CAPITOLUL XXXVII

Nerjin se a?ezase pe un scaun capitonat de lnga fereastra ?i, cu spatele sprijini

t de un spatar confortabil, se abandona ruliului, att de placut la nceput. Lnga el,
pe o banca de doua locuri, se a?ezase Ilarion Pavlovici Gherasimovici, fizician
specializat n optica, barbat de talie modesta ?i umeri ngu?ti, cu aerul acela de
intelectual rafinat ?i chiar cu faimosul lornion, marca de fabrica a spionilor d
e pe afi?ele noastre.
S-ar putea crede ca m-am obi?nuit cu orice, i marturisi Nerjin n ?oapta. Pot sa ma
a?ez cu fundul gol n zapada, fara mare neplacere, ?i cu douazeci ?i cinci de oam
eni ntr-un compartiment, ?i cu escorta militara care scotoce?te prin valize, n fon
d, nimic nu ma necaje?te, nu ma face sa-mi ies din pepeni. Singurul fir de via?a
care mi leaga inima de afara ?i care nu vrea sa moara cu nici un pre? este iubirea
so?iei mele. Nu suport sa fie atinsa. O jumatate de ora de vizita pe an ?i nu t
rebuie sa o sarut? Nemernicii, ce bobrnace ne fac sa ncasam pentru a ob?ine o ntlnir
e!
Gherasimovici ?i uni sprncenele fine, care se ncruntau dureros chiar ?i atunci cnd s
e gndea la scheme inocente de fizica.
Aparent, raspunse el, nu exista dect o modalitate de a ramne invulnerabil, sa omor
i n tine toate legaturile ?i sa-?i nabu?i toate dorin?ele.
Acest Gherasimovici sosise de cteva luni la Marfino ?i Nerjin nu avusese timp sal cunoasca prea bine. Dar, inexplicabil, omul i placea.
Nu-?i continuara discu?ia ?i se cufundara n tacere: drumul care duce spre regasir
ile de o clipa este un eveniment prea mare n via?a unui prizonier. Atunci vine vr
emea sa treze?ti sufletul drag ?i uitat, a?ipit n mormntul lui. Vremea sa sco?i la
iveala amintiri care nu au loc n via?a cotidiana. Aduni sentimente ?i gnduri dint
r-un an, sau din mai mul?i ani, ca sa le infuzezi n aceste scurte minute de ntlnire
cu fiin?a iubita.
Autobuzul se opri n fa?a postului de garda. Sergentul de serviciu se ca?ara pe s
cara, se strecura pe portiera ?i, de doua ori, numara cu privirea prizonierii la
ie?ire (supraveghetorul-?ef notase n prealabil ie?irea celor ?apte capete). Apoi
se strecura sub vehicul, verifica daca nu era cineva suspendat de resorturi (un
de nici cel mai agil spiridu? nu s-ar fi putut men?ine mai mult de un minut) ?i
se ntoarse la post. Numai atunci se deschise prima, apoi a doua u?a. Autobuzul tr
ecu linia magica ?i, ?u?otind voios cu toate pneurile, se angaja pe pietri?ul de
pe drumul Monseniorului, ndreptndu-se spre Gradina Botanica.
Numai marea taina care nconjura baza de la Marfino le aducea zekilor asemenea pli
mbari cu ocazia vizitelor: rudele care veneau n vizita nu trebuiau sa ?tie unde l
ocuiau mor?ii lor vii, daca facusera o suta de kilometri sau ie?isera de pe poar
ta Sfntului Mntuitor1, daca veneau de la aeroport sau dintr-o alta lume. Nu vedeau
dect ni?te barba?i cu minile albe, bine hrani?i, bine mbraca?i, cu un zmbet trist ?
i care le spuneau ca nu, nu aveau nevoie de nimic.
Aceste ntrevederi semanau cu stelele din Antichitatea greceasca, pe care figurau
defunctul ?i cei vii care i nal?asera monumentul. Cu toate acestea, pe stela, o ma
rgine ngusta separa lumea aceasta de cea de dincolo. Cei vii l priveau pe cel mort
cu tandre?e, n timp ce el privea spre Hades cu ochi care nu erau nici veseli, ni
ci tri?ti, ci doar transparen?i, fiindca vazusera prea multe.
Nerjin se ntoarse ca sa vada de sus, dintr-un unghi din care nu putea privi nicio
data, edificiul n care traiau ?i munceau, caramizile ntunecate ale seminarului ?i
cupola lui ca un balon ruginit, ntunecata, suspendata deasupra frumosului lor dor
mitor n semiluna, ncununata de tumul acela hexagonal, pe care ru?ii de demult l num
eau cesterik. De-a lungul fa?adei sudice, cea care adapostea Laboratorul de acus
tica, ?i Nr. 7, ?i biroul de studii, ?i biroul lui Iakonov, ?iruri egale de fere
stre ermetice prezentau privirii o regularitate imperturbabila, iar mahalagiii s
au cei care se plimbau n parcul Ostankino nu-?i puteau imagina cte vie?i ?i cte ela
nuri nimicite, cte pasiuni exuberante ?i cte secrete de stat erau adunate, comprim
ate, nlan?uite ?i nimicite n edificiul acesta solitar ?i desuet din mahalaua lor.

Chiar ?i n interior, totul era nvaluit n mister ?i nici un dormitor nu ?tia nimic d
espre cel de alaturi. Nici vecinul despre vecinul sau. A?a cum delega?ii opera?io
nali nu ?tiau nimic despre aceste femei, despre cele douazeci ?i doua de colabora
toare, despre externe , femei smintite, fecioare nebune, care intrau pe por?ile aus
tere ale cladirii, a?a cum nici ele nu ?tiau nimic una despre alta, numai cerul
putea sa ?tie - ?i istoria de dupa el - ca aceste douazeci ?i doua de femei, n ci
uda amenin?arii sabiei ascu?ite, a instruc?iunilor plictisitoare, ?i gasisera toa
te aici o afec?iune secreta, un barbat pe care l sarutau, pe care l iubeau n taina
sau de care le era mila ?i pe care l puneau n legatura cu familia lui.
Deschizndu-?i port?igaretul purpuriu, Gleb ncepu sa fumeze cu placerea aceea pe ca
re ?i-o provoaca ?igarile aprinse ntr-un moment excep?ional.
?i de?i amintirea Nadiei i pusese stapnire pe gnduri ?i i devora trupul, surprins cu
voluptate de mersul autobuzului, nu cerea dect sa mearga a?a la nesfr?it, la nesfr
?it... Daca ar fi putut opri timpul, iar autobuzul sa mearga, sa mearga, sa mear
ga pe drumul acesta albit, brazdat de urmele negre ale pneurilor, de-a lungul pa
rcului, printre ramurile cu man?oane de chiciura, printre copii... Nerjin nu mai
auzise glasuri de copii de la nceputul razboiului. Solda?ii ?i prizonierii nu au
ocazia sa auda adesea glasuri de copii.
Nadia ?i Gleb nu petrecusera mpreuna dect un singur an, unic. Un an cu ghiozdanele
n mna. Amndoi studen?i n anul cinci, anul diplomei finale ?i al examenelor.
Apoi, dintr-odata, razboiul.
Ceilal?i, acum, aveau copii, att de caraghio?i pe picioru?ele lor micu?e. Ei nu..
.
Un baie?el vru sa treaca drumul. Ca sa-l evite, ?oferul nvrti brusc volanul. Micu?
ul, nspaimntat, se opri ?i ?i duse manu?a albastra la fe?i?oara mpurpurata.
?i Nerjin, care, n ani de zile, nu se gndise niciodata la asta, n?elese cu claritat
e ca Stalin i furase copiii pe care i-ar fi putut avea cu Nadia. Dupa ispa?irea p
edepsei, chiar daca ar trai mpreuna, so?ia lui va avea treizeci ?i ?ase de ani, p
oate chiar patruzeci. Prea trziu pentru a fi mama...
Lasnd la stnga palatul Ostankino ?i la dreapta ele?teul acoperit de patinatori mic
i ?i colora?i, autobuzul se nfunda n ni?te stradu?e nguste ?i ncepu sa vibreze n cont
act cu pavajul.
Cnd se descriu nchisorile, se staruie mereu asupra ntunericului ?i ororilor. Nu e m
ai rau oare atunci cnd nu sunt orori? Cnd suferin?a se na?te din cenu?iul metodic
al saptamnilor? ?i din faptul ca uitam ca singura via?a de care dispunem pe pamnt
e ruinata? ?i ca suntem dispu?i sa iertam sau am iertat deja rturile acestea de p
orci? ?i ca nu avem dect un gnd: sa ne luam partea leului din farfuria pe care neo ntinde nchisoarea ?i sa primim, dupa baie, ni?te schimburi mai pu?in stlcite ?i n
u prea strmte.
Trebuie sa fi trait asta. Ca sa po?i scrie: n spatele gratiilor, pe paie umede... s
au Sa-mi deschida carcera, sa-mi dea o fata! , trebuie sa cuno?ti nchisorile pe deas
upra, lucrurile acestea sunt u?or de imaginat. Dar toate acestea sunt elementare
. Numai anii nentrerup?i, interminabili, ?i ofera o privire corecta asupra nchisori
i.
Nadia i scrisese: Cnd o sa te ntorci... Oribil era ca nu exista ntoarcere. Imposibil s
a revii. Dupa paisprezece ani de front ?i nchisoare, nici o celula din corp nu ra
mnea la fel. Po?i sa ie?i totu?i, dar ca un intrus. Om nou, necunoscut, purtnd tot
u?i acela?i nume cu al fostului so?, ?i so?ia de altadata o sa vada bine ca aces
t om, primul, unicul, pe care 1-a a?teptat sa se ntoarca din deten?ia de patruzec
i de ani, s-a evaporat, molecula dupa molecula.
Ar fi nca ?i mai bine daca n via?a aceasta noua, aceasta alta via?a, vor reu?i sa
se iubeasca.
Dar n caz contrar?
Dupa at?ia ani, voia el ntr-adevar sa se aventureze n aceasta libertate, n acest vrte
j exterior, att de furios, att de ostil inimii omului, care du?manea att de tare pa
cea din sufletul lui? n pragul nchisorii, prizonierul trebuia sa se opreasca, cu p
riviri buimace: trebuia sa mearga nainte?
Sub fereastra se ntindeau strazile mahalalei. Noaptea, n haloul difuz al cerului,
de?inu?ilor li se parea ca vad o Moscova stralucitoare, uimitoare. Realitatea er
a o alternan?a de partere ?i case cu un singur etaj, care ar fi trebuit de mult

reparate, cu crapaturi leproase ?i garduri ndoite. Probabil ca nu le mai atinsese

ra dupa razboi, se consacrasera altor treburi, ale caror rezultate nu se vedeau n
ca. ?i ntre Riazan ?i Ruzaievka, locuri n care nu se mai plimbau strainii, puteai
sa pariezi ca acoperi?urile de stuf putred se succedau pe sute de kilometri.
Cu capul sprijinit de geamul aburit ?i trepidant, n timp ce sunetul motorului i nab
u?ea cuvintele, Gleb ?optea nceti?or:
Rusia mea... oh, via?a mea... pna cnd acest chin?
Autobuzul intra n marea pia?a aglomerata din fa?a garii Riga. n ziua ntunecata de b
ruma, era acolo o harmalaie de autobuze, troleibuze, automobile, trecatori, n car
e ?ipa o singura culoare: ro?ul violaceu al tunicilor, necunoscut nca lui Nerjin.
Pierdut n gnduri, Gherasimovici remarcase ?i el aceste uniforme de papagal ?i, rid
icnd din sprncene, strigase n tot autobuzul:
Privi?i! A nviat jandarmeria calare! Uite agen?ii de poli?ie ai tatucului!
Deci ei erau!... Gleb ?i aminti ca, la nceputul anilor treizeci, unul dintre ?efii
de Komsomol declarase: Tovara?i pionieri, nu o sa ?ti?i niciodata ce nseamna un a
gent de poli?ie n carne ?i oase!
E totu?i ceva bun... spuse Gleb cu un zmbet batjocoritor.
Cum? ntreba Gherasimovici, care nu auzise. Nerjin se pleca spre urechea lui:
Oamenii sunt att de prosti?i nct, daca le-ai striga n plina strada: Jos tiranul! Trai
asca libertatea! , ar ntreba despre ce tiran ?i despre ce libertate este vorba.
Gherasimovici ?i plimba de jos n sus ridurile de pe frunte.
Dumneavoastra ?ti?i unde va afla?i?
Cred ca da, spuse Nerjin cu un rictus.
Nu va grabi?i cu afirma?iile. Genul de libertate de care are nevoie o societate
fondata pe ra?iune e greu de imaginat.
Putem sa ne imaginam o societate fondata pe ra?iune? E posibil?
Cred ca da.
Nu mi-a?i putea face o schi?a, chiar aproximativa? Nimeni n-a reu?it nca.
Va trebui totu?i sa ajungem la ea ntr-o zi, continua Gherasimov, cu o fermitate m
odesta.
Se privira cu coada ochiului.
Nu cer mai mult dect sa va ascult, parea sa spuna Nerjin, fara sa insiste totu?i.
ntr-o anumita ocazie... lasa sa se auda Gherasimovici, cu o nclinare a capului sau
mic ?i drept.
Se abandonara din nou zdruncinaturilor, devornd strada cu ochii, adnci?i n dezordin
ea gndurilor.
...Nadia nu putea sa-l a?tepte at?ia ani. Sa mearga prin mul?imea aceasta mi?unat
oare, chinuita de o cautare necontenita, sa simta privirile barba?ilor asupra ei
, fara nici un fior? Gleb ?i imagina ca, daca s-ar fi ntmplat invers, daca Nadia ar
fi fost nchisa ?i el liber, n-ar fi rezistat mai mult de un an. Cum sa lase sa t
reaca toate femeile acestea, cu indiferen?a? Nu banuise niciodata ca fragila lui
pereche ar fi putut avea o asemenea energie, o tarie de granit. n timpul primulu
i an, al celui de-al doilea, apoi al celui de-al treilea, se convinsese ca Nadia
se va schimba, ca va trece marele prag, ca se va pierde n mul?ime, ca l va parasi
. Acest lucru nu se ntmplase. De atunci, Gleb credea ca a?teptarea era unica voca?
ie a so?iei sale. Intuia chiar ca, pentru ea, a?teptarea aceasta nu era att de te
ribila.
Dupa ?ase luni de instruc?ie, de ndata ce avu dreptul la scrisori, scrisese din nc
hisoarea Krasnaia Presnia, cu un cape?el de creion de plumb, pe o buca?ica de hrt
ie de bacanie, ndoita ntr-un triunghi, fara timbru:
Preaiubita mea! M-ai a?teptat patru ani de razboi, nu ma blestema fiindca m-ai a?
teptat zadarnic: trebuie sa mai a?tep?i nca zece ani. O sa pastrez toata via?a am
intirea scurtei noastre fericiri, ca amintirea unui soare. ncepnd de astazi ?i reda
u libertatea. Nu exista nici un motiv pentru care sa-?i sacrifici via?a astfel.
Recasatore?te-te .
Din toate astea, Nadia re?inuse un singur lucru:
Nu ma mai iube?ti? Cum po?i sa ma abandonezi pentru altul?
n timpul razboiului o adusese pe front, la podul de pe Nipru, cu un livret milita
r fals. Trebuise sa suporte controlul trupelor de baraj . La podul acesta, cndva mor
tal, dar transformat ntr-un cmp lini?tit ?i adapostit, smulsesera destinului cteva

farme, cteva zile, rama?i?e ale unei fericiri devastate.

Apoi se trezira armatele, rencepura atacurile ?i Nadia trebui sa se ntoarca acasa,
mbracata cu aceea?i uniforma sclciata, narmata cu acela?i permis fals. Un camion d
e o tona ?i jumatate o luase de pe drumul forestier ?i, de pe platforma, facuse
mult timp semne cu mna.
...n sta?ii se formau ?iruri de a?teptare confuze. Cnd se apropia un troleibuz, un
ii ramneau la capatul cozii, al?ii ncepeau sa dea din coate. n apropierea bulevardu
lui de centura, seducatorul autobuz albastru fu blocat de un semafor, dispre?uin
d sta?ia. Un moscovit debusolat o lua la fuga, sari pe treapta autobuzului ?i sc
utura u?a strignd:
Cheiul Kotelnit?eski? Kotelnit?eski?
Interzis! Interzis! arata supraveghetorul.
?i nca cum! Urca, baiete, o sa te gaureasca ! striga Ivan suflatorul cu rsul lui zgom
otos. Condamnat de drept comun, Ivan avea dreptul la vizite lunare, fara sa ntmpin
e vreo dificultate.
To?i de?inu?ii izbucnira n rs. Moscovitul nu n?elegea ce se ntmpla cu autobuzul acela
?i de ce era interzis. Obi?nuit nsa sa i se spuna interzis, sari de pe scara. Od
ata cu el dadura napoi al?i ?ase calatori, aparu?i n timpul acela.
Autobuzul intra pe bulevardul periferic ?i o lua spre stnga. Nu se duceau la Butrk
i, ca de obicei. Probabil ca i duceau la Taganka.
n drumul lui spre vest, mpreuna cu tot frontul, Nerjin adunase din casele ruinate,
din biblioteci, din ferme pustii, din pivni?e sau din poduri, car?ile care erau
interzise, blestemate ?i arse n toata Uniunea. Foile lor ngalbenite trageau n auzul
cititorului un clopot de alarma mut, invizibil.
Ca n Nouazeci ?i trei de Hugo. Lantenac se a?aza pe o duna. Aude mai multe clopot
e care rasuna n acela?i timp, toate trag un semnal de alarma, dar un uragan neaca
sunetul ?i ramne n urma numai tacerea.
Din cauza unei ciuda?enii de auz, Nerjin asculta din adolescen?a aceasta alarma
muta: dangate vibrante de clopot, gemete, strigate, chemari, urlete de moarte, p
urtate mereu departe de urechile oamenilor de un vnt constant ?i ncapa?nat.
Via?a lui Nerjin s-ar fi scurs fara peripe?ii n integralele ecua?iilor diferen?ia
te daca nu ar fi fost n Rusia ?i daca nu ar fi trait ntr-o epoca n care era ucis ?i
aruncat n cosmos un trup foarte mare ?i foarte pre?ios.
Patul n care se odihnise acest trup era caldu? nca. ?i Nerjin, de bunavoia lui, ca
uta povara pe care nu i-o ncredin?ase nimeni: culegea particule de o caldura nca p
rezenta, ca sa nvie cadavrul ?i sa le arate tuturor cum fusese ?i sa distruga ima
ginea falsa.
Gleb crescuse iara sa citeasca vreodata o carte de Mayne Reid, dar, de la vrsta d
e doisprezece ani, desfacea enorme Izvestia, destul de mari ca sa-l acopere din
cap pna-n picioare, ?i citise n detaliu procesul inginerilor sabotori. La nceput nu
putuse sa creada n acest proces. Nu ?tia de ce, nu putea n?elege motivele, dar si
m?ea cu claritate ca erau numai minciuni, minciuni sfruntate. Cuno?tea ingineri,
prieteni de familie, ?i nu putea sa ?i-i imagineze pe ace?ti oameni sabotnd n loc
sa-?i faca treaba.
La treisprezece ani, la paisprezece, dupa ce termina temele, Gleb nu fugea sa se
joace afara, se instala n fa?a ziarelor. Cuno?tea numele ambasadorilor din toate
?arile straine ?i pe cele ale ambasadorilor straini din ?ara noastra. Citea toa
te discursurile din Congres. Este adevarat ca la ?coala, ncepnd din clasa a patra,
li se predau no?iuni de economie politica, iar dupa clasa a patra aveau n fiecar
e zi ?tiin?e sociale ?i citate din Feuerbach. n cele din urma venise ?i Istoria P
artidului, care se schimba n fiecare an.
Aparuta devreme, aceasta dorin?a nesatula de a descoperi minciuna Istoriei cresc
use n sufletul copilului. Era n clasa a noua cnd, ntr-o diminea?a de decembrie, se s
trecurase pna la vitrina n care erau afi?ate ziarele zilei ?i citise ca Kirov fuse
se ucis. ?i, dintr-odata, n mod ciudat, ntr-o lumina orbitoare, vazuse ca asasinul
era Stalin, ?i nu altul. Se cutremurase, sim?indu-se singur: barba?ii, adul?ii
aduna?i n jurul lui nu n?elegeau acest adevar capital!
?i batrnii bol?evici n persoana soseau n fa?a barei ?i se caiau inexplicabil, ?i se
acopereau mereu de injurii ordinare, ?i recuno?teau ca fusesera n solda tuturor
serviciilor straine de spionaj. ?i ?iuiau urechile de atta exagerare, grosolanie ?

i lipsa de masura!
Dar din naltul stlpului, vocea cabotina a crainicului lansa fraze interminabile ?i
oamenii din ora? se ngramadeau pe trotuar, creduli ca ni?te oi.
?i scriitorii ru?i, revendicnd patronajul unui Pu?kin sau pe cel al unui Tolstoi,
cntau laude tiranului cu o moliciune dulceaga ?i cople?itoare. ?i compozitorii r
u?i, trecu?i prin conservatorul de pe strada Hertzen, se nghesuiau la picioarele
tronului, ca sa-?i depuna servil cntecele.
Peste tinere?ea lui Gleb sunase tot timpul clopotul de alarma! ?i n el, inevitabi
l, se nradacinase decizia de a ?ti ?i a n?elege! De a scoate totul la lumina! De a
trezi amintirile!
Seara se plimba pe bulevardele ora?ului natal ?i, n locul suspinelor de dragoste,
normale la vrsta lui, visa sa patrunda ntr-o zi n Marea nchisoare ?i sa regaseasca
acolo urmele mor?ilor ?i cheia enigmei.
Provincial, nu ?tia pe atunci ca aceasta nchisoare avea un nume ?i se chema Marea
Lubianka. ?i ca dorin?ele nalte se mplinesc ntotdeauna.
Anii trecura. Totul se ntmpla, se realiza cu adevarat n via?a lui Nerjin ?i nu fu n
ici u?or, nici placut. Fu arestat, condus ntr-un loc bun, ntlni acolo supravie?uito
rii care l interesau, care nu fura surprin?i de ipotezele lui ?i mai avura de pov
estit ?i alte lucruri.
Totul se ntmpla, totul se mplini, dar pentru asta Nerjin pierdu ?tiin?a care era a
lui, timpul, via?a ?i chiar dragostea fa?a de so?ia sa. I se parea ca n-ar fi pu
tut visa la o femeie att de desavr?ita, acolo jos, ?i totu?i nu ?tia daca o iube?t
e. O mare pasiune care ne-a cuprins inima alunga cu cruzime orice altceva, n noi
nu exista loc pentru doua pasiuni.
...Autobuzul trepida pe un pod ?i se angaja pe ni?te strazi sinuoase ?i pu?in fr
ecventate.
Nerjin ?i veni n fire:
Altceva, n afara de Taganka? Unde ne duc?!... Nu mai n?elegi nimic.
Gherasimovici, smulgndu-se unor gnduri la fel de sumbre, raspunse:
Ajungem la nchisoarea Lefortovo.
Poarta se deschise n fa?a autobuzului. Acesta intra ntr-o curte de serviciu, n fa?a
unei anexe a acestei nchisori cu ziduri foarte nalte. Locotenent-colonelul Klimen
tiev parcase deja la poarta, cu alura lui tinereasca, fara ?apca, fara manta.
De fapt, frigul era insuportabil. Sub un cer acoperit de nori gro?i se etala cea
?a u?oara a iernilor fara vnt.
La un semn al locotenent-colonelului, supraveghetorii ie?ira din autobuz ?i se a
?ezara n coloana (doar cei din col?uri ramasera a?eza?i, cu pistoalele n buzunar),
iar prizonierii, fara sa aiba timp sa se ntoarca spre cladirea centrala a nchisor
ii, urmara pa?ii locotenent-colonelului ?i intrara n anexa.
Acolo dadura peste un hol lung ?i ngust, strapuns de ?apte u?i larg deschise. Loc
otenent-colonelul deschidea ?irul ?i distribuia ordine fara replica, ca ni?te lo
vituri de foc.
Gherasimovici, pe aici! Luka?enko, n camera asta! Nerjin, la numarul 3!
Unul dupa altul, de?inu?ii faceau stnga mprejur ?i dispareau.
n acela?i fel, Klimentiev trimise dupa ei, unul cte unul, pe cei ?apte supraveghet
ori. Nerjin avu dreptul la un gangster n haine de duminica.
Fara excep?ie, toate camerele acestea erau birourile judecatorilor de instruc?ie
: o fereastra zgrcita cu lumina, zabrelita pe deasupra; lnga ea, masa ?i fotoliul
judecatorului; apoi masu?a ?i taburetul inculpatului.
Nerjin transporta fotoliul anchetatorului lnga u?a, pentru so?ia lui, ?i opri pen
tru el taburetul mic ?i incomod, al carui lemn crapat gemea. Petrecuse cndva ?ase
luni pe un asemenea taburet, n fa?a unei mese mizerabile, n timpul instruc?iei.
U?a ramasese deschisa. Nerjin auzi pe culoar ciocanitul u?or al tocurilor so?iei
lui ?i sunetul vocii ei iubite: