Sunteți pe pagina 1din 3

ANGIOCOLITA

Definitie: angiocolitele (colangitele) sunt afectiuni inflamatorii ale cailor


biliare extra- si intrahepatice. in cele mai multe cazuri, procesele inflamatorii
nu se limiteaza la caile biliare, ci intereseaza si colecistul, dand nastere
angiocolecistitelor.
Etiopatogenie: angiocolitele sunt exceptional primitive. Aproape in
totalitatea lor sunt secundare, astfel ca se poate afirma ca nu exista
angiocolita fara o afectiune biliara preexistenta.Imbolnavirea cailor biliare
este provocata de cauze diferite: litiaza biliara; cancer al cailor biliare sau al
ampulei Vater; compresiuni pe caile biliare prin procese inflamatorii sau
tumorale; diskinezii biliare; traumatisme; inflamatii hepatice, colecistice,
duodenale, intestinale, pancreatice; interventii chirurgicale pe caile biliare.
Staza biliara este totdeauna un factor favorizant.
Ca agenti patogeni au fost incriminati colibacilul, enterococul, stafilococul,
streptococul, salmonelele, precum si germeni anaerobi.
Anatomie patologica: procesele inflamatorii ale cailor biliare pot fi acute sau
cronice. In angiocolitele acute se intalnesc forme catarale, supurate si
gangrenoase.
Simptomatologie si Forme clinice: angiocolitele evolueaza acut (in
majoritatea cazurilor) si cronic.
Angiocolita acuta prezinta triada: febra, durere, icter. Febra debuteaza
cu frison puternic si prelungit, apoi curba febrila ia un aspect intermitent, cu
ascensiuni pana la 41 (febra bilioseptica), dupa care frisoanele se pot
repeta, mai ales cand evolueaza spre supuratie. Mai rar, curba febrila poate fi
remitenta sau in platou.
Durerea imbraca aspectul colicii biliare tipice (intensitate, sediu, iradiere,
orar). Rareori lipseste sau are un caracter mai surd.
Icterul apare dupa 24 - 48 de ore, este de intensitate variabila si constituie
un semn pretios, care indica localizarea procesului infectios. Urinele devin
hiper-crome.
Aceste Simptome se insotesc de anorexie, greata, varsaturi, limba saburala
si prajita, diaree. Starea generala este alterata, cu prostratie, tahicardie,
transpiratii bogate. Examenul obiectiv arata hepatomegalie, cu hiperestezie si
contractura musculara in hipocondrul drept si epigastru.
Forma supurata evolueaza cu frisoane repetate si intense, iar febra are
oscilatii foarte mari si se instaleaza obligatoriu cu urine brune, bradicardie,
stare de somnolenta si tendinta la hemoragii (semne de insuficienta
hepatica). Hepatomegalia se insoteste adesea de splenomegalie.
Forma gangrenoasa prezinta un aspect de gravitate excesiva, cu semnele
marii insuficiente hepatice si se complica rapid cu o peritonita gangrenoasa.
Angiocolita ictero-uremigena se manifesta cu un icter intens, portocaliu,
cu semnele unei infectii grave si ale unei insuficiente renale acute: oligoanurie, uremie si tulburari electrolitice.
Angiocolita cronica imbraca tabloul clinic al unei infectii cronice cu evolutie
trenanta. Se manifesta cu subfebrilitate intretaiata de ascensiuni termice
trecatoare, cu mialgii, artralgii, fenomene flebitice recidivante. Bolnavul
acuza jena dureroasa in hipocondrul drept, are inapetenta, gura rea",

greturi, limba saburala, constipatie sau puseuri diareice. La examenul


obiectiv se constata prezenta unui ficat mare, cu consistenta crescuta si
sensibil la presiune.
In vestigatii complementare. Hemoleucograma indica o leucocitoza de 10 000
-20 000, chiar mai mare in forma supurativa, cu polinucleoza neutrofila de 85
90%; viteza de sedimentare a hematiilor este foarte accelerata.
Hiperbilirubinemi.aexista in grade variate; in formele grave apar tulburari de
coagulare si enzimatice,cu semne ale insuficientei hepatice. in forma de
angiocolita ictero-uremigena se
vor adauga uree crescuta, acidoza, hiperkaliemie cu hiponatremie.
Examenul urinii evidentiaza cresterea urobilinogenului si prezenta bilirubinei,
deseori cu semne de atingere renala. Instalarea oliguriei este un semn de
gravitate. Tubajul duodenal este indicat in agiocolitele cronice, cand, la
examenul sedimentului din bila B, se constata frecvente leucocite izolate sau
grupate, hematii, celule descuamate, mucus. Bilicultura descopera agentul
patogen: streptococ, enterococ, colibacil etc.
Examenul radiologie se va face in formele cronice, cand poate decela o litiaza
biliara, un neoplasm, modificari de cinetica etc.
in formele cronice, precum si dupa vindecarea formelor acute, se vor face
investigatii atente, pentru a descoperi cauzele care favorizeaza aparitia bolii:
cercetarea cailor biliare, a ficatului, a pancreasului, examene gastrointestinale, cercetarea focarelor de infectie.
Diagnosticul pozitiv al angiocolitelor are la baza o anamneza atenta,
tabloul clinic caracteristic, cu hiperleucocitoza si neutrofilie, si semne de
interesare hepatica.
Diagnosticul diferential trebuie facut, in primul rand, cu afectiunile febrile:
malaria, septico-pioemiile si diversele supuratii viscerale, pielonefrita acuta,
pile-flebita, endocarditele infectioase, abcesele hepatice. Diagnosticul cu
forma de abcese hepatice miliare, difuze se confunda cu acela de angiocolita
supurata. Apendicita acuta cu apendicele sus-situat pune, de asemenea,
probleme diagnosticului
diferential.
Evolutie si complicatii: evolutia este progresiva, angiocolitele tinzand sa
progreseze intrahepatic si sa dezvolte abcese canaliculare si
pericanaliculare.
Complicatiile cele mai frecvente si precare sunt abcesele hepatice, 1 a care
piocolecistul se asociaza frecvent. Complicatii de vecinatate se intalnesc sub
forma de abcese subdiafragmatice, abcese subhepatice, pileflebite si
peritonite generalizate
sau inchistate.
Hepatita cronica si ciroza biliara se inscriu printre complicatiile severe ale
angiocolitelor.
Propagarea infectiei pe cale hematogena poate sa provoace aparitia unei
septicemii sau a unei septico-pioemii.
Prognosticul este sever, el depinzand de cauzele care au produs staza si
infectia si de promptitudinea instituirii Tratamentului.
Profilaxia consta in depistarea si tratarea tuturor afectiunilor generatoare de

angiocolite.
Tratamentul, care se adreseaza bolii in sine si afectiunilor care au
determinat-o, este medical si chirurgical.
Tratamentul medical se realizeaza prin masuri igieno-dietetice, antibiotice si
drenaj al cailor biliare. in formele acute se indica repausul la pat si se va
aplica punga cu gheata pe regiunea hepatica. in formele cronice, repausul va
fi relativ.
Regimul alimentar va fi absolut hidric in primele 24 de ore si se va proceda la
o hidratare parenterala. Ulterior, se vor da sucuri de fructe, ceaiuri, zeama de
compot nu prea dulce, limonada nu prea dulce, supa de zarzavat strecurata.
in zilele urmatoare, pe masura retrocedarii fenomenelor clinice, se pot
adauga lapte indoit cu ceai, piureuri de legume, fructe coapte, sau rase,
cartofi, piscoturi, biscuiti, felii subtiri de paine prajita.
Antibioticele se vor administra imediat, chiar inainte de rezulatul
antibiogramei, urmand ca eventual sa se inlocuiasca ulterior antibioticul cu
cel indicat de aceasta. Cand starea bolnavului o permite, tubajul duodenal
realizeaza drenarea cailor si permite administrarea antibioticelor pe sonda.
impotriva durerilor se vor administra antispastice, de preferat pe cale
parenterala.
Tratamentul chirurgical se impune cand mijloacele medicale nu pot opri
evolutia spre supuratie sau cand avem dovada obstacolului care intretine
infectia.