Posted by Ana Musat on July 16, 2012 in Dezvoltare, Personala 0
Comments Atat comunicarea cat si empatia sunt indelung si larg dezbatute la toate nivelele organizationale, fiind considerate cheia succesului in diferite activitati de la vanzari, negociere si coaching pana la relationarea interdepartamentala. Cand vorbim de succes din punctul de vedere al celor doua concepte, atunci ne referim la construirea unei relatii de incredere, o relatie pe termen lung, in care ambele parti implicate au ceva de castigat. Partile pot fi parteneri de afaceri, colegi de birou sau chiar departamente dintr-o firma. Daca legat de comunicare lucrurile sunt destul de clare la nivel de definire si aplicare, in cazul empatiei se poate observa un consens legat de definitia acesteia si de divergente puternice legate de aplicare, care conduc la o indepartare de sens. Astfel, definitia I intalnita cel mai des este aceea a lui Carl Rogers care subliniaza faptul ca empatia este capacitatea prin care o persoana se pune in locul celeilalte si vede (simte si intelege) lumea prin ochii acesteia ca si cum ar fi ea. Iata si o prima confuzie legata de conditia: ca si cum, pe care multa lume o interpreteaza de genul: daca sunt intro relatie si partenerul meu plange, atunci a fi empatic inseamna sa plang si eu. Acest proces s-ar numi identificare, adica ma pierd in persoana celuilalt si sunt la fel de afectat ca ea. Conditia ca si cum se refera la faptul ca in tot acest proces sunt constient de faptul ca ceea ce simt, in acest caz, nu este al meu, ci al celuilalt.
Definiteia II Pe de alta parte, nu se poate spune ca empatizam cu
cineva decat daca si acel cineva simte acest proces din partea noastra, cu alte cuvinte daca se simte inteles. Astfel, la fel de important ca procesul nostru interior de a ne imagina ca suntem celalalt este comunicarea empatica. Fara acest al doilea pas, oricat de radical ar suna nu exista empatie si nici succesul scontat. De multe ori, pasul comunicarii empatice este si cel mai dificil de pus in practica din cauza interpretarilor eronate care apar. Sursa acestora este de multe ori neintelegerea cu privire la ce inseamna empatia in relatie cu propriile nevoi. Sa ne oprim la doua astfel de interpretari. O prima interpretare este legata de cel care are rolul activ de a comunica empatic si care de multe ori nu ajunge sa faca acest pas pentru ca ar insemna sa dea dreptate celuilalt. Empatia nu inseamna ca sunt de acord cu ceea ce simte si gandeste celalalt, ci doar ca pot intelege punctul lui de vedere. De exemplu: pot intelege ca, in urma unui divort, asistenta mea este foarte trista si are dificultati de concentrare la sarcinile pe care i le dau, nu inseamna ca ii dau permisiunea mea sa greseasca din cauza lipsei de atentie. Comunicarea empatica presupune transmiterea cat mai autentica a intelegerii situatiei, nu a incurajarii acestui comportament. Pe de alta parte, de la receptor poate sa para cea de-a doua interpretare gresita, bazata pe asteptarea ca, daca ma intelegi, atunci ma ajuti si treci cu vederea. Deja se trece dincolo de empatie, si anume la simpatie. Simpatia se traduce in nevoia de a actiona. De exemplu, daca pe langa intelegerea situatiei asistentei mele simt nevoia sa ii dau cateva zile libere sau sa o incurajez, atunci nu vorbim despre empatie, ci despre simpatie. Toate aceste confuzii legate de empatie si exprimarea ei conduc in final la o relationare dificila, conflicte si rezultate nesatisfacatoare. Vestea buna este ca aceasta capacitate se poate dezvolta cu usurinta empatia fiind prezenta si la indemana in fiecare zi, in orice interactiune prin programe specifice, cum ar fi training-uri sau coaching.