de modele si scheme monografice. Gusti elaboreaza o doctrina ce vizeaza
studiul monografic asupra comunitatilor rurale si urbane, dar accentul este pus in mod deosebit pe studiul
comunitailor rurale. Pornind de la metoda vie a observatiei, Gusti considera ca metoda monografica se incadreaza
in acest tipar a.i. realizeaza filmul sociologic pe baza unor tehnici moderne. Astfel acesta realizeaza primul film
sociologic (film documentar) cu privire la traditiile si obiceiurile taranilor (evidentiaza viata satului romanesc)