giei in aga ga cum Vor individ ntegrate Wi din urma rte, dezvol cd natura, materia, este unitara, iar disciplinele gtiintifice studiaza dife~ rite fatete ale unui intreg, fatete care sint interconexate, intre ele (deci si intre discipline) nee: xistind limite transante. Pentru precizarea Jocului ocupat de ecologie printre celelalte biologice, este bine sa le impartim in functie de nivelul de org: sistemelor cdrora li se adreseaza, in functie deci de obiectul studiului. In acest sens, putem deosebi in primul rind disciplinele care studiaza struc- turi si procese de nivel individual — biochimia, fiziologia, citologia, his- tologia, morfologia etc. O alta categorie de discipline se adre$eazd siste- melor supraindividuale. Astfel, taxonomia si sistematica studiazd legatu- rile de inrudire dintre specii si in functie de aceasta elaboreaza sistemele de clasificare si ierarhia unitatilor taxonomice. Genetica si stiinta evolu- tiei se adreseaza si ele, in primul rind, sistemelor populationale si ale spe- Ciilor, studiind mecanismele de transformare adaptativi ale acestor sisteme. Spre deosebire de acestea din urma ecologia cuprinde in_domeniul de studiu nu numai populafiile ci intreaga ierarhie de sisteme biologice supraindividuale, deci si biocenozele (integrate fn ecosisteme) 3i biosfera, in felul acesta delimitind un domeniu propriu gi specific de cercetare. In ce priveste populatiile, ecologia studiazd structura lor si modul cum isi indeplinesc functiile de transfer al materiei, energiei si informatiei in ca- drul ecosistemelor respective, avind deci si aici un cimp de cercetare bine delimitat. . Delimitarea stiintelor biologice nu este transanta. Dovada cea mai bund a caracterului interdisciplinar sta in faptul cA, de pildd, studiul complex al oricarui taxon (o specie de insecté,. mamifer etc., 0 clasi_a crustaceilor, a pasarilor) implica cercetari de bio- chimie, morfologie, taxonomie, sistematica, genetica, ecologic, biogeogra- fie, evolutie etc. Pe aceasta baz sint conturate discipline ca algologia, protozoologia, micologia, entomologia, ornitologia ete. Ecologia, prin specificul problematicii sale care cuprinde atit sistemele biologice cit si mediul lor abiotic, este strins legata de numeroase alte: discipline biologice si nebiologice. Relatiile functionale dintre populatii si dintre acestea si mediul lor abiotic, constau in schimburi materiale, energetice si informationale. Aceasta implici utilizarea conceptelor, datelor si metodelor din domenii ea fizica (termodinamica), biochimia (mecanismele moleculare ale schim- burilor energetice), fiziologia (respiratia, digestia, asimilatia), informatica. Cercetarea biotopului, deci a sistemului abiotic, implicd strinse leg: turi cu climatologia, geomorfologia, hidrologia, chimia (apei, solului, aerului). Studiul organizarii functionale a sistemelor ecologice, structurii lor Spatio-temporare, a mecanismelor lor homeostatice, determin’ legiturile- strinse ale ecologiei cu matematica (mai ales statistica), cu cibernetica, se a intelege corect legiiturile ecologiei cu alte stiinte trebuie sub- c& aceste legaituri au o trasaturd specified, caracteristicd, determi- nati de punctul de vedere ecologic in abordarea problemelor si in utiliza~ ¥ea diferitelor metode. De pilda, un fiziolog al plantelor studiaza procesul folosintezei la o specie de alg’ sau la o plant superioard, El _urmareste imurirea mecanismelor de sintezi a substantelor organice si dependenta. lor de diferiti factori ai mediului (lumina, tem] i mi i atura, sii tc). Un ecolog, studiazA si el fotosinteza'dar a eee aaah‘- 3m S8 viata biocenozei, deci ca sursi de hrand (energie) pentru tof ceilalti coms ponenti ai biocenozei, De aceea anumite specii de alge (in cazul ecosis ciatiide alge —deci a fitoplanctonului. re : Un ‘iiolog ‘al animalelor studiazi, de pilda, procesul respiratie! unui animal, Bl urmareste Kimurirea mecanismelor acestui proces, influent Giferitilor factori intemni si externi asupra lui, eficienta lui pentru activis tele baganismului, Un eeolog cerceteazé réspirafia animalelor prin mes todlele folosite de fiziolog, dar rezultatele le raporteaza la rolul respiratie| in viata populatiei, deci le raporteaz la structura populafiei, 1a dinamieg ei in timp $i spatiu, in functie de condifiile biotice si abiotice ale eco. sistemului. Omul, prin activitatea lui complex, intr in alcdtuirea tuturor eco sistemelor majore ale hiosferei si influenteazi tot mai puternice structura si functionarea lor. Bste firese deci ca ecologia si se interfereze cu stiin- tele sociale. In concluzie la aceast’i analizti a pozitiei ecologiei fat de alte stiinje, trebuie subliniat ci trasitura caracteristici, este nu faptul ci ea are un caracter interdisciplinar, ci modul cum integreazi datele si metodele alfor ite in propriul sau domeniu de cercetare. stemelor acvatice), ci a intregii aso. | intereseazA mai putin fotosinteza ung: Cunost plante sia Luerari Pliniu’ etc. cenditiile | natate, me inaintea nm prezinta lu Darwin evolutiva, mai inaint tenja. El s dintre spec conexiunilé Darwin dintre spec clatit (prin Pentru evo In 186 de ideile ty fa nol sti anii care ay Spre fi sub imbold Plemetor Vicultury Marche! bi ce fap) a material ere Probleme i aceasta pe, bins, : 5 (0 devo ihimale tanistiy. sieIl ISTORICUL ECOLOGIEI c inte de natura ecologic’, privind viata diferitelor specii de nnte si animale, sint la fel de vechi ca si specia umand. ucrarile autorilor antici (Hipocrate, Aristotel, Teophrast, Dioscoride, liniu’ ete.) cuprind numeroase date despre diferitele plante si animale ditiile lor de viata, despre insusiri importante pentru alimentatie, sa tate, mestesuguri ete, Ca gi majoritatea stiintelor, Ecologia ia_nastere aintea numelui siu, iar momentul aparitiei ideilor sale esentiale il re- zinta Iuerarile lui Ch, Darwir descoper’i conexiunile complexe din natura, semnificatia lor 3, caracterul lor dinamic gi totodat& istoric. Dup& cum s-a aratat el le cuprindea in termenul metaforic de Jupta pentru exis- El scoate la iveala rolul esential al conexiunilor indirecte, media ecii si dintre ele si mediul abiotic, subliniaz’ importanta mare a conexiunilor biologice fata de rolul factorilor abiotici in procesul evolutiei Darwin descoperé si demonstreazi importanta raporturilor numerice dintre speciile unei regiuni, importanta schimbarii componentei unei aso- ciatii (prin introducere de noi speci sau prin eliminarea unora existente) pentru evolutia ulterioard a speciilor. ar Tn 1886, la numai gapte ani dupa aparitia originii speciilor, si inspirat de ideile lui Darwin, Haeckel introduce termenul de Ecologie si da defini- tia noii stiinfe. Desi Haeckel prevestea un mare viitor acestei stiinte, in anii care au urmat dezvottarea ei a mers slab. Spre finele secolului trecut si inceputul secolului nostru, pe de o parte sub imboldul ideilor evolutioniste, pe de alta si mai ales sub imboldul pro- blemelor practice legate de dezvoltarea agriculturii, a cresterii vitelor, a silviculturii, pescuitului de ap’ dulce si oceanic, se dezvolta cercetiri care marcheaza prima perioada, descriptiva in dezvoltarea ecologiei, perioada care de fapt continua si astizi si care a dus la acumularea untii considera bil material faptic. Cercetarile de 1a inceput s-au desfasurat pe mai multe directii, vizind probleme legate de studiul factorilor fizici, autecologie si sinecologie. In aceasti perioada sint introduse si notiunile corespunzatoare : biocenozA (Mébius, 1877), autecologic si sinecologie (Schréter, 1896 gi respectiv 1902). O dezvoltare semnificativa o capita cercetiirile asociatiilor vegetale si animale studiate mai intii in bun’ masura separat (mai ales de catre bo- tanisti). Sint descrise structura si succesiunea vegetatiei, asocierea plan ilogice ale raspindirii geografice ale si conditiile fizice (mai ales clima) (Cowlesyy telor in comunitati, bazele eco Jor, legatura dintre succesiune 5 cli ‘ 1890 ; Warming, 1909 ; Morozov, 1912; Clements, 1916). Este introdlusa sos flunes de climax (Clements, 1916) ca stadiul final al succesiund: esa lor vegetale. Studiile consacrate comunitatilor animale in mod necesar fac legstung ncerinal cu plantele pe seama oirora trdlesc, direct sau indirect (Shela ay Adams, 1913 3 Elton, 1927). Se elaboreazé metodologii variate de cers detare ecologic’, Realizarl "importante sint objinute in studii, limnologieg, wai ales ale lacurilor (Forbes, 1887; Juday si Burge, Thieneman al Nauman). 5 Perjoada descriptiva 1a care ne referim permite si se desprindé citeva trasdturi caracteristice. 1. Accentul principal este pus pe cercetarea si descrierea structurii #1 dinamicii in spatit si timp a factorilor abiotici, a comunitatilor vegetale, fi animale, a asocierii speciilor, a dependenjei acestei asocieri de factor abiotici. Se acumuleazd un vast material faptic in acest domeniu. 2, Relevarea conexiunilor dintre speciile unei comunitati si dintre ele gi conditiile fizice, a dus la conturarea ideii cA 0 comunitate repre inta un) fntreg. Lacurile cuprinzind comunitafi foarte clar delimitate si structie rate, este firesc ci ideea se contureai Ja inceput mai ales in limnologiey Dupa Forbes (1887) un lac reprezinta un ,microcosmos* care trebuie stt- edit ca un ansamblu. Clements (1916) merge chiar mai departe si, facind jnalogia intre etapele existenfei unui individ si etapele succesiunii ecolo- gice care se incheie prin climax, considera comunitajea ca un ,superorga- hism*, Thienemann (1925) considera si el ca 0 comunitate poate fi consi- derata ca un organism de ordin superior. Asemenea analogii cuprind ideea valoroasa a integralitafii biocenozelor, dar exagerind analogia cu ua organism denatureazA realitatea si de aceea nu sint acceptabile. ‘Apariia si rspindirea analogiei biocenozi—organism (ea persista pe alocuti si astazi) nu este surprinzétoare pentru acea perioada, daca tinem: ‘@ii ecologia s-a dezvoltat din conceptia evolutionist care, in ‘seco- Taceputul secolului nostru, promova ideea cd organismul naturale si deci al evolutiei. Insasi definitia ul reflect aceast idee la care putem adauga faptul c unitar al comunitatii — integrata in apar notiunile de ecosistem (Lansley 42) care, desi nu sint identice in con §i necesara elaborarea unui sistem directie capati o important dez lor vegetale, care sint privite et, 1913). In felul acesia ciologia (fitocenologia sat de clasificare a asociajiilot al crest tie a fo: Elton (1 anumité ‘Trep Hardy-| Abo de gene aplicarii evolutie 1932 ;pe fi con cuprind gia cu un orsisté pe aca tinem= in sistem de clasificare tipolo- 4) ci principale lacu- avind ca tipuri principal : cu Chirono- ymeniul limnologiel se elaboreaza curilor (Thienemann $i Nauman) a fipucl Pe Hgotrofe (lacuri cu Tanytarsus), lacuri eutrofe (lacurl acuri distrofe (turbarii). : Su ele al treilea rind, acumularea unui vast material faptic A maa perioadei descriptive si trecerea 1a studiul de teren si esr “jl al aspectelor functionale a ecosistemelors srecerea I pyaar Terma in deavoltarea ecologiel. Aceasta trecere * fost determinate rt si de faptul cd, paralel cu cercetarile piocenologice, S-@ populatiilor. Primele cercet depasirea + cu earacter populational, abordind mai ales problema Goren ahoaraiai, au epérut in domeniil social: Mathys (1798) sustines ea populatia umand creste in progresie geomettice 12° mijloacele de | trai ca DONS aritmetic’. Verhulst (1838) pornind tot de Ja studi demogra fies, elaboreazi primul ecuatia logisticd ce reprezinta modelul matematic Fore ponmletiel umane tain epatia fmlal Ullal ec ee Ee rcne anit (en eearhal Bad) cue ueetgle Ve Jationale patrund in diferite domenii ale biologiei. ctudiata si descrisi dinamica numaruilui Ja diferite animale (Se- ton ToL. Hort, 1914), Importariti considerabilé au avut lucrarile | Tui n (1924) care aratd ci fluctuafiile numerice ale unor populafii au 9 anumita periodicitate. Treptat cercetarile se extind in domeniul geneticii populatiilor (legea Hardy-Weinberg, 1908). sbordarea statistic’ a studiului populatiilor, aritind modul $i viteza de generalizare a mutatiilor in sinul populafiilor, a deschis posibilitatea ‘aplicerii unor metode cantitative in cercetarea procesului selectiei si al evolutiel (Cetverikoy, 1926 Fisher, 1930; Dubinin, 1931; Wright, 1931 ; 982 ; Haldane, 1932), istematicl se instaureaz convingerea cA gpecia_are o _structurd plexi, ierarhizatl, in car ia ocup’ locul central. La finele de- {enfalul al 4-fea sf inceputul celui de-al 5-lea se contureaza ,nowa sistema tici (Huxley, 1942), care preconizeaza studiul speciei prin prisma struc twii populationale, In stiinta evolutiei_se elaboreazi tot mai profund ideea ci populatia reprezinté obiectul selectiei_si purtiitor i care permite prognoza ecologic aliza sistemicd este in prezent diferite probleme ale ecologie! de cercetare a reprezentat I Istoria d ‘a fost © mod inevita ~~ Inceputu torice si stil ‘Un prim vegetal al t sia pus baz hist clujean Conceptia d cele elabora se integreaz poate fi inte ‘azi, prin ce Paralel § ocupati de F al relatiilor pentru dezv tionat distin amas clasic cii. Studiind (4907) cu un si de alti zoo sarate si ada — asupra ad lor grupe de multi-alti zoc Racovitai, studiul facto biologie al re Ccuparile si s ~ Astfel, in nieni ai evol pact violent : 2 comparatic ceptia sa des; —o fi redat »Lupta persicae to Witoare, ny pine mai wee yechili timg Bd intr.ISTORICUL ECOLOGIE! IN R. 5. ROMANIA : vic in tar storia dezvoltinii preocupanilor cu profil ecologic tn fare a a fost cercetati in mod temeinic, de aceea schit mod inevitabil, este incomplet. Ynceputurile ecologiel In Ro torice si stiintifice in mai multe Un prim domeniu, ca $1 pe Pp al al tari si al asoriatilor vege kia pus bazele teoretice ale geobotan 8 nist Bites Borza (1924), urmat de numerosi altt botani: Conceptia de baz a acestor cercetari, ca § cele elaborate de Braun-Blanquet. Acea se integreazé si studii asupra succesiunii fort moate fi integratA in caracteristicile perioade! des fizi, prin cercetari tot mai de detaliu ale structur Paralel si concomitent cu aceasti directie, ocupati de problemele evolutionis al relatiilor dintre speci ajung pentru dezvoltarea ecologiel romanesti. Aic jonat distinsul zoolog evolutionist Racovit: mania sint legate de activitafi ‘domenii ale biologiei. an mondial, este cel @ (geobotanica) a noastra inc ntata aici, in | studiului covorului ), Cel care a initiat eminentul bota- i din toata tara ‘netodologia adoptata, ¢ Noeasi’ directie de cercetéri in car formafiunilor vegetale si care riptive, contin vegetatiei tarii. ‘9 pleiadi de zoologi pre- mului, de studiul conditiilor de viata $i fi aj ja rezultate importante si semnificative i, pe primul loc trebuie m' Pe planul autecologiei au turale, sont lative studiile sale asupra biologiei cetaceelor din apele Antarcti- 4 prin vem yudiind viata din pesteri, Racovita intemeiaz stiinta biospeolo: (1907) cu tin profund continut ecologic. Cercetiiri autecologice sint inifiats izare, n0ze), ntr-un, i com= forma- steme, ici ; la tura si informatiei (poliploidia, suprapopulatia). De poste crclinta general a sistemelor biologics este de a realiza redundanta stima care si asigure fidelitatea recesara cu minimum de pierderi- Pifrebuie subliniat ca, de obicei,,.cu toate mijloacele elaborate de, siste- mele biologice, practic nu se realizeazi. 0 idelitate absolutd nici in Tecep- ci in transmiterea informafiel. ‘Acest luctu nu este intimplator {rammfe, un Su necesar. © fidelitate absolnia insemna oe ie TTransmiterea absolut fidel& a informatet genetice, de pilda, ar rigicliat®xitatea specilor. Brorile in coplerea inion fei genetice (mU- inttig) reprezinta o cale prin, care. se realizeaZa plasticitatea speciilor si, tatile) reery, sursd.@ evolutiel Brin selectia ererilor spozitive® in raport cumediul. = AN De obieci, sOpripopulatia are efecte daunatoare pent populatie, pu- tne die ia'stabirea sau chiar pieirea multor indivizi. Dat poate d tind duce Jemigrare de indivizi, ocuparea de noi teritorii, intemeierea de rer populatil, deci extinderea, diferentierea, evolutia prospera a speciel. aeAntegraliiatea, Fistemelor biologice este o Insusire deosebit de im- portant’ pentru. ecologie. A, Sstemele bolagice me ‘sintadifive, adic insusirjle lor nu se pot Te- duce Ia Instimarea insusirilor parfilor componente: Intveg™, sistemul in- fegrator, posed insusixi-noi, propril, pe care nu le regasim. 2, parjile lui eerrate, Aceasta nu este o insusire doar a sistemelor biologice. DS CORE apa are insusinl cu totul diferite de ale hidrogenulu si oxigenditt Bare > compu. ©-populatie.are insusir diferite si nol fai de organismele ce oan alcstuita (longevitate nedefinitd,. 0 anumita structuré pe Sirste, pe sexe, structura geneticS, densitate, dispersie, dinamicé, enehee” ied etc). © biocenors are insugiri diferite de ale populatiilor ‘componente. ee insusiri una din cele mai importante este productivitatea bio- - ‘Aceste insusiri noi ale sistemului integrator apa xiunilor dintre pirtile lui Gubsisteme) pence Teo Ponente sist mat éiferentiate, mai spectalizate in indeplinirea.unor nite functit in viata intregului, cu atit interdependenta lor va fi ea organizarea sistemului mai avansata, mai complexé, iar inte; a pronuntati, adica triséturile noi, proprii intregului, Be Dee ee ‘Numeroase fapte pot ilustra aceasti idee, rel neh saree abordarea unor probleme ale ecologiei. Astfel, Poon ae Ont (1955) studiind ecosistemul recifal al unui atol (Eniwet Sea Pee anes constatat ci productivitatea primar’ a acestui Spe one Se i iaeauicutieraeil canaiaiea ae energie net: Fear eter aaree eos oa aan de energie in y+. Tata ridicaté a productiei pri i. Autorii citafi arata ca ae: uctiei primare a recifului ca intre Brieiate noua rerultind din legéturile simbictice (mat nes eet ; — nin i ' alge Gagan ARE altace pee a me energie a 1071, p. 1200). ponenfii vegetali si animali (©. Odum, cale experimental s-a putut ard : i Gibacterit, piante 51 TARE ant Hoe aa ae ee a Dacterile singure, desi dintre nai bactrile sint eapabile si degradeze fla aparitielaoestel not trasétori — a ores agent poluant, sta in interactiunil poate chiar la alterarea aledtui iebreea e ulvmateneds aceste grupe de organise, acest»compus toxic. Explica~ terii rezistentei fati de acest ile (conexiunile) care apar intre 215 2 oxigenul necesar activi ’ tecSlos, animalele, prin catabolitii lor, furnizeazd elemente biogene azot, sulf etc.) rRoosare activitatii vitale a bacteriilor (Kamsilov, 19% ‘Productia primara, in masa apei, ca mecanism, este determinaty ‘ids, de activitatea fitoplanctonului. Dar valoarea reald a acestui pro.) repinde de interactiunea algelor cu zooplanctonul si cu alte animale” pe de o parte sint consumatori ai fitoplanctonului iar pe de alg” perve, stimuleazi activitatea productiva a acestuia prin eliminarea in apg a dioxiduli@ de carbon necesar pentru fotosintezd si a nutrientilor continufi in excretele animalelor, De asemenea, activitatea fotosintetjgy yplanctonului depinde si de calititile chimice ale apei (confinut in ‘nte nutritive) ca gi de cele fizice (transparenta, temperatura). Deter. minind productia primar a planctonului, de pildd, prin metoda sticluje, lor, noi msurdm o insusire a intregului subsistem al plancterilor, rez.” tatul conexiunilor dintre componentii lui, far a cunoaste rolul precis aj fiecSrui component (al fiecirei speci de plante sau animale). Un ultim exemplu deosebit de elocvent este faptul cA relatiile de mutualism (simbioz’) intre unele alge si ciuperci dau nastere Ja un in- treg grup sistematic de plante — licheni, cu insusiri cu totul diferite, atif fata de alge cit si fata de ciuperci. alta consecinti a integralititii consta in faptul ci uh element com ponent al intregului, integrat in sistem, are alte insusiri decit in afara intregului, sau in cadrul unui nou sistem. Un rozitor in captivitate, in tensitinea stresului, este mai rezistent la pesticide decit in conditiile lui naturale (deci atunci cind e integrat in populatia si biocenoza lui nor ) mala). De obicei, o populatie a unei specii, integrat intr-un ecosistem s¢ deosebeste sub multiple aspecte structurale si functionale de o alta popu: Jatie a aceleiasi speci dar integrata intr-un ecosistem diferit. Cauza aces tor deosebiri o reprezinta conexiunile diferite ale populatiei cu hrana, dus menii, factorii abiotici, din cele doua ecosisteme. _ Apare evident ci fenomenul integralitatii sistemelor biologice are importante consecinfe metodologice. Una din acestea consta in faptul ai rezultatele cercetarilor experimentale, de laborator, cu unele populatii, d Plante sat animale, trebuie permanent confruntate cu datele din teren _ (Gin ecosistemele in care traiesc) pentru a putea extrapola rezultatele hilibrul_dinamicleste starea_caracteristici a sistemelor biologic® irii tale a sistemelor deschise de a in ine Un substanta si energie cu sistemele inconjuratoare. Lé aceste relatii cu-mediul duc treptat la dezorge disparifia lui ca sistem, O stinca, in contact ‘treptat dezagregata si transformata in pie or sisteme depinde de gradul lor de izolat® Spre deosebire de acestea, sistemele bio" A A mentinerea _relatiilor materiale, "a de a transforma conditii ale mediulul 12 in timp ce unele elemente componente eazi energia care e folosité in sis” lor pe seama substantelor si a Su ‘urmare, sistemele biologice & jneit trase fale nu sint 2 find sistemul ca fiind tocn sa le realizes gic, avind Po grame. De P' tipice i, decursulsez fiei, a creste programe. Deoarece care sistem (1965) distin programele care asigura turile, funct vizilor sau < melor indiv programele lui dat. De integrate in latii. A trei sistem dat, integrat. Progran dat in cadr rile morfol secretie int sare activit functionale reprezinti, rea popula rolului ei ¢ ™matiei — prin casistem se t& popu- wza aces ma, dug- gice are | faptul ch 7 lati, de lin teren zultatele yiologice; = efine un 7 joare. dezorga- | contact yin Dice e izolare rele bio- ateriale, puis to ponent? 4 in sis- consi acest a capi eee ee anes iy realize “echiliuli-darmodinainis, ae wun comportamens-autnfec\ destagurarea._productiei Bisons ale biologice sint sisteme cu progra, Beets ar legata de faptul cd onganizarea sistemelor ae He oe tate lor morfologice, structurale, funciionale, comportemes” v sint rigide, fixe, ci ele sé pot schimba intre anumite limite, Pec’ eerie realizarea ‘anor stéri diferite, Un program poate 11 deiner ivGind tocmat una din starile posibile pe care sistemul dat este cop™ Lane loners. in limitele permise de organizarea sa. Orice sistem biolo- svind posibile mai multe stiri, inseamnd cA are tot atit de multe prow see pilda, diferite stiri ale structurii polimorfe (in sens larg, feno~ enotipice — vezi pag. 207) ale unei populafii, realizate fn yoanelor sau a anilor, diferite modalitati de realizare a nutri ului, reprezinti realizarea a tot atitea tipice si decursul’s 2 cresterii, a reglirii numé ygrame. Deoarece sistemele biologice sint ierarhizate (vezi mai departe), in fie re sistem exista o ierarhie de programe. In aceasti ierarhie, Amosov (1965) distinge trei categorii de programe : o prima categorie o reprezinta programele ,pentru sine“, reprezentind starile unor structuri si funcfit care asigura autoconservarea sistemului, De pild’, programele (deci struc- furile, functiile, comportamentele) care asigur nutrijia 5i apararea indi- izilor sau a populatiilor — reprezint programe ,pentru sine“ ale siste- melor individuale sau populationale. O a doua categorie o reprezinta ogramele yinferioare®, adic starile realizabile de subsistemele sistemu- dat. De pilda, programele sistemelor moleculare, celulare, tisulare etc. grate fntr-un organism ; programele indivizilor din cadrul unei popu- A treia categorie o reprezint& programele ,superioare“ : starile unui sistem dat, menite si asigure existenta sistemului superior in care este ntegrat, Programele ,superioare* reflect deci rolul, functia unui dat in cadrul sistemului superior in care este integrat, De pildé rile morfologice si fiziologice ale celulelor secretoare dintr-o glandi cu secrefie interna au menirea de a asigura producerea unor substante nece- sare activititii normale a intregului organism. ‘Trésiturile structurale, functionale si comportamentale ale indivizilor, asigurind reproducerea lor, reprezint’ realizarea programelor ,superioare* care asigura supravietui- rea populatiei peciei). Adaptirile unei populatii privind indeptinirea rolului ei de verigd in procesele de transfer ale materici, energici gi infor- matici — reprezinta realizarea programelor ,superioare* ale populatici prin care ea contribuie la mentinerea biocenozei integratoare. Intre aeeste categorii de programe se stabilese anumi i, a eee mite relatii, de care ne vom ocupa f. Autoreglarea, Aceasti insusire, r m j. reg] Le jire, reprezentind un al cibemetiol, este comund tuturor Nae ‘ Espimetilor unui sistem este esenfial pentru menfinerea integralititi: : . Autoreglarea este urmare a une! ni gani- Zar ; u 1 ‘e a unei anumite organi- a re sistemelor | biologice, organizare care permite recepjionarea de in mediu (de la alte sisteme), prelucrarea lor, in urma carcia ep ‘un principiu esential sistemelor biologice. Autocontrolul 23sistemul reactioneazi (raspunde) la stimuli in aga fel incit s: autoconservarea intr-un mediu care tinde, in general, sa d sistemul, Asemenea raspunsuri devin posibile dato (feed-back) prin care raspunsul sistemului este comunicat c comanda si comparat cu ordinul emis (fig: 1). Goe= entra ae coma = wispozitv Fig. 1. Schema autocontrolului : R— receptor; C.c. — centru de comand; EB — efector. Conexiunea inversi realizeaza stabilitatea sistemelor biologice, pet find anihilarea influentelor intimplatoare ale diferitilor factori, permit opozitia activa a sistemului fati de diferite perturbari. Numerosi para metri fiziologici si ecologici sint controlati pe aceast cale : temperatura corpului la homeoterme, mentinerea unei anumite _ concen’ de gue ) coz’ in singe, a presiunii singelui etc, numarul indivizilor intr-o pope Jatie, structura polimorfi a populatiilor, proportiile dintre diferite popu Jatii intr-un ecosistem ete. Fiind 0 consecinfi a organizarii sistemelor biologice, autoreglares perfectioneazi odata cu evolutia acestora din urma. Cu cit o populatie sau sun ecosistem are structuri si functii interne mai diferentiate, mai evoluate) cit conexiunile dintre pirtile lor componente sint mai strinse si nal ple, autocontrolul se exercit’ asupra mai multor parametri_ si devine ficient, asigurind mai bine stabilitatea sistemului, echilibrul siti di nic, (Vezi capitolele privind autoreglarea in populatie pag. 255 si ia e pag. 187). jnversa poate fi de dous tipuri : negativa si pozitiva. Cone tip impiedica depisirea valorii raspunsului sistenvultth valoarea, fri a ajunge vreodati la o valoare fixi 4, un termostat nu mentine temperatura fixi, ci la 9 comandata, prin oscilatii in minus sau in plus 12 ‘conexiunii inverse pozitive semnalele venite apoi la centrul de comanda due la intensifice- final la autonegarea, autodistrugerea sist preintimpinat prin interventia unui alt sistem dat, actiunea conexiunii inverse pozi*ive. ntrol biologic functioneaz4 prin feed ‘vedea in alte capitole, o serie de pro Pozitiv. ca raspunsurile unui sistem Ja schim- are ci si aibi un caracter adecvat e imediata faté de modificdrile df 4 sistemului, Bxisti o deosebi si la cele biologice. Sis- i, Sister puting | gice sint 4 din contra ritate. De I jomeotertt ¢ermoregl? solicitat $1 si poate £ indivizi, i actiunea u duri : mo virste, Pe Din ce mele biolo tenfei inte g. Het aleatuit di insusirile ale biosist cel putin a canalelo heterogen: logice se terea com Metod 4) biologi structuril portii ega acestui fz sint indey corelatiile denti, cor Corele temului, | Ciel Ia Sc Ccrelatiile stabilitat; ambianta un anum tinde ori toWatt ice autoreglabile de tipul termostatului, a regulatorulut : ce aie dear un anumit tip de perturbari (in exemplele date aburulti) printr-un control simplu al acestor fac ‘mele biologice sint sisteme cu control multiply, fiecare parsnie= nd fi controlat (reglat) pe mai multe cai. De aceea sistemele D> ultrastabile (Ashby, 1956). Aceasta nu inseamna ca sin’ TGC ot ontra marea lor stabilitate se reali printr-o mare suplete, labi- i4 la schimbarea vremii, la scdderea temperaturii, un Grint reaneoterm va raspunde printr-o modificare a mecanismului fiziologic ¢s ermoreglare (termogeneza, termoliz8) ; daci acest mecanism este CAPT solicitat § Jovedeste insuficient, animalul recurge la alte mecanisme isi poate’ gis dapost, si-l poate construi sau se poate grupa cul vizi, limitind pierderile de cdlduri. O populatie poate raspunde fctiunes unui dusman sat la modificarea cantitatii hranei in difertte mo- duri: modificarea ritmului reproducerii, a prolificitatii, a structurit virste, pe sexe, a ritmului de crestere, a structurii spatiale ete. Din cele aritate rezultA ci, datorité capacititii de autoreglare, si mele biologice au un comportament finalizat in sensul asigurarii, per ntei integralitatii sistemului dat si a echilibrului sau dinamic. g. Heterogenitatea. Nici un sistem biologic nu este omogen ci alcatuit din elemente diferite (heterogene). AceastA trasatura rezulta fnsusirile analizate. Autoreglarea, de pildd, ca una din insusirile eser ale biosistemelor, presupune existenfa minimum a doua elemente, diferite cel putin functional : unul care regleazé si altul supus reglarii, precum si a canalelor de comunicatie direct si inversa, intre ele. Deci este vorba de heterogenitatea, diversitatea interna a biosistemelor. Toate sistemele bio- logice se dezvolta, evolueazi — procese care duc in mod normal la cre terea complexitatii si deci a heterogenitatii interne a lor. Metodele de calcul ale diversitatii interne a sistemelor (vezi nr. biologice si tehnice araté cé valoarea maximé a ei se realizeaza cind structurile elementare (partile componente) ale sistemului sint in _pro- portii egale. Nici un sistem biologic nu realizeazi aceasta conditie. Cauza acestui {apt sti in aceea cA elementele componente ale biosistemelor nu sint independente unul de altul ci intre ele apar corelatii — ca, de pilda, corelatiile dintre organe, corelatiile dintre sexe, dintre parinti si descen- denti, corelatiile dintre populatii intr-o biocenozi etc, Corelafiile duc la scéderea gradului de incertitudine in structura si temului, la scdderea anti batt de informatie (fata de maximum po: deci la Sciderea diversitatii (fat de maximum teoretic). In acelasi timp, cerelatiile duc la eresterea eficientei autocontrolului sistemului si deci a stabilitafii lui — condifii esenfiale pentru mentinerea sistemului intr-o ambianta care, in general, tinde la dezorganizarea'lui. Prin urmare, exist aia etait grad de heterogenitate — o heterogenitate optima citre care finde orice sistem biologic i care asigura cel mai bine mentinerea lui i conditiile concrete ale existentei sale. 4 DupA suceinta analiz4 a princi da si definitia (caracterizarea) lor chise, informationale Ge autoconservare, forme simple spre cele complex i antientrapic si finalizat eae ante “steme (Botnariuc, 1976). ipalelor insusiri ale biosistemelor, putem ea) lor : {sistemele_biologice sint sisteme des- idatorita moduluui lor de organizare ele au capacitatea autoreproducere, autoreglare si autodezvoltare- de la are ; ele au un comportament Je asigura stabilitatea in relatiile Jor cu alte. 25IERARHIA SISTEMELOR BIOLOGICE Terarhia_sistemelor_reprezinta ot Asiturd esential’ _a_organizarit yy terieiy in general. Ba rezulti din faptul cuprins in insdsi definitia sistg. mmutul; ce orice Sistem este alcatuit din subsisteme gi, la rindul sau, rep, zinti un element component (subsistem), al unui sistem mai cuprinzag, tn ierarhia sistemicA a materici vii, trebuie deosebite nivelele de integrage $i nipelele de organizare ale materiei vii. Nivelele de integ™rs Teprezing totalitatea sistemelor ierarhizate, cuprinse (integrate) in alcdtuirea uy sistem biologic dat. Astfel, un organism pluricelular are integnati th q © ierarhie intreaga de sisteme, incepind de la cele subatomice (ioni), eon. tinuind cu cele atomice, moleculare, macromoleculare, onganite ale ely. lelor, celule, tesuturi, organe, complexe de organe. Dupa cum se vede, gig sint cuprinse atit sisteme nebiologice (atomi, molecule), cit si cele biol gice (celule, tesuturi etc), netinind seama de gradul lor de generalite {de ex. celula nu are fesuturi prezente la pluricelulare). Nivelele de organizare ale materiei_ vii reprezinté categorli_exclusiv de _ sisttme-biologice, diferite calitativ din punet de vedere ‘al modului lor de ‘organizare si al functiilor lor biologice. Stabilirea nivelelor de organizare ale materiei vii este de o deosebilt important deoarece fiecare nivel de organizare reprezinta o form call tativ deosebita a miscirli biologice, caracterizata prin functii si leet carae: teristice, specifice sistemelor nivelului dat. Un criteriu obiectiv dupa care putem aprecia daca un sistem biologic dat reprezinté sau nu un nivel d | crganizare este universalitatea sistemelor unui nivel dat sistemele unt J nivel de organizare trebuie si cuprinda intreaga materie vie, {ard excer- "tie. Adoptind acest criteriu putem defini yn nivel de organizare a male vii ca ansé “biologice Echivalente, cu caracter de tini- ‘ersalitate si putem considera ca stabilite cu certitudine si recunoscute nu cunoastem tutului sau fu @ Sisteme de duale reprezin nivel de organ universala de Insugirile ¢ manifesta la « ‘Astfel schimb cesul fiziologi nismului in 1 determinarea bilitatea, repr evolutiei org Lersalitate si pind in prezent urmitoarele patru nivele de organizare eplouee ences 1, Nivelul individual, avind ca unitati reprezentative indivizii biologic, cen eae ‘ctabol indiferent de complexitatea organizérii lor (de 1a indivizi monoceltlat procariofi — pind la organismele pluricelulare cele mai complexe). 2, Nivelt i ej, reprezentat prin sisteme pope totodata fun de organizar sau ale speciilor (grupari de populatii). fetea iosist ocenotic reprezentat prin sisteme biocenotice. SS a reprezentat prin sistemul unic al biosferei plant ‘Sisteme ¢ ‘ a postulat jerarhii impune citeva observatii. In_primul sind, 1 -unei Pespecti, criteriul universalitatii, cuprinané rBptezentati doilea rind constatim oA jerarhia hivelelor sane legi 4 a ati functionale inire sistemee Rta nele pe lor_taxonomice cate © anizare, ay trasater ale, sistemele fiecirui nivel se carat mare de ale, functionale, prin enumite ! sMompo ym examina mai departe. ‘ Tego a de organizare a materiei vii tong Tezolvata definitiv pind in prezeh, etideat ant ferarhii ale sistemelor biologle fice due te Fara a discuta aici toate indivizilor Otivele divergentelor de Picosebita na cali- legi carag. 1p care nivel de nele unui ira excep- a_mate- de uni- scunoscute i biologici, mnocelulart exe). sme popur rei plane jmul rind suprinaing velelor ¢ sistemele pare, e caract®: Smite led! int si ele diferite : lipsa unui criteriu obiectiv si unanim aceeptat al ir Ytiunii de nivel de organizare a materiei vil confundarea les- ful de frecventa a nivelelor de integrare cu nivelele ge peer ficienta cunoastere a legilor specifice diferitelor nivele. Din act it ee roa tigen ca inere nivelul biocenotic sicel-al biosfenei nu existd un alt nivel de organizare, Acesta ar putea fi biomul. Jn adevar, un piom ndra, cimpia, pidurea de-conifere, degertul, luncile riurilor n ansamblu intreg de biocenoze aflate intr-o strinsé interac- ine. De pilda, in lunca inundabilé a unui fluviu este biocenoza cursului f] ce altilor, j nalelor, islazuri, spriuzis al fluviului, biocenozele biltilor, japyelor, can piocenoze de pe terenuri saraturate etc. Existenta §i prinde ii, zivoaie, te functionarea acestor biocenoze gi deci a ecosistemelor respective, este conditionata reciproc in asa fel incit ele nu pot fi infelese corect decit in eadrul ansamblului din care fac parte. Dar, atita timp cit nu cunoastem rolul specific (functia) fiecdrei biocenoze in cadrul biomului dat, cit timp nu cunoastem legile specifice ale biomului, nu putem decide asupra sta- tutului sau functional in ierarhia niveletor de organizare a materiei vil. © Sisteme de nivel indixidual, In ierarhia prezentati sistemele indivi- duale reprezinté termenul inferior. Individul biclogic reprezentind acest nivel de organizare, poate fi definit’ca find forma elementara si totodata niversala de existenfa si de organizare a materie Tnsusirile generale ale sistemelor biologice examinate mai inainte se manifesta la organisme individuale prin procese si legi caracteristice. Astiel schimburile materiale si energetice cu mediul se produc prin pro- cesul fiziologic al metaholismului. Acest proces permite integrarea orga- nismului in mediul sau ambiant si totodata el apare ca hotaritor in determinarea insusirilor caracteristice ale organismelor : ereditatea, varia- bilitatea, reproducerea, dezvoltarea, excitabilitatea, m: evolutiei organizérii morfologice in decursul filogeniei, integralitatea si autoreglarea capt formele cele mai perfectionate si apar ca fiind cele mai pronuntate la sistemele acestui nivel. Metabolismul este legea specific’ sistemelor de nivel individual si totodata functia esentiala a indivizilor, in relatiile din‘ierarhia nivelelor de organizare ale materiei vii. Datorita acestei funcili se asiguri_capaci- tatea biosistemelor_din-hivelele-superioare de a acumula, transforma si transfera materia, energia si informal Sisteme de nivel populafional sau al specie’) Linné a fost primul care ersal al spediei, in sensul c& orice individ apar- tine unei anumite-specii_tn prezent este demonstrat cd_orice specie esta env legle special oe contande-carlegis popiiatn wet meee Bee Porale iome ricaleteietean (eae ee ee ore aac vonulat s prezinta un acelasi nivel de ‘Trasiturile si legile caracteristice populatiil iilor st itt diferite de cele ale indivieilor. Proces a undiracnaa caterer yg melor_populationale 4 _zin ile i ecifice — contadiaaed shtotodat ©. Aceste relafii determin’ o anumita organi z Isfiilor, deci structura gi functie proprie fiecarei pot aii, turl se elaboreaz pe fondul relatiilor cu alte speci ot caf is ceci reprezinti adaptari ale populatiilor (speciilor). tel jite due la diferentieri structurale, ivizilor si gruparilor de indi ea popu- Aceste tris’- ie meted ; . Relatiile intraspeci- funetionale si comportamentale ale in interiorul populatiilor si prin 27aceasta determina capacitatea de autoreglare si optimizare a principal parametri ai sistemului (numar, structuré, modul de functionare Spre deosebire de indivizii biologici a céiror durat de existenta (gm gevitate) este determinat genetic si deci ¢ finit, durata de existeasy populatiilor este determinatA ecologic si de aceea este nedefinita, Toms lafia (specia) putind exista_in_succesiunea neintrerupta a generatiilon g condifii atia apare ca sistemul cel mal clema efinit fn mod de sine stilton". Evolapy Ca proces istoric care se desfsoara in timp, apare ca 0 trasdtura carania. risticd sistemelor populationale. ti unitatea clementard evolutie? biologice. Ha este obi al_evolutiel ¢ de_aceea’legile evolutiel sint legi caracteristice sistemului populationaly Cea mai important elegi este selectia natural, Degarass efectul principal al selectiel naturale este adaptarea speciilor, apare aij. pevee era rae drept 0 caracteristicl a populatiei (spectay spre deosebire de. adecvare — trasitura caracteristicd a sistemelor indie viduale. Locul functional al populatiei in ierarhia nivelelor de organizare q materiel vii este si el earacteristie. Autorepraducerea este una din fungs tiile proprii populatiei. Desigur, din punct de_yedere fiziologic reprodite ste_o trasAturd a indivizilor. Din acest punct de vedere oO perache fin_cazul cind reproducerea este bi indi sului reproductiy. Dar, din punctul de v al evolutiei ei, din punctul de vedere ecologic, unitates mentara es! ulatia — deoared® numarenin aisamblul sau poat fa Organizarea, heteroge! ji_celelalte trisdturi necesare mentine- ‘Tf si adaptinii ei, In cadrul_biocenaz ictia E [atiel &: tea de verigi in acumularea, transformarea si_transferui de materi energie si informatie. Este doar o veriga in acest proces deoarece acaste, funcfifale unei populatii sint complementare cu functiile corespunzaiteste ale altor populatii in afara cirora populatia data nu poate exista. Sisteme de nivel biocenotic. Biocenozele ca’ si populatiile sint sisteme ‘biologice supraindividuale. Existenta si modul de organizare a biocei- zclor reprezintA o necesitate obiectiv rezultata din faptul cA nici 0 popt- atie, indiferent cirei specli ar apartine, nu poate exista de-sine-stAtator eme indelungat’. Din cauza diferentierii functionale, avind caracie? stenta intr-o biocenoza, a microorganismelor descom produciitoare de substanti organica si a animalelot orie, Aceasta diviziune functionala a popula! duce 1a dezvoltarea integralitatii bioce10- ‘pe de alta parte determin’ integrarea fiecirél otic, deci adaptarea lor reciproca. De aici i, esential& a biocenozelor o constituie relé ii §i in acelasi timp unitare, fondul conditiilor abiotice ale biotopt ura’ ecosistemului respectiv. Relaiille ‘i abiotici reprezinti si mecanismele cal asigurd Homensse Setermina © 37 jogied 8 lor - viateriel Vit PELATILE D! satenta 3 t cestea nu Po! 6 permanente: T anumite lesi tn cadrul sistem $¢ | sist concervares (functiile) inc a asigure Shncrat de funct terminat de spe corsponente, de fi contzalat des i ficajia biologica sistem dat nu p pozitia) nivelule hic- superior. Sa ilustram | - Desfasurare: esie determinat specificul genot bolismul unei ¢ mamifer ete. A metanismelor ¢ caracterul adec aceste procese pines — este a Bling a lor o v @ ‘comportame Biesuperior, de Relatiile’ dit Sontradictorij j oa i nivel. Raspah. ® - eostazia sistemului biocenotic. In-sfirsit, tot poe aun eer Evard eentialioa pioesnozelos | EMOGUan\ funetie caracteristicd in. i erarhia nivelelor de organizare ATIILE DINTRE SISTEMELE BIOLOGICE DIN NIVELE DIFERITE DE ORGANIZARE i nivel de org: ean ee ee sup’ cum s-a ardtat mai fnainte biosistemele fees | de orgs ie trisituri proprii de structura, cu_functii specifice, legt ee eelul dat. Dar sistemele de nivele diferite nu_potexista sep: existenta lor este_obligatorie 4 wii trajese integrati in populatii iar tenta lor sie tia in afara biocenozelor. Nu este doar 0 csexisients nu er intmractiline siconditionare—reelproed, desfquraté dupa ‘ivarhiei sistemelor si a programelor lor, functionarea_oFi- jgoard in aga fel incit pe de o parte si asigure auto- pe de alta si-si indeplineasca fy ct rat, dee varea sistemului dat, ia fiJe) in cddrul sistemului ierarhic superior in care igure egistenta si activitatea normatia—aeelui—si ‘tem. Mecanismul sede fenctionare a unui sistem este, prin urmare, pe de o parte de- terminat de specificul organizari sale, deci de specificul elementelor sale componente, de subsistemele sale, dar pe de alta parte acest_mecanism Ve fi-controlat, deci_subordenat-tegitor-sistemmluiterarhie-superior $1 coor donat-de-acesta. Aceasta inseamna in ultima instanta c4 sensul si semni- ficaria biologica profunda a trisiturilor structurale si functionale ale unui sistem dat nu pot fi explicate corect si complet numai in termenii (de pe pozitia) nivelului respectiv, ci in termenii (de pe pozitiile) nivelului ierar- hic: superior. Sa ilustraim cele spuse cu unele exemple generalizate Desfigurarea metabolismului — proces specific sistemelor individuale, este determinata nemijlocit de trasaturi proprii ale individului dat specificul genotipului, a substantelor proteice etc. Aceasta face ca meta- bolismul unei alge verzi si fie diferit de al unei ciuperci, al unui peste, mamifer etc. Acest specific determina si modul propriu de functionare a metanismelor de autocontrol care asigura homeostazia organismului si cavacterul adecvat al rspunsurilor sale, Rezultatul final catre care tind aceite procese individuale, urmare a desfasurarii programelor pentru sinc* — este autoconservatea individului. Dar semnificatia biologic’ de- plind a lor o vom intelege numai daci examinim valoarea rispunsurilor @'comportamentului, functionarii) individului in viata sistemului ierar- hie superior, deci al populatiei in care-este integrat, Relatiile dintre individ si populatia (specia) din care face parte sint contradictorii in sensul c& evenimentele ce se produc la un nivel si au o anumita semnificatie pentru acesta, pot si aiba alti semnificatie pentru alt aivel. Raspunsurile, variatiile individuale adecvate pentru supravie {uinea individului, deci eu semnificatie pozitiva, se pot dovedi cezavantac ee pentru Populatie, iar unele variafii cu semnificatie negativa pentru Gustenja individuala se pot dovedi rutile populatiei. Dect variatiile indivi oblectiy fu tt ultima instant4, ale proceselor metabolice, apar ca find intimplatoare (relativ intimplatoare) din punctul de vedere al 29valorli lor pentru populatia (specia) respectiva. A admite cA relatiile j viduale sint totdeauna orientate in sens util speciei, deci au vz adaptativa inseamné a admite interpretarea finalisté, a admite o% fille individuale urmaresc si se conformeze ,intereselor“ speciei, on seala la fel de mare ar fi si considerim evenimentele individuale oa fy total de sine statitoare, nelegate de legile speciei, O asemenea tending fel de excesiva ca si prima, duce la reductionism, la incercarea de #94 duce legile populatiei la legile sistemelor individuale sau chiar my leculare. % Raspunsul corect const in aceea ci raspunsurile individuale, vari. tiile, comportamentele individului sint ,apreciate* de legile speciei, jg primul rind de selectia naturald : acele variatii care vor contribui ey mult succes la indeplinirea functiei principale a individului in existens speciei — reproducerea — vor persista, vor fi pistrate gi se vor gene 5 liza in populatie prin cresterea numérului descendentilor posesori a nu es viculari acestor variatii, cele care se vor dovedi ineficiente in indeplinirea acests; GoD carnive functii vor fi eliminate mai curind sau mai tirziu. pent ia Deci, pe aceastii cale, selectia (legea nivelului populational) va com : ene trola si va orienta desfigurarea metabolismului in sensu! util supraviefuie vice sistemnél ri speciei. Rezultatul acestor relatii este dezvoltarea la sistemele indi functionare a duale a programelor ,superioare* — deci a unor siructuri, corelatii Pig ranestor 1 terne — care asiguréi indeplinirea functiei indivizilor in viata specie (reproducerea) $i fat de care sint subordonate atit programele pentru sine“ cit si cele ,,inferioare*. Relatiile in esenti de aceeasi natura sint si intre sistemul pomulatiets) —— al biocer eare-este_integrata, Dupa cum s-a aratat mai inainte orice __Dupa aces populatie este adaptatd la corelatiile ecosistemului in care traieste, ded stiinte, a isto este adaptati la coexisténta cu alte populatii apartinind altor speci, casi re Ja condifiile biotopului. Aceasté adaptare este 0 necesitate deoarece mk | “UPraindivids mai astfel devine posibild coexistenta speciilor si existenta insasi a bio ee nive cenozelor. Adaptarea afecteaza cele mai diferite trasaturi ale populatiei a in ee s numérul, structura pe virste (raporturile dintre durata diferitelor stadil) ion ea Se pe sexe, structura spatiala, ritmul de inmultire, utilizarea resurselor mil agree tritive etc. Ca oricare adaptare, aceste trisdturi sint rezultatul actiunlt ae te ate electiei naturale. Ele se dezvolti pe fondul propriu fiecdrei specii, ded a: ‘eflecta factorii interni, conditiile interne ale fiecarei populatii, dar orien lela tarea, modul lor de concretizare sint determinate de relafiile interspecs fice si cu mediul abiotic. Aceste relatii — trasatura esentiald a sistemultt Diocenotic — sint cele care determina orientarea actiunil selectiei al acestei orientari este de asa natura incit populatia dat, ‘sale proprii si poata persista in cadrul corelatiilor com te ii din biocenoza si ecosistem. abo Apaliza ‘ -exemplu aceste relafii ierarhizate complexe in ca"® are si cercetanis ‘nfluentele se desfasoara ,de jos in sus* si de sts 2 ae norte : le fj : un ecosistem acvatic, functia de producatori primafi careebt ap Planctonice Sau cle macrofite acvatice. AME ele aes fie prin mecanisme diferite. Astfelo serie” valoarea ps ecii din genurile Anabaena, Nostoc, Aphane obieotive es jstis) sint capabile sa fixeze azotul liber ce | acest eas ; heterocisti — avind un aparat enzimatic $? mentana sq! . Desigur existenta acestui ‘mecanisit carn Yntregii biocenoze prin furnizerea MY aeazotaté. Dar functionarea aces- ntitati de substanté organ! vite Ja Yindul su controlati de cate | Core ‘stem (sistemul apa exista in cantitate sufi enta NH; saw fe nu se produce. Ori ‘al degradarii de citre diferite produs al activitatii plantelor tor). In adevar, daca in NO;, fixarea azotului de citre cianofice TH, ca $i NOs apar in api ca rezultat ‘pe de bacterii a substantelor organice — J Z ‘ ualelor (al biocenozel), degradare care depinde § de anumiti factor iotopulul ca temperatura apei, pH, cantitatea de oxigen solvit etc, reat mecaniea de fixere a azotulul este © dapiar ‘or alge la viata in ecosisteme cu 0 anumit organizane — ecosisteme Ca orice adaptare este care pot apare perioade de carenfé a azotului cs : Citat al stectiel acirel orientare este determinatt de organizarea: Ulta sf ecosistem (istemull integrator). Dar evident acest mecanism ntrequl ea solutie, Alte plante rezolvé problema pe alte ai determinate Yt a auitatile fiecdret specti, De pildd otrafelul (Utricularia) 8 devenit sreenivord (zoofag), completindu-si in acest fel sursele de 270% . Conclusia gare so impune, de ordin metodologic, este ca analiza Her pare evident c& “rpm oe gm 2 cone ietut Feu trebuie si mearg’ atit de yfos in sus, de la subs indivi, & {em tomate Integratoare pentru a infelege mecanismele concrete de tii ine functionare a sistemului cit si de ,sus in jos“ pentru a intelege semnifica~ pectel tia avestor mecanisme in activitatea sistemului integrator pentru : atiel si te orice Dupa aceastA succinti prezentare a locului ecologiei printre ce! lalte ste, deci inte’ a istoricului ideilor esentiale ale ecologiei si conceptiei sistemice, ii, ca gi Spare mai limpede si continutul definifiei ecologiei ca studiu a sistemelor ce nu- supraindividuale ale materiei vii — integrate in mediul lor. Adica, din i @ Bie erathia nivelelor de organizare — individ, populatie, biocenoza, biosfer atiele "ecologia se ocupa de ultimele trei. Ble sint obiectul ecologiei, dar pen- stadii) iru a rezolva problemele ridicate de aceste obiective, este nevoie si men- ae jonam caracteristicile individuale (analiza ,de jos in sus“), aceasta insa chao rin prisma ecologic’, adica prin prisma semnificatiei lor pentru popu- Beis latie, La rindul lor chiar sistemele supraindividuale trebuie examinate ci, 0 prin prisma relafiilor lor sistemice (analiza ,cle sus in jos“). ar orien x terspeci- 7 * stemulul Analiza si 5 i : : fetes a relate SETH a prohlemelor suavcereme ea ta tate x ecologice in etapa actuala si fi iva si care ae ee re s ‘u D a ar, inainte de a cara riza a ee en ees ae ee en eee ns trebuie avut in vedere cA [ScosistemuL) reprezints forma ele~ mentara_structural functionali_de_organ ecoste: nivelut iunctional: it i ‘izare_a_ecosferei, Ja Sule sedesTagoar’ proc deslagoard procesele (fuxul de energie si circuitul elementel te 3Yminerale) care asigur' izarea productiei biologice 1, ca 1 obiectiyul principal al eercetlirll ec olosice in etapa actuala este tg zentat de necesitatea descifrarii legilor care guvern ceste cadrul principalelor tipuri de ecosisteme ale ecosterel, de a de: canismele de reglaj ale starilor ecosistemelor in limitele compatibile cu persistenta acestora. Indeplinirea acestul obiectiy tioneaz abordarea in viitorul apropiat 4 fenomenelor de 1a nivelul gam plexelor de ecosisteme (biomi), a c&ror Intelegere va deschide Perspen ntelegerii fenomenelor globale de la nivelul capacitatii de suport a ecesteia. © serie de probleme prezentate gi tratate in difert i ca fro. se distincte, cum ar fi; poluarea apelor, solului si a aerulul, gospods. rirea resurselor naturale, conservarea unor specii, exploatarea spectilorigy valoare economic’, circuitul fosforulul sau azotulul, reprezint tn fond aspecte ale obiectivelor mentionate anterior si incercarea de rezolvare ge: parat, f4r4 0 abordare global”, a fenomenelor aflate in interaetiung interdependente, de la nivelul ecosistemelor naturale si amenajate, mig permis gi nu va permite elaborarea solufiilor adecvate ‘ ecosistem 0 minind asupra obiectivului actual al cercetirif ecologice, studiul eam: terizare a S sistesnelor naturale, nie punem in mod obligatoriu doua intrebart cistemice af ‘e. care este complexitatea organizatoricd a-unui ecosistem ? Am subl ) care este madalitatea de abordare_a_cercetirii care sa_conduct Is & turale sint 1 terizar fui in timp a ecosistemului ? modele sim) ipmeniu.de diferent morfe ale ¢ Desi se poate evidentia un domeniu de diferenfiere a complexiteli WB ecouistemelor naturale, inclusiv cele dirijate, putem aprecia in general of egrogare & Scosistemul, ca unitate organizatorici, este foarte complex, Aceasté com: parheate eo plexitate rezid& fn faptul of ecosistemul este alcatuit dintr-o multituding | Se intel Ge componente biotice, reprezentate ce populatiile animale 51 vegetale, si acelagi mod abiotice, reprezentate de factorit fizici, chimici, mecanici, aflate in inter agregare al ‘actiune si integrate astfel incit ecosistemul se comporté ca un intreg fn tinct. Este | telatiile sale cu alte ecosisteme (Hailov, 1967 ; Botnariuc, 1968, 1976, 1978) homomorfe Din interactiunea pirfilor componente rezulti trasdturile structurale & cazul unui functionale ale intregului, reprezentate in esenta de structura biotopulul: particularit Gtrartura trofick, fluxul de energie, citouitul elementelor minerale i ale Primele cuntolul starilor acestuia. Functiile mentionate sint dominante si infele: Pees care le guverneaz’ reprezinta esenta cercetrii ecosistemeltt Be peRreee ‘acest fapt nu trebuie si conducd la ideea ca ecosistemele sint sistemé puatie-a f toare in pr “Gbsnner, 1964 ; Slobodkin, 1964; Botnariuc, 1966), Intradést ; lui’ sint determinate predominant de factori inte! ide schimburile materiale si energetice dintre ecosistemé Pacia: ‘elatil dintre ecosisteme, stau la baza diferentierii pat La ale sf fanctionale ale complexcio: de ecosit eee ae ‘sine stititoare, a cdror cercetare in complexital pe Coneluzia | sistemul q Jer (1976, Tetic, dace ™Modelul h “4 urmare Precisa, necesare m Be Beotogisduca olexitatit eral c4 sta come ultitudine getale, $i in inter intreg in 76, 1978) cturale § iotopult e si auto- si intele- jistemelo! , sistem® rr-adevats ri intern ysisteme: nt de scurt, in asa fel incit presupuner chimbat’ starea si cd relatiile dintre ele departeze semnificativ de la situatia reald st organiza cercetarea istem pe baza unui model izo ie a cirei obtinere gi imp sufi emele isi pastreazi tante, Sd nu ne i este valabil orici rea starii unui ec¢ * implica o cantitate foarte mare de informati val de timp atit de mare incit, cunoaste- de bine elucrare ar presupune un inter de 1 A 3 ai avea nici o valoare pra Tn aceste conditii, singur i mi re Se impune este reprezentata jimplificat m0 7 Bia fele dominante si in model reprezentat de componentele _dominan ala conburares si destay menea model simplificat al modelului izomopf care aproximeazs sistemul naftital este cunoscut in analiza sistemicd ca mod ind Ja cele doua intrebari puse anterior, am subliniat ca ecosistem natural este foarte complex si ci modalitatea concreta de carac— terizare a sao reprezinié modelarea, Cea ce reprezinta esenfa anal stemice aphicat& in ecologie. ‘Am subliniat, de asemenea, ca modelele de bazi ale ecosistemelor na- turale sint neoperationale, fapt care determina necesitatea alcatuirii unor modele simplificate (nomomorfe) ale acestora. Alcituirea modelelor hom melor naturale presupune realizarea unui proces de agregare (grupare) a subsistemelor in componente mai mari, tratate uni- tar, fara a mai fine cont de diferentele dintre subsistemele agrege ‘Se intelege cA se pot diferentia o gama de modele homomorie pentru acelasi model izomorf al unui ecosistem natural, in funcfie de gradul de gregare al subsistemelor, fiecare din ele avind un grad de rezolutie di tinct, Este de asteptat ca, pe masura ce gradul de agregare al modelelor homomorfe creste, si scada puterea de rezolutie a lor, rezumindu-se in ama] unui proces avansat de agregare numai la evidentierea anumitor particularitati foarte generale ale ecosistemului studiat Primele modele ale ecosistemelor naturale au fost alcdtuite folosindu-se rea subsistemelor, fra a se avea in vedere efectele acesteia. Aceasta situatie a fost indus, pe de o parte, de lipsa unor baze teoretice unifi toare in privinta procesului de agregare, iar pe de alta, de lipsa datelo necesare modelarii populatiilor naturale componente. agr In ultimul timp au aparut lucrari care fundamenteaza din punct de ve- dere teoretic procesul de agregare, Astfel, Wiegert (1975) studiind diferite variante in raport cu gradul de agregare al interactiunii dintre alge monocelularé si zooplanctonul filtrator dintr-un izvor termal, a ajuns concluzia ca varianta cea mai complexd caracterizeaza cel mai bine eco- emul din punct de vedere structural si functional. De asemenea, Zei: ler (1976, 1979), Fas : aprofundind problema, araté ca din punct de vedere teo- Tetic, daci constantele de timp ale subsistemelor grupate sint identice, modelul homomorf conserva tsi, ° ! ra twanzitiile de stare ale modelului izomorf si, urmare, descrierea ecosistemului prin modelul homom: precisa, ; ar fi foarte ® — Eeotogte 33e § apa a vi . - ; ; I lui répitor nite vare tin eer reeencn erodes nooner: al et oluidtetterue 0 PABEL ine ine act eroe reco inaerielp eluted sotnartoc((Uiaens) aU gevoisicvaterle ; Dinar, el [__Gompartimental ees - PERI) as Hloplension eid 8 | Macrotite (3) x 0+ xx 0 0x x 00 x ¢ pale | poo 6) Wisse W pcudisel.SRbso onset tele Fauna fitotili (8 0 PA NOs dato ONO ont Heetenaatiataat et plenkionstalaghh Daw Oy.0ex, x ae | Pestt rapitori (14) D000 0.00 - i Detctus (12) Dw KO ex St 00 Be | Scurgert ce enersto 13 phn ste ay og tae ri X= Thnleh eastenta unot Ganson Intro dou compartments int Faerie a seaceial fa past atlas etteertinierd is Oe retin eater nu 35, e Pmarul de compartimente ale modelului homomorf ; (in exemplul de jos K=13). fu fio 2 +s hie thei fag ees fae y Fe eA ae Astfel, fis ar putea si reprezinte fenomenul de transfer al energiej sq, nutrientilor de la primul compartiment al modelului homomorf la al doj. lea, In general se noteazA fy functiile de transfer dintre compartiments, Concretizim etapele_analizei_sistemicecaracterizate mai sus in cagy) unui ecosistem acvatic, reprezentat de ghiolul Merhei, care constituie tiny) din obectivele cercetirii, aflati in curs de desfagurare al colectivului dis. ciplinei de Ecologie de la Facultatea de Biologie din Bucuresti $i al ep. lectivului de Ja laboratorul de Ecologie acvatica al 1.S.B.B. Ghiolul Merhei este integrat in complexul Matita — Merhei, complex care este de origine fluviali (Petrescu, 1957; Botnariuc, 1959) $i situat in insula Letea din partea de N-E a Deltei Dunarii (v. fig. 2). Ghiolul are © suprafati de 1050 ha si nivelul mediu al fundului situat la 48 em sib nivelul Mari Negre. Adincimea fluctueazé in spafiu_sitimp in cadrul Ii. mitelor de 1,5—2,5 m. Sistemul de circulatie al apei imprimA o serie de trasaturi structurale si functionale intregului complex si in particular ghiolului Merhei. 7 Principala cale de alimentare o reprezinté girla Lopatna, care se de- prinde din canalul Eraclie — Stipoc si care este o girli natural, lata de circa 20 m, cu adincime de 3—5 m §i cu parcurs foarte sinuos, Dupé wa parcurs de circa 9 km, Lopatna se deschide in ghiolul Matita (in partea de ‘vest) si iese din ghiol prin partea de nord-vest, parcungind inca 5 km, dup care se deschide in partea nord-vesticd a ghiolului Merhei. Intre ghiolurile ‘Matita si Merhei schimburile de ap’ se fac si prin girla artificial (sapaté) Evacuarea apelor din ghiolul Merhei in perioada viiturilor se realizeati greutate prin girlele Sulimanca, situata in partea de nord-est a ghiolt ‘si care este o girla puternic colmatata si prin Dovhica, situata in parte? sud a ghiolului, iar in perioada retragerii apelor, evacuarea se_ reall cipal prin Suez, Lopatna gi Dovhica. ‘c4 circulatia apei in ghiolul Merhei se realizeaza ou Aili: reversibil pe directia girlei principale Lopate rtul de substanta organica si nutrienti redus’ si se rezuma in fond Ja schimburi st particularitate a circulatiei apei induce ic si nutrienti in ecosistem si detern! mare. lul Merhei prin intermediul productiei P" fitoplancton, se realizeazii prin dowd st! tul cA intrarea de energie este asis™ cu o contributie mai mares de energie este asigu™ pyare a1 (ratifical rul de U2 gentiere? piocenoze marea de male $i Y anterior | garea) P¢ mente = 1, Fit tizati ast zoficee — diale) — Domi anilor 1¢ minat in aciculari garis si . “Anabaen tre cianc din lunil 2. M nante dt tophyllu Ment logic al al prod arul eco eerticul se des- lata de upd un artea de m, dupa hiolurile (sapata) ralizeai | ghiolt- n partea reali- cu difi- na oi Ja alta este determinata de o serie de factori ct consideram in. mod special : regi dabile a Dunarii $i con- itia de la o stare erala in Delta, dintre care dlogic al Dunarii, indiguirea luncii inw Ree aouienioms diguiraau succedat in anii 1980 si 1981, ele nu mumai prin modificéri profunde ia structut’ PX odu- tree a1 prin maodifiorl tai staiciiie nota a cc YE rena cereiare a fost astfel intocmit incit prin modul de pre- amitatilor de proba (o imbinare a metodei sistematice © metoda s { pandomizata), prin frecventa prelevarii probelor $1 prin numa: at ttt de proba la fiecare moment de prelevare, SA se asight" C1 A ae ereiatii mediului si a influenfel sale asupra componentt! ee eaributiei spatiale a populatiilor naturale, precum si Ot” -feneitatii s1 abundentelor numerice si in biomaséi a populatiifor St rea densities vn limitele erorii. de 20%). Pe baza critertilor_ entimenie ce et analizat rezultatele obfinute si s-a efectuat grupanea (agt garea) populafillor din componenta biocenozet in urmatoarele comparti- ents 7. Fitoplanctonul — reprezentat prin 294 specii si infrataxoni, Tepe” izati pattel alge albastre ~~ 36 ; flagelate — 23; dinoflagelate — 6 j chrt= aa ee; dratomee — 181 ; alge veri (volvocale, clorococale si desmi- ale) — 93. Gominante sub aspect numeric si in biomasi in anumite perioade ale foe 1980-1981, au fost speciile : Cyclotella chaetoceras (care a deter” aanct anflorirea apei in sezonul rece), Cyclotella meneghiniana, Nétzschia ronailaris, Synedra acus, Melosira granulata dintre diatomee, Chlorella vul- Garis si Ankistrodesmus sp., dintre cloroficee, precum si Anabaena affitts Srnabaena spiroides, Anabaena flos-aquae, Aphanizomenon flos-aquae din— fre cianoficeele filamentoase de talie mare care au produs inflorirea apei Jin lunile iunie pind in octombrie 1981. 2. Macrofitele submerse — reprezentate de 6 specii, dintre care domi- nante dupa gradul de acoperire si densitatea in biomasa sint speciile Cera- tophyllum demersum. si Nitellopsis obtusa. Mentionam c&, datorita efectelor induse in special de regimul hidro- Jogi al Dunarii, macrofitele submerse au reprezentat un compartiment al producatorilor primari cu rol important in introducerea energiet in ca- drul ecosistemului numai in perioada mai—septembrie 1980. 3. D.O.C. — reprezinti carbonul organic dizolvat in masa apei si pro- vine predominant din activitatea fitoplanctonului. 4, P.O.C, — sau carbonul organic sub forma de particule organice moatte, la care se adauga bacteriile si ciupercile asociate. ___ 5. Zooplanctonul pagnic care foloseste ca sursi de energie biomasa fitoplanctonului si bacteriilor. Din 89 taxoni care se incadreaza in catego ria functionala a consumatorilor primari, au dominat dupa densitatea nu- meric’ si in biomasé in anumite perioade ale intervalului 1980—1981, ur- nAtoarele speci: Keratella quadrata, Brachionus caliciflorus spinosus dintre rotiferi ; Bosmina longirostris si Daphnia cuculata dintre cladocere si nauplii de 1a diferite specii de copepode si nauplii, copepoditi I—IIl adulti de Acantocyclops vernalis dintre copepode. i‘ : 6. Zooplanctonul carnivor a fost reprezentat de populafii apartinind la 13 speci dintre care, dominante au fost: Asplachna sp. a1 Sunchaeta sp, dintre rotiferi, precum si Macrocycl cyelope sp, di oy B 9 yelops albidus, Mesocyclope sp, dintre 377. Fauna fitofila — La acest compartiment prelucrarea rezultateiym . ficut pe grupe de organisme. Din 10 grupe de nevertebrate care #gql meazi fauna fitofila asociaté cu Ceratophiylium demersum si Nitellong, sbtusa domina prin densitatea numerica gi in biomasa, oligochetele, Yan vele de chironomide, gasteropodele si corofiidele. 7 &. Fauna bentonic’ — fn componenta sa intra speci apartinind Ia yy grupe de nevertebrate dar un numér restrins dintre e it dominante ¢ Geci au rol important in desfasurarea functiilor ecosistemului. In aces sens citim speciile : Ophidonais serpentina, Weidovsky' omata, Bran: chiura sowerbyi dintre oligochete; Viviparus sp. dintre gasteropode; Dreissena polymorpha dintre bivalve si Chironomus plumosus, Tanytarsys gregarius, Propsilocerus danubialis dintre chironomide. 9. Pesti bentonofagi si planctonofagi reprezentati de 26 speci dintre care sint dominante urmatoarele : Rutilus rutilus, Abram ‘ama, Tinea tinea, Scardinius erythrophthatmus, Carassius carassius si Carassius auyge tus gibelio. 10. Pesti ripitori — reprezentati de 5 speci dintre car dominant speciile : Esox lucits, Perca fluviatilis si Silurus glanis. 11, Detritusul, reprezentat in primul rind de substa: rganica prow venita din corpul macrofitelor, algelor monocelulare, a zooplanctonului animalelor bentonice precum gi de diferite grupe de microorganisme care mineralizeazii aceasta substanta organica. Deci, printr-un proces de grupare a populatiilor animale si vegetale dominante in raport cu functia troficd indeplinit, reducem multitudinea de componente biotice ale ecosistemului, la 11 compartimente iunctionale principale. Reprezentarea schematica a acestor compartimente si a relati lor de schimb dintre ele constituie diagrama modelului homo rf pentru ghiolul Merhei (fig. 2) Amintindu-ne de faptul ci biocenoza oricirui ecosistem natural are @ erie de trisaturi (proprietati) structurale si functionale care rezulta din interactiuinea populatiilor componente si dintre acestea si componentele biotopului (factori fizici, chimici, mecanici etc.), putem caracteriza sist ful ecologic in ansamblul siti pe baza cunoasterii valorilor trasaturilor je definito Modul de existent al sistemului la un moment dat reprezinta stare stuuia, caracterizatai de valorile pe care le au trasaturile sale. Trasaturile si fun ale-ale-unui-ecosistem-pe-baza_cdrora_putem abr: @.se afl sint cunoscute in termenii analizei sistemice %& a parametri de stare pentru un ecosistem natural , numiirul de speci dominante in fiecare nivel circuitul elementelor minerale, numarul niselo? sibilitatea ludrii in considerare si a altor pat poate realiza o caracterizare suficient de 0” din vedere faptul ca ecosistemul, ca 0 stem dinamic si, ca urmare, trsaturile ametrii de stare) sint variabile de timP: spunsuri orientate pe baza mecanl 187) in vederea mentinerii integt ile in timp si spatiu, exercitat®ezultal nodificdr ntra in detaliile problemei, mentio: f unctiile ecosistemului si i meniile lor de fluctu: vilitate este un fenom limitelor impuse de putere: tie) si are a valo} am tranzifid it omen discret 1 influenta semnificativ descifrarea legitatile 4 cosistemului si, in special a productivitatii intervalele de timp intre doud momente succe sport cu timpul nedefinit de persisfenti al ec elul homomorf al unui ecosistem, pa ecia starea in care se afla Ja un moment dat, t —4 ani programul de cercetare talé organizaté in t aiile in care pot lua erioada de inc 1 cercetarea experimi deci, domeniul in care lizeaza tranzitia de stare (di- odelului care aproximeaza dinamica ecosistemului). P trii de stare functional (rata fluxului de energie si rata de ¢ elementelor minerale) sint dependenti de numarul de specii ¢ I din_fiecare nivel trofic si pluL-ccologic al fiecarerspecii in Este evident ca pentru carac ilor_ecoststemiuTu— prin: modelului homomort este obligatoriu si.cunoastem rolul ecolog fiilor dominante, acesta_din_urmd find determinat de particul structurale ale fiecdrei populatii si de fuctuafiile présiunii mediului dineanu, 1980, 1981). Determinarea rolului ecologic (programul superior) al p toree minanfe din_componenta fiecarui compartiment al mode presupune, de asemenea, folosirea analizei sistemice.— Dar, asupra modului de aplicare a analizei sistemice in cercetarea populajiilor naturale precum si asupra elementelor care definese rolul lor ecologic, — vom face referiri detaliate in capitolul afectat ecologiei popu- latiilor Dispunin 1 de domeniile in care iau valori parametrii de stare ai mode- H) tului, cunoseind domeniile de fluctuatie a factorilor ecologici, precim si valorile parametrilor de stare 1 ale factorilor ecologici la diferite moments ie co" (4), putem stabili prin analiza statisticd adeovatd (corslatie, regresie) care sint factorii ecologici raspunzatori de modificarea parametrilor de stare, diferentiat in cazul fie rui compartiment al modelului (anexa 6), Tn aceasta faz a cercetarii am dispune de infor matiile necesare pentru tim? Parcurgerea ultimei etape in analiza sistemici, etapa reprezentaté de mo- Lani 4 delarea matematic: ; a procesului de tranzitie (dinamicii),