Sunteți pe pagina 1din 1

Ana Blandiana - Las-mi toamn.....

In poezia Lasa-mi toamna, Ana Blandiana creioneaza cu sensibilitate ingemanarea


om-natura, proiectndu-i propriul chip in elementele de peisaj si invers, imprumutand
starii de suflet dominate de melancolie/ tristete, nuantele si sunetele anotimpului
descris.
Textul intreg este o meditatie alegorica pe teme expuse sau subintelese in antiteza
inverzire/ofilire (pomii verzi, vantul galben), lumina/intuneric (ziua, ora luminoasa,
inserare, soare fum), cald/frig (cerul lin, zarea sfasiata, soare fum), sugerand metaforic
etapele declinului anotimpurilor si vietii vara/toamna, tinerete/batranete.
Culorile, formele, aromele i sunetele ce dau contur peisajelor din poezie aduc in primplan parfumul timpului ori accentele gndului, ornduind spaiul i timpul evocate cu
tristee. In peisajul creionat cu delicatete de acuarela se regsete aceeai obsesie a
marilor ntrebri ale vieii i morii, pe care fiina caut zadarnic s le n eleag.
Eul liric i ia ca interlocutor, prin adresare direct, anotimpul declinului, toamna, ntr-o
rugminte de a-i amna sosirea, propunnd un transfer afectiv ntre om i elementele
naturii. Discursul liric este structurat prin opozitie la granita dintre fizic si moral
(elemente de portret si stari sufletesti), dintre interior si exterior (elemente de dcor
natural si sufletesc), dintre trecut si prezent (vara si toamna, tinerete si batranete),
dintre verde si ofilit, senin si plin de fum.
Titlul poeziei este format dintr-un verb imperativ care exprima rugmintea ,,las
urmata de forma neaccentuat a pronumelui ,,mi, care exprima dorin a eului lyric de a
ntrzia venirea anotimpului nedorit, moartea verdelui. Plnsul, bocetul ,,n genunchi al
arborilor, al cerului sfiat ,,n iarb, al bol ii cere ti strbtute de ,,urlete de ciocrlii
nasc rugamintea
de a fi lsat iarba, fructele,,ur ii neadormi i, berzele,
ceasurile,orele,zilele pline de lumin ale verii pentru care omul se druie te naturii, se
jertfeste ochii mei ti-I dau,,,nsereaz-m pe mine.
Se contureaz, printr-o tehnic poetic simpl, plin de lirism i de muzicalitate, un
tablou de natur zugrvit n culori pure, care adun armonios elementele si bucuria
naturii vara. Tensiunea liric este redat gradat, repeti ia verbului imperativ,,las
accentuand dramatismul tririlor. Semnele toamnei redate la nivel visual ,,vntul
galben...fum in soare percepute acut de eul liric, sunt alternate cu imagini auditive:
plnsetele arborilor,urletele psrilor.
Figura de stil dominant este personificarea, elementele naturii sunt umanizate,iar
epitetele: verzi,galben,lin, sunt asortate starii melancolice a poetei.
Prezena in text a eului liric, existena unui monolog liric adresat, care pleac de la
rugminte la disperare, la sacrificiul fiin ei umane, imaginile artistice realizate prin
figurile de stil utilizate i organizarea strofic (versuri melodioase,fr rim) confera
acestei poezii un lirism aparte si o sensibilitate deosebita.