Sunteți pe pagina 1din 20

SCARLATINA

1. DEFINIIE
Boal acut infecto-contagioas determinat de streptococul betahemolitic de grup A toxigen, caracterizat clinic prin febr, angin i erupie
micropapuloas congestiv caracteristic.
1. ETIOLOGIE
* streptococul bhemolitic, grup A (exist mai multe serotipuri), care secret
toxina eritrogen.
3. MANIFESTRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
n ultimii ani s-a observat un nivel relativ constant al morbiditii prin
scarlatin, incidena la 100.000 locuitori, n ara noastr, n 1998, fiind de
13,42.
Evoluia bolii este sporadic-endemic, cu apariia de focare epidemice mai
ales n colectiviti de copii precolari sau colari.
Prezint periodicitate sezonier de toamn-iarn i multianual, cu epidemii
la 5-6 ani.
Grupa de vrst cea mai afectat este de 5-9 ani, sexul masculin, cazurile
fiind de 4-5 ori mai frecvente n urban fa de rural.
Semne si simptome
Perioada de debut
Dupa operioada de incubatie care variaza intre 2-6 zile, boala debuteaza
brusc cu febra, alterarea starii generale, varsaturi si odinafagie (dureri de gat
la inghitit). Febra poate atinge valori de 39-40C, fiind frecvent precedata
defrisoane si insotita de tahipnee, tahicardie; la sugari si copii mici se poate
insoti de agitatie si chiar convulsii.
La examinarese constata prezenta anginei eritematoase (rosu in gat), de
culoare rosu-intenssi adenopatie submaxilara silatero-cervicala, care este
intotdeauna prezenta. De asemenea aparmodificari si la nivelul limbii, care
urmeaza un ciclu caracteristic peparcursul evolutiei bolii; in perioada de
debut, este acoperita de un depozitalbicios, dand aspectul descris ca limba
de portelan. Angina eritematoasa simodificarile de la nivelul limbii, care apar
in scarlatina constituie ceea ce se numeste enantemul scarlatinos.
Fata are unaspect caracteristic cu paloare in jurul gurii si congestia (roseata)
obrajilor, semn descris ca masca lui Filatov sau faciesul palmuit.

Perioada de stare
Exantemulscarlatinos apare dupa 24-48 de ore de la debut: difuz, rosu intens,
stacojiu, punctat de mici papule rosii, aspre la pipait; mai intens pe
fataantero-interna a membrelor, la plicile de flexiune si mai ales la plica
cotuluiunde apare o linie transversala usor hemoragica (semnul Pastia), care
este mai persistenta; pe fata nu este exantem puctiform, ci o congestie
intensa a obrajilor, buze carminate si cu o paloare in jurul gurii, (facies
palmuit sau masca lui Filatov).
Enantemulconsta in angina eritematoasa insotita de adenopatiile cervicale si
submaxilarecu ganglionii mariti in volum, sensibili la palpare, dar fara
fenomenesupurative, cu modificari linguale caracteristice, cunoscute sub
denumirea deciclu lingual. Ciclul lingual consta in modificarea aspectului
limbii de la ozi la alta; nu lipseste niciodata fiind patognomonic:
- in prima zi:depozit alb-slaninos (limba de portelan)
- a 2-a zi :se descuameaza dinspre margini spre baza
- a 3-a zi :varful este descuamat insa baza prezinta depozit alb
- a 4-a zi: limbadescuamata total, se vad papilele (limba zmeurie)
- apoi, inperioada de consvalescenta se reepitelizeaza rezultand aspectul
cunoscut ca limba lacuita.
Semnele generale se mentin, febra persistand inca 2-3 zile de la
introducereaantibioticului. Doar in formele severe, toxice, se mentioneaza
modificaricardio-circulatorii, cu tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace,
hipotensiune arteriala, colaps, hepatomegalie, uneori insotita de subicter,
nefrita infocar, simptome neuro-psihice (agitatie, delir, convulsii, meningism)
si artralgii toxice.
Perioada de convalescenta
Dupa 7-14zile de la debut, apare descuamarea furfuracee la nivelul fetei si
lamelara sau in lambouri, la nivelul extremitatilor. Limba se reepitelizeaza,
avand oculoare rosie-inchisa, lucioasa (limba lacuita sau limba de pisica). In
scarlatina tratata precoce cu antibiotice, descuamarea este discreta.
Tratament
Bolnavii de scarlatina se interneaza obligatoriu in spital timp de 7-10 zile
pentru izolare si tratament. Repausul la pat este recomandat timp de 7-10
zile, dupacare bolnavul ramane in izolat la domiciliu pana la 14-21 de zile de
lainceputul bolii, fiind urmarit in continuare de catre medicul de familie
panala 30 de zile, in vederea depistarii eventualelor complicatii. Se urmareste

examenul de urina si exudatul faringian. Se considera vindecat, un pacient


care dupa 21 de zile de la debutul bolii, la doua exudate faringiene
consecutive nu se mai depisteaza streptococ beta-hemolitic, daca examenele
de urina sunt normale.
Regimul alimentar este hidro-lacto-zaharat in primele zile de boala; pe
masura ce scadefebra si se amelioreaza starea generala si toleranta
digestiva, se revine treptat la regimul alimentar normal.
Tratamentul etiologic consta in antibioterapia cu Penicilina - antibioticul de
electie, inlocuitde macrolide (eritromicina) la persoanele alergice la
penicilina. La acesta seasociaza tratament simptomatic: antitermice
(aspirina, paracetamol) si vitaminaC. Dezinfectia nazo-faringiana este
importanta, utilizandu-se faringosept siinstilatii nazale cu colargol.
Pentru profilaxie, la iesirea din spital se recomanda penicilina de depozit,
Moldamin, care se poate repeta la 10 zile de la externare sau pana la
incetarea inflamatiei si normalizarea ASLO.
Profilaxie
La aparitiaunui caz de scarlatina se vor lua masuri de profilaxie:
- se va efectua ancheta epidemiologica, depistandu-se sursa de infectie,
bolnavii si contactii bolnavilor; cazurile de scarlatina se declara nominal si de
obicei sespitalizeaza minim 7 zile
- la externare vor fi supravegheati prin examen clinic la 2, 3 luni, prin
examene de urina timp de 4 saptamani, VSH, ASLO si fibrinogen la 1, 2 luni,
pentru a surprinde eventuale complicatii
- suspectiivor fi tratati la fel ca si bolnavii pana la confirmare sau infirmare
- contactiibolnavilor cu scarlatina (membrii familiei, colegii, toti cei care au
intrat incontact cu persoana bolnava) vor fi supravegheati clinic timp de 10
zile; in colectivitatile de copii, in care au aparut cazuri se face triaj
epidemiologic zilnic, pe perioada incubatiei maxime de la aparitia ultimului
caz, educatia sanitara a copiilor si a angajatilor privind modalitatile de
transmitere si riscul afectiunilor posts streptococice.
- purtatorii de streptococ beta-hemolitic depistati in focar, vor fi tratati timp
de 10 zile cu Penicilina V
- se va face dezinfectia obligatorie, continua, la patul bolnavului, la domiciliu
si la spital, daca a fost internat
- se indica supraveghere bacteriologica (exudat naso-faringian) si/sau
serologica (ASLO) in colectivitatile de copii in care au aparut cazuri de

scarlatina.

RUJEOLA
Rujeola este o infectie virala extrem de contagioasa. Rujeola este cauzata de
virusul rujeolic, un virus din familia paramixovirusuri. Acest grup de virusuri
cauzeaza in general afectiuni respiratorii. Rujeola se transmite atunci cand o
persoana infectata tuseste sau stranuta.
Virusul se raspandeste cel mai adesea in perioada de incubatie a bolii, atunci
cand pacientul nu stie ca este bolnav si nu prezinta nici un simptom. Bolnavul
este contagios cu 4 zile inainte ca eruptia cutanata tipica sa apara si inca 4
zile dupa aceea.
Simptome
Simptomatologia se dezvolta de obicei in 8-12 zile de la expunerea la virus.
Cu toate acestea, perioada de incubatie (perioada de timp scursa intre
momentul infectarii si momentul aparitiei primelor simptome) se poate
intinde pe un interval cuprins intre 7 si 18 zile.
Simptomele initiale includ:
- febra (38C sau mai mare)
- rinoree (scurgerea de secretii de la nivelul nasului), stranut
- senzatia de gat uscat, tuse persistenta
- cresterea in volum a ganglionilor latero-cervicali
- diaree
- oboseala, inapetenta (pierderea poftei de mancare)
- uneori poate apare si o lacrimare discreta.
Aceasta simptomatologie se intinde pe o perioada cuprinsa intre 3 si 5 zile.
Spre sfarsitul acestei faze, apare o eruptie sub forma unor puncte rosii cu un
centru mic de culoare gri, denumita si semnul Koplik, si care apare pe
mucoasa bucala.
Profilaxie
Vaccinarea impotriva rujeolei este o metoda eficienta de prevenire a bolii. De
obicei se foloseste un vaccin triplu (vaccinul ROR rujeola, oreion, rubeola)
care confera protectie pentru rujeola, oreon (parotidita epidemica) si rubeola.

Studii recente au aratat ca vaccinul nu produce reactii alergice la copiii care


sunt alergici la proteinele din ou. Vaccinul are efect asupra bolii daca se
administreaza in primele 72 de ore de la contactul initial cu virusul. Alta
metoda profilactica este reprezentata de administrarea de imunoglobuline
(IG). O astfel de injectie cu imunoglobuline poate preveni sau scurta boala.
Copiii sub un an, femeile insarcinate si persoanele cu sistem imun deficitar,
au indicatia cea mai mare de administrare de imunoglobuline specifice, daca
sunt expusi la virusul rujeolei.
Tratament ambulatoriu

Rubeola este o boala infectioasa, eruptiva, care poate sa apara la sugarii


cu varsta sub 1 an si in colectivitatile de copii nevaccinati. Popular rubeola
este denumita pojarel. Este determinata de virusul rubeolic, care pana la
introducerea vaccinarii,determina epidemii, iarna si primavara. Virusul
rubeolic rezista la frig, dar este sensibil la caldura si solventii organici. O
forma grava de rubeola este reprezentata de rubeola congenitala.
Epidemiologie
- transmiterea se face: pe cale aeriana (prin picaturile de tuse, stranut,
vorbit ), prin contactul cu suprafetele contaminate (jucarii, vesela, mobilier),
prin transmiterea sanguina daca exista rani deschise si prin transmiterea
materno-fetala (rubeola congenitala)
-perioada de incubatie este de 14-21 de zile
- infectia se transmite inainte de aparitia simptomelor. Virusul se poate
detecta in faringe cu 5-7 zile inainte de aparitia simptomelor si 7-10 zile dupa
aparitia eruptiei
- perioada de maxima contagiozitate este in momentul aparitiei eruptiei
Simptomatologia
- perioada de invazie dureaza 2-3 zile si este reprezentata de: febra 38-38,5
grade Celsius, cefalee (dureri de cap), indispozitie, iritabilitate, oboseala,
disfagie (dureri in gat ) si refuzul alimentatiei, adenopatie(marirea de volum
al ganglionilor) submandibulara (sub barbie ), laterocervicala (de o parte si
alta a gatului), occipitala (in spatele gatului), care este un semn sugestiv in
diagnosticarea bolii; adenopatia poate persista 2-4 pana la 6 saptamani,
perioada de stare (eruptiva)
- eruptia apare la o zi dupa scaderea febrei; initial apare la nivelul fetei si in
spatele urechilor ,apoi se extinde la trunchi si membre; eruptia este sub

forma unor pete de culoare roz, rotunde sau ovalare, nu conflueaza, poate sa
dispara in cateva ore sau poate persista 2-3 zile
- artralgii ( dureri articulare )
- evolutia este usoara, boala determina imunitate de durata
Profilaxia
- vaccinarea cu vaccin ROR sau PRIORIX, la varsta de 1 an si apoi la 7-8 ani,
iar in clasa a VIII a se vor revaccina numai fetele.
O forma grava de rubeola este reprezentata de RUBEOLA CONGENITALA.

Varicela simptome, diagnostic, tratament si prevenire


Varicela este o boala foarte contagioasa determinata de virusul varicelozosterian, frecventa la copiii cu varsta cuprinsa intre 2-10 ani. Varicela se
numeste in limbajul popular varsat de vant. Copiii din colectivitati au o
probabilitate mai mare de infectie, existand adevarate epidemii. Varicela
confera imunitate durabila, dar exista posibilitatea unei reinfectii, datorita
persistentei virusului in organism, reinfectie care poarta numele de zona
zoster. Forme grave de varicela pot sa apara la copii cu afectiuni cronice, cei
cu tulburari ale sistemului imunitar, nou-nascuti, adolescenti cu varsta peste
15 ani si femeile gravide, la care virusul varicelo-zosterian determina in 1-2 %
din cazuri varicela neo-natala.
Epidemiologie
boala este determinata de virusul varicelo-zosterian, din familia virusurilor
herpetice. Virusul determina doua tipuri de infectie: varicela si zona zoster
virusul este foarte contqagios, afecteaza copiii cu varsta cuprinsa intre 2-10
ani. Sugarii cu varsta sub 6 luni sunt protejati de anticorpii materni
virusul varicelo-zosterian se transmite pe cale respiratorie (prin picaturile de
tuse, saliva, stranut), prin obiectele contaminate si prin curentii de aer (de
aici vine numele de varsat de vant) si ruperea veziculelor cu lichid si
contactul direct cu acestea
rezervorul de virus il reprezinta bolnavii, perioada de contagiozitate incepe cu
1-2 zile inaintea aparitiei eruptiei
incubatia (momentul infectarii si aparitia primelor simptome) este de 14-21
de zile

imunitatea este de lunga durata, reactivarea virusului care ramane cantonat


in organism se face in urmatoarele situatii: imunitate scazuta, stres, varstnici.
Simptomatologie
perioada de invazie-dureaza 1-2 zile si prezinta
indispozitie
inapetenta
astenie (oboseala)
cefalee (dureri de cap)
febra 38-38,5 grade Celsius pana la 39-39,5 grade Celsius,
insotita de frisoane, agitatie si chiar convulsii febrile
adenopatia (marirea de volum a ganglionilor)
perioada de eruptie (perioada de stare) dureaza 7-10 zile
apare eruptia care evolueaza in valuri, afecteaza toate partile pielii,partea
paroasa a capului si afectarea mucoaselor (bucala, conjunctivala, genitala)
eruptia are aspect de bubite mici care evolueaza spre vezicule cu lichid
incolor, lichid care in evolutie devine tulbure si apoi se resoarbe, ramanand
crustele (care nu mai sunt infectioase)
pot sa fie cateva vezicule pana la zeci si sute
veziculele de la nivelul mucoasei bucale determina dureri la deglutitie si
inapetenta
veziculele de la nivelul mucoasei genitale determina dureri si usturimi la
mictiune
dupa 7 zile crustele cad si pot ramane zone hiperpigmentate care dispar in
cateva zile
eruptia este pruriginoasa (cu mancarimi)
evolutia este usoara, boala determinand imunitate de lunga durata
Profilaxia
izolarea copiilor bolnavi
evitarea contactului cu bolnavii

vaccinarea se face in jurul varstei de 1 an, dar se poate face si la copii cu


varsta peste 10 ani, care nu au facut boala. Vaccinurile care se gasesc sunt:
VARILRIX si PRIORIX TETRA.

TUSEA CONVULSIV
1. DEFINIIE
Tusea convulsiv este o boala infecto-contagioas acut a copilului,
caracterizat prin tuse spastic, aparut n accese paroxistice, repetitive, mai
frecvente n cursul nopii, avnd o evoluie de cteva sptmni.
2. ETIOLOGIE
* Bordetella pertussis i parapertussis, cocobacil aerob, Gram negativ.
DIAGNOSTIC CLINIC
* Incubaia dureaz 7 - 14 zile (maxim 21 zile).
* Perioada de debut (numit i perioad cataral) dureaz 1-2 sptmni i
reprezint perioada cu contagiozitatea cea mai mare. Se manifest prin
rinoree, tuse uscat, frecvent, rezistent la medicaie. Febra poate lipsi sau
este moderat, starea general este bun. La examenul obiectiv, stetacustic
pulmonar se deceleaz raluri bronice.
* Perioada de stare (convulsiv) dureaz 2 - 4 sptmni. Se consider
iniiat n momentul n care tusea devine spastic, n accese paroxistice,
cianozante, emetizante i predominant nocturne.
Un acces de tuse este alctuit din:
* aur: se poate evidenia doar la copiii mai mari i este reprezentat de
presimirea de ctre copil a declanrii accesului; acesta devine nelinitit,
anxios i i ntrerupe jocul; naintea accesului propriu-zis apare un inspir
brusc, adnc, suspinat;
* accesul de tuse propriu-zis este format din mai multe (5 - 10) secuse
expiratorii explozive, scurte, afone, urmate de o pauz prelungit n expir
forat, cnd faciesul devine congestionat sau chiar cianotic. Dupa aceasta, se
produce un inspir adnc, prelungit, zgomotos, cunoscut ca "repriza" i
comparat cu zbieratul mgarului (tuse mgreasc) sau cu cntatul
cocoului.
La sugar, acest inspir zgomotos poate lipsi, fiind nlocuit de apnee
prelungit n cursul creia pot surveni convulsii (tuse convulsiv).

Aceste elemente (secusele expiratorii, pauze n expir forat, reprize)


se repet de mai multe ori n timpul unui acces. La sfritul accesului, copilul
expectoreaz, expectoraia fiind filant, vscoas, greu de eliminat,
asemntoare albuului de ou. De menionat c sugarul prezint expectoraie
n cursul tusei convulsive, spre deosebire de alte afeciuni respiratorii n care
tusea nu este urmat de expectoraie.
Frecvent, accesele de tuse se finalizeaz cu vrsturi, dac acestea
sunt repetate, pot determina deshidratarea i denutriia bolnavului.
n cursul accesului de tuse, faciesul este congestionat (chiar cianotic
n accesele prelungite), ochii lcrimeaz i au conjunctivele hiperemiate,
uneori cu microhemoragii, salivaia este abundent, limba este proiectat n
afar i cu vrful orientat n sus, astfel c se pot produce ulceraii ale frului
lingual (la sugarul de 6 luni care are doar 2 incisivi inferiori).
ntre accesele de tuse starea general a copilului este bun, copilul
este afebril, vioi, apetent. Stetacustic pulmonar se pot decela raluri bronice.
n cursul perioadei de stare a tusei convulsive, faciesul este tumefiat,
cu edeme palpebrale, uneori cu peteii la nivelul pomeilor; ca urmare a
efortului repetat de tuse pot s apar: epistaxis, prolaps de mucoas anal,
hernii, pneumotorax etc.
Numrul de accese de tuse n 24 de ore variaz de la 4 - 8 (n formele
uoare) pn la 30 (n formele severe). Accesele se declaneaz, fie spontan,
fie la stimuli dureroi sau la apsarea pe peretele faringian posterior sau pe
cartilajele laringiene.
* Convalescena se caracterizeaz prin scurtarea i rrirea acceselor de
tuse, dispariia vrsturilor. De menionat c n convalescen i nc
aproximativ 6 luni de la debutul tusei convulsive, orice intercuren
respiratorie poate redetepta tusea spastic, n accese, asemntoare cu cea
din perioada de stare a tusei convulsive. n absena tratamentului adecvat i
n urma formelor severe, prelungite, copiii pot prezenta sechele: broniectazii,
emfizem pulmonar, astm bronsic.

Tusea convulsiv este o boal contagioas, ce se


caracterizeaz prin accese de tuse chinuitoare.
La adoleseceni i aduli, mai ales dac acetia au fost vaccinai mpotriva
maladiei date, tusea convulsiv nu provoac niciun fel de complicaii grave i
se termin, de regul, cu vindecarea complet.
n acelai timp, pentru bebelui n primul an de via tusea convulsiv
reprezint un adevrat pericol, mai ales dac se mbolnvete un copil cu

vrsta de pn la 6 luni, un copil prematur (care s-a nscut nainte de


termen) sau un copil care nu a fost vaccinat la timp mpotriva acestei infecii.

La nou-nscui i la copii n primul an de via, tusea convulsiv


(mgreasc) poate provoca decesul subit n urma unei insuficene
respiratorii sau cardiace. Din 100 de copii care fac pertussis n primul an de
via, 1-2% decedeaz.
Simptomele i semnele pertussisului depind de vrsta persoanei bolnave, de
faptul dac aceasta s-a vaccinat vreodat mpotriva infeciei date, dar i de
tratamentul pe care l administreaz.
Primele simptome de pertussis seamn cu simptomele unei rceli comune:
guturai, creterea nesemnificativ a temperaturii corpului (pn la 38,5C),
dureri n gt, tuse rar, indispoziie.
La 1-2 sptmni dup apariia acestor simptome, cnd omului i se pare c
aproape s-a vindecat, apare simptomul principal al maladiei: tusea uscat i
sufocant, n accese care dureaz 1-2 minute.
Accesele de tuse, n caz de pertussis, pot s se repete de cteva ori pe ceas,
dar frecvena lor este mult mai mare n timpul nopii.
Tusea, n caz de tuse convulsiv/ mgreasc, poate fi att de puternic,
nct, dup numai cteva accese, persoana afectat poate s vomiteze sau
chiar s-i piard cunotina.
Profilaxie- Vaccinarea specific
Vaccin antipertussis acelular,n combinaie cu anatoxina antitetanic i
antidifteric
Imunitatea postvaccinal- durata medie: 6-12 ani

Oreionul

este o infectie virala contagioasa care determina cresterea in


volum, dureroasa a glandelor parotide (glande salivare situate intre ureche si
mandibula).
Oreionul este transmis atunci cand o persoana infectata tuseste sau stranuta
si de asemenea prin contactul cu obiecte recent contaminate cum ar fi
servetele, batiste, pahare sau prin maini murdare.
Simptome
Virusul care produce oreionul patrunde in corp prin nas sau gat. Simptomele
apar atunci cand virusul se multiplica si se raspandeste in creier si invelisurile

lui, glande salivare (de obicei glandele parotide), pancreas, testicule ovare si
alte zone ale corpului si cuprind:
- cresterea in volum, dureroasa, a uneia sau ambelor glande parotide; unul
sau ambii obraji pot fi umflati, aproximativ 30-40% din cei infectati prezinta
acest simptom care e considerat de catre multi un semn caracteristic pentru
boala desi el poate aparea si in alte afectiuni
- febra cuprinsa intre 38-40 grade C
- cefalee (dureri de cap), durere la nivelul urechii, senzatie de gat uscat si
durere la inghitire sau deschiderea gurii
- durere resimtita atunci cand se consuma mancaruri sau bauturi acre cum ar
fi sucuri sau citrice
- oboseala cu dureri musculare sau articulare
- lipsa poftei de mancare si varsaturi.
Aproximativ o treime din cei infectati nu au nici unul din aceste simptome,
mai ales copiii sub 2 ani. Persoanele infectate pot raspandi virusul
aproximativ 7-9 zile dupa ce simptomele apar. Perioada de incubatie
(perioada dintre momentul infectarii si momentul aparitiei simptomelor) este
de obicei de 16-18 zile desi poate fi si peste 25 de zile. In timpul evolutiei
bolii pot apare complicatii ale caror simptome sunt redoarea cefei (rigiditatea
cefei) sau cefalee severa (indica meningita), testicule crescute in volum,
sensibile si dureroase (indica orhita afectarea testi cului)
Profilaxie
Vaccinul impotriva oreionului face parte din triplul vaccin ROR care mai
cuprinde vaccinul antirubeola si antirujeola. Beneficiile acestui vaccin
depasesc cu mult riscurile sale. Pana nu de mult se credea ca acest vaccin
produce autism (boala in care copilul are deficiente majore de comunicare,
fiind izolat intr-o lume a sa), dar studii recente au demonstrat ca nu exista un
asemenea risc. De asemenea riscul de reactii alergice asociate cu vaccinul
antioreion este extrem de scazut. Daca se va efectua o calatorie intr-o tara in
care oreionul este raspandit, este bine sa se verifice statusul imunitar al
individului (daca persoana respectiva are anticorpi protectori impotriva
virusului care produce oreionul), dureri abdominale difuze ce pot indica o
pancreatita sau inflamatie a ovarului.

Gripa
Gripa este o boala acuta, infectioasa, foarte contagioasa, produsa de virusul
gripal (exista mai multe tipuri de virusuri notate cu A si B).

Se manifesta prin simptome respiratorii si fenomene toxice generale, putand


evolua uneori spre forme grave. Gripa nu trebuie confundata cu virozele
respiratorii, care sunt afectiuni produse de alte virusuri si au o evolutie mai
usoara.

Gripa debuteaza cu nas infundat sau secretii apoase, dureri de gat, dureri de
cap si cresterea usoara a temperaturii .

Simptomele gripei apar brusc si includ adesea:


- febra cu valori cuprinse intre 37.8 C (grade Celsius) si 40 C, dar care pot
atinge chiar 41.1 C la debutul simptomelor. Febra este de obicei continua, dar
poate fi si intermitenta. Valorile ei pot fi mai joase la adultii in varsta decat la
copii si adulti tineri;
- frisoane;
- dureri musculare (adesea severe), mai ales la nivelul spatelui, bratelor sau
picioarelor;
- cefalee (durere de cap);
- durere la miscarea globilor oculari;
- fatigabilitate, senzatie generala de rau si scaderea apetitului (pofta de
mancare);
- tuse uscata, neproductiva, secretii nazale abundente si durere in gat sau
senzatie de uscaciune a gatului.
Profilaxie
Aparitia gripei poate fi prevenita prin imunizarea anuala cu vaccninuri, ideal
in octombrie sau noiembrie. Vaccinul cu virus gripal inactivat, este
administrat injectabil. Aceasta forma de vaccin previne eficient majoritatea
cazurilor de gripa, desi ratele de succes variaza in functie de varsta, starea
generala de sanatate si gradul de concordanta intre tulpinile virale continute
in vaccin si cele prezente in populatie.
Chiar daca vaccinul nu previne aparitia gripei, el poate reduce severitatea
simptomelor si poate scadea riscul complicatiilor. Studiile au aratat ca
vaccinarea reduce numarul de zile de absenta de la serviciu si numarul
vizitelor la doctor pentru infectii respiratorii si reduce numarul bolnavilor care

dezvolta complicatii, cum ar fi pneumonia.


In ciuda acestor rezultate, multi bolnavi aleg sa nu se vaccineze. Unii fac
aceasta alegere datorita unor cauze legate de gripa sau de vaccin, in care ei
nu cred. Vaccinul poate produce efecte secundare in unele cazuri, dar ele
sunt de obicei minore si nu dureaza mult.

O alternativa la vaccinarea pe cale injectabila este acum disponibila. In anul


2003, Asociatia Americana de Nutritie si Medicamente a aprobat introducerea
pe piata a unui spray nazal ce contine vaccin antigripal.

Difteria este o boala bacteriana acuta care poate infecta organismul pe


cale respiratorie (difteria respiratorie) ce poate fi contactata pe cale aeriana
in cazul in care virusul ramane cantonat in organism in zona nasului sau a
amigdalelor sau pe cale cutanata. Destul de frecvent intalnita in trecut,
difteria se manifesta destul de rar in tarile in curs de dezvoltare in ziua de
astazi.
simptomele difteriei?Sus
In cazul difteriei se intalnesc foarte multe simptome, iar fiecare individ poate
avea manifestari diferite.

Printre acestea se enumera:


Difteria respiratorie - bacteria care declanseaza difteria se multiplica, de
cele mai multe ori, la nivelul gatului, iar rezultatul este difteria respiratorie. In
acest caz se va forma o membrana care va acoperi gatul si amigdalele,
cauzand dureri acute in gat.

Alte simptome comune difteriei respiratorii pot include:


- dificultati de respiratie;
- raguseala;
- inflamatia glandelor limfatice;
- frecventa cardiaca crescuta;

- stridor (sunet strident care apare in momentul inspiratiei);


- drenaj nazal;
- inflamatie a cerului gurii;
- durere in gat;
- febra usoara;
- stare generala de rau.

Bolnavul poate muri prin asfixiere atunci cand membrana impiedica procesul
normal al respiratiei. Alte complicatii ale difteriei respiratorii sunt cauzate de
toxina difterica eliberata in sange care determina insuficienta cardiaca.

Difteria cutanata - acest tip al bolii este de cele mai multe ori mai usoara,
iar simptomele pot include pete galbene sau rani pe piele (similare cu cele
intalnite in impetigo). Manifestarile difteriei pot semana cu cele ale altor
afectiuni medicale. Intotdeauna se va consulta medicul pentru stabilirea unui
diagnostic.
Modul cel mai eficace pentru prevenirea difteriei este mentinerea unui nivel
inalt de imunizare in comunitate. In majoritatea tarilor din lume vaccinul
antidifteric se administreaza concomitent cu vaccinul antitetanic si
antipertussis (DTP). Este recomandat un rapel de vaccin asociat antidiftericantitetanic la fiecare zece ani, pentru a prelungi imunitatea.

Tuberculoza (TBC) este o infectie bacteriana care este localizata cel mai
des in plamani (TBC pulmonar) dar care se poate raspandi in alte parti ale
organismului (TBC extrapulmonar). Din plamani, TBC este raspandit cu
usurinta altor persoane prin tuse sau stranut. Cu toate ca tratamentul este de
lunga durata, acesta este cel mai adesea finalizat cu success. Durata medie a
tratamentului este intre 6 si 9 luni. Tuberculoza se poate gasi fie in forma
latenta (in asteptare) fie in stare activa.

TBC latenta inseamna ca poate exista bacteria cauzatoare de TBC in


organism, dar aceasta nu poate fi raspandita altor persoane, dar aceasta
persoana poate avea tuberculoza activa.

TBC activa inseamna ca infectia este prezenta in organism si daca plamanii


sunt afectati, infectia poate fi raspandita si altor persoane.
Tuberculoza este cauzata de Mycobacterium Tuberculosis, o bacterie care se
dezvolta lent in medii ale organismului care sunt bogate in sange si oxigen
cum ar fi plamanii.
Simptomele formei active ale TBC

Simptomele tuberculozei active apar treptat si se desfasoara pe o perioada


de cateva saptamani sau luni. Pot exista cateva simptome usoare fara ca
pacientul sa banuiasca prezenta infectiei.

Simptomele obisnuite sunt:


- tuse insotita de mucus gros, cateodata cu sange (sputa) pe o durata de
aproximativ doua saptamani
- batai rapide ale inimii (tahicardie)
- gat marit de volum (afectarea ganglionilor limfatici din aceasta regiune)

Alte simptome pot fi:


- febra, frisoane si transpiratii in timul somnului
- oboseala si slabirea fortei fizice
- pierderea poftei de mancare si pierdere in greutate fara motive explicabile
- scaderi ale amplitudinii respiratiei, dureri in piept.
Profilaxie
Evitarea contactarii tuberculozei activeTuberculoza activa este o infectie care
se raspandeste in corpul persoanei bolnave si care este extrem de
contagioasa. Organizatia Mondiala de Sanatate apreciaza ca o treime din
populatia globului este infectata cu o bacterie care cauzeaza TBC. Pentru a
preveni infectia cu TBC trebuie sa:
- nu se petreaca mult timp intr-un loc aglomerat cu cineva care are
tuberculoza activa, daca nu urmeaza un tratament de cel putin doua
saptamani

- poarte masti de protectie, in special cei care lucreaza in centre de ingrijire a


celor cu tuberculoza. Evitarea transformarii tuberculozei latente in
tuberculoza activaIn general, tratamentul cu isoniazida timp de 9 luni sau
rifampicina timp de 6 luni, previne transformarea tuberculozei latente. Acest
tratament se face celor care la testul de tuberculina au fost descoperiti ca
purtatori ai bacteriei si este deosebit de important pentru persoanele care:
- sunt cunoscute a fi infectate cu HIV
- au un contact strans cu cineva care are TBC activ
- au facut radiografie toracica care sugereaza o infectie cu TBC si nu au facut
un tratament complet
- sunt dependenti de droguri
- au o boala sau iau medicamente pentru sistemul imun
- au facut in ultimii doi ani un test de tuberculina care a iesit negativ, dar care
acum, s-a dovedit pozitiv.
Vaccinul anti TBC este de ajutor?

Un vaccin pentru TBC (bacilul Calmette-Guerrin sau BCG) este folosit in multe
tari pentru prevenirea infectiei.

Hepatita
Hepatita reprezint o inflamaie a ficatului. Hepatita este cea mai frecvent
dintre toate bolile contagioase grave. Cel mai des ntlnite sunt hepatitele de
tip A, B, C i mai rar D i E.

Alte tipuri de hepatit sunt determinate de abuzul de alcool, utilizarea de


droguri sau de medicamente, precum i de ingestia de toxine din mediul
nconjurtor.

Hepatita este grav, deoarece afecteaz numeroasele funcii ale ficatului,


cum ar fi producerea bilei (care contribuie la digestie), reglarea compoziiei
chimice a sngelui sau eliminarea substanelor potenial nocive din fluxul
sangvin.

Cele cinci virusuri care provoac hepatita se pot transmite n diferite moduri.
n general, faza acut a bolii dureaz ntre dou i trei sptmni; vindecarea
complet necesit circa nou sptmni. Dei majoritatea pacienilor se
vindec cu imunitate pentru ntreaga via, un numr mic de victime ale
hepatitei (sub 1%) mor n faza acut. Alii pot
face hepatit cronic, boal n care ficatul rmne inflamat timp de ase luni
sau mai mult. Aceast afeciune poate determina ciroza i chiar moartea.
Hepatita - Cauze
n cazul hepatitei virale, severitatea i durata bolii sunt determinate n mare
parte de virusul
care a provocat-o.

Hepatita A, contractat cel mai frecvent oral, prin contaminarea cu fecale a


alimentelor sau apei, este considerat cea mai puin periculoas form a
bolii, deoarece nu duce la inflamaie cronic a ficatului. Virusul hepatitei A se
transmite, de obicei, prin manipularea improprie a
alimentelor, prin contact cu persoane din cas, prin jucriile comune la
grdiniele de zi i prin consumul de crustacee crude provenind din ape
poluate.

Hepatita B apare ca urmarea a infectrii cu cel mai rspndit virus hepatitic.


Virusul poate fi transmis de la mam la copil, la natere sau ntre aduli i
copii, putnd infecta familii ntregi. Hepatita B se poate transmite i prin
contact sexual, transfuzii de snge i folosirea n comun a acelor de ctre
utilizatorii de droguri intravenoase. Majoritatea pacienilor cu hepatit B se
vindec complet, dar un mic procent dintre ei pot dezvolta hepatit cronic,
ciroz hepatic sau cancer hepatic.

Hepatita C se transmite, de obicei, prin contact cu snge sau ace


contaminate. Hepatita C poate evolua fr nici un fel de simptome. 20-30%
din purttorii cronici fac ciroz n urmtorii 10 ani.
Hepatita C se poate transmite prin transfuzii de snge.

Hepatita D apare doar la persoanele cu hepatit B, avnd tendina s


mreasc gravitatea acesteia.
Ea se poate transmite de la mam la copil i prin contact sexual. Cel mai rar
dintre cele cinci virusuri hepatitice, virusul hepatitei D este i cel mai
periculos, deoarece implic dou forme ale bolii evolund concomitent.

Hepatita E apare mai ales n Asia, Mexic i Africa.


Hepatita alcoolic, toxic i medicamentoas poate produce simptome i
inflamaie a ficatului similare celor rezultnd din hepatitele virale.
Hepatita - Simptome
Multe cazuri de hepatit rmn nediagnosticate, deoarece hepatita seamn
la debut cu gripa i evolueaz fr o simptomatologie specific. Totui,
semnele care indica c putei suferi de hepatit sunt: pierderea poftei de
mncare, oboseala, durerile musculare sau articulare, grea i vrsturi,
durerile abdominale.

Dintre simptomele mai rare fac parte apariia urinei nchise la culoare,
scaunele de culoare deschis, icterul, starea mental alterat, stupoare sau
com.
Hepatita - Diagnostic
Cnd simptomele pacientului sugereaz o hepatit, diagnosticul se face pe
baza analizelor de snge.
Medicul poate, de asemenea, s solicite o biopsie de ficat (o prob de esut),
pentru a determina extensia deteriorrilor la nivelul ficatului. Biopsia se face,
de obicei, prin introducerea unui ac n ficat i extragerea unui fragment de
esut, care este trimis pentru analiz unui laborator.
Interferonul ajut la eliminarea virusului hepatitic
Abordare convenional n tratamentul hepatitelor virale constau n repaus i
regim alimentar prescris de medic. n toate tipurile de hepatit, o alimentaie
corect este o parte important a tratamentului. n mai multe cazuri,
alimentaia adecvat nseamn un regim simplu, cu mese hrnitoare, bine
echilibrate, care asigur caloriile necesare. n cazul hepatitelor non-virale, un
pas important n vindecare este ndeprtarea total a consumului de alcool
sau a toximedicamentului.

n hepatita virale sau non-virale care se afl n stadiul acut, trebuie evitat
consumul de buturi alcoolice, ntruct eforturile organismului de a
metaboliza alcoolul constituie o sarcin suplimentar pentru ficatului deja
lezat.
Persoanele cu hepatite virale trebuie s fie contiente c pot transmite boala
partenerului partenerul su, prin contact sexual, mai ales n cazul hepatitei B.
Un medic de familie poate, n general, s asigure, ngrijirile pacienilor cu
orice tip de hepatit.
De asemenea, ngrijirile pot fi acordate de un hepatolog sau un
gastroenterolog. Internarea n spital nu este, de obicei necesar, exceptnd
cazul n care pacientul nu poate s mnnce sau s bea, ori dac vomit.
Medicamentul Interferon este utilizat, de obicei, pentru tratamentul cazurilor
cronice de hepatit B i hepatit C. S-a demonstrat c Interferonul ajut
organismul s elimine virusul, reducnd astfel riscul de ciroz. n anumite
cazuri de hepatit medicii prescriu corticosteroizi pentru suprimarea
inflamaiei.
Utilizarea acestor medicamente pentru controlul hepatitei este ns
controversat, deoarece ele pot avea efecte secundare care afecteaz
sistemul imunitar.
O persoan poate s rmn purttoare de hepatit B sau hepatit C ct
timp virusul este prezent n snge, chiar dac toate simptomele au disprut.
Hepatita - Femeile nsrcinate
Hepatita la femeile gravide nu mrete, de obicei, riscul de defecte
congenitale sau alte probleme ale sarcinii, iar infecia copilului n uter este
rar.
Totui, dac mama are hepatit B, copilul poate contracta boala la natere.
Vaccinarea contra hepatitei de tip B, administrat copilului imediat dup
natere, va reduce semnificativ acest risc.
Utilizate adecvat, terapiile neconvenionale pot contribui la reducerea
inflamaiei din ficat i la ameliorarea simptomelor hepatitei. Inadecvat
utilizate ns, unele dintre aceste tratamente pot determina distrugeri
suplimentare ale ficatului sau pot duce la alte complicaii. n general, hepatita
nu se preteaz la automedicaie.
Alimentaia n hepatitele acute sau cornice const n consumul mrit de
fibre, inclusiv de cereale ,semine integrale, fructe i legume, de fasole

uscata i mazre. Aceste stimuleaz eliminarea acizilor biliari, toxinelor care


se acumuleaz n ficat.
Hepatita - Prevenie
Pentru evitarea hepatitei un rol esenial l joac o bun igien personal. O
msur de prevenie este vaccinarea, n cazul hepatitei de tip B. Obiceiurile
personale igienice vor contribui la reducerea rspndirii hepatitei A i
hepatitei E. n zonele n care exist riscul de mbolnvire, se recomand
fierberea apei, pregtirea (coacere) corect a alimentelor i curarea de
coaj a fructelor.
Persoanele care lucreaz n serviciile de sntate implicate n tratamentul
pacienilor cu hepatit B, C sau E trebuie s i spele minile, aternuturile i
hainele cu spun i ap fierbinte, mai ales n primele dou sptmni ale
bolii, cnd pacientul este mai contagios.
Persoanelor care plnuiesc s cltoreasc n ri n care hepatita este
frecvent li se recomand vaccinarea sau injeciile cu imunoglobuline. nainte
de plecare.