CAPITOLUL XXXIV

Nimeni nu avea chef sa lucreze duminica, externii nu mai mult dect ceilal?i. Se nd
reptau spre locul de munca cu pa?i grei, scapnd de nghesuiala ce caracteriza autob
uzele n timpul saptamnii ?i spernd ca nu vor trebui sa faca act de prezen?a mai trzi
u de ?ase seara.
n duminica aceasta, totu?i, era mai multa agita?ie dect ntr-o zi de lucru. La zece
diminea?a se ndreptara spre poarta de intrare trei autoturisme dintre cele mai lu
ngi ?i mai aerodinamice. Garda prezenta onorul. Trecnd de poarta ?i de portarul c
u o claie de par ro?cat, Spiridon - care clipi spre ele cu ochii lui de crti?a automobilele se angajara pe aleile de pietri? marunt fara zapada, ndreptndu-se spr
e intrarea de onoare a Institutului. Din ele ie?ira, ntr-o scnteiere de epole?i au
ri?i, grada?i de rang nalt care, fara sa piarda o secunda, fara sa a?tepte sa li
se iasa n ntmpinare, se ndreptara spre biroul lui Iakonov de la etajul doi. Nu avura
timp sa-i vada. n anumite laboratoare se raspndi zvonul ca era nsu?i ministrul Aba
kumov, escortat de opt generali. n alte par?i era lini?te, nu se ?tia nimic despr
e furtuna care venea.
Adevarul era la mijloc: vizitatorul zilei era Selivanovski, bra?ul drept al lui
Abakumov, ?i era nso?it de patru generali.
Se produse ceva imposibil: colonelul inginer Iakonov nu era nca la locul de munca
. n timp ce responsabilul de garda al Institutului - care nchisese cu vioiciune se
rtarul n care se afla un roman poli?ist - telefona la domiciliul lui Iakonov, apo
i i raporta ministrului adjunct ca inginerul colonel, dobort de o criza cardiaca,
se mbraca totu?i n cea mai mare graba, veni n fa?a autorita?ilor Reutmann, adjunctu
l colonelului Iakonov, un omule? plapnd mbracat cu o tunica ajustata, ?innd ct putea
de bine centironul cu care era mpopo?onat ?i mpiedicndu-se n covoarele de pe hol, f
iindca era foarte miop. Nu se grabea numai din cauza regulamentului, ci ?i pentr
u a lupta pentru interesele opozi?iei interne, al carei conducator era. Iakonov,
ntr-adevar, l ?inea ntotdeauna la o parte atunci cnd avea o ntrevedere cu ?tabii. In
format n detaliu de convocarea nocturna a lui Priantcikov, Reutmann ardea de dori
n?a de a redresa situa?ia ?i de a convinge aceasta comisie cu nalte competen?e ca
vocoderul nu era ntr-o situa?ie att de proasta ca, de exemplu, clipperul. n vrsta d
e numai treizeci de ani, Reutmann era deja laureat al Premiului Stalin ?i ?i arun
case tot laboratorul n inima taifunului, a maelstromului politic.
Cei sosi?i i furnizara un public de zece auditori, dintre care doi aveau ceva no?
iuni legate de aspectul tehnic al problemei, iar al?ii se mul?umira sa-?i ia o nf
a?i?are grava. La cererea lui Oskolupov fu chemat Mamurin, care sosi pe urmele l
ui Reutmann, galben, blbindu-se de furie, ?i se facu avocatul clipperului, care er
a aproape gata. Iakonov nu se lasa mult a?teptat: se lasa sa cada pe un scaun lng
a fereastra, cu ochii adnci?i n orbite ?i umfla?i, cu fa?a albastruie din cauza pa
lorii. Discu?ia se scamo?a, se ncurca, ?i n curnd nimeni nu mai ?tiu cum sa renvie a
ceasta ntreprindere condamnata.
Nenorocirea vru ca inima ?i con?tiin?a Institutului, tovara?ul ?ikin, ?i secreta
rul partidului, tovara?ul Stepanov, sa se abandoneze n duminica aceea unei slabic
iuni prea omene?ti: nu venira sa ia comanda colectivita?ii cu care erau nsarcina?
i n timpul saptamnii. (Ac?iune, de altfel, cu att mai scuzabila cu ct, dupa cum am s
pus, o munca prealabila de informare ?i organizare dusa n rndul maselor poate sa-i
scuteasca pe ?efi de a asista personal la munca propriu-zisa.) Un sentiment de
alarma ?i con?tiin?a brusca a ndatoririlor sale pusera stapnire pe responsabilul d
e garda al Institutului. nfruntnd riscul, ?i lasa telefoanele ?i ncepu sa alerge pri
n laboratoare, ?optindu-le ?efilor ca venisera ni?te musafiri extraordinari ?i nd
emnndu-i sa-?i dubleze vigilen?a. Era att de emo?ionat, att de grabit sa se ntoarca
la telefoane, nct nu fu surprins sa gaseasca ncuiata u?a biroului de studii ?i omis
e sa arunce o privire n laboratorul de pompare n vid, n care Clara ar fi trebuit sa
fie de garda fara nici un alt extern .
?efii de laborator nu facura nici un comunicat cu voce tare - nu puteau sa invit
e lumea sa munceasca numai fiindca primeau vizita unor ?efi mari - dar, mergnd de
la o masa la alta, l avizara pe fiecare n parte, cu ?oapte pudice.
Tot Institutul se a?tepta deci la un control detaliat. Dupa ce se consultara, c?i
va dintre ?efii cei mari ramasera n biroul lui Iakonov, n timp ce al?ii se ndreptau
spre Nr. 7, cu excep?ia lui Selivanovski ?i Reutmann, care coborra n Laboratorul

de acustica, baza favorabila execu?iei proiectului lui Riumin, dupa cum afirma I
akonov, dornic sa scape de acest nou necaz.
Cum crede?i ca o sa-l prindem pe omul nostru? l ntreba pe drum Selivanovski pe Reu
tmann.
Acesta nu putea sa-?i prezinte opinia, fiindca nu auzise vorbindu-se despre acea
sta misiune dect cu cinci minute nainte: Oskolupov gndise n locul lui, acceptnd munca
a ntmplare, n cinci minute, Reutmann avusese totu?i cteva idei.
Vede?i, spuse el, adresndu-se ministrului ca unui om de rnd ?i fara umbra de amabi
litate, noi avem un aparat care vizualizeaza limbajul imprimat pe fonograme ?i e
xista ?i un om capabil sa le descifreze, un anume Rubin.
Un de?inut?
Da, un literat, un docent. n ultimul timp l-am pus sa lucreze la identificarea pa
rticularita?ilor limbajului individual pe fonograme. Sper ca, debitnd aceasta con
vorbire telefonica n fonograme, ?i comparndu-le pe acestea cu cele ale suspec?ilor
...
Hmm... O sa trebuiasca sa ob?inem acordul lui Abakumov pentru acest literat, spu
se Selivanovski clatinnd din cap.
Din cauza caracterului confiden?ial al acestei afaceri?
Da.
n timpul acesta, de?i toata lumea aflase de venirea marilor ?efi, Laboratorul de
acustica nu reu?ea sa nvinga penibila iner?ie de dolce far niente. Se prefaceau d
eci ca lucreaza, scotoceau fara zel n cutiile lampilor radio, se uitau pe schi?el
e din reviste, cascau cu fa?a la geam. Angaja?ii externi se reunisera ntr-un mic
grup care brfea cu voce joasa ?i pe care adjunctul lui Reutmann se chinuia sa-l mp
ra?tie. Din fericire, Simot?ka nu era acolo: ?i luase o zi de concediu ca sa faca
dupa aceea o zi de munca suplimentara, ceea ce o scutea de vederea unui Nerjin
pus la patru ace ?i stralucitor, alergnd s-o vada pe femeia care avea asupra lui
mai multe drepturi dect avea ea.
Nerjin avea inima n sarbatoare, era la a treia vizita n Laboratorul de acustica, f
ara alt motiv dect a?teptarea exasperanta a co?ului cu salata, care nu mai sosea.
Se a?eza pe canatul ferestrei, nu la masa lui, ?i, ascultndu-l pe Rubin, tragea
cu voluptate dintr-o ?igara. Acesta din urma, care nu aflase n profesorul Celnov
un ascultator pe masura lui, i recita acum lui Nerjin, cu ardoare stapnita, balada
sa despre Moise. Rubin nu era poet, dar i se ntmpla sa brodeze versuri emo?ionant
e sau spirituale. Cu pu?in timp nainte, Gleb l complimentase datorita vederilor sa
le largi, referindu-se la un eseu n versuri, al carui erou era Alio?a Karamazov,
odinioara aparator al Perekopului1, ntr-o uniforma de elev-ofi?er, ?i ocupant al
aceluia?i Perekop ntr-o uniforma a Armatei Ro?ii. Rubin ar fi vrut ca Nerjin sa f
ie ncntat de aceasta balada mozaica ?i sa traga concluzia ca patruzeci de ani de a
?teptare ?i credin?a n guvernul lui erau rezonabili, necesari, indispensabili.
Rubin n-ar fi fost nimic fara prieteni, n lipsa lor nu putea respira. Singuratate
a i era att de nesuferita nct gndurile nu se puteau maturiza n creierul lui. Dupa ce d
escoperea un lucru pe jumatate, alerga sa-l mparta?easca. Avusese ntotdeauna mul?i
prieteni, dar hazardul nchisorii facea ca prietenii sa nu-i mparta?easca opiniile
, iar cei care le mparta?eau sa nu-i fie prieteni.
A?a ca nici o persoana din laborator nu ncepuse treaba. Numai Priantcikov, invari
abil jovial ?i harnic, alungase orice amintire a calatoriei extravagante ntr-o Mo
scova nocturna ?i migalea o diagrama, cntnd:
Benzi-benzi-benzi-bar
Benzi-benzi-benzi-baaaar!
n timpul acesta, Selivanovski intra n compania lui Reutmann. Acesta continua:
-... iar fonogramele acestea redau limbajul n trei dimensiuni, simultan: frecven?
a perpendiculara cu axa benzii, timpul paralel, amplitudinea printr-o linie mai
groasa sau mai sub?ire, n plus, fiecare sunet corespunde unei linii unice, att de
originala, nct este u?or sa identifici ?i sa descifrezi cuvintele pronun?ate numai
la vederea benzii. Iata...
(l conduse pe Selivanovski n adncurile laboratorului.)
...deci aparatul de fotografiat sunetele care a fost montat n laboratorul nostru
(Reutmann uita cu desavr?ire ca planul fusese luat dintr-o revista americana), ?i
iata...

(Cu mii de precau?ii, l ntoarse pe ministrul adjunct n direc?ia ferestrei.)

...iata-l pe Rubin, candidat n litere, singurul om din Uniunea Sovietica ce e n star
e sa descifreze limbajul vizualizat. (Rubin se ridica ?i se nclina fara a scoate
un cuvnt.)
Rubin ?i Nerjin tresarira amndoi cnd l auzira pe Reutmann pronun?nd cuvntul fonograma
: opera lor, pna atunci prilej de amuzament, capatase notorietate. n pauza de patr
uzeci ?i cinci de secunde, ct i trebuise lui Reutmann sa-l conduca pe Selivanovski
pna la Rubin, cei doi prieteni, cu acuitatea ?i vivacitatea proprii numai de?inu
?ilor, se convinsera ca aveau sa sus?ina un examen: Rubin trebuia sa faca demons
tra?ia ?i sa lectureze fonogramele; ct despre fraza pronun?ata la microfon, nu pu
tea fi ncredin?ata dect unui lector-standard, Nerjin n cazul acesta, fiindca era si
ngurul de acest fel din sala. De asemenea, ?i dadura seama ca Rubin, chiar daca a
r fi fost n stare sa citeasca fonogramele cu adevarat, risca sa calce strmb n timpu
l examinarii: or, cea mai mica gre?eala, inacceptabila, l-ar fi trimis n zbor din
?ara?ka direct n infernul concentra?ionar.
Toate acestea fara sa fi schimbat un cuvnt, o singura privire semnificativa le fu
sese de ajuns.
Rubin murmura:
Daca vorbe?ti tu, ?i ai voie sa spui ce vrei, spune: Fonogramele le permit surzil
or sa telefoneze .
?i Nerjin, dintr-o rasuflare:
Daca ia el ini?iativa, ncearca sa ghice?ti dupa sunete. Daca mi trec mna prin par,
ai ghicit. Daca nu, o sa-mi ndrept cravata.
Acestea fiind spuse, Rubin se ridica ?i saluta n tacere.
Reutmann ?i continua expunerea cu o voce sacadata, care parea sa debiteze scuze ?
i pe care, cu ochii nchi?i, nu o puteai atribui dect unui domn bine crescut.
Lev Grigorievici o sa ne arate imediat ce ?tie sa faca. Unul din lectorii no?tri
, sa zicem... Gleb Vikentievici... o sa se duca n cabina ca sa spuna la microfon
o fraza oarecare, aparatul va nregistra ?i Lev Grigorievici va ncerca s-o descifre
ze.
n picioare n fa?a ministrului, Nerjin a?inti asupra lui privirea sa insolenta de c
ondamnat ?i ntreba cu un aer sever:
Dumneavoastra trebuie sa inventa?i fraza?
Nu, nu, raspunse politicos Selivanovski, ntorcnd ochii. E mai bine s-o face?i dumn
eavoastra.
Nerjin trebui sa accepte. Lua o foaie de hrtie, reflecta un moment, scrise cteva c
uvinte cu un aer inspirat ?i, n tacerea totala care domnea, i ntinse lui Selivanovs
ki, n a?a fel nct sa nu vada nimeni, nici chiar Reutmann, fraza urmatoare:
Fonogramele le permit surzilor sa telefoneze .
E chiar a?a? ntreba Selivanovski uimit.
Da.
Duce?i-va la microfon, va rog.
Ma?ina de vizualizare a limbajului nceput sa bzie. Nerjin intra n cabina (nfa?urata n
pnza de sac, grozav de infama n momentul acela! Eterna lipsa de material din depoz
itele noastre!) ?i se nchise cu grija. Mecanismul scuipa ?i o banda umeda, lunga
de doi metri ?i mnjita de urme de cerneala ?i pete grase ateriza pe masa lui Rubi
n.
ntregul laborator suspendase orice lucrare ?i statea cu urechile ciulite. Reutman
n era vizibil emo?ionat. Nerjin ie?i din cabina ?i se uita la Rubin de departe,
fara pasiune. To?i erau n picioare, n afara de Rubin, care era aplecat deasupra me
sei ?i al carui craniu dezgolit ?i iradia lumina asupra ntregului grup. Din mila f
a?a de nerabdarea auditoriului ?i fiindca nu mai voia sa-?i ?ina sub obroc lumin
a de mare ini?iat, ncepu sa noteze pe banda nca umeda, cu ajutorului creionului ro
?u ?i albastru, prost ascu?it.
Vede?i, sunt sunete foarte u?or de reperat, ca de exemplu vocalele accentuate sa
u tonice. n al doilea cuvnt se disting fara greutate doi de ,r . n primul cuvnt, avem
un i accentuat, precedat de un v palatalizat
ntr-o asemenea pozi?ie nu ar putea fi du
r. Chiar nainte am avut de-a face cu morfemul a , dar trebuie sa ne amintim ca, n sil
aba pre-tonica, litera o se pronun?a ca un a . n schimb, vocala u ?i pastreaza timbrul
opriu, chiar departe de accentul tonic, uita?i, aici sunt trasaturile caracteris

tice frecven?elor joase. Al treilea sunet din primul cuvnt este cu siguran?a un u ,
urmat de o exploziva surda, n aparen?a un k . Avem deci ukavi sau ukovi . Apoi urmeaza u
v dur, mult diferit de v -ul muiat, fiindca nu se vede nici o linie care sa depa?eas
ca 2300 de hertzi. Vukovi ... Apoi e o exploziva sonora urmata de o vocala redusa,
pe care o pot interpreta ca pe un di . Bun, asta ne da vukovidi . Ramne de descifrat pr
imul sunet care este vag ?i n care a? putea citi un s , daca sensul nu m-ar invita s
a vad un z . Primul cuvnt este, deci, zvukovidi . Sa continuam. Al doilea cuvnt poseda,
cum am spus, doi de r ?i desinen?a verbala standard aet sau ajut , daca este vorba de p
lural. Aparent, ceva ca razrivajut sau razresajut . O sa clarific imediat asta, un mo
ment... Antonina Valerianovna, dumneavoastra mi-a?i mprumutat lupa? Nu pute?i sa
mi-o mai mprumuta?i un minut?
Nu avea nici o nevoie de lupa, fiindca imaginile furnizate de aparat erau oricum
, numai subtile nu, dar trebuia sa ceara lupa ca sa epateze , iar Nerjin rdea pe sub
musta?a mngindu-?i absent parul deja netezit. Rubin i arunca o privire scurta ?i l
ua lupa care i se aduse. Tensiunea era generala, crescatoare, cu att mai mult cu
ct nimeni nu ?tia daca Rubin descifra corect. Selinovski, stupefiat, mormaia:
E uimitor... chiar uimitor...
Nu remarca nimeni ca locotenentul Schustermann intrase n vrful picioarelor. Nu ave
a acces liber la laborator, a?a ca statea la distan?a. i facu semn lui Nerjin sal urmeze ?i, rapid, i lasa cale libera ?i pndi momentul propice pentru a-l chema ?
i pe Rubin. Avea motivele lui, fiindca trebuia sa-l trimita pe acesta sa-?i faca
din nou patul, corect. Nu era pentru prima oara cnd Schustermann l exaspera pe Ru
bin, trimi?ndu-l napoi n dormitor.
n timpul acesta, Rubin descifrase cuvntul semnificativ surzii ?i se chinuia acum cu
al patrulea. Reutmann era radios, nu doar fiindca lua parte la triumf, ci ?i fii
ndca se felicita pentru succesul lucrarii sale, cu toata buna-credin?a.
Atunci Rubin, ridicnd ochii din ntmplare, vazu privirea mohorta ?i rea a lui Schuste
rmann. n?elese de ce statea pro?apit acolo. La privirea aceasta raspunse cu o och
eada plina de o bucurie rautacioasa: O sa faci tu patul, cu minile tale!
Ultimul cuvnt, telefon , are o combina?ie att de folosita n acest laborator, nct sunt
i?nuit ?i l-am recunoscut din prima. Gata, am terminat.
Surprinzator! repeta Selivanovski. Aminti?i-mi cum va numi?i.
Lev Grigorievici.
Ei bine, Lev Grigorievici, pute?i sa distinge?i pe fonograma particularita?ile i
ndividuale ale unei voci?
Da, e ceea ce numim varianta individuala . Binen?eles, asta face obiectul cercetaril
or mele actuale.
Minunat! Am impresia ca va a?teapta o misiune in-te-re-san-ta.
Schustermann ie?i n vrful picioarelor.

CAPITOLUL XXXV
O pana oprise motorul co?ului cu salata care avea ca misiune transportarea de?in
u?ilor la locul de vizita. Trebuira sa telefoneze, sa caute o solu?ie de schimb
?i ntrziasera vizibil. La ora unsprezece, cnd Nerjin, convocat la Laboratorul de ac
ustica, se prezenta la perchezi?ie , ceilal?i ?ase prizonieri autoriza?i sa-?i vada
familia erau deja pregati?i. Unii treceau nca prin aceasta farsa, al?ii trecuser
a ?i a?teptau n cele mai diverse atitudini, sprijini?i de o masa mare sau plimbndu
-se prin camera, departe de limitele zonei de opera?iuni. La frontiera acestei z
one, nu departe de perete, era locotenent-colonelul Klimentiev, harna?at, drept,
stralucitor, ca un soldat de cariera nainte de parada. Musta?ile lui negre monol
itice ?i parul ntunecat exalau o mireasma puternica de apa de colonie.
Cu minile la spate, parea strain de toate, dar simpla lui prezen?a i silea pe supr
aveghetori sa-?i dubleze zelul n timp ce efectuau perchezi?ia.
La limita zonei vamale , Nerjin fu primit de bra?ele ntinse ale unuia dintre paznici
i cei mai chi?ibu?ari ?i ?fno?i, un anume Krasnogubenski, care, de la nceput, l int
eroga astfel:
Buzunarele dumneavoastra?
Nerjin se lepadase de mult de graba amabila pe care o manifesta prizonierii la v

ederea supraveghetorilor sau solda?ilor din escorta. Nu se obosi sa raspunda ?i

nu se grabi sa ntoarca pe dos buzunarele costumului de lna, n care parea dezorienta
t, ntoarse spre Krasnogubenski o privire adormita ?i departa pu?in bra?ele, lasndu
-l sa-i perchezi?ioneze buzunarele. Dupa cinci ani de nchisoare, dupa numeroase p
regatiri ?i numeroase perchezi?ii de acest tip, Nerjin nu mai vedea n acest exerc
i?iu o violen?a brutala, ca la nceput, amprenta unor degete murdare pe o inima ra
nita. Nu, starea lui de seninatate crescnda ?i luminoasa nu putea fi umbrita de n
imic din ceea ce se ntmpla cu trupul sau.
Krasnogubenski deschise port?igaretul oferit de Potapov, examinnd capatul de car
ton al fiecarei ?igari, ca sa vada daca nu era ceva ascuns acolo; pipai chibritu
rile din cutie ca sa se asigure ca nu acopereau nimic; palpa tivul batistei, pen
tru cazul n care ar fi fost cusut un obiect n el
examinarea buzunarelor nu descope
ri nimic n plus. Atunci, strecurndu-?i mna ntre tricou ?i vesta descheiata, l pipai n
tregime, de teama sa nu-i scape o ascunzatoare ntre piele ?i tricou sau ntre trico
u ?i plastron. Apoi se lasa n jos ?i, strngnd ntre mini un picior al lui Nerjin, l apa
sa de sus n jos, apoi trecu la celalalt picior. n timp ce Krasnogubenski statea ap
lecat, Nerjin vazu cu u?urin?a mi?carea gravorului-caligraf ?i n?elese motivul em
o?iei lui: n captivitate, gravorul acesta ?i descoperise talentul de romancier ?i n
cepuse sa scrie povestiri despre captivitatea sa n Germania, apoi despre ntlnirile
din celula, despre procese. Reu?ise, datorita so?iei sale, sa treaca de vama doua
sau trei nuvele de felul acesta, dar cui sa le ara?i, chiar ?i afara ? Trebuiau asc
unse ?i afara . Nu puteai sa le la?i la vedere,... Nu era imposibil sa iei cu tine
o buca?ica de hrtie scrisa. ntre timp, un prieten vechi, un prieten de familie, ci
tise aceste opere ?i o nsarcinase pe so?ia autorului sa-i transmita acestuia ca a
tta stapnire ?i putere expresiva nu se ntlneau des, nici la un Cehov. Acest elogiu l n
curajase foarte mult pe gravor.
Scrisese de curnd o povestire despre ntlnirea zilei, care i se parea superba. Dar a
vusese trac la vederea lui Krasnogubenski: ntorcndu-se, nghi?ise ghemotocul de hrtie
de carbon, pe care era gravata nuvela cu hieroglife microscopice. Acum murea de
ciuda ca ?i nghi?ise nuvela. Daca reu?ea s-o treaca?
Krasnogubenski i spuse lui Nerjin:
Papucii. Descal?a?i-va.
Nerjin puse un picior pe un taburet, descheie un pantof, l trimise la plimbare di
ntr-o lovitura, fara sa se ngrijoreze n privin?a traiectoriei, ?i scoase la iveala
o ?oseta gaurita. Krasnogubenski lua pantoful, l palpa n interior, ndoi talpa. Cu
fa?a tot impasibila, Nerjin abandona celalalt pantof, aratnd o alta ?oseta gaurit
a. Frapat poate de marimea gaurilor, Krasnogubenski nu mai avu banuieli n privin?
a ?osetelor ?i nu i ceru lui Nerjin sa le dea jos.
Nerjin se ncal?a la loc. Krasnogubenski aprinse o ?igara.
Locotenent-colonelul strmbase din nas vazndu-l pe Nerjin cum ?i trimitea la dracu'
papucii. Era o lipsa de respect deliberata fa?a de unul din supraveghetori. Daca
nu le lua apararea, risca sa-i vada pe de?inu?i lundu-se n piept chiar cu adminis
tra?ia penitenciarului. Klimentiev se cai pe data de bunatatea lui ?i ncepu sa-i
caute nod n papura lui Nerjin, ca sa-l lipseasca de vizita pe acest insolent care
, n loc sa se ru?ineze de statutul lui de criminal, parea sa se complaca.
Aten?ie! spuse el cu o voce austera, ?i cei ?apte de?inu?i, precum ?i cei ?apte
supraveghetori se ntoarsera spre el. Cunoa?te?i regulamentul? Nu trebuie sa trans
mite?i nimic rudelor. Nu trebuie sa primi?i nimic de la ele. Trebuie sa-mi da?i
mie toate coletele ?i numai mie. Nu trebuie sa vorbi?i nici despre munca, nici d
espre condi?iile de munca, nici despre condi?iile de via?a, nici despre folosire
a timpului, nici despre amplasarea Institutului. Sa nu cita?i nici un nume de fa
milie. Despre voi n?iva nu pute?i spune dect un lucru: ca va merge bine ?i ca nu a
ve?i nevoie de nimic.
Despre ce sa vorbim n cazul acesta? Striga unul dintre barba?i. Despre politica?
ntrebarea fiind lipsita de bun-sim?, Klimentiev nu se obosi sa raspunda.
Sa-?i aduci aminte de vina ta, l sfatui o alta voce, lugubra, ?i sa vorbe?ti desp
re cain?a.
E imposibil sa vorbe?ti despre instruc?ie, fiindca e confiden?iala, continua Kli
mentiev, descurajant, impasibil. Pune?i ntrebari despre familia voastra, despre c
opii. nca ceva: o dispozi?ie noua interzice de astazi sarutarile ?i strngerile de

mna.
?i Nerjin, care ramasese de ghea?a n timpul perchezi?iei, n fa?a neghiobiei instru
c?iunilor de care ?tia cum sa scape, vazu ro?u n fa?a ochilor cnd auzi de interzic
erea sarutarilor.
Nu ne vedem dect o data pe an, i striga el cu o voce ragu?ita lui Klimentiev, care
, voios, se ntoarse spre el, a?teptnd alte declara?ii la fel de scandaloase.
Lui Nerjin i se paru ca l auzea deja vocifernd:
Privat de vizita!
?i ?i nabu?i strigatul.
Vizita aceasta, anun?ata n ultimul minut, avea ceva pe jumatate ilegal ?i putea f
i anulata fara dificultate.
ntotdeauna exista un gnd de felul acesta care i reduce la tacere pe oameni atunci cn
d ar putea sa strige adevarul sau sa ceara dreptate.
Un prizonier vechi ca el putea sa-?i stapneasca mnia.
Fiindca nu se lovea de nici o rebeliune, Klimentiev adauga, punctual, imperturba
bil:
n cazul unui sarut, al unei strngeri de mna sau al altei infrac?iuni, vizita va fi
suspendata pe loc.
Dar so?ia mea nu ?tie nimic! O sa se arunce de gtul meu! spuse nflacarat gravorul.
Rudele vor fi prevenite ?i ele! riposta Klimentiev.
Regulamentul acesta nu are nici un precedent.
Intra n vigoare de azi nainte.
(Imbecilii! ?i indignarea lor imbecila! Ca ?i cum el ar fi avut de-a face cu reg
ulamentul prevazut de noile instruc?iuni!)
Durata vizitei?
?i daca vine mama, o s-o refuze?
Vizita dureaza treizeci de minute. Nu las sa treaca dect persoana men?ionata pe c
onvocare.
?i fiica mea n vrsta de cinci ani?
Pna la vrsta de ?aisprezece ani, copiii trebuie nso?i?i de adul?i.
?i la ?aisprezece?
Interzis. Mai sunt ntrebari? Ne mbarcam. ndrepta?i-va spre ie?ire.
Surprinzator! Nu i transportau n co?ul de salata, ca n ultimele da?i, ci ntr-un auto
buz mic, albastru.
Vehiculul a?tepta la u?a Statului Major. Trei supraveghetori, noi n aparen?a ?i t
ravesti?i n civil, cu palarie moale ?i minile n buzunarele ncarcate cu pistoale, pat
runsera primii n autobuz ?i se a?ezara n trei col?uri. Doi dintre ei aveau o alura
de boxeri n retragere, daca nu de gangsteri. Aveau ni?te paltoane de toata frumu
se?ea.
Chiciura matinala ncepea sa se topeasca. Nu nghe?a, nici nu se dezghe?a de-a binel
ea. Cei ?apte de?inu?i urcara n autobuz prin unica u?a deschisa n fa?a ?i se a?eza
ra.
Convoiul se sfr?ea cu patru supraveghetori n uniforma. ?oferul trnti u?a, nvrti cheia
n contact. Locotenent-colonelul urca ntr-un autoturism.