Nerjin se repezi spre dormitoarele nchisorii ?

i fu ct pe ce sa-l rastoarne pe loco

lonelul Nadela?in n holul ntunecat al Statului Major. Prosopul cu gaurele i flutura
la gt, re?inut cu greu de vesta.
n virtutea unei ciudate caracteristici a speciei umane, toata fiin?a lui Nerjin s
e metamorfozase brusc. Cu cinci minute mai devreme, n timp ce a?tepta pe hol, cei
treizeci de ani de via?a i se pareau o nlan?uire absurda ?i disperata de e?ecuri
, de care nu putea scapa. Episoadele cele mai regretabile erau plecarea n razboi,
tnar, de-abia casatorit, ?i apoi arestarea ?i lunga despar?ire de so?ie. n?elegea
ca dragostea lor era condamnata, menita unei distrugeri definitive.
Dar fusese anun?at ca avea sa-?i ntlneasca so?ia astazi ?i ace?ti treizeci de ani
de existen?a stralucira de o lumina noua: via?a lui era ca o coarda de arc, patr
unsa de sens n lucrurile mari ?i n cele mici; ea l conducea din victorie n victorie,
recompensndu-i ndrazneala, ?i treptele care, paradoxal, l duceau spre ?inta, erau
tocmai plecarea la razboi n plina tinere?e, arestarea, lunga despar?ire de so?ie.
Uitndu-se la aparen?e, un spectator din afara l-ar fi considerat nefericit, dar
Gleb ascundea o fericire tainica sub nefericirea lui. Se adapa din ea ca dintr-u
n izvor cu apa vie, gasea acolo misterul fiin?elor ?i al evenimentelor care nu i
-ar fi fost deschis nicaieri n lume, mai ales n lini?tea nchisa ?i ghiftuita a unui
camin. Din tinere?e, Gleb se temuse sa nu se afunde n banalitatea cotidiana. A?a
cum bine spunea proverbul: Nu marea te neaca, ci mla?tina .
Dar se ntorcea la so?ia lui! Legatura dintre sufletele lor era indestructibila! O
vizita! De ziua lui! Dupa discu?ia pe care o avusese cu Anton n ajun! Nu o sa ma
i aiba dreptul la alta vizita ct o sa mai stea la Marfino, dar astazi nu conta ni
mic! Ideile lui se mbra?i?au ?i l strapungeau cu sage?ile lor de foc: sa nu uite s
a-i spuna asta! ?i asta! ?i asta!
Intra alergnd n camera circulara, n care prizonierii se plimbau cu zgomot, unii ve
nind de la dejun, al?ii ducndu-se sa-?i faca toaleta. Valentin, cu patura data la
o parte, statea n cama?a pe pat ?i povestea cu gesturi mari ?i hohote de rs la fe
l de mari ntrevederea nocturna cu un mare ?ef care se dovedise a fi pna la urma mi
nistrul. Trebuia sa asculte totu?i ce povestea! Nerjin traia unul dintre acele m
omente extraordinare n care o for?a interioara ?i dilata toracele, n care pieptul ?
i se umple de cntece, n care ?i spui ca nu ?i-ar ajunge o suta de ani ca sa faci to
t ce ai de facut. Pe de alta parte, nu trebuia sa lipseasca de la dejun, destinu
l unui prizonier nu i permite sa renun?e la un asemenea chilipir. ?i apoi povesti
rea lui Valentin atinse finalul fara glorie: toata camera l proclama natarau ?i o
m de nimic fiindca nu i spusese lui Abakumov despre revendicarile fundamentale al
e prizonierilor. n ciuda contorsiunilor ?i scheunaturilor lui, jumatate de duzina
de calai binevoitori l dezbracara de chilo?i ?i l mpinsera de-a lungul camerei, su
b urlete, strigate ?i rsete, pocnit cu lovituri de curea, stropit cu linguri?e de
ceai cald.
Pe un pat de jos, n pasajul radial care ducea la fereastra centrala, sub patul lu
i Nerjin, fa?a n fa?a cu cel parasit de Priantcikov, Andrei Andreici Potapov ?i be
a ceaiul de diminea?a. Farsa aceasta vesela l facea sa rda cu lacrimi ?i se ?terge
a la ochi fara sa-?i dea jos ochelarii. De la trezire, patul lui Potapov relua f
orma unui paralelipiped rectangular cu muchii dure. ?i punea foarte pu?in unt pe
pinea care nso?ea ceaiul: nu cumpara nimic n plus de la cantina nchisorii, ca sa-i t
rimita batrnei lui to?i banii pe care i c?tiga (specialist de nenlocuit, stimat de ad
inistra?ie, era bine platit pentru un pensionar din ?ara?ka: 150 de ruble pe lun
a, de trei ori mai mult dect o menajera libera ).
Din mers, Nerjin se dezbraca de vesta, o arunca pe patul pe care nu l facuse, l sa
luta pe Potapov ?i, fara sa a?tepte raspunsul, pleca n goana spre cantina.
Inginerul Potapov era omul care spusese n fa?a judecatorului de instruc?ie, semna
se n procesul-verbal ?i confirmase n plen marturisirea de a fi vndut personal germa
nilor, pe un pre? de altfel derizoriu, ?i dupa dinamitare, ilustrul baraj Dniepr
oghes, prima floare a cincinalelor staliniste. Tribunalul, din pura omenie, se a
ratase milostiv fa?a de o asemenea nelegiuire nemaiauzita, o crima att de greu de
imaginat, ?i l condamnase la numai zece ani de deten?ie, urma?i de al?i cinci de
indignitate civica , ceea ce, n jargonul nchisorilor, se exprima prin formula zece p
lus cinci.
Nici un prieten din tinere?e, ?i Potapov nca mai pu?in, nu ?i-ar fi imaginat ca v

a nchis la patruzeci de ani pe muchie pentru un delict politic. Nu fara motiv, pr

ietenii l poreclisera robotul. Via?a lui era munca. Sarbatorile n care nu se lucra
u trei zile l apasau ?i nu-?i luase concediu dect ca sa se nsoare. n restul timpului
, fiindca nu exista altcineva la fel de priceput care sa-l nlocuiasca, renun?a de
bunavoie la concediile legale. Atunci cnd nu se mai gaseau pine, legume sau zahar
, nu remarca aceste evenimente exterioare; mai facea o gaura la curea, o strngea
?i se ntorcea voios la singura ocupa?ie care l interesa cu adevarat: re?elele de na
lta tensiune. Pe indivizii care nu ?tiu sa faca nimic cu degetele ?i se limiteaz
a sa zbiere la reuniuni sau sa nnegreasca paginile ziarelor, Potapov nu i consider
a fiin?e umane. Stapnise peste tot echipamentul de electrometrie de la Dnieprostr
oi ?i acolo se casatorise, aruncndu-?i via?a sa ?i pe cea a so?iei sale n cuptorul
nesa?ios al planurilor cincinale.
n 1941 se construia un nou baraj. Potapov fu scutit de serviciul militar. Atunci
cnd afla ca Dnieproghes, opera tinere?ii sale, fusese dinamitat, i spuse so?iei:
?tii, Katia, ar trebui sa merg acolo. Ea i raspunsese:
1
E adevarat, Andriu?a, du-te.
?i Potapov se duse. Cu ochelarii de miop, cu cureaua prea strnsa, cu bluza bo?ita
?i mototolita ?i, n ciuda rombului de la butoniera, fara revolver, fiindca n aces
t al doilea an de razboi bine pregatit nu mai erau arme pentru ofi?eri. Fu prins
de inamici lnga Kastomaia, ntr-o zi torida de iulie, n fumul secarei incendiate. E
vada, dar fu prins iar, nainte de a ajunge la liniile prietene. Mai evada o data
?i fu surprins pe cmpul liber de un raid de para?uti?ti, a?a ca fu capturat a tre
ia oara.
Cunoscuse cmpurile foamei de la Novograd
Volinsk ?i Czestochowa, n care prizonieri
i mncau scoar?a de copaci, iarba, tovara?i mor?i. Germanii l mutara brusc de acolo
la Berlin, unde cineva, vorbind o rusa perfecta ( politicos, dar n genul nemernic ),
l ntrebase daca era ntr-adevar faimosul inginer Potapov, omul de la Dnieproghes. D
aca da, putea sa faca dovada trasnd diagrama bran?amentului generatorului?
Aceasta diagrama fusese publicata la vremea ei ?i Potapov o reconstitui fara ezi
tare. Recunoscu el nsu?i la ancheta, de?i ar fi putut sa nu spuna nimic. ?i acest
lucru figura n dosarul lui sub men?iunea: Divulgarea secretelor de la Dnieproghes .
Dosarul acesta, totu?i, nu mai spunea ?i urmarea: rusul necunoscut, care se asig
urase dupa cum am vazut de identitatea lui Potapov, i propuse sa semneze angajame
ntul de a reconstrui Dnieproghesul, lucru care i-ar fi adus eliberarea imediata,
cartele de alimente ?i bani, regasind astfel iubita lui munca.
La vederea foii seducatoare care i fusese strecurata n mna, fa?a brazdata de riduri
de ntunecase de o preocupare apasatoare. Apoi, fara sa se bata n piept, fara fanf
aronade, fara sa pretinda lauri postumi de Erou al Uniunii Sovietice, Potapov ra
spunse modest cu urma sa de accent meridional:
n?elege?i, am semnat deja un angajament scris. Nu pot sa semnez aceasta hrtie fara
sa ma contrazic, nu?
Cuvintele acestea simple, lipsite de orice poza teatrala, voiau sa spuna ca Pota
pov prefera moartea confortului.
Fie, va respect convingerile, i raspunsese rusul necunoscut, apoi l trimise din no
u n lagarul mor?ii.
Acest ultim punct nu fusese luat n considera?ie de tribunalul sovietic care l cond
amnase la zece ani.
Inginerul Marku?ev semnase angajamentul, lucrase pentru germani ?i primise tot z
ece ani.
Numai Stalin era aici! n nver?unarea aceasta oarba de a nu face nici o diferen?a nt
re prieteni ?i du?mani, caz unic n istoria lumii!
Tribunalul nu se pronun?ase nici asupra faptului ca, n 1945, acela?i Potapov, mbar
cat pe un tanc ca franctiror voluntar, intrase n Berlin dupa-amiaza cu mna goala,
cu binoclul spart ?i prost lipit.
A?a ca Potapov putea sa se considere fericit ca nu avea dreptul dect la zece ani!
Nerjin se ntoarse de la masa, se descal?a ?i se ca?ara pe pat, deranjnd ?i patul l
ui Potapov. ?i executa numarul de acroba?ie zilnica: ?i facea patul fara sa se vad
a o cuta, stnd n picioare pe el. De-abia ?i muta perna, ca descoperi un port?igaret
din plastic transparent, plin de ?igari Belomorkanal ?i nconjurat de o banda de
hrtie ordinara, pe care un scris inteligent de desenator notase urmatoarele:

Pierduse zece ani acolo

Irosindu-?i floarea tinere?ii...
Nici o ndoiala posibila. n toata ?ara?ka, Potapov era singurul care sa mbine un ase
menea talent de artizan cu citate din Evgheni Oneghin, care te ducea cu gndul la
trecutul lui de sub Vechiul Regim.
Gleb ?i pleca capul n gol:
Andreici!
Potapov ?i terminase ceaiul ?i ?i citea ziarul, n picioare ca sa nu-?i deranjeze pa
tul.
Ce se ntmpla? spuse el morocanos.
Dumneata ai facut asta?
Nu ?tiu. Ah, a?i gasit-o? ?i se sili sa nu zmbeasca.
Oh, An-dre-ici! spuse Nerjin, apasnd pe fiecare silaba. O re?ea de riduri mali?io
ase ?i binevoitoare se sapa ?i nsemna fa?a lui Potapov. Ridicndu-?i ochelarii pe n
as, continua:
Eram la zdup, la Lubianka, cu un duce Esterhazy. O celula pentru doi, n?elege?i,
el golea hrdaul n zilele impare, eu n cele pare, ?i l nva?am o rusa care sa se potriv
easca cu alfabetul nchisorilor. Ei bine, pentru aniversarea lui i-am oferit trei
butoni din miez de pine
nu i lasasera nici unul
?i m-a asigurat ca nu primise nici
odata un cadou mai oportun, nici chiar de la Habsburgi.
n clasificarea timbrelor , vocea lui Potapov era calificata ca surda ?i u?or sparta .
Cu capul tot n gol, Nerjin privea cu prietenie chipul acesta cioplit din topor. Cn
d avea ochelari, Potapov nu parea mai batrn dect era, patruzeci ?i cinci de ani, ?
i fa?a lui avea chiar o expresie energica. Atunci cnd ?i-i dadea jos, descoperea
ni?te orbite scobite ?i ntunecate ca la mor?i.
Ma simt jenat, Andreici. Nu o sa va pot oferi niciodata a?a ceva, nu am minile du
mneavoastra... Cum de a?i re?inut data aniversarii mele?
Cu-cu! raspunse Potapov. Ce alte date pot sa conteze n existen?a noastra?
Amndoi suspinara. Potapov i oferi ceai:
Dori?i? Am mica mea re?eta.
Nu, Andreici, am ceva mai bun de facut. Am dreptul la o vizita.
Formidabil! Potapov era foarte fericit. Cu batrna dumneavoastra?
Da, da.
Valentin, debran?a?i-va porcaria, ne-a mpuiat urechile!
Deci un om are dreptul sa umileasca prin rautate pe un altul?
Ce scrie n ziar? ntreba Nerjin.
Potapov, cu o mimica mali?ioasa de ucrainean, ridica ochii spre capul plecat al
lui Nerjin:
Muza britanica ?i nebunele-i himere
tulbura somnul tinerei noastre demoazele...
da, porcii ace?tia au obrazul sa afirme...
Trecusera patru ani de cnd Nerjin ?i Potapov facusera cuno?tin?a, n bubuitul, neli
ni?tea ?i mbulzeala unei celule din Butrki, care ramnea ntunecoasa ?i n miezul lui iu
lie, n cea de-a doua vara de dupa razboi. Rascruce de vie?i colorate, de destine
diverse. Celula se deschidea alba?trilor care purtau nca pe ei, ca ni?te zdren?e,
libertatea Europei. Ea se deschidea prizonierilor de razboi ru?i, veterani aspr
i care treceau din captivitatea germana la cea sovietica. Ocna?ilor, spoi?i ?i r
ascop?i, care lasau cavernele Gulagului pentru oazele ?ara?kai. Ajuns n celula, N
erjin se strecurase n ntuneric, trndu-se sub paturile a?ezate aproape pe pamnt ?i, pe
burta pe gudron, cu ochii nca orbi?i de ntuneric, ntrebase vesel:
Cine e ultimul aici, baie?i?
Cu-cu! Veni?i lnga mine!
Zi dupa zi, pe masura ce triau prizonierii pentru a-i trimite n diverse locuri,
amndoi progresara de la hrdau la fereastra ca sa decada apoi de la fereastra la hrdau
timpul celei de-a treia saptamni, dar de data acesta pe paturi. Apoi, tot la supra
fa?a, progresasera spre fereastra. A?a se consolidase prietenia lor, n ciuda dife
ren?elor de vrsta, de experien?a ?i de gusturi.
Acolo, n timpul lunilor interminabile n care rumegasera verdictul, Potapov i martur
isise lui Nerjin ca nu o sa se mai intereseze niciodata de politica, daca n-o sa
-l prinda ea de gt, repezindu-se prima.

Sub paturile nchisorii Butrki cunoscuse robotul primele lui ndoieli, care nu fac ci
nste unui robot. Oh, nu se caia ca refuzase pinea germanilor, nu regreta cei trei
ani pierdu?i ntr-un lagar al foamei ?i mor?ii. Excludea ntotdeauna gndul de a lua
strainatatea martora la micile noastre dificulta?i interne.
Dar scnteia unei ndoieli cazuse n el ?i aprinsese un foc ascuns.
?i, pentru prima data, n perplexitatea lui, robotul se ntrebase:
Dar la ce bun, pna la urma, blestematul de Dnieproghes?

CAPITOLUL XXXI
La ora noua fara cinci, apelul facu nconjurul camerelor nchisorii speciale. n lagar
e, o asemenea opera?iune ar fi luat ore ntregi: prizonierii erau ?inu?i n aerul ngh
e?at, trimi?i dintr-un loc n altul, numara?i unul cte unul, cinci cte cinci, sau cu
sutele, sau pe brigada. Aici lucrurile mergeau repede ?i fara du-reri: zekii ?i
luau nca ceaiul pe masu?a cnd navalira n camera doi ofi?eri de garda, urcnd ?i coborn
d. De?inu?ii se ridicau
unii nici nu se oboseau
ofi?erul nsarcinat numara capetel
e cu un aer preocupat, apoi trecea la comunicate ?i la nregistrarea necazurilor ?
i dolean?elor.
Locotenentul Schustermann, care facea azi de garda n nchisoare, era un voinic nalt
cu parul negru care, fara sa fie cu adevarat taciturn, nu exprima niciodata cel
mai nensemnat sentiment omenesc, a?a cum trebuie sa fie un supraveghetor educat l
a Lubianka. O parasise pe cea din urma n compania lui Nadela?in cu destina?ia Mar
fino, unde trebuia sa ntareasca disciplina penitenciara. Anumi?i de?inu?i ?i amint
eau ca i vazusera pe cei doi la Lubianka, atunci cnd erau adjutan?i ?i faceau sluj
ba de escorte . Lund n primire prizonierul de-abia ntemni?at, care nca statea cu fa?a
a zid, l urcau pe faimoasa scara folosita, apoi, ntre etajele trei ?i patru, o lua
u prin pasajul care ducea de la nchisoare la birourile magistra?ilor instructori
pe unde, de treizeci de ani, trecusera tot felul de prizonieri: cade?i, SR, anar
hi?ti, monarhi?ti, octombri?ti, men?evici, bol?evici, Savinkov, Kutiepov, Ramzin
, ?ulghin, Buharin, Rkov, Tukacevski, profesorul Pletniov, academicianul Vavilov,
feldmare?alul von Paulus, generalul Krasnov, savan?i de renume mondial, tineri
poe?i pu?in cunoscu?i, criminalii n persoana la nceput, apoi so?iile lor, apoi fii
cele lor. De?inu?ii compareau apoi n fa?a unei doamne, a carei tunica militara er
a mpodobita cu o stea ro?ie ?i care ?inea marea carte a Destinelor ntemni?ate, n ca
re fiecare nou sosit ?i scria numele sub aparatoarea metalica ce nu-l lasa sa vad
a identitatea predecesorului sau. Apoi coborau scara, care era aparata de un fil
eu de circ cu ochiurile strnse, care descuraja eventualele tentative de evadare;
apoi erau condu?i pe lungile, foarte lungile culoare ale ministerului din Lubian
ka, irespirabile din cauza luminii electrice, n care fireturile aurite ale colone
ilor aruncau o nota rece.
Chiar daca prizonierii supu?i instruc?iei erau cuprin?i de o disperare noua, ved
eau rapid diferen?a dintre cei doi barba?i: Schustermann - al carui nume nu-l cu
no?teau pe atunci - le arunca o privire mohorta pe sub sprncenele dese ?i mbinate,
le prindea cotul ntr-o ncle?tare de pasare de prada ?i i mpingea brutal pe scara, fa
ra sa-i lase sa-?i traga sufletul. Ciudatul Nadela?in, cu nfa?i?area lui de castr
at, statea ntotdeauna la distan?a, nu i atingea ?i le indica politicos locurile n c
are trebuiau sa se ntoarca. A?a ca Schustermann, de?i mai tnar, avea acum trei ste
le pe umar.
Nadela?in anun?a ca beneficiarii vizitei trebuiau sa se prezinte la Statul Major
la ora zece. l ntrebara daca aveau sa vada un film n ziua aceea, le raspunse ca nu
. Urma o u?oara mi?care de nemul?umire, de unde ??ni comentariul lui Horobrov:
Mai bine stam aici dect sa vedem o porcarie n genul Cazacii din Kuban.
Schustermann se ntoarse brusc ca sa ia numele celui care vorbise, se ncurca ?i tre
bui sa-l scrie din nou.
n tacere se auzi o voce, insesizabila, audibila totu?i:
Sa vezi daca nu-i pun asta la dosar.
Horobrov, cu buza superioara agitata de un tic, riposta:
Pot s-o faca, lichelele naibii. Au deja cu ce sa mpu?easca dosarul.
Hirsut, nca n cama?a, Dvoietiosov ?i spnzura picioarele paroase de unul din paturile

de sus ?i striga cu accentul lui aspru de vagabond:

Locotenete! ?i bradu'? E da ori nu?
E da! raspunse locolonelul, ?i era clar ca i facea placere sa anun?e aceasta ?tir
e placuta. O sa-l instalam aici, n semiluna.