Sunteți pe pagina 1din 15

Modalitati de dobandire a proprietatii publice

Definirea institutiei domeniului public a constituit una dintre preocuparile legiuitorului


si autorilor romani de drept administrativ din perioada interbelica.Conform unei
pareri, apartineau domeniului public toate bunurile mobile si imobile afectate in mod
direct unui serviciu public si utilizate de acesta pentru satisfacerea interesului
general, bunurile fiind considerate inalienabile, imprescriptibile si insesizabile.
Un alt autor considera ca domeniul public era constituit din totalitatea bunu-rilor
mobile sau imobile, afectate in mod direct si nemijlocit functionarii serviciilor publice.
Intr-o alta parere, din domeniul public faceau parte bunurile mobile si imo-bile ale
administratiei afectate unui interes general, fie ca ele erau destinate unui serviciu
public , fie uzului tuturor .
In perioada regimului comunist, nu se facea o distinctie clara intre proprieta-tea
privata si proprietatea publica, regimul general al proprietatii fiind organizat pe cu
totul alte coordonate : dominanta era proprietatea socialista asupra mijloacelor de
productie, cu cele doua forme ale sale, proprietatea socialista de stat si proprie-tatea
cooperatista. Se mai recunoste existenta unui drept de proprietate personala,
apartinand oricarei persoane fizice, dar al carui obiect a fost constant restrans si a
unui drept de proprietate individuala sau particulara, avand ca titulari pe taranii ca-re
nu se asociasera (mai mult sau mai putin benevol) in cooperativele agricole de
productie si pe mestesugarii cu ateliere proprii.
Prabusirea regimului comunist, realizata in decembrie 1989, a creat premise-le
reorganizarii regimului juridic al proprietatii in Romania, prin recunoasterea caracterului preeminent al proprietatii private, dar si prin reglementarea proprietatii
publice, cu un regim juridic exceptional.
Prima referire facuta la proprietatea publica in legislatia recenta este conti-nuta de
art.4 din Legea fondului funciar nr.18/1991.
Singurii titulari ai dreptului de proprietate publica sunt statul si unitatile administrativ-teritoriale. Aceste subiecte de drept isi datoreaza pozitia privilegiata
imprejurarii ca, desi sunt si persoane juridice, subiecte de drept privat, sunt in pri-mul
rand subiecte de drept public, purtatoare ale atributilor de autoritate si expo-nente
ale intereselor generale, obstesti .
Odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei Romaniei din 1991, dreptului de
proprietate publica i-au fost consacrate prevederile art.135, alin. (2) si (3), care au
devenit fundamentul existentei sale. Dupa revizuirea legii fundamentale, realizata in
anul 2003 si republicarea sa, prevederile la care ne referim, fac obiectul art. 136 alin.
(1) si (2). Conform primului aliniat al acestui articol, "proprietatea este publi-ca sau
privata. In continuare, aliniatul 2 al aceluiasi articol dispune: "proprieta-tea publica
este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativteritoriale.
In art.136 alin. (3) sunt enumerate principalele categorii de bunuri care alca-tuiesc
obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publica, si anume "bogatiile de interes
public ale subsolului, spatiului aerian, apele cu potential energetic valorifi-cabil, de
interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei e-conomice si

ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea or-ganica. De


asemenea, in alineatul 4 se reglementeaza exercitarea acestui drept de proprietate.
Reglementarile constitutionale au valoare de reguli generale, constituind ca-drul legal
general al proprietatii publice. Dezvoltarea acestor prevederi s-a realizat prin Legea
nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia .
In cele ce urmeaza vom dezbate articolul 7 al Legii nr.213/1998, adica modalitatile
de dobindire a proprietatii publice.
Modalitatile de dobandire a proprietatii publice
In functie de modul de incorporare a bunurilor din componenta sa, domeniul public
se imparte in domeniul public natural , si domeniul public artificial .
Dupa cum am precizat mai sus, modalitatile de dobandire a proprietatii publice sunt
reglementate de articolul 7 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publica si
regimul juridic al acesteia.
Conform acestui articol, "dreptul de proprietate publica se dobandeste:
a) pe cale naturala;
b)prin achizitii publice efectuate in conditiile legii;
c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;
d) prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de
consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public;
e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor
administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate
publica;
f) prin alte moduri prevazute de lege.
In cele ce urmeaza, vom analiza in parte fiecare modalitate de dobandire a
proprietatii publice.

1.Dobandirea proprietatii publice pe cale naturala


Legea nu face nicio precizare si nu explica acest mod de dobandire. Se pare insa ca
ar fi vorba de bogatiile de orice natura care se vor forma natural pe terito-riul sau in
subsolul tarii.
Astfel, sunt bunuri imobile naturale: bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare
de zacamant; spatiul aerian; apele cu potential energetic valorificat; apele navigabile
si acelea care pot fi folosite in orice alt mod in interes public national; terenurile
institutelor si statiunilor de cercetare stintifice si ale unitatilor de invata-mant agricol
si silvic destinate cercetarii si producerii de seminte si material saditor din categorii

biologice superioare si animalelor de rasa; parcurile nationale, rezer-vatiile naturale si


monumentele naturii; patrimoniul natural al Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii,
tarmul marii, plaja maritima si marea teritoriala; resursele natura-le ale zonei
economice si ale platoului continental .

2. Dobandirea proprietatii publice prin achizitii publice efectuate in


conditiile legii
Potrivit art.8 al Legii 213/1998, trecerea in domeniul public al unor bunuri din
patrimoniul societatilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar, se poate face numai cu plata si cu acordul adunarii generale a
actionarilor societatii comerciale respective. Trebuie precizat ca, in lipsa acordu-lui
mentionat, bunurile societatii comerciale respective pot fi trecute in domeniul public
numai prin procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publica si dupa o justa si
prealabila despagubire .
Avand drept temei aceasta norma juridica, Guvernul Romaniei a adoptat Ho-tararea
nr.744 din 11.07.2002, privind trecerea cu plata a unor active din patrimo-niul S.C.
ROCAR S.A. Bucuresti in domeniul public al statului si in administrarea Ministerului
Educatiei si Cercetarii. Prin acest act normativ, Guvernul Romaniei a achizitionat,
contra sumei de 1000000 RON, un dispensar medical si o cantina, ca-re, in temeiul
art.12 alin.(1) si (2) din aceeasi lege, au fost introduse in circuitul de invatamant si in
administrarea ministerului de resort. Un exemplu asemanator il re-prezinta O.U.G.
nr.136/2002 privind stabilirea unor masuri pentru asigurarea sedii-lor Parchetului
National Anticoruptie si instantelor judecatoresti care isi desfasoara activitatea in
Palatul de Justitie din municipiul Bucuresti, prin care au fost achizi-tionate niste
imobile apartinand Bancii Comerciale Romane in scopul asigurarii spatiilor necesare
desfasurarii activitatii pentru unele institutii publice .

3. Dobandirea proprietatii publice prin expropriere pentru cauza de


utilitate publica
In afara mijloacelor traditionale, specifice dreptului comun, de achizitionare a
bunurilor, statul si colectivitatile locale pot face acest lucru utilizand instrumente de
drept public .
Totodata, sistemul nostru constitutional recunoaste posibilitatea titularului domeniului
public de a utiliza procedee de transmitere fortata a bunurilor care pre-supun
constrangerea particularului de a ceda bunul sau in numele unui interes ge-neral.
Prin expropriere se intelege trecerea fortata in proprietatea publica, prin hotarare
judecatoreasca, a unor imobile aflate in proprietate privata, cu o justa si prealabila
despagubire, in temeiul unor cauze de utilitate publica.
Exproprierea reprezinta o exceptie de la caracterul inviolabil al dreptului de
proprietate privata prevazut de art.136 alin.(5) din Constitutie si poate fi realizata
numai "in conditiile legii. In aplicarea prevederilor constitutionale a fost adoptata
Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica , lege care
tine seama si de dispozitiile art. 44 alin.(3) din legea fundamantala, potrivit carora

"nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita


potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. In alin.(6) al aceluiasi articol se
prevede ca despagubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de
divergenta, prin justitie.
Acest procedeu special de achizitie fortata a bunurilor imobile a fost creat de
Revolutia franceza, care a proclamat dreptul de proprietate ca un drept natural si
intangibil, opunandu-l suvernanitatii statului si a introdus principiul ca nimeni nu
poate fi expropriat decat numai pentru o cauza de utilitate publica si numai o justa si
prealabila despagubire .
Legislatorul pozitiv a fost obligat sa stabileasca anumite principii care sa fie o
garantie pentru proprietatea privata impotriva abuzului si a arbitrariului administratiei.
Exproprierea a fost limitata in ceea ce priveste scopul pentru care se poate face,
bunurile care pot fi expropriate, autoritatile care pot face exproprieri, precum si
procedura de expropriere.
Legea nr.33/1994 circumscrie sfera bunurilor imobile care pot face obiectul
exproprierii, reglementeaza utilitatea publica si declararea acesteia, masurile premergatoare exproprierii, solutionarea cererilor de expropriere de catre instantele de
judecata, modul si criteriile de stabilire a despagubirilor care se cuvin proprietaru-lui
imobilului, modalitatea de plata a acestor despagubiri si consecintele juridice ale
exproprierii.
Legea nr.33/1994 se completeaza cu Regulamentul privind procedura de lu-cru a
comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabila in vederea declararii utilitatii publice
pentru lucrari de interes national sau de interes local, adoptat prin H.G. nr.583/1994 .
Trebuie mentionat ca exproprierea intervine numai in cazul in care partile, nu convin
o alta modalitate de transmitere a imobilului sau imobilelor in proprieta-te publica. In
situatia in care partile convin ca transferul bunului imobil expropria-bil sa aiba loc
intr-o alta modalitate , trebuie sa fie respectate conditiile de valabili-tate si publicitate
cerute de lege pentru actul juridic care se incheie.
Potrivit art.4 din Legea nr.33/1994, in situatia in care partile cad de acord cu privire la
modalitatea de transfer cu titlul oneros a bunului (vanzare-cumparare, schimb), dar
nu se inteleg referitor la natura sau intinderea echivalentului pe care urmeaza sa il
primeasca proprietarul, instanta de judecata competenta va lua act de intelegerea
partilor si va stabili, dupa caz, intinderea despagubirilor prin echivalen-tul in natura
care se cuvine proprietarului.
Articolul 2 din Legea nr.33/1994 prevede ca pot fi expropriate bunurile imo-bile
proprietatea persoanelor fizice sau juridice, precum si cele aflate in proprieta-tea
privata a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor.
Nu pot fi expropriate bunurile aflate in proprietatea privata a statului, intru-cat "statul
in calitate de proprietar are dreptul ca, prin puterea sa expimata de or-ganul
competent, sa afecteze unei utilitati publice oricare dintre bunurile imobile pe care le
are in proprietate privata. Urmare acestei afectatiuni, imobilul respectiv inceteaza a
mai fi obiect al dreptului de proprietate privata intrand in sfera bunu-rilor proprietate
publica .

O situatie similara se intalneste cu privire la bunurile proprietate privata ale unei


colectivitati locale (comuna, oras, municipiu sau judet), pentru care declararea
utilitatii publice de interes local se realizeaza prin afectarea bunului interesului public de catre organul local competent , care va avea drept efect trecerea bunului
respectiv din domeniul privat in domeniul public al aceleasi colectivitati.
O etapa premergatoare exproprierii prevazute de lege, este declararea utilita-tii
publice, care se poate face de catre Guvern, sau de catre consiliile locale, dupa cum
lucrurile sunt de interes national sau local.
Pentru orice alte lucrari decat cele enumerate la art.6 din Legea nr.33/1994,
utilitatea publica se declara in fiecare caz in parte, prin lege.
La fel se procedeaza in situatia exproprierii de lacasuri de cult, monumente,
ansambluri si situri istorice, cimitire, alte asezari ori localitati urbane sau rurale in
intregime.
Declararea utilitatii publice este precedata de efectuarea unei cercetari prea-labile de
catre o comisie numita de Guvern sau de delegatia permanenta a consiliu-lui
judetean, in functie de natura interesului care sta la baza exproprierii.
Rolul cercetarii prealabile este acela de a stabili daca exista elemente care sa
justifice interesul national sau local, avantajele economico-sociale si de alta natura
care sa justifice si sa fundamenteze necesitatea efectuarii lucrarilor, imposibilitatea
realizarii lucrarilor respective pe alte cai decat prin expropriere, incadrarea acestora
in planurile de urbanism si amenajare a teritoriului apropbate potrivit legii.
Rezultatele cercetarii prealabile, consemnate intr-un proces verbal, stau la baza
actului de declarare a utilitatii publice, emis de catre Guvern, sau consiliul judetean,
act care va fi adus la cunostinta publica potrivit art.11 din Legea nr.33/1994 .
Propunerile de expropriere a imobilelor si procesul verbal intocmit de comi-sia de
cercetare prealabila se notifica titularilor drepturilor reale asupra imobilelor in cauza,
care pot face intampinare in termen de 15 zile de la primirea notificarii. Intampinarea
se depune la primarul comunei, orasului sau municipiului pe al carui teritoriu se afla
imobilul.
Documentatia intocmita impreuna cu eventualele intampinari depuse de cei
indreptatiti se va inainta Guvernului sau, dupa caz, consiliului judetean ori al municipiului Bucuresti.
Potrivit dispozitiilor legale, intampinarile urmeaza a fi solutionate in termen de 30 de
zile de catre o comisi constituita in acest scop. In alcatuirea comisiei intra, 3
specialisti din domeniul de activitate in care se realizaza lucrarea de utilitate pu-blica,
3 proprietari de imobile din comuna, orasul sau municipiul in care sunt situa-te
imobilele propuse pentru expropriere, alesi prin tragere la sorti dintr-o lista de
minimum 25 de proprietari, precum si primarul localitatii. Comisia va lucra sub
conducerea unui delegat al Guvernului, in cazul lucrarilor de interes national, sau a
unui delegat al consiliului judetean, ori al Consiliului Local al municipiului Bucu-resti,
in cazul lucrarilor de interes local, ca presedinte. Nu pot face parte din comi-sie
proprietarii imobilelor care sunt in cauza, rudele sau afinii lor pana la gradul IV
inclusiv, persoanele care detin functii in administratia publica locala sau centrala si

care au interes in executarea lucrarilor si nici membrii comisiei care au declarat


utilitatea publica.
Hotararea comisiei, adoptata prin vot secret, poate avea ca rezultat admiterea sau
respingerea propunerilor facute de catre expropriator. Hotararea se motiveaza si se
comunica partilor in 15 zile de la adoptare.
In situatia respingerii propunerilor de expropriere, initiatorul poate revenii, in urma
refacerii planurilor, cu noi propuneri.
Atunci cand si noile propuneri sunt respinse, expropriatorul, proprietarul si titularii
altor drepturi reale asupra imobilului propus pentru expropriere pot intro-duce o
contestatie impotriva hotararii comisiei la Curte de apel in raza de compe-tenta a
careia se afla imobilul.
Competenta de solutionare a cererilor de expropriere apartine tribunalului judetean in
raza caruia este situat imobilul propus pentru expropriere. La cererea
expropriatorului, presedintele tribunalului va fixa termen de judecata si va dispune
citarea proprietarului a altor, titulari de drepturi reale si a oricaror persoane cunoscute care pot justifica un interes legitim in legatura cu imobilul. Solutionarea cere-rii
de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului.
Dupa verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru exproprie-re,
instanta va stabilii intinderea despagubirilor cuvenite proprietarului si sumele
cuvenite posesorului si titularilor altor drepturi reale.
Partile se pot invoi in fata instantei cu privire la expropriere si intinderea
despagubirilor, situatie in care instanta, luand act, pronunta o hotarare definitiva si
irevocabila.
Atunci cand partile nu se inteleg cu privire la intinderea despagubirilor, in-stanta va
constitui o comisie de 3 experti . Instanta va compara rezultatele experti-zei cu oferta
expropriatorului si cu pretentiile formulate de catre proprietarul imo-bilului si va
hotari asupra intinderii despagubirilor.
Despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat
proprietarului sau altor persoane indreptatite.
Despagubirea stabilita de instanta nu poate fi mai mica decat cea oferita de
expropriator sau mai mare decat cea solicitata de catre proprietarul imobilului expropriat.
Hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila produce urmatoarele efec-te:
imobilul expropriat intra in domeniul public liber de orice sarcini, din momentul
indeplinirii de catre expropriator a tuturor obligatiilor stabi-lite in sarcina sau prin
hotararea judecatoreasca de expropriere;
se sting drepturile reale principale, derivate din dreptul de proprietate (uzufruct,
uz, abitatie si superficie), precum si servitutiile stabilite, prin fapta omului, in masura
in care devin incompatibile cu situatia naturala si juridica a obiectivului urmarit prin
expropriere;

daca bunul imobil expropriat este grevat de un drept de ipoteca sau de un


privilegiu imobiliar special, acestea se stramuta asupra despagubi-rii stabilite de
catre instanta sau prin acordul partilor;
orice drepturi personale dobandite de alte persoane, asupra imobilului expropriat,
cum ar fi cele nascute din contractul de locatiune sau de comodat, se sting;
se naste un drept de creanta in favoarea persoanelor stabilite prin hota-rarea
judecatoreasca asupra despagubirilor acordate ca o consecinta a exproprierii
imobilului.
Eliberarea titlului de proprietate si punerea in posesie a expropriatorului se realizeaza
numai pe baza unei incheieri a tribunalului, prin care se constata indepli-nirea
obligatiilor privind plata despagubirilor, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la achitarea
acestora.
In situatia in care, obiectul exproprierii il formeaza terenuri cultivate sau plantatii,
punerea in posesie a expropriatorului asupra lor va avea loc numai dupa ce recolta a
fost culeasa, in afara de situatia in care valoarea recoltei a fost inclusa in calculul
despagubirilor.
Legea nr.33/1994 reglementeaza o serie de drepturi in favoarea proprietaru-lui
expropriat, cum sunt:
un drept privitor la inchirierea imobilului expropriat in cazul in care expropriatorul
s-a hotarat sa il inchirieze pe perioada cuprinsa intre momentul punerii sale in
posesie si cel al utilizarii bunului in scopul pentru care s-a facut exproprierea;
dreptul de a cere si obtine retrocedarea imobilului expropriat daca sunt indeplinite
urmatoarele conditii;
imobilul nu a fost utilizat in termen de 1 an pentru realizarea scopului in
considerarea caruia a fost preluat prin expropriere, intelegand prin aceasta ca
lucrarile respective nu au fost incepu-te si nu s-a facut o noua declarare de utilitate
publica;
Cererea va fi adresata instantei care a hotarat exproprierea, care va putea hotari
retrocedarea imobilului, in schimbul platii unui pret stabi-lit in aceleasi conditii in care
s-a stabilit valoarea despagubirii atunci cand s-a dispus exproprierea.
lucrarile pentru a caror executare s-a dispus exproprierea nu au fost incepute si
realizate si expropriatorul s-a hotarat sa instrai-neze imobilul.
In acesta situatie, expropriatul are un drept de preemptiune la cumpararea imobilului
pe care il poate exercita in termen de 60 de zile de la data primirii comunicarii trimisa
de expropriator. Acest drept are un caracter legal si nu contractual, nascandu-se
direct din lege.

4. Dobandirea proprietatii publice prin acte de donatie sau legate


acceptate in conditiile legii

Dobandirea dreptului de proprietate publica prin acte de donatie sau legate se


realizeaza, in conditiile legii, prin hotarare de Guvern sau, dupa caz, de consiliul
judetean sau de consiliul local, daca bunul in cauza intra in domeniul public. Acceptarea donatiilor facute statului se face pe baza aprobarii Guvernului. In ceea ce
priveste donatiile si legatele cu sarcini in favoarea consiliilor judetene sau locale,
art.123 alin.3 din Legea 215/2001a Administratiei Publice Locale, prevede ca ele pot
fi acceptate numai prin hotararea consiliului in cauza, aprobata cu votul a 2/3 din
numarul membrilor acestora.
Un execplu interesant il reprezinta H.G. nr.469/1998 pentru autorizarea Mi-nisterului
Culturii de a accepta o donatie cu sarcini in favoarea statului roman. Ast-fel, sotii
Liana si Dan Popescu-Nasta au oferit statului roman o serie de bunuri cul-turale
mobile (grafica, mobilier, pictura, ceramica arta romaneasca europeana, orientala),
sub conditia asigurarii unei rente viagere lunare.

5. Dobandirea proprietatii publice prin trecerea unor bunuri din domeniul


privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul
public al acestora, pentru cauza de utilitate publica
Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unitatilor adminis-trativteritoriale in domeniul public al acestora se face, dupa caz, prin hotarare a
Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului
Bucuresti, ori a consiliului comunal sau orasenesc . Trebuie precizat ca hotararea de
trecere a bunurilor poate fi atacata, in conditiile legii, la instanta de Contencios
Administrativ competenta in a carei raza teritoriala se afla bunul.
Analizand situatiile precizate de lege constatam ca exista mai multe ipoteze de
dobandire a proprietatii publice:
1. prin trecerea din domeniul privat al statului in domeniul public al statu-lui ;
2. prin trecerea din domeniul privat al unei colectivitati locale, in domeniul public al
acesteia ;
3. prin trecerea din domeniul public al unei colectivitati locale in domeniul public al
statului. Procedural, aceasta se face la cererea Guvernului prin hotarare a consiliului
judetean, respectiv a Consiliului General a Munici-piului Bucuresti sau a consiliului
local.
4. Prin trecerea din domeniul public sau privat al statului in domeniul public a unei
colectivitati locale .
Reglementarile in materie nu prevad in mod explicit care este procedura de trecere a
unui bun din domeniul privat al unei localitati sau judet, in domeniul pu-blic al
statului. Analizand continutul reglementarilor, pe cale de consecinta, ajun-gem la
concluzia ca in prealabil aprobarii transferului in domeniul public al staului, este
necesara o hotarare de consiliu de trecere a bunului respectiv din domeniul privat in
domeniul public al colectivitatii locale.

6. Alte moduri prevazute de lege de dobandire a proprietatii publice


Dintre aceste moduri de dobandire a dreptului de proprietate publica mentio-nam:
Contracte civile si comericale, cum ar fi vanzarea si schimbul cand sunt fa-cute
pentru utilitate publica.
Ca exemplu, pentru cadrul de aplicare a acestei metodologii mentionam H.G.
nr.796/2002 pentru aprobarea Metodologiei de achizitionare, prin cumparare, schimb
sau donatie, de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicul-tura, prin
Regia Nationala a Padurilor, a terenurilor ce pot fi incluse in fondul fo-restier
proprietate publica a statului.
Pentru schimbul juridic de proprietate este necesar ca operatiunea sa fie su-pusa
aprobarii prealabile a statului sau colectivitatii locale printr-un act de putere .
Rechizitia reprezinta un procedeu de dobandire fortata de catre adminsitratie, a
bunurilor mobile apartinand agentilor economici, institutiilor publice, altor persoane
juridice si fizice prin cedarea unor prerogative ale dreptului de proprietate asupra
bunurilor respective, in mod unilateral, in circumstante speciale in care interesele
generale ale statului o reclama.
Sediul materiei il reprezinta Legea nr.132/1997 privind rechizitiile de bunuri si
prestarile de servicii in interes public.
Procedura pe care o instituielegea de mai sus este mult simplificata fata de cea
prevazuta de Legea nr.33/1994, iar rolul exorbitant al autoritatilor publice fata de
proprietarul privat este mai evident: plata despagubirilor pentru bunul rechizi-tionat
se face, de regula, dupa predarea bunului si nu in prealabil.
In conformitate cu prevederile articolului 1 al Legii nr.132/1997 privind re-chizitiile de
bunuri si prestarile de servicii in interes public , "rechizitia de bunuri si prestari de
servicii reprezinta masura cu caracter exceptional prin care autori-tatile publice
imputernicite prin lege obliga agentii economici, institutiile publice, precum si alte
persoane juridice li fizice la cedarea temporara a unor bunuri mobile sau imobile.
Potrivit art.2 alin.(1), bunurile rechizitionate sunt puse la dispozitia fortelor destinate
apararii nationale sau a autoritatile publice, la declararea mobilizarii par-tiale sau
totale a fortelor armate ori a starii de razboi, la instituirea starii de asediu sau de
urgenta, precum si in caz de concentrari, exercitii si antrenamente de mobilizare ori
pentru prevenirea, localizarea, inlaturarea urmarilor unor de-zastre, cat si pe timpul
acestor situatii.
Asadar, rechizitia reprezinta achizitia unor bunuri mobile si darea lor spre folosinta
temporara domeniului public, avand caracterul unei locatiuni fortate.
Bunurile consumptibile si cele perisabile pot fi rechizitionate definitiv, cu plata
despagubirilor prevazute de lege.
Potrivit legii, rechizitionarea bunurilor se face de catre structurile militare: centrele
militare, Statul Major al Marinei Militare, Statul Major al Aviatiei si Apa-rarii
Antiaeriene, iar in mod exceptional si de orice comandant de subunitate sau unitate

militara superioara batalionului, dar "numai prin autoritatile adminsitratiei publice


locale si cu asumarea raspunderii proprii .
Proprietarii bunurilor rechizitionate au dreptul la despagubiri, stabilite in conformitate
cu prevederile legii. Pe perioada rechizitiei, proprietarii sau detinato-rii sunt scutiti de
impozite si de plata taxelor pentru bunurile rechizitionate, iar o-bligetiile ce decurg
din contractele legale incheiate se suspenda.
Accesiunea
Art.488 Cod civil adauga ca "tot ce se uneste si se incorporeaza cu bunul se cuvine
proprietarului lucrului. Accesiunea reprezinta incorporarea sau unirea u-nui lucru cu
alt lucru, fiecare avand proprietari diferiti. Proprietarul bunului mai important,
considerat principal, devine proprietar al bunului mai putin important sau accesoriu.
Fostul proprietar al bunului accesoriu, de regula, are dreptul sa pri-measca o
despagubire, in virtutea principiului imbogatirii fara justa cauza.
Nu se pot dobandii prin accesiune bunurile care fac parte din domeniul pu-blic
national sau local.
Uzucapiunea
In mod firesc, calitatea de proprietar nu se poate pierde prin neuz, dar insti-tutia
uzucapiunii a fost instituita de catre legiuitor tocmai pentru a sanctiona dezin-teresul
si lipsa de diligenta a acestuia in anumite situatii.
Uzucapiunea (sau prescpriptia achizitiva) consta in acel mod de dobindire a
proprietatii sau a altor drepturi reale asupra unui bun imobil prin posedarea neintrerupta a acestuia intr-un interval de timp fixat de lege. Codul Civil, in articolele 18461847, prevede acele conditii pentru a putea opera dobandirea proprietatii prin
uzucapiune, si anume posesia sa fie continua, neintrerupta, netulburata, public si sub
nume de proprietar.
In cazul uzucapiunii de 30 de ani se impune exercitarea posesii, utile, nein-trerupte,
timp de 30 de ani, indifferent daca posesorul este de buna sau rea credinta, iar in
cazul uzucapiunii de 10-20 de ani trebuie sa existe un just titlu, posesia sa fie de
buna credinta, iar bunul sa fie individual determinat. Termenul este de 10 ani cand
adevaratul proprietar are domiciliul in circumscriptia tribunalului judetean in care se
afla imobilul si de 20 de ani in cazul in care nu este indeplinita aceasta con-ditie.
Descoperirea unei comori apartinand domeniului national
Tezaurul descoperit pe un fond de proprietate publica intra automat in pro-prietatea
publica, fiind deci un bun inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.
Darea in plata prevazuta de art.157 din Codul de procedura fiscala, aprobat prin O.G.
nr.92/2003.
Constituirea domeniului public in doctina franceza
La constituirea domeniului public in Franta, concura o serie de acte si opera-tiuni cum
ar fi:

a) Achizitia ca act juridic sau fapt material in urma caruia bunul intra in pa-trimoniul
general al administratiei;
b) Incorporarea, ce reprezinta actul sau fapta in urma caruia bunul respectiv intra in
domeniul public;
c) Afectarea reprezinta actul sau faptul in urma caruia bunului ii este data destinatia
sa particulara.
Aceste acte si operatiuni concura la constituirea
confundandu-se, alteori realizandu-se separat.

domeniului

public

uneori

Trebuie distins in acesta privinta intre domeniul natural, care rezulta din fe-nomene
fizice naturale si domeniul public artificial rezultat din vointa si actiunea omului.
Pentru domeniul public natural, constituirea rezulta dintr-un fapt . Acest fapt
antreneaza in general, prin el insusi incorporarea in domeniul public, netrebuind sa
fie urmat de o afectare, ci numai de delimitare.
In cazul domeniului public artificial, achizitia este distincta de incorporare, pe care nu
o antreneaza automat, intrucat ea nu poate viza constituirea domeniului public, ci
domeniul privat. Incorporarea rezulta in urma unei operatiuni distincte, care este
afectarea de catre administratie la utilitatea publica sau la un serviciu public.
Afectarea unui bun utilitatii publice sau unui serviciu public poate fi forma-la,
rezultand dintr-o decizie juridica sau afectarea de fapt, rezultata dintr-o simpla
atitudine de fapt.
Pentru domeniul public natural, solutia relevata in doctina franceza este a-ceea a
afectarii si dezafectarii rezultand din fapte .
Pentru domeniul artificial, afectarea de fapt trebuie sa fie constatata printr-o afectare
formala, in caz contrar, ea fiind nelegala.
Dezafectarea bunurilor publice se realizeaza pentru scoatere bunurilor din domeniul
public, sub forma unui act de declarare cand afectarea bunului catre pu-blic sau
serviciul public nu mai este necesara.
Ca natura juridica, afectarea si dezafectarea sunt prerogative atasate proprie-tatii
domeniului public. De aceea, competenta generala pentru pronuntarea afectarii sau
dezafectarii apartine colectivitatii proprietare asupra domeniului care o reali-zeaza
prin acte juridice unilatereale.
Atunci cand o colectivitate administrativa sconsiodera ca una din dependin-tele sale
domeniale a incetat sa mai fie utila serviciului public, acesta poate sa mo-difice
afectarea, avand o libertate de actiune rezultata din puterea generala de administrare exerecitata asupra domeniului.
In donctrina se vorbeste in acest caz de chestiunea mutatiilor domeniale.
Jurisprudenta franceza, confruntata cu o seama de litigii domeniale, a formu-lat
solutii ingenioase unor intrebari incomode.

Astfel, daca statul nu poate deposeda pe cale de autoriate celelalte colectivi-tati de


domeniul lor public, le poate cel putin impune in folosul propriilor servicii publice o
schimbare de afacere ? In caz afirmativ, trebuie sa plateasca o indemni-zatie
colectivitatii lezate?
Tribunalul contencios a dat un raspuns negativ, decizand ca numai intelege-rea
amiabila sau exproprierea ca urmare a schimbarii destinatiei , pot permite o mutatie
domeniala.
In mod opus, Curtea de Casatie si Consiliul de Stat a admis, din contra, posi-bilitatea
schimbarii afectarii, in profitul statului, pe cale autoritara. Pentru a ajunge la o
asemenea solutie, tribunalele au adoptat un punct de vedere special asupra proprietatii domeniului public si, in special, asupra materiei dreptului de afectare si
dezafectare; an acesta privinta, insa, rationamentul juridic al Curtii de Casatie si cel
al Consiliului de Stat fiind diferite.
Jurisdictia judiciara a consacrat, cu acet prilej, teza unitatii domeniului pu-blic:
proprietatea domeniului public nu poate fi repartizata intre patrimoniile diferi-telor
colectivitati, diviziunea intre domeniul national, departamental li comunal nu priveste
decat afectarea bunurilor.
Consilierul de Stat a adoptat, pentru a ajunge la acelasi rezultat, o teorie juri-dica
diferita, aceea a afectarii conceputa ca o servitute de interes general. Conform
acestei conceptii, diferita de teza judiciara, "statul, departamentele si comunele, sunt
proprietatea domeniului publicsi exista trei domenii publice distincte, dar a-ceasta
proprietate se poate acomoda cu o schimbare autoritara de afectare, prin fap-tul ca
afectarea este o servitute exterioara prioritatii, asupra caruia, statul ramane stapan.
Rezulta, pe de o parte, ca mutatia domeniala nu este niciodata decat o schim-bare de
afectare, lasand colectivitatii inferioare dreptul de proprietate, pe care o va primii
inapoi, in caz de declasare. Din punct de vedere al indemnizatiei, nefiind deposedata, dar putand fi lezata, colectivitatea inferioara nu are imediat dreptul la o
indemnizatie de deposedare, dar poate avea dreptul la o reparatie pentru prejudiciu.
Teoria jurisprudentiala a mutatiilor domeniului, este, in general, criticata de catre
doctrina. Aceasta teorie pare a consacra in folosul statului un periculos "drept
iminent, permitand veritabile spolieri. Din punct de vedere juridic, teoria judiciara a
unitatii domeniului ajunge sa nege existenta unei proprietati a domeniului public.
Teoria Consiliului de Stat reprezinta marele inconvenient de a face din afec-tare o
prerogatica ce scapa, cel putin in parte si in anumite cazuri, proprietarului; in acest
sens, ea pare defavorabila tezei proprietatii domeniului public.

Bibliografie
1. Emil BALAN, Domeniul administrativ, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998;
2.
Emil BALAN, Introducere in studiul domenialitatii, Editura All Beck, Bucuresti,
2004;

3.
Corneliu BARSAN, Drept civil. Drepturi reale principale, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2008;
4. Eugen CHELARU, Administrarea domeniului public si a domeniului privat, Editura
All Beck, Bucuresti, 2005;
5. Mircea N.COSTIN, Mari institutii ale dreptului civil roman, Editura Dacia, ClujNapoca, 1982;
6. Rodica Narcisa PETRESCU, Drept administrativ, Editura Hamangiu, Busuresti,
2009;
7. Liviu Pop, Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1996
8. Liviu POP, Liviu-Marius HOROSA, Drept civil. Drepturi reale principale, Editura
Universul Juridic, Bucuresti, 2004;
9. Constitutia Romaniei;
10. Codul Civil;
11. Legea nr.213 din 17 noiembrie 1998, actualizata, privind proprietatea publica si
regimul juridic al acesteia;
12. Legea nr.33 din 27.05.1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate
publica.

UNIVERSITATEA DANUBIUS GALAI


MASTER: DREPT I ADMINISTRAIE PUBLIC
EUROPEAN

REFERAT
Moduri de constituire a domeniului public

ndrumtor tiinific ,
Prof. Univ. dr. Vasilica NEGRU

Masterand ,
Marin Mihaela
ANUL I, FR

2012 / 2013

Cuprins

1.Dobandirea proprietatii publice pe cale naturala


2. Dobandirea proprietatii publice prin achizitii publice efectuate in
conditiile legii
3. Dobandirea proprietatii publice prin expropriere pentru cauza de
utilitate publica
4. Dobandirea proprietatii publice prin acte de donatie sau legate
acceptate in conditiile legii
5. Dobandirea proprietatii publice prin trecerea unor bunuri din domeniul
privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul
public al acestora, pentru cauza de utilitate publica
6. Alte moduri prevazute de lege de dobandire a proprietatii publice

S-ar putea să vă placă și