O pana oprise motorul co?ului cu salata care avea ca misiune transportarea de?

in
u?ilor la locul de vizita. Trebuira sa telefoneze, sa caute o solu?ie de schimb
?i ntrziasera vizibil. La ora unsprezece, cnd Nerjin, convocat la Laboratorul de ac
ustica, se prezenta la perchezi?ie , ceilal?i ?ase prizonieri autoriza?i sa-?i vada
familia erau deja pregati?i. Unii treceau nca prin aceasta farsa, al?ii trecuser
a ?i a?teptau n cele mai diverse atitudini, sprijini?i de o masa mare sau plimbndu
-se prin camera, departe de limitele zonei de opera?iuni. La frontiera acestei z
one, nu departe de perete, era locotenent-colonelul Klimentiev, harna?at, drept,
stralucitor, ca un soldat de cariera nainte de parada. Musta?ile lui negre monol
itice ?i parul ntunecat exalau o mireasma puternica de apa de colonie.
Cu minile la spate, parea strain de toate, dar simpla lui prezen?a i silea pe supr
aveghetori sa-?i dubleze zelul n timp ce efectuau perchezi?ia.
La limita zonei vamale , Nerjin fu primit de bra?ele ntinse ale unuia dintre paznici
i cei mai chi?ibu?ari ?i ?fno?i, un anume Krasnogubenski, care, de la nceput, l int
eroga astfel:
Buzunarele dumneavoastra?
Nerjin se lepadase de mult de graba amabila pe care o manifesta prizonierii la v
ederea supraveghetorilor sau solda?ilor din escorta. Nu se obosi sa raspunda ?i
nu se grabi sa ntoarca pe dos buzunarele costumului de lna, n care parea dezorienta
t, ntoarse spre Krasnogubenski o privire adormita ?i departa pu?in bra?ele, lasndu
-l sa-i perchezi?ioneze buzunarele. Dupa cinci ani de nchisoare, dupa numeroase p
regatiri ?i numeroase perchezi?ii de acest tip, Nerjin nu mai vedea n acest exerc
i?iu o violen?a brutala, ca la nceput, amprenta unor degete murdare pe o inima ra
nita. Nu, starea lui de seninatate crescnda ?i luminoasa nu putea fi umbrita de n
imic din ceea ce se ntmpla cu trupul sau.
Krasnogubenski deschise port?igaretul oferit de Potapov, examinnd capatul de car
ton al fiecarei ?igari, ca sa vada daca nu era ceva ascuns acolo; pipai chibritu
rile din cutie ca sa se asigure ca nu acopereau nimic; palpa tivul batistei, pen
tru cazul n care ar fi fost cusut un obiect n el
examinarea buzunarelor nu descope
ri nimic n plus. Atunci, strecurndu-?i mna ntre tricou ?i vesta descheiata, l pipai n
tregime, de teama sa nu-i scape o ascunzatoare ntre piele ?i tricou sau ntre trico
u ?i plastron. Apoi se lasa n jos ?i, strngnd ntre mini un picior al lui Nerjin, l apa
sa de sus n jos, apoi trecu la celalalt picior. n timp ce Krasnogubenski statea ap
lecat, Nerjin vazu cu u?urin?a mi?carea gravorului-caligraf ?i n?elese motivul em
o?iei lui: n captivitate, gravorul acesta ?i descoperise talentul de romancier ?i n
cepuse sa scrie povestiri despre captivitatea sa n Germania, apoi despre ntlnirile
din celula, despre procese. Reu?ise, datorita so?iei sale, sa treaca de vama doua
sau trei nuvele de felul acesta, dar cui sa le ara?i, chiar ?i afara ? Trebuiau asc
unse ?i afara . Nu puteai sa le la?i la vedere,... Nu era imposibil sa iei cu tine
o buca?ica de hrtie scrisa. ntre timp, un prieten vechi, un prieten de familie, ci
tise aceste opere ?i o nsarcinase pe so?ia autorului sa-i transmita acestuia ca a
tta stapnire ?i putere expresiva nu se ntlneau des, nici la un Cehov. Acest elogiu l n
curajase foarte mult pe gravor.
Scrisese de curnd o povestire despre ntlnirea zilei, care i se parea superba. Dar a
vusese trac la vederea lui Krasnogubenski: ntorcndu-se, nghi?ise ghemotocul de hrtie
de carbon, pe care era gravata nuvela cu hieroglife microscopice. Acum murea de
ciuda ca ?i nghi?ise nuvela. Daca reu?ea s-o treaca?
Krasnogubenski i spuse lui Nerjin:
Papucii. Descal?a?i-va.
Nerjin puse un picior pe un taburet, descheie un pantof, l trimise la plimbare di
ntr-o lovitura, fara sa se ngrijoreze n privin?a traiectoriei, ?i scoase la iveala
o ?oseta gaurita. Krasnogubenski lua pantoful, l palpa n interior, ndoi talpa. Cu
fa?a tot impasibila, Nerjin abandona celalalt pantof, aratnd o alta ?oseta gaurit
a. Frapat poate de marimea gaurilor, Krasnogubenski nu mai avu banuieli n privin?
a ?osetelor ?i nu i ceru lui Nerjin sa le dea jos.
Nerjin se ncal?a la loc. Krasnogubenski aprinse o ?igara.
Locotenent-colonelul strmbase din nas vazndu-l pe Nerjin cum ?i trimitea la dracu'
papucii. Era o lipsa de respect deliberata fa?a de unul din supraveghetori. Daca
nu le lua apararea, risca sa-i vada pe de?inu?i lundu-se n piept chiar cu adminis
tra?ia penitenciarului. Klimentiev se cai pe data de bunatatea lui ?i ncepu sa-i

caute nod n papura lui Nerjin, ca sa-l lipseasca de vizita pe acest insolent care
, n loc sa se ru?ineze de statutul lui de criminal, parea sa se complaca.
Aten?ie! spuse el cu o voce austera, ?i cei ?apte de?inu?i, precum ?i cei ?apte
supraveghetori se ntoarsera spre el. Cunoa?te?i regulamentul? Nu trebuie sa trans
mite?i nimic rudelor. Nu trebuie sa primi?i nimic de la ele. Trebuie sa-mi da?i
mie toate coletele ?i numai mie. Nu trebuie sa vorbi?i nici despre munca, nici d
espre condi?iile de munca, nici despre condi?iile de via?a, nici despre folosire
a timpului, nici despre amplasarea Institutului. Sa nu cita?i nici un nume de fa
milie. Despre voi n?iva nu pute?i spune dect un lucru: ca va merge bine ?i ca nu a
ve?i nevoie de nimic.
Despre ce sa vorbim n cazul acesta? Striga unul dintre barba?i. Despre politica?
ntrebarea fiind lipsita de bun-sim?, Klimentiev nu se obosi sa raspunda.
Sa-?i aduci aminte de vina ta, l sfatui o alta voce, lugubra, ?i sa vorbe?ti desp
re cain?a.
E imposibil sa vorbe?ti despre instruc?ie, fiindca e confiden?iala, continua Kli
mentiev, descurajant, impasibil. Pune?i ntrebari despre familia voastra, despre c
opii. nca ceva: o dispozi?ie noua interzice de astazi sarutarile ?i strngerile de
mna.
?i Nerjin, care ramasese de ghea?a n timpul perchezi?iei, n fa?a neghiobiei instru
c?iunilor de care ?tia cum sa scape, vazu ro?u n fa?a ochilor cnd auzi de interzic
erea sarutarilor.
Nu ne vedem dect o data pe an, i striga el cu o voce ragu?ita lui Klimentiev, care
, voios, se ntoarse spre el, a?teptnd alte declara?ii la fel de scandaloase.
Lui Nerjin i se paru ca l auzea deja vocifernd:
Privat de vizita!
?i ?i nabu?i strigatul.
Vizita aceasta, anun?ata n ultimul minut, avea ceva pe jumatate ilegal ?i putea f
i anulata fara dificultate.
ntotdeauna exista un gnd de felul acesta care i reduce la tacere pe oameni atunci cn
d ar putea sa strige adevarul sau sa ceara dreptate.
Un prizonier vechi ca el putea sa-?i stapneasca mnia.
Fiindca nu se lovea de nici o rebeliune, Klimentiev adauga, punctual, imperturba
bil:
n cazul unui sarut, al unei strngeri de mna sau al altei infrac?iuni, vizita va fi
suspendata pe loc.
Dar so?ia mea nu ?tie nimic! O sa se arunce de gtul meu! spuse nflacarat gravorul.
Rudele vor fi prevenite ?i ele! riposta Klimentiev.
Regulamentul acesta nu are nici un precedent.
Intra n vigoare de azi nainte.
(Imbecilii! ?i indignarea lor imbecila! Ca ?i cum el ar fi avut de-a face cu reg
ulamentul prevazut de noile instruc?iuni!)
Durata vizitei?
?i daca vine mama, o s-o refuze?
Vizita dureaza treizeci de minute. Nu las sa treaca dect persoana men?ionata pe c
onvocare.
?i fiica mea n vrsta de cinci ani?
Pna la vrsta de ?aisprezece ani, copiii trebuie nso?i?i de adul?i.
?i la ?aisprezece?
Interzis. Mai sunt ntrebari? Ne mbarcam. ndrepta?i-va spre ie?ire.
Surprinzator! Nu i transportau n co?ul de salata, ca n ultimele da?i, ci ntr-un auto
buz mic, albastru.
Vehiculul a?tepta la u?a Statului Major. Trei supraveghetori, noi n aparen?a ?i t
ravesti?i n civil, cu palarie moale ?i minile n buzunarele ncarcate cu pistoale, pat
runsera primii n autobuz ?i se a?ezara n trei col?uri. Doi dintre ei aveau o alura
de boxeri n retragere, daca nu de gangsteri. Aveau ni?te paltoane de toata frumu
se?ea.
Chiciura matinala ncepea sa se topeasca. Nu nghe?a, nici nu se dezghe?a de-a binel
ea. Cei ?apte de?inu?i urcara n autobuz prin unica u?a deschisa n fa?a ?i se a?eza
ra.
Convoiul se sfr?ea cu patru supraveghetori n uniforma. ?oferul trnti u?a, nvrti cheia

n contact. Locotenent-colonelul urca ntr-un autoturism.

CAPITOLUL XXXVI
Spre amiaza, Iakonov nu se mai bucura de tacerea catifelata, de lini?tea lacuita
din cabinetul sau. Se afla la Nr. 7 ?i se ocupa cu casatoria dintre clipper ?i vo
coder (ideea de a uni ntr-un singur dispozitiv aceste doua realizari rasarise de
diminea?a n creierul calculator al lui Marku?ev ?i fusese preluata de mul?i al?ii
, fiecare avnd o parere proprie despre proiect; singurii care se opusera fura Bobn
in, Priantcikov ?i Reutmann, dar nimeni nu-i asculta).
n biroul lui Iakonov se aflau Selivanovski, generalul Bulbaniuk, reprezentndu-l pe
Riumin, un locotenent cu numele Smolosidov, care lucra la Marfino ?i, n cele din
urma, de?inutul Rubin.
Locotenentul Smolosidov era un om neplacut. Chiar ?i cei care spun ca exista cev
a bun n fiecare fiin?a nsufle?ita ar fi avut probleme daca ar fi ncercat sa gaseasc
a o confirmare a credin?ei lor n privirea de plumb care nu rdea niciodata sau n cut
a mohorta ?i dizgra?ioasa a buzelor sale groase. Func?iile pe care le ocupa ntr-un
laborator din Marfino erau dintre cele mai modeste: cu pu?in superior unui mont
ator radio, primea solda ultimei feti?cane din personal, cam doua mii de ruble p
e luna. Este adevarat ca facea rost de nca o mie ciupind de la Institut ?i vnznd pe
pia?a neagra piese radio care nu se gaseau n comer?, dar nimeni nu credea ca sit
ua?ia ?i resursele sale se limitau la aceste aparen?e.
Externii din ?ara?ka se temeau de el ?i la fel sim?eau ?i prietenii care jucau vol
ei cu el. Era atroce fa?a aceasta pe care nimic nu putea aprinde un sentiment si
ncer. Era atroce ncrederea speciala pe care i-o acorda comandamentul. Unde traia?
Avea o casa? O familie? Nu se invita la colegii sai ?i nu mparta?ea nici o place
re cu ei dincolo de ie?irea Institutului. Nu se ?tia nimic despre via?a lui, n af
ara de cele trei decora?ii pentru fapte de razboi aga?ate de pieptul lui ?i de m
arturisirea care i scapase ntr-o zi, din impruden?a ?i laudaro?enie: nregistrase fi
ecare cuvnt pronun?at de un anume mare?al foarte cunoscut. Cnd fu ntrebat cum reu?i
se, raspunse ca fusese ata?at personal la acest mare?al, ca un radio.
Cnd trebui sa numeasca un extern care sa supravegheze magnetofonul ?i banda lui de
foc ?i mister, ministerul raspunse printr-un ordin: Smolosidov!
n prezent, Smolosidov dispunea de magnetofonul sau, a?ezat pe o masu?a lacuita, n
timp ce generalul Bulbaniuk, al carui cap parea un cartof monstruos dezvoltat, c
u excrescen?ele nazale ?i auriculare, declara:
Sunte?i un de?inut, Rubin. Dar a?i fost comunist ?i poate o sa redeveni?i comuni
st ntr-o zi.
Sunt ?i acum! ar fi vrut sa strige Rubin, dar era degradant sa-i furnizeze asemene
a probe unui Bulbaniuk.
A?a ca guvernul sovietic ?i organele noastre cred ca pot avea ncredere n dumneavoa
stra. Magnetofonul acesta va va ngadui sa auzi?i un secret de stat de importan?a
planetara. Speram ca ne ve?i ajuta sa punem mna pe nemernicul care vrea ca patria
lui sa tremure n fa?a celor care flutura bomba atomica. Nu mai trebuie sa men?io
nam ca, la cea mai nensemnata tentativa de dezvaluire a acestui secret, o sa fi?i
suprimat. E clar?
E clar, spuse sec Rubin, care se temea mai ales sa nu-l mpiedice sa se apropie de
aceasta banda. Fiindca renun?ase de mult timp la orice fericire personala, Rubi
n traia via?a umanita?ii de parca ar fi fost via?a familiei lui. Banda aceasta p
e care n-o ascultase nca l preocupa ca o problema personala.
Smolosidov deschise aparatul.
n tacerea cabinetului se auzi, u?or alterat de parazi?i, dialogul dintre american
ul nendemnatic ?i rusul ncol?it.
Rubin scruta ?esatura bal?ata care acoperea difuzorul, de parca ar fi vrut sa de
scopere fa?a unui du?man. Cnd avea aceasta privire hotarta, fa?a i se ncorda ?i dev
enea cruda. Nimeni nu s-ar fi gndit sa ceara ndurare de la un asemenea om.
Dupa cuvintele:
Cine sunte?i, prezenta?i-va...
Rubin, cel care se sprijini de spatarul fotoliului, era cu totul alt om. Uita de

prezen?a grada?ilor, uita ca stelele de maior nu mai straluceau de mult pe unif

orma lui. ?i aprinse ?igara ?i comanda scurt:
Fie. Lua?i-o de la capat.
Smolosidov derula banda.
Taceau cu to?ii. Sim?eau cum le ie?ea foc prin pori.
Rubin fuma, mestecnd ?i turtind capatul ?igarii. Era nca ntr-o stare de plenitudine
?i nsufle?ire. Degradat, dezonorat, putea totu?i sa se faca util. Avea ocazia sa
munceasca cu toate puterile pentru scumpa lui Istorie! O sa reintre n rnduri! O s
a ia din nou armele pentru Revolu?ia mondiala!
Ca un buldog morocanos, Smolosidov se apleca deasupra magnetofonului. Vanitosul
Bulbaniuk, a?ezat n fa?a biroului uria? al lui Anton, ?i prinsese n mini capul de tu
bercul, iar excedentul fanoanelor i ie?ea printre degete. Cnd? Cum putuse sa proli
fereze aceasta rasa de pachiderme satisfacute? Se nascuse oare din buruienile ngmf
arii comuniste? Trebuia sa-i vezi pe tovara?ii de altadata, cu spirit viu, agil!
Cum de cazuse tot aparatul ?i ramasese n minile acestor oameni, care nu se iubeau
dect pe ei ?i l mpingeau spre prapastie?
Fiin?ele acestea l scrbeau pe Rubin, ar fi vrut sa nu le priveasca ?i visa sa le a
runce n aer, chiar n acest birou, cu o grenada!
Dar mprejurarile voiau ca, obiectiv, la aceasta rascruce a Istoriei, sa fie ei fo
ndatorii puterii for?elor istorice pozitive: dictatura proletariatului, patria p
ersonificata.
Trebuia sa-?i nabu?i sentimentele! ?i sa-i aju?i!
Ni?te animale asemanatoare, dar apar?innd de direc?ia politica a armatei, l arunca
sera pe Rubin n nchisoare, fiindca nu puteau sa se mpace cu talentul ?i onestitatea
lui. Mncai la fel de porcini, de la nalta Curte Militara, aruncasera la gunoi, cu
zece ani n urma, o duzina de cereri n care Rubin ?i demonstra inocen?a.
Trebuia sa se ridice deasupra unui destin nefericit! Sa salveze idealul. Sa salv
eze drapelul.
Sa slujeasca politica progresului.
Banda ajunse la capat.
Rubin suci gtul chi?tocului, l neca n scrumiera ?i, for?ndu-se sa nu se uite dect la S
elivanovski, care avea un aer perfect convenabil, spuse:
E bine. O sa ncercam. Dar daca nu ave?i n vedere nici un suspect, cum o sa facem?
Nu putem totu?i sa nregistram to?i moscovi?ii. Cu ce sa comparam asta?
Bulbaniuk l lini?ti:
Am prins patru indivizi, aproape de un telefon public. Dar nu cred ca sunt ei. n
Ministerul Afacerilor Interne, cinci persoane ar putea fi la curent. i lasam la o
parte pe Gromiko, binen?eles, ?i pe nca c?iva. Pe cei cinci i-am notat aici. Fara
nici o rela?ie, fara grade, fara func?iile pe care le ocupa, ca sa nu ezita?i sa
acuza?i pe unul sau pe altul.
i ntinse o foaie din carne?elul sau. Pe ea figurau:
1. Petrov
2. Siagoviti
3. Volodin
4. ?cevronok
5. Zavarzin.
Rubin citi lista ?i vru s-o pastreze.
Nu, nu, spuse repede Selivanovski. Lista aceasta trebuie sa ramna n minile lui Smol
osidov.
Rubin o napoie. Precau?ia aceasta nu l umilise, l amuzase. Ca ?i cum cele cinci num
e nu ar fi fost deja gravate n memoria lui, cu litere de foc: Petrov! Siagoviti!
Volodin! ?cevronok! Zavarzin! Lungul sau trecut de lingvist i era att de familiar n
ct descoperise pe loc etimologia acestor nume: astfel, Siagoviti nsemna mergnd cu pa
?i mari ?i ?cevronok era o altera?ie de la Javoronok , ciocrlie.
V-a? ruga, spuse el sec, sa mi-i nregistra?i pe to?i cinci vorbind la telefon.
O sa primi?i banda mine.
Altceva: spune?i-mi vrsta fiecaruia ?i...
Rubin reflecta -...lista limbilor pe ca
re le cunoa?te.
De acord, aproba Selivanovski. ?i eu m-am ntrebat de ce nu a folosit o limba stra
ina. Bizar pentru un diplomat! Daca e o simulare?

Ar fi putut sa puna un nenorocit sa-i faca comisionul acesta, spuse Bulbaniuk la

snd sa-i cada mna flasca.
Sa ncredin?eze asta altcuiva?...
Trebuie sa aflam ct mai repede, explica Bulbaniuk, daca criminalul face parte din
cei cinci. Daca nu, o sa prindem al?i cinci ?i apoi al?ii!
Rubin l asculta ?i facu o mi?care spre magnetofon.
O sa am nevoie constant de aceasta banda, ncepnd de astazi.
O sa fie ncredin?ata locotenentului Smolosidov. O sa vi se pregateasca un loc spe
cial n sectorul ultrasecret.
Se pregate?te acum un loc, spuse Smolosidov. Experien?a l nva?ase pe Rubin ca, dac
a exista un cuvnt care trebuia evitat, acela era redutabilul cnd , care aducea conced
ierea. ?tia ca avea de lucru o saptamna ?i chiar doua, ?i daca trebuia sa ia la rn
d tot personalul, luni de zile. Daca i-ar fi ntrebat pe ?efi: Pentru cnd va trebuie
? ar fi primit raspunsul: Pentru mine diminea?a . Se informa:
Cu cine pot sa vorbesc despre aceasta misiune? Selivanovski schimba o privire cu
Bulbaniuk ?i raspunse:
Exclusiv cu maiorul Reutmann. Cu Foma Gurianovici. ?i cu ministrul n persoana.
Bulbaniuk l ntreba:
Va aminti?i de avertizarea mea? Trebuie s-o repet? Fara sa fie rugat, Rubin se r
idica ?i, cu ochii aproape nchi?i, l privi pe general ca pe un obiect lipsit de im
portan?a.
Trebuie sa ma gndesc, declara el, ca n culise. Nimeni nu vazu nici un inconvenient
.
Cu trasaturile ntunecate, parasi biroul, trecu prin fa?a responsabilului de garda
al Institutului fara sa observe vreun suflet viu ?i cobor scara cu covor ro?u.
Trebuia sa-l bage ?i pe Gleb n acest grup nou. Cum sa lucreze fara sfaturi?... Pr
oblema promitea sa fie arzatoare. Analiza vocilor nu vazuse nca lumina zilei. La
stadiul primei clasari. ncercare de terminologie.
Febra cercetarii ?tiin?ifice se trezea n el.
Era vorba despre crearea unei noi discipline: arta de a descoperi un criminal cu
ajutorul unei amprente vocale.
Pna atunci se folosisera amprentele digitale. Se vorbea despre dactiloscopie, al
tfel spus examinarea degetelor. ?tiin?a aceasta avea nevoie de secole ca sa se r
ealizeze.
?tiin?a noua se va intitula vnarea vocilor n vocabularul lui Sologdin, iar n mod cure
nt, fonoscopie. ?i trebuia sa fie pusa pe picioare n cteva zile.
Petrov. Siagoviti. Volodin. ?cevronok. Zavarzin.