Sunteți pe pagina 1din 3

Misera est servitus ubi jus est aut incognitum aut vagum

Misera est servitus ubi jus est aut incognitum aut vagum Autor Iustin-George Lupu-Marinei

Autor Iustin-George Lupu-Marinei

Care este cea mai interesantă lege pentru mine

După cum titlu eseului provoacă un anumit interes asupra unei legi, voi alege să împărtășesc anumite cunoștințe despre o lege mai aparte, o lege ce ar putea stârni curiozitatea cititorului și astfel scopul lucrării s-ar îndeplini. Legea pe care o voi aduce în atenție este Legea cu privire la Comerțul Diamantelor semnată în data de 29 Iulie 2003 de către Președintele Statelor Unite.

Legea cu privire la Comerțul Diamantelor este o legislație federală care interzice finanțele activităților militare din fondurile provenite din vânzarea de diamante brute. Legea a fost concepută, în principal, pentru a preveni comerțul diamantelor obținute prin vărsare de sânge, stând la baza conflictelor civile și violente din multe țări africane. În conformitate cu legea, Președintele Statelor Unite este autorizat să interzică importul și exportul de orice diamante brute, indiferent de sursă, indiferet dacă au fost sau nu au fost controlate prin intermediul unui sistem de certificare. Lista semnatarilor este destul de largă, printe care amintim: Statele Unite, Rusia, Australia, Uniunea Europeană, țări ca Ucraina, Belarusia, Israel, Japonia, Elveția, Emiratele Arabe, Africa de Sud, etc.

Se estimează că peste 3 milioane de oameni din Africa au murit ca urmare a războaielor finanțate de diamantele de război. Aceste conflicte s-au născut în urma alegerilor eșuate, evaziunii fiscale zdrobitoare, războaielor civile (în Angola, Liberia, precum și alte părți ale Africii), încurajând cantități impresionante de vânzări ilegale ale diamantelor. Profiturile erau folosite în sprijinul forțele rebele, precum Frontului Revoluționar Unit și Uniunea Națională pentru Independența totală din Angola și, bineînțeles, pentru a permite continuarea tulburărilor din rândul civililor.

În comerțul internațional cu diamante, participanții și-au creat un drept propriu și independent de cel etatic, cu instituții proprii (cum ar fi forma orală a contractului de vânzare- cumpărare) cu un sistem specific de sancțiuni morale (reputația nepătată este esențială în acest comerț) și de rezolvare a litigiilor prin arbitraj.

Această formă voluntară, fie expresă (exprimată prin intermediul acordurilor) sau tacită (exprimată prin cutume și uz) cuprinde o producție juridică spontană, directă a celor interesați, a grupurilor, a oamenilor, dincolo și deasupra statului, a dreptului internațional și a dreptului intern. Orice stat, prin intermediul autorităților și al tribunanelor, trebuie să recunoască și să aplice acest tip de drept, refuzându-i aplicarea doar în mod excepțional, atunci când acesta este în mod vădit contrar ordinii publice.

Este interesant că există o industrie a diamantelor. Această industrie folosește un sistem de drept personal privat în pofida legilor statului. Contractele scrise nu sunt utilizate; tranzacțiile sunt consumate printr-o strângere de mână și prin repetarea expresiei „Mazel u`broche”. Contractele legale sunt neatractive pentru negustorii de diamante pentru că prin însuși procesul

de tranzacționare s-ar putea naște diverse probleme privind durata de timp sau eventual diverse daune patrimoniale. În cazul în care tranzacțiile comerciale în industria diamantelor ar fi reglementate exclusiv prin contracte explicite și legale în temeiul căreia prin promisiune s-ar putea recupera eventualele daune, piața ar fi caracterizată printr-o încălcare frecventă și ineficientă a contractului. Sursele de ineficiență sunt date de către incertitudinea recuperării sumelor de bani, incapacitatea instanțelor de a calcula cu exactitate daunele, durata de timp necesară pentru a obține o hotărâre, și, în unele cazuri, faptul că mulți negustori nu au acces gata la capitalul piețelor.

De asemenea, există o Federația a burselor de diamante compusă din 20 de organizații de bursă. Fiecare negustor de diamant aparține de un anumit club. Paradigma standard de tranzacționare are loc în prezența a mai mult negustori de diamant urmând un raționament mai aparte. De exemplu, dacă 100 de negustori onești sunt prezenți în timpul unei tranzacții dintre alți doi negustori, tranzacție, ce are loc prin strângerea de mână și folosirea expresiei „Mazel u` broche”, chiar dacă în acest proces nici un înscris nu s-a folosit, este foarte clar că un contract cu caracter obligatoriu s-a format. Dacă oricare dintre părți nu-și va onora promisiunea, reputația acestuia va fi compromisă. Ce înseamnă acest lucru ? Înseamnă că nici un alt negustor de diamante nu va mai contracata cu el vreodată, provocându-i în cele din urmă faliment.

O altă noțiune care este demnă de luată în considerare este Sistemul privat de Arbitraj

folosit de fiecare club în parte. Un aspect important al acestui sistem de arbitraj este desemnat prin faptul că procedurile sunt secrete, arbitrii nefiind obligați să se intereseze de cauza dosarului și neemițând decizii scrise prin care să explice motivul în drept.

În sfârșit, acestea sunt doar câteva aspecte pe care am dorit să le prezint, urmărind în cele

din urmă să trezesc un interes al cititorului de a afla mai multe despre acest aspect „subteran” al lumii legislative internaționale, și anume cel legat de negoțul de diamante. Am putea încadra acest comerț internațional sub forma unui drept propriu, independent ca izvor convențional al sferei dreptului internațional privat.