14 NOIEMBRIE, 1.33 A.M.

BRITISH MUSEUM
LONDRA, ANGLIA
Harry Masterson avea sa fie mort n treizeci de minute.
Daca ar fi stiut asta si-ar fi fumat ultima tigara pna la filtru. O stinse nsa, tu
rtind-o dupa numai trei fumuri si-si ndeparta norul de fum din jurul fetei. Daca
ar fi fost prins fumnd n afara camerei de odihna a paznicilor, ar fi fost facut cu
ou si cu otet de nemernicul de Fleming, seful pazei muzeului. Harry se afla dej
a n vizorul lui pentru ntrzierea de doua ore nregistrata la schimbul de saptamna trec
uta.
Harry njura printre dinti si-si baga n buzunar tigara stinsa. Avea s-o termine n ur
matoarea pauza adica, daca aveau pauza n noaptea asta.
Un tunet rasuna strapungnd peretii de caramida. Furtuna de iarna, cu tunete si fu
lgere, lovise chiar dupa miezul noptii, initial cu un ropot de grindina, urmat d
e un potop de ploaie care ameninta sa ia Londra pe sus si s-o verse n Tamisa. Ful
gerele bntuiau pe cer n forme liniare de la un orizont la altul. Potrivit spuselor
meteorologului de la BBC, era una dintre cele mai cumplite furtuni cu descarcar
i electrice de mai bine de zece ani ncoace. Jumatate de oras ramasese complet n be
zna, coplesita de un spectaculos baraj de fulgere.
Si, dupa cum i harazise soarta lui Harry, jumatatea sa de oras era cea cufundata n
bezna, incluznd British Museum de pe Great Russell Street. Chiar daca aveau gene
ratoare de curent electric de rezerva, ntreaga echipa de paza fusese chemata la s
erviciu pentru protejarea suplimentara a bunurilor muzeului. Acestia aveau sa aj
unga n urmatoarea jumatate de ora. nsa Harry lucra n schimbul de noapte si era n tur
a cnd se oprise curentul. Si, desi camerele video de supraveghere nca mai erau ope
rationale pe reteaua de urgenta, Fleming le ordonase lui si celorlalti paznici d
in tura sa patruleze n stare de alerta cei patru kilometri de coridoare ai muzeul
ui.
Asta nsemna sa mearga separat.
Harry si scoase lanterna si-o ndrepta nspre coridor. Ura sa faca ronduri noaptea, a
tunci cnd muzeul era cufundat n bezna. Singurele lumini veneau de afara, prin geam
uri, de la stlpii de iluminat stradal. nsa acum, din cauza caderii de tensiune, ch
iar si acele lumini se stinsesera. Umbrele macabre ale noptii erau mprastiate doa
r de beculetele rosii ale lampilor de veghe de voltaj scazut.
Harry avusese nevoie de o doza mica de nicotina pentru a-si face curaj, nsa nu pu
tea sa mai amne sa-si duca la bun sfrsit misiunea. Fiind ultimul pe lista paznicil
or din schimbul de noapte, fusese desemnat sa verifice holurile aripii de nord,
cel mai ndepartat punct din reteaua lor subterana de paza. nsa asta nu nsemna ca nu
putea s-o ia pe scurtatura. Prin urmare, facu stnga-mprejur si se ndrepta spre us
a care dadea n Curtea Reginei Elisabeta a II-a.
Aceasta curte centrala, ntinsa pe aproape un hectar, era nconjurata de cele patru
aripi ale British Museum. Chiar n centrul sau se nalta Sala de lectura circulara,
cu cupola din arama, una dintre cele mai valoroase biblioteci din lume. Pe deasu
pra, ntreaga curte de 0,8 hectare fusese acoperita de o cupola gigantica, avnd pan
ouri triunghiulare, proiectata de Foster & Partners, crend astfel cea mai mare pi
ata acoperita din Europa.
Folosindu-si cheia de acces, Harry se apleca si patrunse n spatiul imens. La fel
ca restul muzeului, curtea era cufundata n ntuneric. Ploaia rapaia pe acoperisul d
e sticla de deasupra. Cu toate acestea, ecoul pasilor lui Harry reverbera prin s
patiul deschis al curtii. Un alt fulger sfsie cerul. Acoperisul, mpartit ntr-o mie
de ochiuri de geam triunghiulare, se lumina brusc, dupa care ntunericul se astern
u iarasi peste muzeu, acoperindu-l odata cu ploaia.
Urma un tunet, pe care-l resimti adnc n piept. Acoperisul zangani si el. Harry se
ghemui usor, temndu-se ca ntreaga structura avea sa se prabuseasca peste el.
Traversa curtea si se ndrepta spre aripa de nord. Ocoli zona centrala a bibliotec
ii. Afara fulgera din nou, luminnd locul pentru cteva momente. Niste statui uriase

, pierdute n bezna, aparura ca din neant. Leul din Cnidos si nalta coama lnga capul
enorm al unei statui din Insula Pastelui. Dupa care fulgerul disparu si ntunericu
l nghiti totul n jur.
Harry simti un fior, iar pielea i se facu ca de gaina.
Mari pasul. njura printre dinti la fiecare miscare.
Mama ma-sii de treaba
njuratura l ajuta sa se calmeze.
Ajunse la usile aripii de nord si se strecura nauntru, unde-l ntmpina mirosul famil
iar de mucezeala si amoniac. Se simtea mai bine, acum ca era din nou nconjurat de
ziduri solide. si plimba raza lanternei de-a lungul coridorului lung. Desi nu pa
rea sa lipseasca nimic, i se cerea sa verifice fiecare galerie a acestei aripi. s
i facu un calcul rapid. Daca se grabea, putea sa-si termine rondul astfel nct sa a
iba timp suficient sa mai traga cteva fumuri din tigara. ncurajat de perspectiva u
nei noi doze de nicotina, o lua n jos pe hol, cu fasciculul luminos al lanternei n
dreptat n fata.
Aripa de nord devenise gazda expozitiei aniversare a muzeului, o colectie etnogr
afica exhaustiva, care-si propusese sa ilustreze realizarile omenirii de-a lungu
l epocilor si cuprinznd toate culturile. Asemenea galeriei egiptene cu mumiile si
sarcofagele sale. Trecu repede pe lnga diferite galerii: Celtica, Bizantina, Rus
easca, Chinezeasca. Fiecare set de camere era blocat printr-un grilaj de siguran
ta. Odata cu ntreruperea curentului nsa, usile se deschisesera automat, n cele din
urma, se vazu si capatul coridorului. Majoritatea colectiilor din galerii erau g
azduite aici numai temporar, fiind transferate de la Museum of Mankind pentru sa
rbatoare aniversara. nsa, din cte-si amintea Harry, galeria din capat fusese dinto
tdeauna aici. Gazduia exponatele arabe ale muzeului, o colectie de antichitati n
epretuite din Peninsula Arabica. Galeria fusese data n folosinta de o familie car
e o sponsorizase, o familie care se mbogatea de pe urma afacerilor cu petrol din
regiune. Se spunea ca donatiile menite mentinerii n permanenta a unei asemenea ga
lerii la British Museum se ridicau pna la cinci milioane de lire pe an.
O astfel de daruire era demna de tot respectul.
Sau poate ca nu.
Pufnind cu gndul la risipirea prosteasca a unei asemenea sume de bani, Harry si pl
imba spotul luminos al lanternei de-a lungul placii de bronz, gravate, aflate de
asupra usii de la intrare: GALERIA KENSINGTON. De asemenea cunoscuta si ca The Bi
tch s Attic 1.
Cu toate ca Harry n-o cunoscuse pe Lady Kensington, din discutiile purtate cu co
legii, era clar ca orice semn de desconsiderare a galeriei sale
praf pe una dint
re vitrine, o eticheta de prezentare cu o pata pe ea, un obiect din antichitate
amplasat necorespunzator atragea dupa sine cele mai severe observatii. Galeria e
ra proiectul ei personal, caruia i acordase o atentie speciala si nimeni nu rezis
tase n fata furiei sale. Unii chiar si pierdusera slujbele n urma valurilor facute
de ea; asa stateau lucrurile pna si cu un fost director.
Aceasta neliniste l facu pe Harry sa mai zaboveasca pret de cteva minute n fata gri
lajului de siguranta al galeriei. si plimba lanterna n jurul camerei de la intrare
mult mai mult dect o facea de obicei. Din nou, din cte-si putea da seama, totul e
ra n ordine.
Cnd dadu sa plece, observa o miscare. ntepeni, cu lanterna ndreptata n jos, spre par
doseala.
ntr-una dintre ncaperile mai ndepartate ale Galeriei Kensington, o lumina albastrui
e ratacea ncetisor, lasnd n urma umbre.
O alta lanterna mai era cineva n galerie
Harry simti cum inima i batea n gt. O spargere. Se sprijini de peretele din apropie
re. Degetele cautara cu disperare statia radio. Prin ziduri, tunetul reverbera,
sonor si profund.
Mnui cu stngacie statia.
Am un posibil intrus, aici, n aripa de nord. Spuneti-mi ce sa fac, va rog.
Astepta raspuns din partea sefului de tura. Poate ca Gene Johnson era un dobitoc
, nsa fusese ofiter n rndurile RAF2. Stia n ce rahat se afla.
Vocea barbatului i raspunse la apel, nsa ntreruperile i mncara majoritatea cuvintelor
, ca urmare a interferentelor provocate de descarcarile electrice.

 posibil esti sigur? Asteapta pna cnd sunt grilajele asigurate?

Harry se holba n spate la grilajele de securitate lasate n jos. Binenteles ca ar fi
trebuit sa verifice daca fusesera fortate. Fiecare galerie avea o singura intra
re care dadea n coridor. Singura cale de a mai patrunde n acele sali era printr-un
a dintre ferestrele de sus, nsa acestea erau prevazute cu sisteme de alarma mpotri
va intrarii prin efractie. Si, desi furtuna pusese la pamnt alimentarea cu energi
e electrica, generatoarele de rezerva mentinusera reteaua de securitate conectat
a. Nici un fel de alarma nu se nregistrase la postul central de comanda.
Harry si imagina ca Johnson deja comuta camerele de supraveghere, trecnd rapid pri
n aceasta aripa, napustindu-se asupra Galeriei Kensington. ndrazni sa mai arunce
o privire catre suita de cinci camere. Lumina continua sa straluceasca n adncurile
galeriei. Nu parea sa aiba tinta, ca n cazurile cnd era folosita de un hot. Verif
ica rapid grilajul de siguranta. ncuietoarea sa electronica afisa o luminita verd
e. Nu fusese fortata.
Se uita din nou la lumina stralucitoare. Poate ca nu era dect lumina farurilor un
ei masini n trecere, lumina ce se reflecta prin geamurile galeriei.
Vocea lui Johnson n statie, ntretaiata, l facu sa tresara.
N-am prins nimic pe camera vi Camera cinci a murit. Rami aco ceilalti sunt pe drum.
Restul cuvintelor disparura n eter, ciuntite de descarcarile electrice de-afara.
Harry ramase lnga grilaj. Ceilalti paznici aveau sa-i sara n ajutor. Si daca nu er
a nici un intrus? Daca nu erau dect niste faruri care maturau perimetrul? Deja se
avea la cutite cu Fleming. Tot ceea ce-i mai trebuia era sa se faca de rs.
Risca si-si ridica lanterna.
Hei tu, de-acolo! striga el.
Se gndise c-o sa para autoritar, nsa vocea i se auzi mai mult ca un scncet jalnic s
i neplacut.
Momentan, nu percepu nici o schimbare n modul n care se plimba lumina de colo-colo
, parnd ca se ndrepta si mai n mult n strafundurile galeriei
nu sub imboldul panicii
, ci doar cu un ritm lent, serpuitor. Nici un hot nu putea sa aiba atta tupeu.
Harry se aseza n fata ncuietorii electronice a grilajului si-si folosi cheia de ac
ces ca s-o deschida. mpinse grilajul suficient de sus ca sa se poata strecura n pa
tru labe si intra n prima sala. Se ndrepta de spate si ridica lanterna din nou. Re
fuza sa se rusineze de panica sa de moment. Ar fi trebuit sa investigheze mai am
anuntit nainte sa dea alarma.
nsa raul fusese facut. Cel mai bun lucru pe care putea sa-l faca era sa salveze p
utin situatia lamurind misterul de unul singur.
Striga din nou, ca sa fie sigur:
Serviciul de paza! Nu misca!
Strigatul sau n-avu nici un efect. Lumina continua sa avanseze ntr-un ritm sustin
ut, dar serpuitor, nspre adncul galeriei.
Se uita napoi spre grilaj. Colegii lui aveau sa apara ntr-un minut.
La dracu , murmura printre dinti.
Intra grabit n galerie, urmarind lumina, hotart sa-i afle cauza nainte sa soseasca
si ceilalti.
Abia aruncnd o privire, trecu de comorile de o valoare nepretuita si de o importa
nta eterna: vitrine de sticla adapostind tablite de argila din epoca regelui asi
rian Assurbanipal; statui greoaie de piatra datnd dinaintea persilor; sabii si ar
me din fiecare epoca; piese din fildes fenician apartinnd regilor si reginelor an
tice; chiar pna si o prima varianta tiparita din O mie si una de nopti sub titlul
sau original, Moralistul oriental.
Harry continua sa cerceteze salile, trecnd de la o dinastie la alta din timpul Cr
uciadelor pna la nasterea lui Hristos, de la vremurile de glorie ale lui Alexandr
u cel Mare pna la epocile Regelui Solomon si ale Reginei din Saba.
n cele din urma, ajunse n cea mai ndepartata ncapere, una dintre cele mai mari. Cont
inea obiecte de mare interes pentru un naturalist, toate din regiunea respectiva
: pietre rare si bijuterii, ramasite fosilizate, unelte din Neolitic.
Sursa de lumina. n mijlocul camerei cu cupola, un glob de jumatate de metru de lu
mina albastruie plutea alene de-a lungul ncaperii. Plpia si licarea, iar suprafata
sa parea sa fie alimentata de o vapaie de-un albastru stralucitor, ce varia cons
tant.

n timp ce Harry se holba la el, globul trecu printr-o vitrina de sticla ca si cum
ar fi fost facuta din aer. Rmase buimac. Un miros de sulf i ajunse la nari, revar
sndu-se din bulgarele de lumina azurie.
Globul se rostogoli peste una dintre luminile rosii de veghe si o scurtcircuita
cu un sunet distinct. Zgomotul l surprinse pe Harry si-l facu sa se dea un pas nap
oi.
Acelasi destin probabil ca-l avusese si camera de supraveghere numarul cinci din
ncaperea din spatele sau. Arunca rapid o privire spre camera din aceasta ncapere.
O lumina rosie stralucea deasupra ei. nca mai functiona.
Ca si cum ar fi observat ce-i atrasese atentia, Johnson reveni n statia radio. Nu
se stie de ce acum nu mai existau interferente.
Harry, poate ca-i mai bine sa iesi de-acolo!
Ramase tintuit locului, jumatate de frica, jumatate de uimire, n plus, chestia as
ta fenomenala se ndeparta de el, plutind spre coltul ntunecat al ncaperii.
Aura stralucitoare a globului lumina o bucata de metal din interiorul unui cub