Sunteți pe pagina 1din 14

10.11.

2015

Cursul 6
Dreptul de proprietatea public
Cadrul legislativ general al dreptului de proprietate publica se gaseste in art. 136 alin. 1-4
Constituie, art. 858-875 C.civ., Legea nr. 213/1998, Legea nr. 215/2001 administraia local.
Dreptul de proprietate publica este expresia juridica a aproprierii comunitare a bunurilor.
Pentru ca aproprierea sa fie comunitara nu este suficienta referirea la subiectul aproprierii: statul
si comunitatile locale apropriaza bunurile nu numai in forma comunitara, ci si in forma privata.
Bunurile domeniale
A. Sensurile notiunii de domeniu public
- neles larg: toate bunurile care aparin statului (la inceput regalitatii)
- neles restrns: bunurile de uz sau de interes public ( bunurile din domeniul privat)
Codul civil preia i utilizeaz aceast distincie intre domeniul public si domeniul privat:
domeniul privat dreptul de proprietate privat al statului/al unitii administrativ teritoriale
domeniul public bunurile de uz sau interes public, care fac obiectul dreptului de proprietate
public
B. Clarificari conceptuale
Exist anumite bunuri care sunt proprietate privat, dar, totodat, sunt de uz public sau de
interes naional. Acestea trebuie s fie transmise generaiilor viitoare, proprietarul lor nu are
dreptul de a le distruge. Totui, ele nu vor face parte din domeniul public, pentru c fac obiect al
dreptului de proprietate privat. Cele 2 drepturi nu pot coexista cu privire la acelai obiect. Nu
uzul i interesul public este cel care calific dreptul de proprietate public sau privat, atunci
cnd vorbesc despre o persoan fizic sau juridic.
Nici diferitele fonduri/patrimonii cu regim juridic special, indiferent de forma de
proprietate care se exercita asupra lor, nu trebuie confundate cu domeniul public.
Nu trebuie confundate nici cu noiunea de sector public sau sector privat. Acestea in
de activitile economice desfurate prin domeniul privat al statului sau al unit ilor
administrativ-teritoriale sectorul public sau reprezint activitati economice desfasurate de
particulari (persoane fizice/juridice) pe baza dreptului de proprietate privata sectorul privat. !
privatizare = transferul unor bunuri din proprietatea privata a statului/a unitatii administrativteritoriale in proprietatea privata a particularilor
C. Definirea bunurilor domeniale
Bunurile domeniale = bunurile mobile sau imobile care aparin statului sau unitilor
administrativ-teritoriale, bunuri asupra crora titularii acestora exercit fie un drept de proprietate
public, fie un drept de proprietate privat
=> cele 2 criterii pentru a stabili dac un bun aparine categoriei domeniale sunt:
1. s fie obiect al dreptului de proprietate privat sau public (s fi fost apropriate)
2. s aparin statului sau unitatii administrativ-teritoriale
1

D. Calitatea de bun domenial, premisa a apartenentei la domeniul public sau la domeniul


privat
Pentru a putea discuta despre apartenena unui anumit bun la domeniul public sau privat
al statului/al unitatii administrativ-teritoriale, este necesara dovedirea unui titlu de proprietatea
asupra acelui bun.
Simpla mprejurare c statul sau o unitate administrativ-teritoriala posed n fapt un
anumit bun nu echivaleaz cu dreptul de proprietate sau cu o prezumie a dreptului de proprietate
n favoarea acestora. Cu privire la stat i datorit istoriei recente, se face un examen mult mai
riguros. ntotdeauna, statul trebuie s fac dovada titlului su de proprietate, nu oriicum, ci
dobndit n condiii legale, cu respectarea Constituiei i a tratatelor la care Romania este parte.
E. Bunurile domeniale si patrimoniul
Bunurile domeniale nu se confunda cu notiunea de patrimoniu al statului. Patrimoniul
cuprinde drepturile si obligatiile patrimoniale, nu si bunurile care formeaza obiectul acestor
drepturi. Patrimoniul cuprinde nu numai drepturi de proprietate, ci si toate celelalte drepturi
reale, de creanta si drepturile patrimoniale atipice.
F. Categorii de bunuri domeniale. Domeniul public si domeniul privat
In ceea ce priveste bunurile domeniale, sunt necesare doua distinctii:
- domeniu public vs. domeniu privat
- domeniul public al statului si domeniile publice ale comunitatilor locale
Intereseaza natura bunurilor apropriate si scopul aproprierii.
G. Interesul delimitarii domeniului public de domeniul privat. Completarea regimului juridic
de drept comun al bunurilor din domeniul privat cu elemente de drept public
Cu privire la intresul delimitrii domeniu public domeniu privat, acesta deriv din
regimul juridic difereniat pe care l prezint aceste drepturi. n cazul dreptului de proprietate
public, bunurile care fac obiectul acestui drept, sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile.
Dac un bun face obiectul dreptului de proprietate privat aparinnd statului/unititatilor
administrativ-teritoriale, nu avem acest regim exorbitant, ci se vor aplica regulile de drept comun
(dispozitiile C. civ.), cu excepia cazului n care avem dispoziii legale speciale, n care s se
reglementeze alte reguli. Art. 44 alin. 2 Const. proprietatea privata este ocrotita si garantata in
mod egal indiferent de titular.
Nu este exclus ca regimul juridic de drept comun al dreptului de proprietate privata sa se
completeze, in privinta bunurilor din domeniul privat, cu dispozitii legale speciale (elemente de
drept public). O astfel de excepie ntlnim n art. 124 Legea 215/2001 CL i CJ pot da n
folosin gratuit, pe termen limitat, bunurile mobile i imobile proprietate public sau privat,
ceea ce reprezinta o particularitate de la regimul proprietii private de drept comun. Dreptul de
folosin cu titlu gratuit nu este reglementat n legtur cu dreptul de proprietate privat, deci, de
principiu, nu s-ar fi putut constitui un astfel de drept real.
Alt dispoziie special apare in art. 121 alin. (3) din Legea 215/2001 donaiile i
legatele cu sarcini pot fi acceptate de catre unitatile administrativ-teritoriale numai cu aprobarea
CJ sau a CL, cu votul majoritii consilierilor locali/judeeni, dup caz. Aceast aprobare ar lipsi
de eficien acceptarea si nu este necesara n cazul proprietatii private.
2

Distinctia dintre domeniul public si domeniul privat. Obiectul dreptului de


proprietate publica
Odat ce am stabilit c avem un titlu de proprietate al statului/al unitatii administrativteritoriale, trebuie s analizm dac bunul respectiv face parte din domeniul public sau privat al
statului. Sursa distinctiei se afla in forma diferita de apropriere (dreptul de proprietate
publica/privata).
Criteriul aplicat pentru a realiza aceasta distinctie este acela al interesului/destinatiei
acestor bunuri sunt de utilitate publica (uz sau de interes public)?
bunurile de uz public la ele au acces toti membrii comunitatii (ex. drumurile nationale)
bunurile de interes public desi nu sunt accesibile uzului public, sunt afectate functionarii
serviciilor publice (ex. cladirile institutiilor publice) sau sunt destinate sa realizeze in mod direct
un interes national sau local (ex. bogatiile subsolului)
Cum stabilim dac un bun este de uz sau de interes public? Ce subcriterii lum n
considerare? Aplicam 2 subcriterii:
- natura bunului - problema care apare: aceasta este o noiune superflu, las o marj mare de
apreciere, ori instituiei admnistrative, ori instanei cnd e sesizat cu un litigiu
- vointa legiuitorului - Avand in vedere ca primul criteriu nu traneaz n mod definitiv
problema, legiuitorul poate interveni calificand n mod expres prin act normativ sau
individual dac un bun e de utilitate publica sau nu.
Acest criteriu a devenit dominant, criteriul naturii bunului fiind operant numai cand
anumite bunuri nu au fost incluse in inventare, dar sunt de utilitate publica.
Art. 136 alin. 3 Const. i art. 3 alin. 1 L. 213/1998 instituie obligaia inventarierii
bunurilor din domeniul public, pentru stat i pentru unitatile admininstrativ-teritoriale.
Pentru un bun inclus n acest inventar exista o prezumie c face parte din domeniul
public. nscrierea pe acest inventar nu face dovada titlului de proprietate. Primria nu poate
s spun c este proprietara unui anumit bun, doar pentru c acel bun ar fi nscris n inventar.
Se nate doar o prezumie cu privire la natura bunului c este de uz sau de interes public,
general. Este o prezumie pentru c acest inventar este un act administrativ, care poate fi
atacat n condiiile legii. Dac ved c un anumit bun este trecut aici, dar nu este un bun de
interes public, ci ar trebui s fac parte din domeniul privat i am un interes, pot s contest
aceast decizie in contencios administrativ (in termenul prevazut de lege).
Invers, nenscrierea n inventar nu nseamn c bunul nu este de uz sau de interes public.
Consecin: cu excepia cazurilor n care legea stabilete expres destinaia bunului, exist
o relativitate.
Distinctia dintre domeniul public al statului si domeniul public al unitatii
administrativ teritoriale
- art. 860 alin. 1 bunurile proprietate publica fac parte din domeniul public national, judetean
sau local
- art. 860 alin. 2 delimitarea dintre aceste domenii se face in conditiile legii
- conceptia comunista: dreptul de proprietate socialista de stat => unitatile administrativteritoriale nu nu aveau un drept de proprietate, cu numai un drept de adminsitrare directa

- ulterior, odata cu aparitia principiului autonomiei comunitatilor locale, s-a pus problema
repartizarii bunurilor care formasera obiectul dreptului de proprietate socialista de stat in 3
directii: catre stat, catre unitatile administrativ-teritoriale si catre societatile comerciale si regiile
autonome
- initial, pentru a se distinge intre domeniul public al statului si cel al unitatilor administrativteritoriale, s-a incercat delimitarea intre uzul sau interesul public national si cel judetean/local
- trecerea din domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale in domeniul public al statului se
face potrivit unei proceduri prevazute expres de Legea 213/1998, pe baza vointei liber exprimate
de fiecare parte interesata (!nu prin expropriere)
Bunurile care formeaz obiectul exclusiv al dreptului de proprietate public sunt
cele prevazute la art. 136 alin. (3) Constituie si art. 859 alin. (1) C.civ..
Bogiile de interes public ale subsolului, spaiul aerian, apele cu potenial energetic
valorificabil, de interes naional, plajele, marea teritorial, resursele naturale ale zonei economice
i ale platoului continental, precum i alte bunuri stabilite de legea organic, fac obiectul exclusiv
al proprietii publice.
Faptul c avem aceast norm special nu nseamn c face i dovada unui drept de
proprietate al statului sau al unitii administrativ-teritoriale. Doar dup ce am putut s fac
dovada proprietii asupra bunului respectiv, care aparine statului sau unitatii administrativteritoriale, prin voina legii, a Constituiei, n acest caz, criteriul de apartenen la domeniul
public este stabilit nu a putea niciodat spune c un astfel de bun care aparine statului e de
domeniu privat.
Bunurile din categoriile enumerate nu pot fi scoase din domeniul public prin legi organize
sau ordinare ori prin acte adminsitrative, ci numai prin vointa Constitutiei.
Prin lege organic, se pot aduga alte bunuri, care s reprezinte obiect exclusiv al
proprietii publice. Acest fapt prezinta interes ca urmare a posibilitii de a schimba natura
bunului dac prin lege organice am stabilit c un anumit bun va apar ine exclusiv domeniului
public, peste ceva timp, pot schimba tot prin lege organic natura acelui bun.
Bunurile din domeniul public care nu fac obiectul exclusiv al acestuia pe baza Const./a
unei legi organice, pot fi trecute in domeniul privat potrivit procedurii din L. 213. Bunurile din
domeniul public al statului care nu fac obiectul exclusiv al dreptului acestui titular pe baza
Const./a unei legi organice, pot fi trecute in domeniul public al unei comuitati locale potrivit
procedurii din L. 213. Concluzia: art. 136 alin. 3 ingradeste posibilitatea de a transfera bunurile
care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice din domeniul public in domeniul privat ori de a
transfera bunurile care fac obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publica al statului in
domeniu lpublic al unei comunitati locale.
Art. 136 nu precizeaza, dar vom trage concluzia ca bunurile enumerate fac parte din
domeniul public al statului.
Subiectele dreptului de proprietate public
Acestea rezulta din art. 136 alin. 2 Const. si art. 858:

statul administrarea general o va face Guvernul, iar, n ipoteza n care avem un litigiu cu
privire la dreptul de proprietate public, chemm n judecat statul, prin Ministerul Finanelor
Publice
unitatea administrativ-teritorial administrarea general aparinand CL sau CJ, dup caz,
sau Consiliului general al Municipiului Bucureti tot ei stau n judecat (prin presedintele
de CJ sau primar, care poate delega un functionar public/un avocat)
Coninutul, limitele i caracterele specifice dreptului de proprietate public
A. Continutul dreptului de proprietate publica
Art. 554 alin. 2: dispozitiile aplicabile dreptului de proprietate privata se aplica si
dreptului de proprietate publica, in masura in care sunt compatibile cu acesta => sunt aplicabile
prevederile art. 551 alin. 1 in care sunt evidentiate prerogativele care intra in continutul dreptului
de proprietate. Cele 3 atribute vor comporta anumite nuane specifice acestui regim juridic.
Posesia, n cazul dreptului de proprietate public, va reprezenta expresia aproprierii
comunitare a bunului care face obiectul dreptului de proprietate public.
Folosina nu este exclusiv n favoarea titularului dreptului de proprietate nu putem
spune c statul folosete n mod exclusiv bunului de prop public, ci, din contr, este vorba doar
de o administrare fcut de acesta (ex. autostrazi, muzee).
Se poate ca accesul publicului la aceste bunuri s fie cu titlu oneros, caz in care sunt
productoare de venit, venituri care intra n bugetul titularului dreptului.
Dispoziia material nu se traduce i n posibilitatea de a distruge bunurile care sunt de
uz sau de interes public, ci, cel mult, prin posibilitatea de a schimba destinaia lor.
Dispozitia juridic nu se poate realiza prin mijloace de drept civil, aceste bunuri fiind
inalienabile, dar este posibila prin mijloace de drept public. Cel mult, se poate schimba titularul
acestui drept, de la stat, s fie transmis unei unitati administrativ-teritoriale sau invers.
B. Limitele exercitarii dreptului de proprietate publica
Limitele dreptului de proprietate public sunt reglementate de art. 862 alin. (1), conform
cruia, dreptul de proprietate public este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de
prezentul cod pentru dreptul de propritate privat, n msura n care acestea sunt compatibile cu
uzul sau interesul public cruia i sunt destinate bunurile afectate. (2) Incompatibilitatea se
constat prin acordul dintre titularul proprietii publice i persoana interesat sau, n caz de
divergen, pe cale judectoreasc. (3) n aceste cazuri, persoana interesat are dreptul la o just
i prompt despgubire din partea titularului proprietii publice.
=> limitele pot fi:

materiale acopera, de regula, intreaga corporalitate a obiectului dreptului de proprietate


publica (> decat in cazul dreptului de proprietate privata: ex. statul nu e ingradit in
exercitarea dreptului sau de existenta bogatiilor de interes public ale subsolului)

juridice (legale sau judiciare) sunt aplicabile, de regula, regimul juridic special al unor
categorii de bunuri/servitutile naturale sau legale/limitele exercitarii in raporturile de
vecinatate

C. Caracterele specifice ale dreptului de proprietate publica


Acest drept este absolut, exclusiv si perpetuu, ca si dreptul de proprietate privata, dar
prezinta si caractere specifice, rezultate din art. 136 alin. 4 Const., art. 861 alin. 1:
Inalienabilitatea: dreptul de proprietate public nu poate fi instrainat si dobndit prin
mijloace de drept privat privat (fapte juridice in sens restrans si acte juridice de drept ptivat), nu
poate fi dezmembrat. Nu poate fi vndut, nu poate fi donat, nu poate face obiect al uzucapiunii
=> nu face obiectul modalitatilor de dobndire pe care le studiem ca fiind tipice dreptului de
proprietate privat. ! bunurile inalienabile bunurile inapropriabile (nu pot fi apropriate nici in
forma publica, nici in forma privata) => bunurile din domeniul public sunt apropriabile
Transferul bunurilor din domeniul public in domeniul privat (sau din domeniul public al
unitatii administrativ-teritoriale in domeniul public al statului sau invers) nu este o exceptie de la
regula inalienabilitatii. Acest transfer este o decizie a autoritatii publice, este un mijlloc de drept
aministrativ, realizat n regim de putere public, nu intr n sfera inalienabilit ii pe care o
analizm din perspectiva dreptului privat. Actul administrativ excede ideii de inalienabilitate.
Constituirea drepturilor reale specifice dreptului de proprietate public (dreptul de
administrare/concesiune/folosinta) nu este o excepie de la inalienabilitate: nu este vorba de o
instrainare sau de o dezmembrare a dreptului de proprietate public, ci de modalitati specifice de
exercitare a acestuia. Ele au caracteristici i elemente de drept public si nu presupun mijloace de
drept privat
Insesizabilitatea este o consecin a caracterului inalienabil. Pentru ca obiectul acestui
drept nu poate fi instrainat/dobandit prin niciun mijloc de drept privat => nu poate face obiectul
vanzarii silite => bunurile nu pot fi urmarite de creditori, nu pot fi executate silit. De aceea,
insesizabilitatea implic faptul c nu se pot constitui garan ii reale cu privire la un bun care face
obiectul dreptului de proprietate public.
Imprescriptibilitatea. Nu se face nicio diferen ntre prescripia achizitiv sau
extinctiv. Aciunea n revendicare este imprescriptibil, cel care poseda nu se poate apra prin
uzucapiune, nici prin posesia de buna-credinta asupra bunurilor mobile (art. 861 alin. 2).
Caracterele specifice dreptului de proprietate publica nu justifica ideea apararii sau
ocrotirii preferentiale a acestui drept in raport cu dreptul de proprietate privata, ambele drepturi
fiind garantate si protejate prin lege (art. 44 alin. 2 si art. 136 alin. 2 Const.). Democratia
constitutioanla este caracterizata de primatul proprietatii private, prin ponderea si dezvoltarea sa.
Definiia: dreptul de proprietate public = dreptul real principal, inalienabil, inseziabil
i imprescriptibil care confer titularului su, statului sau unitatii administrativ-teritoriale,
atributele posesiei, folosinei i dispoziiei asupra unui bun care, prin natura sa sau prin

declaraia legii, este de uz sau utilitate public, atribute care pot fi exercitate n mod absolut,
exclusiv i perpetuu, cu respectarea limitelor materiale i a limitelor juridice.

Exercitarea dreptului de proprietate publica


Dubla calitate a titularilor dreptului de proprietate publica
- calitatea de titular statul si unitatile administrativ-teritoriale: calitatea de subiect de drept
public + calitatea de subiect de drept privat, iar in exercitarea dreptului de proprietate publica se
manifesta in ambele calitati
- dreptul de proprietate publica: elemente de drept public si de drept privat
- administrarea generala <= puterea statului/unitatilor administrativ-teritoriale asupra
patrimoniului lor; actioneaza in primul rand ca titulare ale patrimoniului si nu doar ca titulare ale
dreptului de proprietate publica => administrarea generala se refera si la domeniul privat, caz in
care se realizeaza tot prin acte de putere
- administratorul general al domeniului public si al domeniului privat al statului = Guvernul
administratorul general al domeniului public si al domeniului privat al unitatilor administrativteritoriale = CJ/CL/CGMB
Exercitarea directa si indirecta a atributelor dreptului de proprietate publica
Atributele dreptului de proprietate public pot fi exercitate n mod direct de titularul
dreptului, prin autoritatile competente (statul prin Ministerul Finantelor Publice, iar unitatile
administrativ-teritoriale prin CJ, CL sau CGMB), asupra bunurilor din domeniul public cu
privire la care nu s-au constituit drepturi reale specifice sau care nu au fost inchiriate (art. 223).
Atributele pot fi exercitate si indirect, prin constituirea drepturilor reale specifice
dreptului de proprietate public. => drepturile reale constituite pe temeiul dreptului de
proprietate publica sunt modalitati indirecte de exercitare a acestuia
De regula, statul exercita direct aceste atribute numai in momentul in care constituie
drepturile reale specifice sau inchiriaza bunurile din domeniul public, ulterior, aceste atribute
fiind exercitate indirect, prin intermediul titularilor acestor drepturi reale sau de creanta.
- art. 136 alin. (4) fraza a II-a din Const. si art. 861 alin. 3: bunurile proprietate public pot fi date
n administrare regiilor autonome sau instituiilor publice sau pot fi concesionate ori nchiriate si
pot fi date n folosin gratuit instituiilor de utilitate public
- art. 866 drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice: dreptul de administrare,
dreptul de concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit
- art. 123 si 124 din Legea 215/2001 (drepturile reale asupra bunurilor din domeniul public al
comunitatilor locale si inchirierea acestora) si OG nr. 54/2006 (dreptul de concesiune)
- regimul de drept public se completeaza cu elemente de drept ptivat, iar preponderenta
regimului de drept public explica de ce nu pot fi privite ca dezmembraminte

- asupra aceluiasi bun din domeniul public nu pot fi constituite, in mod simultan, mai multe
drepturi reale ca modalitati de exercitare a dreptului de proprietate publica
Inchirierea (art. 14-16 L. 213/1998) nu da nastere unui drept real, ci unui drept de
creanta. Aceasta se aproba prin HG/HCJ/HCL/HCGMB. Contractul de inchiriere trebuie sa
prevada clauze care sa asigure exploatarea bunului inchiriat potrivit specificului acestuia si se
incheie cu orice persoana fizica/juridica, romana/straina, pe baza de licitatie publica. Sumele
incasate devin venit la bugetul de stat/bugetele locale. Daca contractul e incheiat de titularul
dreptului de administrare, acesta are dreptul sa incaseze 20-50% din chirie, cota stabilita de
autoritatea administrativa care a aprobat inchirierea.
Dreptul de administrare (art. 867-870)
Titularii, conform Constitutiei, sunt:
regiile autonome (L. 15/1990) drept de administrare asupra bunurilor din domeniul public
instituiile publice = subiecte de drept public care sunt expresia juridica a diferitelor structuri
ale puterilor statului, ale administratiei publice centrale sau locale
Statul si unitatile administrativ-teritoriale (titulare ale dreptului de proprietate publica) nu pot
fi subiecte ale dreptului de administrare, dar sunt subiecte de drept colective, a caror
personalitate se exprima prin diferite autoritati/alte institutii publice.
Desi nu au scop lucrativ si sunt finantate de la bugetul de stat, IP au calitatea de subiecte de
drept privat deoarece au un patrimoniu propriu, din care face parte si dreptul de administrare.
Titulari actioneaza in legatura cu acest drept in calitate de subiecte de drept public/privat,
in functie de natura raporturilor juridice (ex. constituirea dreptului subiect de drept public, in
raporturile juridice civile nascute in legatura cu acest drept subiect de drept privat). Ei au
calitate si capacitate procesuala in litigiile privitoare la acest drept. Obligatia apararii in justitie a
proprietatii publice revine titularului (art. 865).
Constituirea se face prin act administrativ individual: HG/HCJ/HCL/HCGMB (art. 867
alin. 1). La constituire, intre titularul domeniului public si titularul dreptului de administrare sunt
raporturi administrative, nu raporturi de drept civil (!atribuirea bunurilor nu se face prin contract,
ci prin acte de putere). Acordul titularului dreptului de administrare nu este necesar .
Caracterele juridice: inalienabilitate, insesizibilitate si imprescriptibilitate.
Coninutul juridic, potrivit art. 868 alin. (2): titularul acestui drept se poate folosi de
bunul dat in administrare i poate dispune de el, n condiiile legii i ale actului de constituire.
Prerogativele se infatiseaza intr-o forma specifica:
posesia expresia juridica a stapanirii, nu a aproprierii (stapaneste in calitate de titular al
dreptului de administrare, nu de proprietar)
folosinta nu acopera intreaga substanta a acestuia: titularii pot utiliza bunurile ce le-au fost
atribuite, tinand seama atat de destinatia generala a bunurilor (uzul/utilitatea publica), cat si
de destinatia lor speciala, stabilita prin actul de atribuire
Incetarea dreptului de administrare, conform art. 869, intervine odata cu incetarea
dreptului de proprietate publica sau prin revocare:

a) Revocarea cu caracter de sanctiune (art. 867 alin. 2) cand titularul su nu l exercit


conform legii/limitelor stabilite prin actul de atribuire. Modul de exercitare este controlat de
autoritatile care l-au constituit. Revocarea principiului simetriei (HG/HCJ/HCL/HCGMB)
b) Revocarea fara caracter de sanctiune (art. 869) chiar si cand nu e vorba de fapta culpabila
a titularului, dreptul de administrare poate fi revocat, cand interesul o impune
Trecerea bunului in administrarea altuia sau redistribuirea bunurilor revocare fara
caracter de sanctiune, urmata de constituirea unui nou drept de administrare (dispusa
principiul simetriei). Nu trebuie sa fie rezultatul unei masuri arbitrare, ci al aprecierii
autoritatii publice competente, in sensul ca titularul initial nu mai are nevoie de bun sau
exista un motiv de interes public mai puternic pentru atribuire bunului altei RA/IP. Titularul
dreptului de proprietate publica are dreptul si obligatia de a redistribui bunul in cauza. In
absenta unui astfel de motiv, retragerea ar fi posibila numai cu acordul titularului dreptului de
administrare. Actul de revocare si actul de redistribuire pot fi aracate in contencios
administrativ.
c) Incetarea dreptului de administrare in conditiile HG 481/1995 ipoteza transmiterii fara
plata a bunurilor atribuite institutiilor publice sau in ipoteza scoaterii lor in functiune, urmata
de valorificarea lor: presupune manifestarea de vointa a titularului dreptului de administrare
d) Reorganizarea/desfiintarea regiei autonome sau institutiei publice daca dispare titularul,
inceteaza si dreptul de administrare
e) Trecerea unor bunuri din domeniul public in domeniul privat daca inceteaza dreptul de
proprietate publica, inceteaza si dreptul de administrare constituit pe temeiul acestuia
Natura juridica a dreptului de administrare
- drept real principal
- fundament dreptul de proprietate publica => se constituie/exercita in regim de drept public
- opozabilitatea:
raporturi de drept public raporturi de subordonare, nu este opozabil titularului dreptului
de proprietate publica poate revoca dreptul de administrare/lua alte masuri de incetare
Titularul dreptului de administrare nu isi poate apara dreptul prin mijloace de drept civil
(ex. actiunea in revendicare), dar poate ataca actul administrativ ilegal in contencios
administrativ
raporturi de drept privat este opozabil erga omnes, ca orice drept real, partile se afla pe
pozitii de egalitate juridica si dreptul poate fi aparat prin mijloace de drept civil
Protecia juridic este diferita de cea din regimul de drept privat, n care inclusiv
titularul dreptului de proprietate este obligat s respecte dreptul real al altei persoane. La dreptul
de administrare nu exist aceast obligaie din partea titularului dreptului de proprietate public.
Astfel, titularul dreptului de proprietate public se bucura de posibilitatea de revocare a
dreptului, lsat la libera sa apreciere, cnd interesul o impune. Cu privire la toate celelalte
persoane de drept public sau privat, acest drept este opozabil i trebuie s fie respectat
Definitia: dreptul de administrare = dreptul real principal inalienabil, insesizabil si
imprescriptibil, constituit de autoritatea competenta, in mod gratuit, asupra unui bun din
domeniul public in favoarea unei regii autonome sau a unei institutii publice, ca modalitate
de exercitare a dreptului de proprietate publica, drept care confera titularului sau atributele
9

posesiei, folosintei si dispozitiei, cu respectarea obligatiilor prevazute in actul de constituire,


precum si a limitelor materiale si juridice.
Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica (art. 871-873)
Spre deosebire de vechea reglementare, potrivit actualei reglementari, dreptul de
concesiune se poate constitui numai asupra bunurilor proprietate publica.
Clasificarea drepturilor de concesiune dreptul de concesiune poate avea ca obiect
bunurile din domeniul public, caz in care este un drept real (OUG 54/2006), sau lucrri i servicii
publice, ipoteza in care va avea o natura mixta (OUG 34/2006).
Obiectul dreptului de concesiune asupra bunurilor proprietate publica se poate
constitui numai asupra bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativteritoriale. ! Daca e vorba de bunuri proprietate publica a caror exploatare este necesara in cadrul
unei concesiuni de lucrari sau servicii publice, constituirea dreptului de concesiune asupra lor se
va face prin acelasi contract (OUG 34/2006).
Bunurile asupra carora se constituie acest drept sunt bunuri de retur bunurile proprii
(au apartinut concesionarului utilizate pe timpul concesiunii si raman in proprietatea lui dupa
incetarea contractului de concesiune).
Titularii orice persoan fizic sau juridic, indiferent de naionalitate.
Constituirea dei se constituie prin contract (contractul de concesiune), el nu este ns
un mijloc de drept civil pur, si un contract administrativ, pentru c n fiecare contract de
concesiune exist:
o parte reglementar clauze obligatorii, stabilite prin caietul de sarcini; impus de
titularul dreptului de proprietate public (nu trebuie sa fie incluse expres in contract)
o parte propriu-zis contractuala numai acesteia i se aplica regulile de drept comun in
materia contractelor; stabilita de parti prin acord
autoritate publica (concedent) dreptul + obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica
persoana fizica/juridica (concesionar), in schimbul unei redevente
Este un contract intuitu personae, solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu
executare succesiv i cosntitutiv de drepturi reale. Lui i se vor aplica regulile sale specifice OG
54/2006.
Au calitatea de concedent titularii dreptului de proprietate publica:
statul, pentru bunurile proprietate publica a statului, in numele sau actionand ministerele
judetul/orasul/comuna, pentru bunurile proprietate publica a acestora, in numele lor
actionand CJ/CL/CGMB
! Incheierea contractului de concesiune de catre ministere/CJ/CL/CGMB nu presupune existenta
unui drept de administrare in patrimoniul acestora. Dreptul de concesiune se intemeiaza direct pe
dreptul de proprietate publica. Dreptul lor de a incheia contractul de concesiune in numele
titularului dreptului de intemeiaza lege. (Dreptul de administrare nu cuprinde dispozitia juridica
=> titularul nu poate constitui, in mod direct, un drept de concesiune.)

10

Incheierea contractului este precedata de o procedura administrativa de initiere si o


procedura de atribuire a contractului de concesiune, de regula, pe baza de licitatie sau, prin
exceptie, pe baza de negociere. In cazuri exceptionale se poate constitui si prin atribuire directa.
Caracterele inalienabil, insesizabil, imprescriptibil.
Nu numai transmiterea dreptului de concesiune, ci si subconcesionarea este interzisa
sublinierea caracterului intuitu personae al contractului de concesiune. Exceptie bunurile
care fac obiectul dreptului de concesiune constituit prin atribuire directa pot fi subconcesionate.
Dreptul de concesiune are caracter temporar se poate constitui pentru o perioada de
cel mult 49 de ani, incepand de la data semnarii contractului de concesiune. Contractul de
concesiune poate fi prelungit cu cel mult din durata initiala, prin acordul de vointa al partilor.
=> durata maxima a dreptului de concesiune = 73 de ani si 6 luni
! Prelungirea nu poate fi decisa initial, ci numai prin acord ulterior. Contractul nu poate sa
prevada obligatia concedentului de a prelungi concesiunea/o conditie suspensiva a carei
indeplinire sa determine prelungirea contractului.
Continutul juridic:
posesia ca element de drept (nu stare de fapt) stapaneste bunul in calitate de concesionar
folosinta (usus si fructus) in conditiile prevazute de lege si de contractul de concesiune.
Art. 872 alin. 1 concesionarul: orice acte materiale/juridice necesare pentru a asigura
exploatarea bunului (alin. 2 dreptul de a culege in proprietate fructele bunului concesionat)
dispozitia materiala concesionarul poate dobandi in proprietate productele
dispozitia juridica regula inalienabilitatii: sub sanciunea nulitatii absolute, concesionarul
nu poate instraina sau greva bunul dat in concesiune, care la sfarsitul concesiunii, trebuie sa
fie predat titularului dreptului de proprietate public
! exista exceptii in care, cu acordul autoritatii competente (=> tot intuitu personae), legea
permite transferul dreptului de concesiune catre o alta persoana juridica (ex. acord petrolier)
ncetarea dreptului de concesiune nu e reglementat de C.civ., ci de art. 57 din OUG
54/2006 cauzele obligatorii de incetare a contarctului => inceteaza si dreptul de concesiune:
- expirarea duratei stabilite in contract
- interesul national/local o impune: denuntarea unilaterala de catre concedent + despagubire justa
si prealabila
- nerespectarea obligatiilor contractuale de catre concesionar (concedent): reziliere de catre
concedent (concesionar) + despagubiri in sarcina concesionarului (concedentului)
- disparitia dintr-o cauza de forta majora a bunului concesionat
- imposibilitatea obiectiva a concesionarului de a exploata bunul: renuntare fara despagubiri
+ alte cazuri prevazute de parti
Natura juridica
- drept real constituit in temeiul dreptului de proprietate publica (! nu dezmembreaza acest drept)
- regim juridic de drept public continutul si conditiile de exercitare - stabilite, in principal, in
partea reglementara a contractului, ce poate fi modificata unilateral de catre concedent (motive
exceptioale intresul national/local)
! necesare: notificarea prealabila a concesionarului si plata de despagubiri
11

- in raporturile juridice de drept privat este opozabil erga omnes


Definitia: dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica = dreptul real
principal inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, constituit cu titlu oneros, pe baza
contractului de concesiune incheiat intre autoritatea concedenta si o persoana fizica/juridica
de drept privat cu privire la un bun din domeniul public, ca modalitate de exercitare a
dreptului de proprietate publica si care confera titularului sau, in mod temporar, atributele
posesiei, folosintei si dispozitiei, cu respectarea obligatiilor prevazute de actul de constituire,
precum si a limitelor materiale si juridice.
Dreptul de folosin gratuit asupra bunurilor proprietate publica (art. 874-875)
Dreptul real de folosinta gratuita asupra bunurilor din patrimoniul statului/unitatilor
administrativ-teritoriale 2 forme, dupa natura bunurilor care constituie obiectul lui:
- bunuri din domeniul public: art. 136 alin. 4 fraza a II-a Const., art. 874 bunurile
proprietate publica pot fi date in folosinta gartuita institutiilor de utilitate publica
- bunuri din domeniul privat
L. 213/1998 prevederi ce au fost abrogate care permiteau constituirea de drepturi reale de
folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate privata a statului. Drepturile constituite
anterior abrogarii raman valabile pe durata pentru care au fost constituite. Ulterior abrogarii
nu mai pot fi constituite.
L. 215/2001 CL si CJ pot constitui drepturi reale de folosinta gratuita asupra bunurilor din
domeniul privat al unitatilor administartiv-teritoriale.
Obiectul textul constitutional nu limiteaza sfera bunurilor proprietate publica asupra
carora se poate constitui dreptul real de folosinta gratuita => bunuri imobile/mobile, din
domeniul public al statului/al unitatilor administrativ-teritoriale (!legea nu poate limita sfera de
aplicare a acestui drept)
Important! bunul sa nu fie in acelasi timp si obiectul unei alte modalitati de exercitare a
dreptului de proprietate publica
Titularii persoanele juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere
sau de utilitate publica sau serviciile publice; art. 136 Const. si art. 874 institutiile de utilitate
publica
- ! doar persoane juridice de drept privat (insitutiile publice si regiile autonome nu beneficiaza
de acest drept, deoarece in favoarea lor se constituie, in mod gratuit, dreptul de administrare)
- utilitate publica = orice activitate desfasurata in domenii de interes public general/local
- serviciu public = activitati desfasurate in vederea satisfacerii unui interes public/organismul
stabilit de autoritatile administratiei publice care desfasoara aceste activitati
Constituirea nu exista prevederi exprese si se aplica dispozitiile de la dreptul de
administrare (art. 875 alin. 3) => prin HG/HCJ/HCL/HCGMB.
- actul administrativ de constituire va preciza:
durata dreptului real de folosinta temporar (art. 874 alin. 1)
obligatiile beneficiarului

12

intre autoritatea care constituie dreptul si beneficar sunt raporturi de drept administrativ:
chiar daca exista solicitarea initiala a institutiei de utilitate publica, constituirea nu are
caracter contractual, ci este un act administrativ unilateral
- distinctia fata de dreptul de administrare: dreptul real de folosinta nu poate fi constituit
impotriva vointei institutiei beneficiare
Caracterele juridice: inalienabil, insesizabil si imprescriptibil.
Titularul nu poate nici macar inchiria sau ceda, cu titlu de drept de creanta, folosinta
bunului care constituie obiectul dreptului
Deosebire fata de dreptul de administrare si asemanare fata de dreptul de concesionare:
caracter temporar, dar legea nu precizeaza durata sa maxima.
Coninutul juridic:
posesia, ca element de drept stapanirea bunului ca titular al dreptului de folosinta
folosinta titularul poate folosi bunul si poate culege fructele naturale i industriale, dar nu
i pe cele civile, daca aceasta posibilitate nu este prevazuta expres in actul de constituire (874
alin. 2)
dispozitia materiala in conditiile actului de constituire, poate culege anumite producte sau
sa construiasca pe terenul dat in folosinta
! niciodata nu poate fi exercitata dispozitia juridica
ncetarea:
firesc expirarea duratei prevazute in actul de constituire
art. 874 alin. 3 trimite la art. 869 (stingerea dreptului de administrare): incetarea dreptului de
proprietate publica, revocare (sanctiune/daca este impusa se interesul public); actul de
revocare poate fi atacat in contencios administrativ
Natura juridica
- drept real constituit pe temeiul dreptului de proprietate publica
- caracter intuitu personae, temporar si cu titlu gratuit
- nascut in cadrul unor raporturi juridice de drept public opozabil in raport cu autoritatea
administartiva care l-a constituit
- in raporturile juridice de drept privat este opozabil erga omnes
Definitia: dreptul real de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate publica =
dreptul real principal inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, constituit de autoritatea
competenta asupra unui bun din domeniul public, ca madalitate de exercitare a dreptului de
proprietate publica, in favoarea unei persoane juridice de drept privat de utilitate publica,
drept care confera titularului sau atributele posesiei, folosintei si dispozitiei, cu respectarea
obligatiilor prevazute in actul de constituire, precum si a limitelor materiale si juridice.

Dobndirea i ncetarea dreptului de proprietate public


13

Cazurile de dobndire sunt stabilite de art. 863 C.civ.


Achiziie public
Expropriere
Donaie sau legat, acceptate in conditiile legii, daca bunul devine de uz/interes public
Neexistnd dispoziii legale care s absolve de la asta, trebuie s fie acceptat dona ia n
form autentic de catre stat/CJ/CL/CGMB (art. 1011 alin. 1).
Convenie cu titlu oneros, daca bunul devine de uz/interes public
Transferul unui bun din domeniul privat n domeniul public al statului/unitatii administrativteritoriale (prin HG/HCJ/HCL/HCGMB acte administartive ce pot fi atacate i ncontencios
administrativ)
! cazul societatilor comerciale la care este actionar statul trecerea se poate face numai cu
plata si cu acordul adunarii generale (altfel => expropriere)
Alte cazuri prevzute de lege (! legi organice, fiind vorba de regimul juridic general al
proprietatii art. 73 alin. 3 lit. m Const.)
Exemple: art. 567 C. civ accesiune; L. 213/1998 trecerea unui bun din domeniul public al
statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale sau invers
ncetarea dreptului de proprietate public
Art. 864 C.civ. dreptul de proprietate public se stinge (dac a incetat uzul sau interesul
public) cand:
bunul a pierit (disparitia sau distrugerea bunului ca efect al unor cauze naturale ori al actiunii
voluntare/involuntare a omului)
a fost trecut n domeniul privat (prin HG/HCJ/HCL/HCGMB) retrocedarea terenurilor
trecute in proprietatea statului prin acte normative speciale
Art. 35 din L. 33/1994 retrocedarea imobilelor expropriate daca nu au fost utilizate potrivit
scopului de utilitate publica timp de un an de la data exproprierii

14