Limbile ajurate aratau ora patru ?i cinci minute.

n lumina muribunda de decembrie

, bronzul pendulei de pe etajera era ntunecat.
Geamurile ferestrei nalte urcau de la nivelul caldarmului. Prin ele se vedea trafi
cul febril de pe strada Kuzne?ki Most ?i trebaluiala aferata a portarilor care m
aturau printre picioarele trecatorilor zapada proaspata, nghe?ata deja, de un cen
u?iu murdar.
Rezemat de toc, privind toate acestea, dar nevazndu-le cu adevarat, Inokenti Volo
din, consilier de stat de rangul al doilea, fluiera o melodie u?oara ?i taragana
ta. Cu vrful degetelor, rasfoia paginile lucioase ?i colorate ale unei reviste st
raine. Fara sa le dea vreo aten?ie.
Acest consilier de stat de rangul al doilea, care ocupa pozi?ia de locotenent-co
lonel n serviciul diplomatic, acest barbat nalt, sub?ire, care nu purta uniforma,
ci un costum u?or ?i matasos, acest Volodin parea mai degraba un baiat de bani g
ata dect un func?ionar important din Ministerul Afacerilor Externe.
Era timpul sa plece de la birou, dar nu facea nimic; era timpul sa se duca acasa
, dar nu se mi?ca. Ora patru nu aducea sfr?itul zilei de munca, ci sfr?itul muncii
de zi, cea mai scurta. Toata lumea se ducea acasa sa mannce ?i sa traga un pui d
e somn. Dupa ora zece se vedea cum se lumineaza miile de ferestre ale celor patr
uzeci ?i cinci de ministere ale Uniunii ?i sutele de ferestre ale celor douazeci
de ministere ale Federa?iei Ruse. Exista un singur barbat, unul singur, baricad
at dupa zece u?i, care nu doarme noaptea ?i care ?ine treaz tot guvernul de la M
oscova pna la ora patru diminea?a. Cunoscnd obiceiurile nocturne ale Maestrului, c
ele ?ase duzini de mini?tri stau acolo, ca ni?te ?colari, ciulind urechile n a?te
ptarea unei chemari. Ca sa lupte mpotriva somnului, ?i cheama secretarii de stat,
iar ace?tia ?i exploateaza ?efii de birou; func?ionari de toate felurile asalteaz
a fi?etele, curierii se grabesc pe culoare, stenografele ?i ascut creioanele.
Chiar n ajunul Craciunului pe stil vechi (ambasadele occidentale au amu?it deja d
e doua zile ?i nu mai telefoneaza deloc), ministerul ?i petrecu noaptea n alerta.
Ceilal?i se bucura acum de doua saptamni de vacan?a. Naivii. Magarii nhama?i la po
vara.
Degetele nervoase ale tnarului rasfoiau revista repede, ma?inal, o spaima mizerab
ila i se urca n gt, l ncalzea, apoi se retragea, lasnd n urma ei frigul. Inokenti arun
ca revista ?i ncepu sa masoare camera, cu capul ntre umeri. Sa telefoneze, sau nu?
Trebuia oare sa o faca acum? Sau era prea trziu pentru ei? Joi, sau vineri?
Da, e prea trziu...
Mai avea att de pu?in timp ?i nu era nimeni, nimeni cu care sa se sfatuiasca!
Oare chiar se poate identifica vocea unui om care suna dintr-o cabina telefonica
? Daca vorbe?te numai rusa? Daca nu se lunge?te, daca se grabe?te s-o ?tearga? P
ot oare sa recunoasca timbrul vocii, aplatizat de telefon? Tehnic, e imposibil.
Dupa trei sau patru zile o sa mearga personal sa-i vada. E mai logic sa a?tepte
acum. Mai rezonabil.
Dar o sa fie prea trziu.
Doamne, Dumnezeule. Umerii lui, nepregati?i pentru asemenea poveri, erau cutremu
ra?i de fiori. Ar fi fost mai bine sa nu fi aflat nimic. Nu ?tiu. Nu sunt la cur
ent...
Strnse toate lucrurile de pe birou ?i le a?eza n seif. l cuprindea emo?ia, din ce n
ce mai vehementa. Inokenti ?i sprijini fruntea de metalul ruginit, revopsit, al s
eifului, ?i facu o pauza, cu ochii nchi?i.
Dintr-odata, de parca ar fi pierdut acolo ultimele clipe, fara sa telefoneze dup
a ma?ina ?i fara sa nchida calimara, Inokenti ie?i, ncuie u?a, lasa cheia soldatul
ui de garda din fundul culoarului, cobor cte patru trepte o data, trecnd printre pe
rsonalul mereu agitat al ministerului ?i, ncarcat de aur ?i pasmanterii, ?i mbraca
paltonul n graba, ?i trase palaria pe ochi ?i ie?i n nserarea umeda.
Viteza cu care se mi?case l calmase. Pantofii fran?uze?ti pe care i purta fara gal
o?i, ca un barbat la moda, se nfundau n zapada topita, amestecata cu noroi.
Pe cnd trecea prin fa?a statuii lui Vorovski1 , din curticica aproape nchisa a min
isterului, Inokenti ridica ochii ?i se nfiora. Descoperi un sens nou cladirilor d
in Marea Lubianka2, care dadeau spre strada Furkasovski. Aceasta masa de antraci
t de opt etaje era ca un cuirasat, cu cei optsprezece stlpi care se ridicau la tr
ibord ca tot attea guri de tun. Barca fragila a lui Inokenti se lasa purtata spre

prova vaporului greu ?i rapid.

Nu, nu era o barca n deriva, ci o torpila care se ndrepta spre cuirasat! Dar nu er
a cu putin?a! Se ntoarse spre dreapta ?i o porni pe strada Kuzne?ki Most. Un taxi
pleca de pe trotuar. Inokenti l opri, se urca, cobor strada ?i o lua la stnga, spr
e felinarele de pe strada Petrovka, primele care se aprind n Moscova.
Se ntreba de unde ar fi putut sa telefoneze ca sa nu fie prins, exasperat de nera
bdarea lor, ca sa nu fie spionat. Dar ar fi fost luat la ochi daca ar fi cautat
o cabina lini?tita ?i izolata. Nu ar fi fost mai bine sa mearga la una din zonel
e cele mai populate, daca era sigura ?i zidita din caramizi? ?i apoi, ce prostie
sa umble de la una la alta n taxi, cu un martor: ?oferul. Scotoci n buzunar, cautn
d cincisprezece copeici, sigur ca nu avea sa le gaseasca. Ar fi fost normal, atu
nci, s-o lase pe mai trziu.
n fa?a semaforului din Ohotni Riad, degetele lui dadura peste doua monede de cinc
isprezece copeici. Trebuia s-o faca.
Descoperirea aceasta aproape ca l lini?ti. Periculos sau nu, nu putea face altcev
a.
Cel care se teme mereu mai poate fi oare om?
Fara sa-?i fi dat seama, Inokenti era acum n fa?a ambasadei, pe Mohovaia. Destinu
l i dadea un semn. Se lipi de sticla, ncercnd sa vada ce ferestre erau luminate. Nu
mai avu timp.
Trecnd pe lnga Universitate, Inokenti arata spre dreapta cu o mi?care a barbiei. T
orpila se ntorcea, pentru a-?i asigura virajul.
Se oprira n Arbat, Inokenti plati cu doua bancnote ?i traversa pia?a, straduinduse sa-?i disciplineze pa?ii.
Gtul ?i gura i erau uscate ca iasca, uscate de setea care nu poate fi potolita cu
vreo bautura.
Pia?a Arbat era puternic luminata. n fa?a Artisticului, o mul?ime numeroasa state
a la coada ca sa vada Dragostea unei dansatoare. M-ul ro?u de la metrou era nvalu
it ntr-o cea?a albastruie. O femeie oache?a, de tip meridional, vindea ni?te flor
i marunte ?i galbene.
El desperado nu mai vedea cuirasatul, dar pieptul lui era nvaluit ntr-o deznadejde
luminoasa.
Sa nu cumva sa spuna vreun cuvnt n engleza. ?i mai ales n franceza. Sa nu lase nici
o urma pentru haita din spate.
Inokenti mergea cu umerii drep?i, fara nici o graba. O fata trecu pe lnga el ?i l
privi.
Apoi alta. Fermecatoare. Ureaza-mi sa scap cu bine.
Lumea e att de mare, att de plina de posibilita?i! Tu nu ai dect prapastia din fa?a
.
Printre cabinele de lemn aliniate pe strada era una goala, dar geamul parea spar
t. Inokenti trecu pe lnga ele, intra n sta?ia de metrou.
Cele patru cabine incrustate n zid erau ocupate. n cea din stnga se termina convorb
irea: un barbat cam vulgar, pu?in beat, punea receptorul n furca. i zmbi lui Inoken
ti, dornic sa schimbe o vorba. Inokenti intra n cabina, nchise cu grija u?a de sti
cla grea ?i ramase cu mna pe mner; cu cealalta mna nmanu?ata, tremuratoare, strecura
fisa n aparat ?i forma numarul.
Dupa cteva apeluri zumzaitoare prelungi cineva raspunse.
Secretariatul?
El se stradui sa-?i schimbe vocea.
Da.
Da?i-mi-l pe ambasador. E urgent.
Ambasadorul nu este disponibil, i se raspunse ntr-o rusa impecabila. Despre ce es
te vorba?
n cazul acesta, pe ata?atul nsarcinat cu problemele externe! Sau pe ata?atul milit
ar! Va rog sa nu pierde?i timpul!
Persoana de la capatul firului reflecta. Inokenti ?i promise sa nu mai sune daca l
refuzau.
Bine, vi-l dau pe ata?at. Suna interfonul.
Dincolo de geamul stralucitor, pu?in mai departe de cabine, oamenii treceau grab
i?i, depa?indu-se. Un barbat se deta?a din torent ?i se a?eza, nerabdator, n fa?a

cabinei lui Inokenti.

O voce indolenta, ghiftuita, cu accent puternic, rasuna n receptor.
Ascult. Ce dori?i?
Domnul ata?at militar? ntreba cu asprime Inokenti.
Ies, aviation, spuse vocea de la celalalt capat.
Ce sa faca? Punndu-?i mna n fa?a gurii, cu o voce ?optita, dar hotarta ?i convingato
are, Inokenti spuse:
Domnule ata?at! Lua?i nota ?i transmite?i de urgen?a ambasadorului...
A?tepta?i moment, i se raspunse fara graba. Chem interpretul.
Nu pot sa a?tept! Inokenti fierbea. Nu mai era destul de stapn pe el ca sa-?i pre
faca vocea.
Nu pot discuta cu sovieticii! Nu nchide?i! E n joc soarta ?arii dumneavoastra. ?i
nu numai! Asculta?i-ma. n zilele urmatoare, la New York, agentul sovietic Georges
Koval trebuie sa primeasca un pachet, la un magazin de piese radio situat pe...
Nu va n?eleg bine, raspunse placid ata?atul. Probabil ca era a?ezat pe o canapea
confortabila, nu haituit ca el. Voci nsufle?ite de femei se auzeau n fundal.
Telefona?i la Ambasada Canadei. Acolo n?eleg mai bine rusa.
Inokenti sim?ea cum i ardea sub picioare du?umeaua cabinei, receptorul negru, ngre
unat de un lan? gros de fier, l frigea. Dar un singur cuvnt ntr-o limba straina put
ea sa-l piarda!
Asculta?i! Asculta?i! striga el disperat. Zilele acestea, un angajat al ambasad
ei sovietice, un anume Koval, trebuie sa ridice dintr-un magazin de radio piese
de o mare importan?a pentru fabricarea unei bombe atomice...
Cum? Pe ce strada? exclama ata?atul, surprins, gnditor. De unde ?tiu ca spune?i a
devar?
n?elege?i ce risc? ntreba Inokenti, agitat.
I se paru ca aude o bataie u?oara n u?a din spatele lui. Ata?atul tacea, poate fi
indca tragea un fum dintr-o ?igara.
Bomba atomica? repeta el cu nencredere. Dar cine sunte?i dumneavoastra! Recomanda
?i-va.
Un declic surd al aparatului, urmat de o tacere de psla, fara fo?nete sau clinche
te.
Linia era ntrerupta.

CAPITOLUL II
n anumite institu?ii se afi?eaza uneori pe o tabli?a luminoasa accesul interzis . Es
te vorba despre cele mai moderne, dotate cu mai multe panouri stralucitoare: Acce
sul rezervat persoanelor de serviciu . Se poate sa mai fie ?i un cerber, a?ezat la
o masu?a, verificndu-i pe cei care intra. Ca orice interdic?ie, u?a nchisa te fac
e sa-?i imaginezi orice.
Culoarul e la fel de auster ca ?i n alte par?i, poate pu?in mai curat. Podeaua e
acoperita cu o f?ie din stofa aceea ro?ie din care e facut trusoul statului nostr
u. Parchetul e destul de stralucitor. ?i presarat cu scuipatori a?ezate strategi
c.
Dar este vorba despre un loc pustiu. Nimeni nu trece de la o u?a la alta.
?i toate u?ile sunt acoperite cu negru, cu o piele neagra capitonata ?i nituita
cu alb, marcata de ovalul stralucitor al numerelor. Cei care lucreaza n aceste bi
rouri ?tiu mai multe despre mercurialele din Madagascar dect despre ceea ce se pe
trece n camerele alaturate.
n seara asta mohorta ?i umeda de decembrie, doi locotenen?i erau de serviciu la Ce
ntrala telefonica din Moscova, pe unul din aceste holuri secrete, ntr-una din ace
ste camere inaccesibile, cunoscuta de comandantul local sub numarul 194 ?i de Se
c?ia 11 din Direc?ia a ?asea a MGB3 sub numele de Po?ta Al. Trebuie sa spunem ca
preferau hainele civile uniformei atunci cnd intrau sau ie?eau din centrala tele
fonica.
Unul din pere?i era ocupat de tablouri ?i de semnale luminoase, de negrul plasti
cului ?i de stralucirea metalica a materialului de ascultare telefonica. Peretel
e opus avea instruc?iuni detaliate pe hrtie cenu?ie.

Tabloul prevedea ?i prevenea toate infrac?iunile ?i abaterile posibile n nregistr

area comunica?iilor Ambasadei americane, stabilind ca permanen?a trebuia asigura
ta de doi responsabili: unul trebuia sa asculte fara oprire, fara sa-?i scoata c
a?tile; celalalt trebuia sa-?i supravegheze tovara?ul la fiecare jumatate de ora
?i sa nu lipseasca dect n cazul n care mergea la toaleta.
Era imposibil sa gre?e?ti daca respectai aceste instruc?iuni.
n urma unei contradic?ii tragice ntre perfec?iunea ideala a regulilor statului ?i
imperfec?iunea jalnica a omului, instruc?iunile nu au fost respectate n ziua acee
a. Nu ca ofi?erii de garda ar fi fost ignoran?i, ci tocmai din cauza ca aveau ex
perien?a ?i ?tiau ca nu se ntmpla niciodata nimic. n plus, era ajunul Craciunului o
ccidental.
Locotenentul Tiukin, un voinic cu nasul mare, recitea cursul de instruc?ie polit
ica de lunea urmatoare, cnd avea sa fie ntrebat despre prietenii poporului, defini?
ia lor ?i procedeele de lupta mpotriva social-democra?ilor . Avea sa fie ntrebat chi
ar de ce trebuia sa stea deoparte la Congresul al II-lea era n?elepciunea personi
ficata ca sa ia parte la amestecul savant al Congresului al V-lea ?i sa ramna apo
i deoparte ncepnd cu Congresul al VI-lea, la fel de n?elept. Nencrezator n propria lu
i memorie, Tiukin nu s-ar fi pus niciodata la treaba smbata daca nu ar fi ?tiut c
a avea sa goleasca cteva sticle dupa garda de duminica cu cumnatul lui ?i nu ?i-a
r fi zis ca luni, n aburii be?iei, nu ar putea nicicum sa nghita toata harababura
asta. Or, responsabilul de partid l somase deja ?i l amenin?ase ca l convoaca n fa?a
Biroului. Esen?ialul nu era sa raspunzi, ci sa prezin?i rezumate scrise. n timpu
l saptamnii, Tiukin nu gasise timp liber ?i petrecuse toate zilele cu amnari; acum
i ceruse tovara?ului sau sa vegheze ntruna, se instalase ntr-un col?, sub o lampa
de birou, ?i transcria n caiet cutare sau cutare pasaj din Rezumatul Istoriei Par
tidului.
Nu aprinsesera nca plafonierele. O lampa lumina magnetofoanele. Locotenentul Kule
?ov, cre? ?i grasu?, se plictisea cu ca?tile la urechi. De diminea?a avusesera c
omenzi de cumparaturi, dar dupa dejun ambasada parea sa doarma, nu suna nici un
telefon.
Dupa o imobilitate prelungita, Kule?ov ncepu sa-?i inspecteze co?urile de pe pici
orul stng. Dintr-un motiv misterios, furunculele acestea nu se mai terminau. Le d
adea cu un compus mercurial ?i cu un unguent cenu?iu sau cu streptocid, dar, n lo
c sa se usuce, nfloreau sub crusta. n ultimul timp, durerea l mpiedica la mers. Clin
ica MGB l trimisese la un profesor ilustru pentru consulta?ie. Trebuiau sa-i dea
un apartament nou, fiindca so?ia lui a?tepta un copil. Furunculele deranjau o vi
a?a tihnita.
Kule?ov ?i scoase ca?tile care i strngeau capul ?i i zdrobeau urechile, se trase spr
e lumina ca sa-i fie mai u?or, ?i sufleca pantalonii ?i chilo?ii lungi ?i ncepu sa
palpeze ?i sa ridice marginea crustelor. Daca apasai, ie?ea un puroi maroniu. D
urerea puternica i ajungea la cap, absorbindu-i toata aten?ia. Pentru prima data,
i trecu fulgerator prin minte ca poate nu erau furuncule, ci... i veni n minte un
cuvnt pe care l auzise undeva: cangrena?... nu, mai era un cuvnt...
A?a ca nu remarca imediat declan?area automata a bobinelor magnetofonului care s
e nvrteau acum n tacere. Cu piciorul tot gol, Kule?ov se ntinse spre pa?ti, le aprop
ie de urechi ?i auzi:
De unde ?tiu ca spune?i adevar?
n?elege?i ce risc mi asum?
Bomba atomica? Cine sunte?i? Recomanda?i-va.
BOMBA ATOMICA! Ascultnd de un impuls la fel de incon?tient ca acela care te face
sa te prinzi de primul obiect din cale atunci cnd aluneci, Kule?ov smulse fi?a st
andard ?i ntrerupse comunica?ia. Atunci ?i dadu seama ca, n ciuda instruc?iunilor,
nu nregistrase numarul apelantului.
Primul impuls l facu sa se ntoarca. Tiukin scria ?i acum, nu vazuse nimic. Erau pr
ieteni, dar Kule?ov avea misiunea sa-l supravegheze ?i acest lucru trebuia sa fi
e reciproc.
ntorcnd bobinele cu degetele tremuratoare ?i contactnd magnetofonul de rezerva pe f
recven?a ambasadei, Kule?ov se gndi nti sa ?tearga banda ?i urmele neaten?iei lui.
Apoi ?i aminti ca ?eful i spusese de multe ori ca nregistrarile po?tei erau dublate
de o alta po?ta ?i respinse aceasta tenta?ie u?uratica. Binen?eles, totul era nre

gistrat de doua ori ?i risca sa ajunga dupa gratii daca ascundea o convorbire att
de grava.
Banda revenise pe punctul de plecare. ?i ascu?i auzul. Criminalul era grabit, emo
?ionat. De unde vorbea oare? Cu siguran?a ca nu dintr-un apartament. De la locul
de munca? ndoielnic. Au grija ntotdeauna sa gaseasca o cabina atunci cnd suna la a
mbasada.
Desfacnd lista cabinelor publice, Kule?ov, agitat, alese un numar, de la sta?ia d
e metrou Sokolniki.
Ghenka! Ghenka! striga el ragu?it, tragnd pantalonul n jos. Alerta! Telefoneaza la
Speciala! Poate mai au timp sa puna mna pe el!

CAPITOLUL III