Batrnul profesor Celnov, matematician faimos plimbat dintr-o ?ara?

ka n alta, care
completa mereu rubrica na?ionalitate cu zek n loc de rus , mplinea n 1950 optsprezece
de deten?ie. Vrful creionului sau trecuse peste multe inven?ii, de la cazanul ele
ctric direct la motorul cu reac?ie, ?i n descoperirile acestea ?i pusese tot sufle
tul.
Profesorul Celnov afirma, de altfel, ca acest cuvnt, suflet, trebuie folosit cu p
ruden?a, fiindca zekul era sigur ca are unul nemuritor, n timp ce omul liber, emi
namente futil, era lipsit de a?a ceva. n timp ce palavragea prietene?te cu al?i d
e?inu?i, deasupra unei strachini de fiertura rece sau asupra unui pahar de cioco
lata care aburea, profesorul avea grija sa precizeze ca mprumutase acest ra?ionam
ent de la Pierre Bezuhov. Cnd un soldat francez nu-l lasa pe Pierre sa traverseze
drumul, acesta din urma izbucne?te n rs: Ha! ha! un soldat m-a oprit pe mine. Dar
ce trebuie sa n?elegem prin cuvintele acestea pe mine? O fi vorba despre sufletul m
eu nemuritor?
n ?ara?ka Marfino, profesorul Celnov era singurul zek scutit de purtatul salopete
i (punctul acesta i fusese prezentat lui Abakumov n persoana). Privilegiul acesta
se baza pe faptul ca profesorul nu fusese trimis definitiv la Marfino n calitatea
lui de zek itinerant: odinioara membru-corespondent al Academiei de ?tiin?e ?i
director al unei ?coli superioare de matematica, fusese pus la dispozi?ia lui Be
ria ?i umbla din ?ara?ka n ?ara?ka pentru a rezolva ct mai repede vreo problema ce
nu suporta amnare. Dupa ce o descurca n linii mari ?i indica demersurile necesare
urmatoarelor opera?ii, era trimis n alta parte.
Dar profesorul Celnov, liber sa-?i aleaga mbracamintea, nu ceda unei glorii de?ar
te, cum ar fi facut al?ii: adopta o costuma?ie fara fast, vesta ?i pantaloni de
culoare diferita, iar n picioare cizme de psla; capul cu par rar ?i cenu?iu era ac
operit de o caciula de lna tricotata, a?a cum poarta schiorii sau fetele tinere.
Ceea ce l facea mai remarcabil era extravagantul pled de lna, nfa?urat de doua ori n
jurul umerilor ?i al spatelui, care evoca un ?al pufos.
Celnov purta pledul ?i caciula n a?a fel nct, departe de a fi caraghioasa, silueta
lui c?tiga n maiestate. Ovalul alungit al fe?ei, profilul ascu?it, tonul autoritar
cu care se adresa administra?iei penitenciarului, lumina albastra a ochilor lui
spalaci?i - prerogativa a spiritelor abstracte -, toate acestea faceau din el u
n fel de Descartes sau Arhimede.
Fusese trimis la Marfino ca sa elucideze formula matematica a cifratorului absol
ut. Acest instrument trebuia sa fie pus n mi?care printr-o rota?ie mecanica, ce a
ntrena cuplarea ?i recuplarea unei multitudini de relee, nsarcinate cu bruiajul i
mpulsurilor rectangulare, astfel nct limbajul sa devina necunoscut. Sute de audito
ri, narma?i cu instrumente de tip analog, trebuiau sa fie pu?i n imposibilitatea d
e a descifra conversa?ia telefonica n curs.
Biroul de studii, la rndul sau, muncea la realizarea acestui cifrator. To?i ingin
erii constructori erau angaja?i, cu excep?ia lui Sologdin.
Sosind de la Inta n ?ara?ka ?i n?elegnd unde se afla, Sologdin declarase tare ca me
moria lui fusese slabita de anii de foame, ca talentele lui destul de modeste se
?tersesera ?i mai tare ?i ca nu putea face dect o munca auxiliara. ?i permitea ac
easta mi?care de poker fiindca la Inta nu era supus regimului muncitorilor manua
li, ci ?i exercita meseria de inginer, ?i, prin urmare, nu se temea sa se ntoarca
acolo. Astfel, atunci cnd vorbea cu direc?iunea ?ara?kai despre munca, ?i permitea
luxul de a cauta echivalente pentru cuvintele de origine straina -chiar pentru
cuvinte precum inginer ?i metal
?i pierdea vremea pna inventa termenul necesar, lucru
pe care nu l-ar fi putut face daca ar fi ncercat sa-?i reabiliteze purtarea sau
pur ?i simplu sa ob?ina un regim alimentar ct de pu?in mbunata?it.
Totu?i, nu l trimisesera napoi. l ?ineau de proba. n loc sa vsleasca mpotriva curentul
ui, n plina tensiune, n plina busculada, n plina crispare, Sologdin ?i alesese un br
a? de apa destul de lini?tit. Lipsit de onoruri, dar ?i de repro?uri, pu?in cont
rolat de autorita?i, avea destul timp liber. Scapnd de supraveghere, profita de s
erile libere ca sa puna la punct n secret, dupa metoda lui, realizarea unui cifra
tor absolut.
Socotea ca ideile mare?e nu se pot na?te dect din iluminarea unui spirit solitar.
De fapt, n timpul ultimelor ?ase luni, descoperise cum trebuia rezolvata problema
care i dispera pe cei zece ingineri nhama?i la proiect ?i care erau mereu har?ui?

i. (Nu era surd: i auzise pe ace?ti ingineri care expuneau datele problemei ?i mo
tivele e?ecului lor.) Cu doua zile n urma, Sologdin ?i prezentase proiectul profes
orului Celnov, oficial. n momentul acesta urca scara alaturi de profesor, l spriji
nea respectuos, a?tepta verdictul. Dar Celnov nu amesteca niciodata munca ?i dis
trac?ia.
n timpul acestui scurt traseu prin holuri ?i scari nu spuse un cuvnt din judecata
a?teptata att de febril de Sologdin ?i i povesti dezinvolt istoricul plimbarii lui
matinale, n compania lui Lev Rubin. Refuzat la taierea lemnelor, acesta venise s
a-i recite lui Celnov un poem scris de el, cu subiect biblic. Ritmul operei era
bun, cu o ratare sau doua, avea rime originale
Osiris-lnga iris
?i trebuise sa re
cunoasca faptul ca aceste versuri nu erau lipsite de valoare. Eroul acestei bala
de era Moise: i conducea pe evrei timp de patruzeci de ani prin pustiu, suferind
lipsuri, sete, foame. Poporul delira, se rascula, dar nu avea dreptate. Moise av
ea dreptate, el ?tia ca Pamntul Fagaduin?ei era la capatul calatoriei. Rubin i atr
asese aten?ia n mod special asupra faptului ca cei patruzeci de ani nu trecusera n
ca.
Care fusese raspunsul lui Celnov?
i amintise lui Rubin geografia calatoriei lui Moise. De la malurile Nilului la Ie
rusalim, evreii nu aveau de strabatut mai mult de patru sute de kilometri ?i, ?i
nnd cont de pauzele sabatice, ar fi avut nevoie de trei saptamni. n cazul acesta, p
utem risca ipoteza ca, n ace?ti patruzeci de ani n plus, Moise nu i condusese, ci i
plimbase prin de?ertul Arabiei, ca sa-i lase sa moara pe to?i cei care ?i amintea
u de Egipt ?i de sclavia pe care o cunoscusera n ?ara bel?ugului, iar supravie?ui
torii sa aprecieze mai bine modestul paradis pe care li-l putea oferi? La nal?ime
a biroului lui Iakonov, profesorul lua cheia de extern de la garda care supraveghe
a Institutul. O asemenea dovada de ncredere i era acordata ?i Ma?tii de Fier, dar
to?i ceilal?i zeki erau exclu?i. Nici un prizonier nu avea dreptul sa stea macar
o secunda la locul de munca fara a fi supravegheat de un extern , vigilen?a civica
sugernd de fapt ca de?inutul ar fi putut sa profite de acea secunda de libertate
nesupravegheata pentru a deschide seiful cu creionul ?i a fotografia documentel
e secrete cu nasturii de la pantaloni.
Trebuie spus ca Celnov lucra ntr-o camera n care nu se aflau dect un dulap fara sec
rete ?i doua mese goale. A?a ca se hotarra
nu fara a consulta ministerul
sa faca
cura?enie oficiala n camera ?i sa-i dea o cheie personala profesorului Celnov. De
atunci, biroul lui i inspira o necontenita alarma maiorului ?ikin, delegat opera?
ional al Institutului. La ora la care prizonierii dispareau n localurile disciplin
are n spatele unei u?i duble blindate, tovara?ul ?ikin, cu un salariu gras ?i car
e nu avea nici un fel de norma, se ducea n persoana, propriis pedibus, n camera af
ectata profesorului. Sonda pere?ii, facea sa se clatine lamele plafonului, se ui
ta n spa?iul colbait dintre dulap ?i perete ?i clatina din cap cu un aer rau prev
estitor.
Nu era de ajuns sa-i ia cheia. n holul de la etajul al doilea, dupa patru sau cin
ci u?i, se afla postul de control al sectorului ultrasecret. Postul acesta const
a dintr-o masu?a nso?ita de un scaun, pe care statea o ?a?a; meseria ei nu era ni
ci sa mature, nici sa faca ceaiul (altele se ocupau de asta). Misiunea ei partic
ulara era sa controleze permisele de trecere ale celor care intrau n sectorul ult
rasecret. Aceste permise, tiparite la imprimeria centrala a ministerului, erau d
e trei feluri: permanente, excep?ionale, lunare. Machetele fusesera realizate de
maiorul ?ikin, caruia i revenea ?i onoarea de a fi botezat aceasta fundatura cu
numele de ultrasecret.
Munca din acest post de control era anevoioasa: trecatorii erau rari, dar era st
rict interzis sa mplete?ti ciorapi, a?a cum aminteau instruc?iunile afi?ate pe pe
rete, ca ?i directivele orale ale tovara?ului ?ikin. Femeile acestea, care se sc
himbau de doua ori la douazeci ?i patru de ore, se luptau chinuitor cu somnul. P
ostul acesta de control era foarte jenant ?i pentru colonelul Iakonov, care era
deranjat toata ziua cu semnarea permiselor.
Postul nu mai exista. Pentru a economisi salariul acestor doua femei, se folosea
un factotum
faimosul Spiridon
n loc de efectivul prevazut, de trei persoane.
Celnov ?tia perfect ca santinela se numea Maria Ivanovna, aceasta l vedea pe batrn
ul carunt trecnd de mai multe ori pe zi, dar tresarea la fel de fiecare data:

Permisul!
Celnov scotea cartonul, Sologdin, bucata de hrtie.
Depa?ind postul de control, apoi alte doua u?i, pe urma cea din sticla alba, bar
icadata, care se deschidea spre scara de serviciu ce dadea spre atelierul artistu
lui-iobag 1, apoi camera personala a Ma?tii de Fier, deschisera biroul lui Celnov.
Era o camaru?a simpatica, a carei unica fereastra privea spre curtea n care se pl
imbau prizonierii ?i spre padurea de tei seculari, pe care o soarta rautacioasa i
a?ezase ntr-o zona expusa pistoalelor-mitraliere. Vrfurile teilor erau mereu acop
erite din bel?ug de chiciura.
Un cer alb ?i tulbure lumina lumea.
n stnga teilor, dincolo de zona, se nal?a, cenu?ie din cauza vechimii, dar albita c
a orice lucru n ziua aceea, o casu?a veche cu acoperi?ul n carena inversata, care l
adapostise cndva abatele ce locuia lnga seminar, iar drumul care ducea la Marfino
se nume?te ?i astazi, n memoria lui, drumul Monseniorului. Mai departe stralucea
u acoperi?urile modestului sat Marfino, apoi un cmp ?i, mai departe, dincolo de c
alea ferata, se vedea ridicndu-se ntr-o cea?a mohorta aburul cenu?iu al locomotivei
care venea de la Leningrad.
Sologdin nu se obosi sa priveasca pe fereastra. Fara sa se a?eze, de?i fusese in
vitat, sim?indu-se agil, con?tient de picioarele lui tinere ?i solide, se spriji
ni de canatul ferestrei ?i ?i a?inti privirea asupra sulului de hrtie de pe masa l
ui Celnov.
Batrnul l ruga pe Sologdin sa deschida ferestruica. Se a?eza ntr-un fotoliu necapit
onat, cu spatarul drept ?i nalt. ?i a?eza pledul de pe umeri, scoase din blocnotes
o foi?a n care notase remarcile lui esen?iale, puse mna pe un creion ascu?it ca o
lance ?i se uita sever la Sologdin. Tonul vesel de pna acum disparuse.
Apoi paru ca ni?te aripi mari, care ?i luasera zborul, venira sa bata n camera. Ce
lnov nu vorbi mai mult de doua minute, dar cuvintele lui erau att de substan?iale
, ca nu aveai timp sa rasuni ntre un gnd ?i altul.
Se dovedi ca Celnov facuse mai mult dect i ceruse Sologdin. Stabilise, gra?ie prob
abilita?ilor unui calcul teoretic, n ce interval se situa realizarea propusa de S
ologdin. Aceasta promitea un rezultat destul de apropiat de rezultatul cerut, n m
asura n care se putea, fiindca nu se lucra deocamdata cu procedee pur electronice
. Era totu?i indispensabil:
sa neutralizeze dispozitivul ?i sa-l faca insensibil la impulsurile de energie i
ncompleta,
sa precizeze importan?a iner?iilor esen?iale ale mecanismului, ca sa se asigure
ca cuplurile de rota?ie erau suficiente,
apoi... - Celnov l strafulgera pe Sologdin cu scnteierea privirii lui - apoi nu ui
ta?i urmatorul lucru: cifratorul dumneavoastra se bazeaza pe principiul haosului
, ?i e foarte bine. Dar un haos ales ?i imobilizat e deja un sistem. Ar fi nca ?i
mai bine sa studia?i foarte bine solu?ia, pentru ca haosul sa evolueze ntr-un mo
d haotic.
Apoi profesorul deveni gnditor, ndoi hrtia n doua ?i tacu. Sologdin, ca fermecat, nch
ise pleoapele ?i ramase a?a, fara sa vada ceva.
De la primele cuvinte ale profesorului se sim?ise cufundat ntr-un val cald. Se sp
rijinea cu umarul ?i ?oldul de tocul geamului, temndu-se parca sa nu-?i ia zborul
de bucurie. Via?a lui atingea zenitul, poate.
...Provenea dintr-o familie veche de nobili, scapatata deja, topita, pe care fla
cara Revolu?iei o risipise n toate vnturile, ca pe ni?te fragmente de ceara. Unii
fusesera mpu?ca?i, al?ii emigrasera sau se ascunsesera ca sa iasa apoi la iveala
sub nume noi. Sologdin nu ?tiuse mult timp ce atitudine sa adopte fa?a de Revolu
?ie. l enerva, parndu-i-se ridicarea unei lumi de ho?i, invidioasa, prinsa n propri
ile interese, dar se recuno?tea n rectitudinea inflexibila ?i n energia neobosita.
Ochii lui de paladin rus straluceau arzator n timp ce se ruga n capelele moscovit
e agonizante. Batu la u?a unei celule de komsomol, cu gulerul rasfrnt, ca un prol
etar, ?i mbracat cu o bluza, ca toata lumea pe vremea aceea. Naiba ?tie daca ar f
i trebuit sa ia o pu?ca ?i sa traga n to?i nemernicii aceia sau, din contra, sa nc
erce sa se fofileze pna la un post de comanda n snul komsomolului! Avea o pietate s
incera ?i o vanitate sf?ietoare. Gustul sacrificiului ?i spirit de c?tig. Era un a
dolescent care nu aspira la bunurile acestei lumi? mparta?ea parerea ateului Demo

crit: Fericit cel care are ?i avere ?i spirit . Inteligen?a avea din leagan, dar av
ere nu.
La optsprezece ani - sau era ultimul an de NEP! - hotarse ca primul sau obiectiv
stabil era sa c?tige un milion. Rotund, fara gre?eala, exact un milion, ?i nu con
ta cu ce pre?: un milion. Nu era vorba de boga?ie, nici de ndestulare. Dobndirea a
celui milion avea sa fie examenul probatoriu care i dovedea spiritul practic, ate
stnd ca nu era unul care viseaza cai verzi pe pere?i ?i ca va putea sa-?i propuna
?i pe viitor scopuri la fel de realiste.
Spera sa c?tige milionul printr-o inven?ie uimitoare, dar nu ar fi dat napoi nici n
fa?a altei cai, straina de voca?ia lui inginereasca, daca se dovedea mai rapida
?i i punea n joc inteligen?a. Era totu?i dificil sa ?i imagineze o atmosfera mai p
u?in propice cuceririi milionului, ca primul plan cincinal stalinist. Cu tabla l
ui de desen nu poate scoate mai mult de o cartela de pine ?i un salariu de mizeri
e. Da, de pe o zi pe alta, ar fi propus statului vehiculul universal sau procede
ul cel mai avantajos de a recladi toata industria, dar acest lucru nu i-ar fi ad
us nici milionul, nici gloria, ci l-ar fi facut suspect ?i i-ar fi adus persecu?
ia.
Totul se regla prin urmare: fiindca nal?imea lui ntrecea gaurile mijlocii ale navo
dului, fu prins ?i primi o prima pedeapsa, iar lagarul i-o rezerva pe a doua.
Trecusera doisprezece ani de cnd nu ie?ise din lumea concentra?ionara. Trebuise s
a lase balta proiectul lui cu milionul, sa-l uite. Dar iata ca o carare sinuoasa
l adusese la picioarele aceluia?i turn ?i, cu minile tremuratoare, cauta printre
chei pe cea care deschidea poarta de o?el!
Hm? Cum? Oare lui i vorbise acest Descartes cu scufie virginala?
Celnov ndoi foaia n patru, apoi n opt:
Vede?i, este pine pe masa. Dar dispozitivul acesta o sa le ntreaca pe toate cele p
ropuse. O sa va aduca poate libertatea, un cazier judiciar curat. Daca nu l scurt
circuiteaza patroanele, v-ar putea aduce Premiul Stalin.
Celnov zmbi cu zmbetul lui ascu?it, fin ca toata fa?a.
Zmbetul acesta i se adresase lui nsu?i. n diverse ?ara?ka, n epoci diferite, facuse
mai mult dect se pregatea sa faca Sologdin, fara sa primeasca vreodata un premiu,
o revizuire a cazierului judiciar sau o eliberare. Cazierul lui judiciar era, d
e altfel, virgin. Vorbise ntr-o zi despre Parintele Providen?ial ca despre o rept
ila abjecta ?i de optsprezece ani era ncuiat, fara verdict ?i fara speran?a.
Sologdin deschise din nou ochii lui alba?tri scnteietori, ndrepta o talie de barba
t tnar ?i spuse cu un ton pu?in teatral:
Vladimir Erastovici! Mi-a?i oferit un sprijin ?i o convingere! Nu ?tiu cum a? pu
tea sa va mul?umesc pentru aten?ia dumneavoastra. Am o mare datorie fa?a de dumn
eavoastra!
Un zmbet absent juca deja pe buzele lui.
ntinzndu-i lui Sologdin sulul lui de hrtie de calc, profesorul ?i aduse aminte de ce
va.
Acestea fiind spuse, va datorez scuze. Mi-a?i cerut sa-i ascund acest proiect lu
i Anton Nikolaievici. Ieri, ntmplarea a vrut sa intre n biroul meu, a deschis planu
l ma?inal, cu gestul lui obi?nuit ?i a vazut imediat despre ce era vorba. A treb
uit sa violez incognito-ul nostru...
Zmbetul de pe buzele lui Sologdin se stinse. Se ntuneca.
Era att de important pentru dumneavoastra? De ce? O zi mai devreme, o zi mai trziu
...
Sologdin nsu?i sim?ea o anume perplexitate. Nu sosise momentul sa-i expuna planul
lui Anton?
Cum sa va spun, Vladimir Erastovici... Dumneavoastra nu vi se pare ca exista, pe
plan moral, o ambiguitate?... Nu este vorba nici despre un pod; nici despre o m
acara, nici despre ma?ini-unelte. Comanda nu ne-a fost transmisa prin industrie,
ci prin cei care ne-au bagat n gaura. Pna acum am muncit ca sa ma pun la ncercare.
Pentru mine. Pentru mine nsumi.
Celnov cuno?tea bine acest gen de munca. Era forma cea mai nalta a cercetarii.
Avnd n vedere mprejurarile... nu e un lux pu?in cam costisitor?
Celnov l privea cu ochii lui palizi ?i calmi. Sologdin se ridica ?i continua:
Ierta?i-ma. Nu-i nimic. Gndeam cu voce tare. Nu trebuie sa va repro?a?i nimic. Va

sunt recunoscator, foarte recunoscator.

Strnse ndelung, cu respect, mna delicata a lui Celnov, apoi ie?i, cu sulul de hrtie
sub bra?.
Intrase n biroul acesta ca un pretendent, nca liber. Ie?ea nvingator, cople?it. Nu
mai era stapnul timpului sau, al inten?iilor sale, al muncii sale.
Fara sa se lase n fotoliu, Celnov pleca pleoapele ?i ramase mult timp astfel, dre
pt, cu fa?a ngusta, sub caciula lui de lna ascu?ita.

CAPITOLUL XXXIII
Tot jubilnd, Sologdin deschise poarta biroului de studii cu o vigoare excesiva ?i
intra. n locul afluen?ei scontate, n ncaperea aceasta vasta mereu zumzaitoare, nu
vazu dect silueta unei femei destul de corpolente. Traversa camera rapid ?i ntreba
surprins:
Sunte?i singura, Larisa Nikolaievna?
Larisa Nikolaievna era copista. Era o doamna de vreo treizeci de ani. ?i ntoarse c
apul de la fereastra care i lumina masa de desenator ?i i zmbi peste umar lui Solog
din, care se apropia.
Dmitri Alexandrovici! ?i eu credeam ca sunt condamnata sa ma plictisesc toata zi
ua!
Sologdin trecu pe lnga silueta voluptuoasa mbracata n lna de un verde viu, nu raspun
se ?i se ndrepta spre masa lui, cu pa?i fermi. nainte de a se a?eza trasa o bara p
e o foaie de hrtie trandafirie pusa pu?in la o parte. Apoi, ntorcndu-i aproape spat
ele Iominei, ?i fixa desenul pe plan?a mobila ?i nclinata a masu?ei sale articulat
e.
Biroul de studii ocupa o sala mare luminoasa de la etajul al doilea, cu ferestre
mari orientate spre sud, mobilata pe jumatate cu mese de birou obi?nuite ?i cu
mese Kuhlmann orientate vertical, oblic, uneori orizontal. Cea a lui Sologdin, a
proape de fereastra din col? care o lumina pe Iomina, era dispusa vertical ?i ar
ticulata n a?a fel, nct sa-l ascunda de ?eful de birou, dar ?i de u?a de la intrare
, ?i sa lase lumina sa cada din plin asupra desenelor fixate pe plan?a.
n cele din urma, Sologdin ntreba:
De ce nu e nimeni?
Asta voiam ?i eu sa aflu de la dumneavoastra. Acesta fu raspunsul, cntator.
ntorcndu-?i numai capul, cu un gest vioi, i raspunse cu ironie:
Tot ce pot sa va spun este locul n care se afla patru din ace?ti paria, din ace?
ti zeka-zeka ce lucreaza de obicei n aceasta camera. Iata: unul din ei prime?te o
vizita, Hugo Leonardovici sarbatore?te Craciunul n compania letonilor, eu sunt a
ici, Ivan Ivanovici a cerut permisiunea de a-?i crpi ?osetele. La rndul meu, a? vr
ea sa ?tiu ?i eu unde sunt cei ?aisprezece externi, tovara?i infinit mai calific
a?i dect noi.
Statea ntr-o parte ?i Iomina nu pierdea nimic din zmbetul lui condescendent, ntre m
ustacioara ?i barbi?onul ngrijit.
Cum? Nu ?ti?i ca maiorul nostru a convenit aseara cu Anton Nikolaievici ca birou
l sa nu lucreze astazi? Eu, normal, sunt de garda...
Odihna? ntreba Sologdin cu un aer sumbru. n onoarea cui?
Cum a?a? n onoarea duminicii.
Dumnezeu ?tie cte duminici am petrecut aici, ?i uite ca acum e sarbatoare!
Maiorul a declarat ca nu este nici o lucrare urgenta pentru astazi.
Sologdin se ntoarse cu totul spre Iomina, brusc.
Noi nu avem nici o lucrare urgenta? exclama el, aproape nebun de furie. E u?or d
e spus! Nimic urgent... Un rictus nerabdator nflori buzele trandafirii ale lui So
logdin. Vre?i sa aranjez sa ramne?i to?i ?aisprezece aici, de mine ncolo, ?i sa mzga
li?i zi ?i noapte?
Exista o bucurie rautacioasa n felul n care strigase to?i ?aisprezece .
n ciuda perspectivei ngrozitoare de a copia zi ?i noapte, Iomina ?i conserva calmul
, a?a cum se cuvenea frumuse?ii ei lini?tite ?i voluptuoase. Astazi nici nu se o
bosise sa ridice foaia de calc care acoperea masa de lucru, sub care se odihnea
cheia biroului de studiu. A?ezata confortabil la masa ei (mneca tricotata se mula

pe bra?ul ei, ntr-un mod foarte avantajos), Iomina se legana u?urel ?i se uita l
a Sologdin cu pupilele ei mari ?i prietenoase.
Doamne fere?te! De ce a?i fi n stare de a?a ceva? Sologdin o ntreba cu o privire r
ece:
De ce folosi?i cuvntul Dumnezeu? Sunte?i so?ie de cekist?
?i ce-i cu asta? protesta ea cu surprindere. Facem ?i noi kuli? de Pa?ti, nu?
Ku-li??
?i nca cum!
Sologdin o privi de sus pe Iomina, instalata n fa?a mesei. Verdele costumului tri
cotat era brutal, provocator. Fusta ?i vesta se mulau pe un corp opulent. Sus, r
ascroiala pieptului lasa sa se vada gulerul vaporos al unei cama?i albe.
Sologdin trasa un baston pe foaia roz ?i spuse cu un ton aspru:
A?i spus ca so?ul dumneavoastra e locotenent-colonel n cadrul Ministerului de Int
erne?
So?ul meu, nu zic, dar eu ?i mama... Noi suntem femei de treaba, la fel ca celel
alte! spuse ea, cu un zmbet dezarmant. Cozile ei groase ?i blonde i nconjurau capul
ntr-o coroana impozanta. Zmbea ?i avea ntr-adevar aerul unei ?arancu?e, dar mbracat
a ca Emma ?esarskaia2.
Fara sa mai spuna nimic, Sologdin se a?eza mai bine ca sa n-o mai vada pe Iomina
?i, cu ochii miji?i, ncepu sa studieze desenul prins n ace pe plan?a. Se sim?ea a
coperit de flori de triumf care zaboveau pe umerii lui, pe piept, ?i nu avea nic
i un chef sa renun?e la o dispozi?ie att de fericita.
ntr-o zi trebuia sa nceapa sa Traiasca, cu un T mare.
Venise momentul.
Arcul tangent cu zenitul...
O ndoiala vaga i ramasese totu?i n gt...
...Insensibilitatea la impulsurile de energie incompleta va fi asigurata, ca ?i
eficacitatea cuplurilor
Sologdin ?i dadea seama vag cu condi?ia, binen?eles, de a
relua toate opera?iile cu doua zecimale. Dar era tulburat de ultima remarca a lu
i Celnov, asupra haosului concentrat . Aceste cuvinte nu desemnau o gre?eala de luc
ru, ci toata distan?a care l separa de ideal. De altfel, sim?ea confuz ca proiect
ul lui mai avea unele lacune, ultime retu?uri care i scapasera lui Celnov ?i pe car
e nu le vazuse nici el. Era fundamental sa profite de o odihna duminicala att de
propice, de a stabili n ce consta aceasta gaura ?i de a o face sa dispara. Abia d
upa aceea putea sa-i vorbeasca lui Anton despre lucrarea sa ?i sa iasa dintre zi
durile de beton.
A?a ca se sfor?a sa nu se gndeasca la Iomina ?i sa ramna n cercul gndurilor trezite
de profesorul Celnov. Trecusera ?ase luni de cnd muncea alaturi de Iomina, dar nu
avusesera ocazia sa discute. Nu se aflasera niciodata ntr-o asemenea situa?ie. S
ologdin ?i batea joc de ea cu indulgen?a, atunci cnd planul de lucru i ngaduia sa-?i
acorde cinci minute de pauza. Chiar daca lucra ca simpla copista, apar?inea cla
sei conducatoare. Singurele raporturi naturale ?i decente nu puteau fi dect ostil
e.
Sologdin ?i privea desenul ?i Iomina l privea pe Sologdin, balansndu-?i nceti?or bra
?ul ndoit. Apoi i puse o ntrebare abrupta:
?i dumneavoastra, Dmitri Alexandrovici? Cine va crpe?te ?osetele?
Sologdin nal?a din sprncene. Nu n?elegea.
?osetele mele? Continua sa-?i priveasca planul. Ah! n?eleg! Ivan Ivanovici poarta
nca ?osete fiindca e un albastru , cu mai pu?in de trei ani de beci. ?osetele au o
duhoare de... ceea ce se nume?te (trebui sa se opreasca, pentru a nu pronun?a un
cuvnt pasaresc )... capitalism. Eu nu port ?osete, un singur punct nseamna totul. Tr
asa un baston pe foaia alba.
Ce purta?i atunci?
Larisa Nikolaievna, depa?i?i limitele discre?iei, zise, dar nu se putu stapni sa
nu zmbeasca. Eu ?in la orgoliul costumului nostru na?ional, cu ?osete ruse?ti!
Pronun?a cuvntul cu rafinament: ncepea sa se simta bine n aceasta discu?ie. Treceri
le lui bru?te de la severitate la amuzament o speriau ?i o distrau pe Iomina.
Dar aceste sunt bune pentru solda?ii de rnd!
Da, ?i pentru alte doua categorii sociale: de?inu?ii ?i colhoznicii.
?i apoi trebuie sa le speli totu?i ?i pe astea, sa le crpe?ti?

Va n?ela?i! Cine se distreaza spalnd ?osete ruse?ti, n zilele noastre? Le ?ii un an

fara sa vada apa, apoi le arunci ?i iei altele de la intenden?a!
ntr-adevar? Fara gluma?
Ochii Iominei erau aproape nspaimnta?i. Sologdin izbucni ntr-un rs tineresc, nepasat
or.