Celulele gliale

Corpul celulelor nervoase si axonii sunt inconjurati de celule gliale, care sunt intr-un numar de
10-50 de ori mai mare decat al neuronilor, din SNC al vertebratelor.
Celulele gliale nu proceseaza informatia, dar au numeroase roluri:
A. Servesc ca element de suport si sustinere a neuronilor, de asemenea, separa unele
grupe neuronale de altele.
B. Au rol fagocitar, inlaturand resturile neuronilor distrusi.
C. Tamponeaza concentratia neuronilor de K din spatiul extracelular si inlatura
transmitatorii chimici eliberati in timpul transmiterii sinaptice.
D. Au rol de protectie si nutritie pt. celulele nervoase.
E. Exista doua tipuri de celule gliale: oligodendrocitele din SNC si celulele Schwann din
SNP care formeaza mielina (patura izolatoare).
La nivelul SNV al vertebratelor deosebim 2 tipuri de nevroglii:
Microglia sunt fagocite si se mobilizeaza dupa traumatisme, infectii si alte boli.
Macroglia se compune din 3 tipuri de celule:
Astrocite cele mai numeroase celule gliale, dar si cele mai enigmatice;
Se situeaza intre tesutul nervos si vasele sangvine, iar aceasta structura etansa formeaza
bariera hematopoetica (BHE) care stopeaza patrunderea substantelor toxice din sange in
creier;
Aduna si inlatura din regiunea sinaptica anumiti neurotransmitatori;
Au rol nutritiv;
Inlatura detritusurile neuronale;
In 1984, Kuffler releva inalta permeabilitate a astrocitelor pentru K si prin inmagazinarea
excesului de K protejeaza neuronii de depolarizare prin acumularea de K;
Sunt responsabile de formarea diferitelor cicatrici in urma agresiunilor asupra SN.
Oligodendrocite sunt asezate in siruri de-a lungul fibrei nervoase cu rol in formarea
mielinei si rol in mentinerea integritatii axonilor mielinizati.
Ependimul este alcatuit din celule epiteliale care formeaza o membrana ce acopera partile
specializate ale creierului si ventriculii cerebrali.
Tipuri de nervi
O fibra nervoasa este extensia unui neuron, iar un nerv este format din mai multe fibre
nervoase, reunite din paturi de tesut conjunctiv.
Nervii care conduc impulsurile nervoase la creier si maduva spinarii se numesc SENZITIVI, iar
cei care conduc impulsurile nervoase la glande sau muschi se numesc MOTORI. Majoritatea
nervilor includ atat fibre senzitive, cat si fibre nervoase.
Sinapsa
Etimologia cuvantului syn (gr)= a reuni;
Neuronii nu sunt interconectati fizic intre ei, pt. ca daca ar fi asa, PA s-ar propaga de la un
neuron la altul, la intamplare, in toate directiile. Din aceasta cauza, intre terminalul unui axon
si neuronul urmator se formeaza o discontinuitate;
Conexiunea dintre neuroni si neuroni, dintre neuroni si elemente receptoare sau executive se
realizeaza prin intermediul unor mecanisme complexe pe care Foster si Sheringhton (1897) leau denumit sinapsa;

Prin urmare, neuronii nu se afla in contact direct, ci intre ei se afla un spatiu numit fanta
sinaptica (synaptic clift);
In consecinta, pentru ca un influx nervos sa isi continue drumul de-a lungul caii nervoase, el
trebuie sa traverseze acest spatiu;
In acest sens, cercetarile histologice, au aratat ca la locul de contact, terminatiile nervoase
prezinta o proeminenta care poate avea diferite forme (inel, buton, vezicula, piciorus)
denumite generic BUTONI SINAPTICI cu un diametru de 0,5-2 si suprafata de contact de 24 2 ;
Definim sinapsa jonctiunea functionala dintre 2 sau mai multi neuroni, ce reprezinta o
bariera fata de PA, care se propaga catre terminalul axonal (presinaptic);
D.p.d.v. structural, sinapsa cuprinde urmatoarele elemente:
1.O membrana presinaptica care contine vezicule caracteristice (10 000 ). Aceste
vezicule se mai numesc vezicule aposinaptice Robert sau Benelt.
In fiecare buton terminal s-au evidentiat 2 structuri importante pt. functia excitatorie sau
inhibitorie a sinapsei:
-

neurotransmitatorii, care odata eliberati in spatiul sinaptic, excita sau inhiba neuronul
postsinaptic;
mitocondriile, care furnizeaza energia (ATP-ul) necesara furnizarii sau sintezei
neurotransmitatorilor.

2.Componenta sau membrana postsinaptica situata in fata terminatiilor presinaptice.

3.Fanta/ spatiul sinaptic reprezentat de spatiul dintre cele 2 membrane a carei grosime este
aprox. 200-500 .
Mecanismul transmiterii sinaptice
La nivelul SN, informatia se transmite printr-o succesiune de neuroni sub forma de impuls
nervos.
Cu ocazia transmiterii interneuronale apare posibilitatea blocarii, schimbarea transmiterii unui
impuls singular in stimuli repetitivi sau integrarea intr-un semnal complex.
Toate aceste mecanisme apartin functiilor sinaptice.
La nivelul unui neuron, impulsul nervos trece de la o dendrita la corpul celular, apoi spre axon
si terminatiile sale. Prin urmare, sinapsele transmit intotdeauna dintre neuronul care secreta
transmitatorul (neuron presinaptic) spre neuronul asupra caruia actioneaza transmitatorul
(neuron postsinaptic). Acesta este principiul CONDUCERII INTR-UN SINGUR SENS prin
sinapsele chimice, ceea ce face ca semnalul sa fie indreptat catre un scop specific in vederea
executarii cu exactitate a miliardelor de functii motorii, senzoriale, de memorie, gandire.
Procesul de traversare a spatiului sinaptic se numeste TRANSMITERE SINAPTICA si se
realizeaza astfel: cand un potential de actiune ajunge in regiunea presinaptica, stimuleaza
veziculele din butonii terminali si genereaza migrarea acestora catre membrana neuronala a
terminalului presinaptic cu care se unesc , si sub impulsul influxului nervos, veziculele isi
golesc continutul in fanta sinaptica.
Moleculele de neurotransmitatori difuzeaza prin spatiul sinaptic si se combina cu receptorii
specifici ai membranei neuronale postsinaptice. Moleculele neurotransmitatorului au o
anumita configuratie spatiala specifica, si se combina (adapteaza) perfect cu configuratia
spatiala a receptorilor, situate la nivelul membranei postsinaptice.
Interactiunea dintre neurotransmitator si receptor dureaza putin, dar va prodice o modificare
a permeabilitatii membranei post-sinaptice, astfel lincat, initiaza PA in neuronul post-sinaptic.

Combinarea unei singure molecule de neurotransmitatori nu este suficienta pt. a genera un

PA, fiind necesara descarcarea in fanta sinaptica a unui nr. mare de neurotransmitatori care sa
produca o stimulare cu intensitate prag, altfel informatia s-ar pierde. Ca urmare, pt.
transmiterea influxului nervos, este necesar ca intr-un interval de timp scurt sa ajunga la
terminalul presinaptic.
Un influx nervos intens este capabil sa stimuleze si sa elibereze o cantitate suficienta de
neurotransmitatori care sa stimuleze la randul lui compartimentul post-sinaptic.
Dupa combinarea mediatorului chimic cu receptorii postsinaptici, membrana postsinaptica se
depolarizeaza, permitand PA sa se initieze si sa treaca de-a lungul neuronului postsinaptic.
Prin urmare, functia mecanismului sinaptic este aceea de a elimina informatiile irelevante in
cazul impulsurilor care nu produc o eliberare suficienta de mediator si de a genera PA
postsinaptic, evitandu-se astfel suprasolicitarea si supraincarcarea cerebrala cu date
irelevante.
Mentiune: frecventa impulsurilor din neuronul presinaptic nu corespunde cu cea din neuronul
postsinaptic.
Clasificarea sinapselor
Dupa natura terminatiilor sinaptice, intre care se face jonctiunea, sinapsele pot fi:
Axosomatice (soma+axoni) localizate in MS, in ggl. Spinali;
Axodendritice localizate in scoarta cerebrala;
Dendrodendritice
Axoaxonale
Dupa efectul produs, sinapsele pot fi:
Excitatoare produc in membrana postsinaptica o depolarizare, adica PPSE (potential
postsinaptic excitator); ex: glutamatul, aspartatul, aminoacizii excitatori;
Inhibitoare hiperpolarizeaza prin eflux de K si influx de Cl (interiorul este si mai negativ,
PPSI); ex: glicina, GABA-acidul gama aminobutiric.
Majoritatea neuronilor primesc atat informatii inhibitorii, cat si informatii excitatorii.
Toate PPSE si PPSI se insumeaza algebric pe neuronul postsinaptic generand PA.
Receptoare (senzoriale) prin care se realizeaza trecerea informatiilor de la nivelul
structurilor senzoriale periferice la structuri neuronale specifice;
Efectoare (motorii sau vegetative) prin care se transmit semnalele de comanda de la
centrii sintezei eferente la organele executive de raspuns, muschi sau glande.
Dupa mecanismul de transfer al excitatiei, sinapsele pot fi:
Chimice ag. transmitator este chimic; celulele pre si post sinaptice sunt separate de fanta
sinaptica;
Electrice ag. transmitator este ionic; canalele ionice conecteaza citoplasma celulelor pre si
post- sinaptice.
Cu ajutorul microscopului s-a demonstrat ca cele 2 tipuri de sinapse au morfologii diferite.
Sinapsele electrice - formate din jonctiuni comunicante sau jonctiuni Gap;
- permit ionilor sa treaca dintr-o celula in alta fara a mai tranzita mediul celular;
- permit o semnalizare rapida; directia de transmitere este bidirectionala;

- in creier, sinapsele electrice nu sunt caracteristice, sunt mai putin comune, nu au actiuni
inhibitorii, ci au o viteza de conducere rapida, fiind implicate in actiuni stereotipe.
- exista la nivelul celulelor cardiace, muschilor netezi si celulelor epiteliale ale ficatului;
- sunt abundente in SN embrional, dar pe masura ce SN se maturizeaza, majoritatea devin
sinapse chimice;
- cinetica jonctiunii Gap este reglata de Ca si H intracelular.
Sinapsele chimice - cea mai studiata este placa motorie terminala sau jonctiunea
neuromusculara;
- mediaza actiuni inhibitorii, excitatorii si sunt implicate in majoritatea comportamentelor
complexe;
- aproape toate sinapsele din SNC sunt sinapse chimice; fiind mai complexe, ele sunt flexibile
si rezistente la modificari mari, favorizand plasticitatea pentru memorie, invaare, miscare si
alte funtii cerebrale;
- lezarea/distrugerea sinapsei necesita aprox. 35-40 de zile pt. refacere;
- trecerea de la un mediu banal la un mediu complex determina o crestere cu 10% a nr.
sinapselor, proces denumit SINAPTOGENEZA;
- evolutia cognitiva este legata de dezvoltarea sinapselor, dar sinapsele create care nefolosite
se distrug in timp.

CURS 3: Biochimia cerebrala

In SN sunt produse numeroase substante neurotransmitatoare, fiecare neuron eliberand unul
sau mai multi neurotransmitatori.
In contrast cu cercetarea activitatii electrice a SN, studiile blochimice au inceput mult mai
tarziu si un pas decisiv a fost facut in jurul anilor 1900 de scoala engleza de fiziologie a lui
John Laucley. Atunci s-a constatat ca activitatea electrica a nervilor autonomi ai glandelor
interne produce modificari caracteristice, de tipul tahicardiei si HTA mimate de modificari
provenite prin injectarea de glanda adrenala.
In 1921, Loewin a demonstrat ca nervul vag (perechea a 10-a) inhiba activitatea cardiaca prin
limitarea Ach.
Lucrarile lui Dale si Colab in 1930 au demonstrat ca acetilcolina este o substanta
neurotransmitatoare atat Ia nivelul ganglionului autonom, cat si la nivelul jonctiunii dintre
nervul si muschiul scheletic. Ulterior a fost acceptat faptul aceasta comunicare dintre neuroni
sau dintre neuroni si organele tinta se face prin transmitere chimica.
Dupa Ach au fost identificate ca neurotransmitatori la nivel SNC si periferic, catecolaminele
(dopamina, epinefrina, norepinefrina).
Neurotransmitatorul: este o substanta fabricata de celula nervoasa care elaborata in spatiul
sinaptic ca raspuns la o stimulare, are un efect specific asupra altei celule (asupra altui
neuron sau asupra celulei musculare sau secretoare). Prin urmare, creierui poseda neuron si
neurotransmitatori a.i. orice compartiment sau structura are la baza atat un substrat
anatomic cat si unul biochimic , iar caile anatomice cerebrale nu sunt def. doar de structura
lor anatomica ci si de neurotransmitatorii sinaptici.
O anumita cale neuronala inglobeaza mii de axoni care pleaca din diferite regiuni ale
creierului si sunt colaterale altor structuri vecine.
Neurotransmitatorii se impart in doua grupuri clare :

1.Neurotransmitatori cu molecula mica si actiune rapida, implicati in majoritatea

raspunsurilor prompte ale SN (transmiterea semnalelor senzoriale spre CN si a semnalelor
motorii de la centri spre efectori) .
ln mod clasic sunt acceptate amine si aminoacizi cu derivatii ale acestora, iar acetilcolina
(Ach) are o structura de tip ester; nu este nici amina nici aminoacid si stimuleaza contractia
muschilor scheletici.
Aminele biogenice (monoamine) sunt substante produse de organism ce contin o grupare
amina:
Dopamina (DA)

Serotonina (5-HT 5 hidroxi triptamina)

Adrenalina/epinefrina

Histamina

Noradrenalina/norepinefrina (NA)

Indolamina

Aminoacizi care sunt constituienti celulari universali si dintre acestia precizam: aminoacizi
inhibitori acidul-gama-aminobutiric (GABA) si glicina.
Aminoacizi excitatori : Gluatamatul, aspartatul (acidul aspartic)
Aceste substante sunt sintetizate in citoplasma butonlior sinaptici si depozitate in veziculele
sinaptice.

2. Neurotransmitatori (neuropeptide) cu molecule mari si actiune lenta (in numar

mai mare)
Peptidele opioide
Enkefalina

Peptide neurohipofizare
Vasopresina

Substanta K

Endorfina

Oxitocina

Fizolacmina

Dinorfina

Neurofizina

Secretine

Tahikinine

Insuline

Substanta P

Somatostatine

Kasimina

Gastrine

Acetlicolina (Ach) parasimpaticomimetic

Este singura substanta cu greutate moleculara mica care nu este nici aminoacid, nici derivat
al acestuia.
Este un ester format din acidul acetic si colina, identificat pt prima data in 1914 de catre
Henry Hallett Dale, care ii descopera actiunea asupra muschiului cardiac.
Cel care ii confirma functia de neurotransmitator este Otto Lewi care o denumeste vaguss tof
pt ca era eliberata la nivelul nervului vag.
Cercetarile au aratat ca Ach se leaga de receptori colinergici la nivelui fibrelor musculare,
determinand deschiderea canalelor de Na care vor stimula contractia musculara.
La nivelul creierului are actiune excitatoare.
Localizare este secretata de multiple arii corticale, dar in mod specific de celulele
piramidale mari din
o
o
o
o
o

cortexul motor
ggl bazali
neuroni motori ce inerveaza muschii scheletici
neuroni preganglionari din SNVPs
neuroni postganglionari din SNVS

Cai in creier exista 2 cai colinergice majore:

1. Sistemul colinergic reticulat ascendent, continuare a sist. reticulat din trunchiul
cerebral;
2. Sistemul colinergic limbic, situat in hipocamp.
Sinapsa chimica cea mai studiata este placa motorie terminala sau jonctiunea
neuromusculara, adica sinapsa care se stabileste intre fibra nervoasa motorie si fibra
musculara striata; este o sinapsa de tip colinergic, care are ca mediator Ach.
Receptori Ach:
1. Muscarinici tipici pt. miocard (stimulati specific de muscarina);
2. Nicotinici localizati in fibra striata; sunt proteine transmembranare formate din 5
subtipuri.
Nicotina din tigari se comporta ca un agonist si creeaza o dependenta asupra acestor
receptori. Ea se leaga de receptorii nicotinici si determina o modificare a conformatiei si a
numarului acestora, ceea ce permite intrarea Na in neuron. Dependenta este rezultatul
acestei dorinte de placere si de repetare a starii.
Odata cu cresterea nr. de tigari, creste si nr. de receptori nicotinici, fapt datorat reducerii
endocitozei; in consecinta, nr. receptorilor creste cantitativ, fiind mai mare decat nr.
moleculelor de Ach elaborate. Dupa o perioada de expunere sustinuta de nicotina, receptorii
nu mai functioneaza corect, nu mai permit fluxurile ionice normale si generarea de PA, ceea
ce duce la necesitatea unui nr. de tigari mai mare.
Actiune actiunea centrala a activitatii colinergice se manifesta asupra trezirii corticale si
comportamentale, cu prelucrarea stitumilor aferenti:
Trezirea corticala se manifesta prin eliberarea de Ach;
Mentine tonusul muscular;
Creste secretia salivara, peristaltismul intestinal, tonusul sfincterian;

Asupra cordului are efecte deprimante- viteza de conducere atrio-ventriculara,tensiunea

arteriala;
secretia lacrimara, secretia bronsica (bronhoconstrictie)

Antagonistii Ach sunt atropina si scopolamina, care inrautatesc capacitatea de a diferentia

stimuli luminosi si auditivi.
Maladii : miastenia gravis este data de disfunctia sinaptica
dintre neuronii colinergici si muschii scheletici prin reducerea
receptorilor aceto-colinergici la nivelul nerv-muschi. Este o
maladie grava, o boala auto-imuna, in care sistemul imunitar
ataca diverse parti ale corpului; in cazul acesta, ataca SN, in
special jonctiunea neuro-musculara prin producerea anticorpilor impotriva receptorilor nicotinici, ca urmare se
diminueaza transmiterea sinaptica si se reduce forta
musculara.
Pacientii ajuns sa aiba aprox. o treime din nr. normal de
receptori colinergici; astfel, se induce starea de oboseala
rapida.
Incidenta este mai mare la femeile de 20-30 de ani si la
barbatii de 60-70 de ani.
Manifestari:
Zambet caracteristic
Oboseala musculara
Voce nazala
Dificultati de deglutitie si masticatie, ca urmare a afectarii muschilor faciali si ai gatului
Gravitatea este maxima atunci cand afectiunea atinge muschii respiratori
Pana in 1958, pacientii decedau, insa astazi exista tratamente care inhiba acetilcorinestaraza,
ceea ce face ca Ach sa fie mai mult timp disponibila in corp; o alta solutie este indepartarea
timusului responsabil de raspunsurile autoimune.
In 1996, Chang si Lee au izolat o alpha bungarotoxina care duce la paralizie prin lezare
ireversibila a receptorilor colinergici de pe placa terminala.
Studiile experimentale au aratat ca blocajul cu toxina botulinica se asociaza cu eliberarea de
Ach, procedeu folosit in industria cosmetica si in cea farmaceutica.
Dementa in ultimii ani s-a acordat o atentie deosebita relatiei dintre Ach cerebrala si
dementa, considerandu-se ca in dementa apare o pierdere semnificativa de Ach, fapt
evidentiat de studiile post-mortem.
Un simptom cheie al dementei il reprezinta amnezia.