Sunteți pe pagina 1din 11

1 .

NOTIUNE, CARACTERISTICI
Pedepsele sunt sanctiuni proprii dreptului penal si reprezinta cea mai importanta
categorie fiind n acelasi timp si masuri de constrngere ce se aplica infractorilor .
Notiunea de pedeapsa si are istoricul ei, n dreptul penal romn s-a folosit termenul
de origine greaca poeni care exprima doua sensuri :
a) sensul de rascumparare a daunelor, vatamarilor pricinuite prin actul delictuos sens ce
aminteste de compozitiunea antichitatii.
b) sensul de ispasire adica sensul religios al pedepsei.
n legiuirile noastre vechi, Pralivele lui Matei Basarab si Vasile Lupu utilizeaza
termenul autohton, acela de cercetare, termen ce nu exprima o ncarcatura juridica. Abia
prin legiuirile fanariote se introduce termenul de pedepsa care si are originea din
substantivul din greaca moderna pedevzisis ce nseamna instructie, nvatatura de
corectie, cumintire. n raport cu alte categorii de pedepse se ntrebuinteaza denumiri
diferite dupa specificul ficarei pedepse astfel: pedeapsa cu moartea era denumita si
pedeapsa capitala, pedeapsa cu nchisoarea era denumita pedeapsa privativa de libertate,
pedepsele care privesc bunurile se numesc pedepse pecuniare, pedepsele care privesc
drepturile condamnatului se numesc pedepse privative de drepturi. Astazi notiunea de
pedeapsa are o multime de definitii daca ne gndim la doctrina penala.
n cadrul sanctiunilor de drept penal un loc important l ocupa pedeapsa, care este
menita sa asigure restabilirea ordinii de drept ncalcata prin savrsirea de infractiuni.
Pedeapsa este o masura de constrngere si un mijloc de reeducare, prevazuta de lege,
aplicata de instanta judecatoreasca infractorului n scopul prevenirii savrsirii de
infractiuni. Trasaturile pedepsei retinute n definitia de mai sus se regasesc si n definitia
legala data acesteia prin dispozitia art.52 din Codul penal, unde se arata ca: ,,Pedeapsa
este o masura de constrngere si un mijloc de reeducare a condamnatului . Scopul
pedepsei este prevenirea savrsirii de noi infractiuni.
Ca masura de constrngere, pedeapsa implica deci o suferinta, o privatiune sau o
restrngere de drepturi civile, o privatiune de bunuri, o privatiune de libertate, uneori n
cazuri exceptionale chiar de viata n unele tari.
Pedeapsa se deosebeste de celelalte sanctiuni juridice prin urmatoarele
caracteristici esentiale:
a) este o masura de constrngere, de represiune, de privatiune deoarece persoana
mpotriva careia se aplica este pusa n situatia de a suferii n mod silit.
b) este un mijloc de reeducare, prin aplicarea pedepsei nu se urmareste doar reprimarea
infractorului, pedeapsa avnd un efect educativ de mpiedicare a repetarii conduitei
antisociale.
c) pedeapsa este un mijloc de constrngere statala ceea ce nseamna ca nu poate fii
aplicata dect de catre stat si n numele societatii.
d) pedeapsa se aplica numai n cazul comiterii de infractiuni si numai de instantele
judecatoresti . Nu exista pedeapsa n general ci doar pedeapsa sub forma sanctiunii
aplicata pentru infractiune.
e) pedeapsa se aplica n scopul prevenirii savrsirii de noi infractiuni. Prin aceasta
caracteristica se realizeaza functia de aparare sociala mpotriva infractiunilor pe care o
are dreptul penal.

Caracterele pedepsei.
Pedeapsa este principalul mijloc de realizare prin constrngere a ordinii de drept.
Pedeapsa devine absolut necesara n momentul ncalcarii ordinii de drept, ea trebuie sa
apara pentru apararea ordini sociale si pentru a-l pune pe infractor n imposibilitate de
actiona.

2. SCOPUL SI FUNCTIILE PEDEPSEI .


2.1 Scopul pedepsei
n conformitate cu articolul 52, Codul penal, pedeapsa este o masura de
constrngere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Aplicarea pedepsei reprezinta o
forma a constrngerii juridice, necesara reeducarii si reformarii sociale a persoanei
condamnate. Semnificatia politicii penale consta ntr-o singura caracteristica: a lua masuri
pentru pedepsirea si intimidarea infractorilor. Pedeapsa este necesitatea constrngerii prin
norma de drept, un imperativ categoric al legii. Obligativitatea normei penale indica
modalitatile de constrngere a persoanei condamnate prin intermediul principiilor
practice de schimbare a conduitei individuale, care stabilesc ntotdeauna anumite
constrngeri fizice, psihice si morale facnd posibila inhibarea att pentru condamnat ct
si pentru alte persoane de a produce pe viitor actiuni-inactiuni de natura penala.
Pedeapsa penala, alaturi de alte mijloace si masuri stimuleaza obligativitatea
reeducarii condamnatului si a educarii persoanelor care executa actiuni-inactiuni cu
semnificatie sociala, astfel nct sa se mentina autoritatea legii. Continutul, regimul si
modul de executare a unei actiuni/inactiuni considerata a fi infractiune, determina un
anumit tratament juridic, n genere si n special, care sa ntemeieze autoritatea ordinii de
drept, obligativitatea respectarii acesteia si a schimbarii conduitei individuale n
conformitate cu principiile moralei si ale legalitatii.
Principiul suprem al reformarii sociale consta n actiunea n limitele legii, prin
facultatea de a decide modul de rezolvare a conflictelor sociale, iar n cazul ncalcarii
ordinii de drept, acceptarea constrngerii individuale prin pedeapsa, limitele, forma si
gradele acesteia fiind indicate de lege. Acordul actiunii/inactiunii individului cu legea
reprezinta regula convietuirii sociale (prin respectarea regulilor si libertatilor socioumane) si, implicit, garantia realizarii principiilor ordinii de drept, iar ncalcarea legii,
reprezinta o forma speciala de infractiune ce va avea ca efect pedeapsa, avnd o relatie
juridica directa cu fapta.
Consecintele negative ale actiunii/inactiunii individuale culpabile sunt raportate la
persoana infractorului, urmnd a se adopta masuri pentru combaterea cauzelor si
conditiilor fenomenului criminogen. ntruct pedeapsa constituie unicul mijloc de
sanctiune a actiunii/inactiunii considerate infractiuni rezulta ca scopul acesteia este
reprezentat de prevenirea savrsirii de noi infractiuni. Activitatea de prevenire se
realizeaza att sub forma determinarii condamnatului de a nu mai savrsi alte infractiuni
(preventie speciala) prin adoptarea masurilor educative si restrictive n perioada
executarii pedepselor, ct si prin determinarea generala a oricarei alte persoane de a
respecta legea pentru a nu fi obligata la aplicarea regimului sanctionator (preventie
generala) si, implicit, la producerea unor suferinte fizice si morale rezultate din
condamnarea penala. n doctrina penala se atribuie pedepsei diferite scopuri: preventie
generala, preventie speciala, retributie.

1) preventia speciala reprezinta constngerea condamnatului la executarea pedepsei,


perioada n care, pe lnga limitarea drepturilor si exercitarea libertatilor individuale, va fi
supus unui tratament juridic de reeducare, n sensul ndreptarii pe viitor a
comportamentului individual astfel nct sa nu se mai realizeze alte infractiuni. Fiecare
condamnat se afla ntr-un univers psihologic si social de motive si valori.
Prin aplicarea pedepsei se urmareste schimbarea consecintelor comportamentului,
deoarece vom fi chinuiti de dorinta libertatii cnd suntem n nchisoare, iar prin
masurile legale de reeducare se realizeaza reformarea sociala a condamnatului.
2) preventia generala reprezinta o forma de constrngere realizabila prin: indicarea
formelor si limitelor pedepselor penale n legile generale si n legile speciale,
individualizarea pedepsei pentru actiunea/inactiunea savrsita n functie de pericolul
social si de circumstantele reale de producere ale faptei, modul de executare concreta a
pedepsei care trebuie sa adapteze pe condamnat la regimul sever si la exigentele legii,
urmnd ca fie datorita convingerii, fie din cauza temerii, acesta sa nu mai savrseasca alte
infractiuni. Un fenomen semnificativ al realizarii institutiei preventiei generale consta n
certitudinea aplicarii pedepsei penale pentru actiunea/inactiunea considerata infractiune,
efectul preventiv realizndu-se n cazurile pedepsirii cu rapiditate a infractorilor.
Scopul va fi realizat astfel nct prin executarea pedepsei sa nu se cauzeze
suferinte fizice sau njosirea persoanei condamnate. Sub influenta masurilor si metodelor
de reeducare :
- fenomen complex, n executarea pedepsei penale
- se urmareste ndreptarea condamnatului, iar nu cauzarea de suferinte fizice si nici
njosirea persoanei acestuia.
2.2 Functiile pedepsei
n sistemul juridic romnesc sunt enumerate ca functii ale pedepsei functia de
constrngere, functia de reeducare, functia de exemplaritate.
Sistemul de drept francez consacra ca functii ale pedepei: functia de retributie,
functia de intimidare, functia de readaptare . n dreptul penal italian, teoriile traditionale
privind functiile pedepsei se circumscriu ideilor fundamentale de retributie, intimidare,
reeducare, cu mentiunea ca la intrarea n vigoare a Constitutiei republicane, din cauza
influentei studiilor criminologice si sociologice, care au propulsat preventia generala,
accentul se pune pe mecanismele neoretributioniste.
Functiile pedepsei penale sunt urmatoarele:
a) Functia de constrngere
Pedeapsa, ca masura de constrngere coercitiva, este folosita de stat si implica o
anumita suferinta impusa infractorului ca reactie sociala la infractiunea savrsita de
acesta. Este un rau cu care se raspunde raului produs prin savrsirea infractiunii. Raul,
suferinta, afectiunea pe care o implica pedeapsa, decurg din privatiunile la care
condamnatul este supus ca urmare a acesteia: privatiune sau restrictie de libertate,
privatiune sau restrictie de drepturi civice, privatiune de bunuri, iar n unele legislatii
-privatiune de dreptul la viata.
Constrngerea este determinata de necesitatea apararii societatii, a valorilor
sociale vatamate sau periclitate prin infractiune.

b) Functia de reeducare
Pe lnga functia de constrngere ce se exercita asupra condamnatului, pedeapsa
ndeplineste si functia de reeducare a acestuia, deoarece pedeapsa, n conceptia dreptului
penal, nceteaza a mai fi o pura retributie (rau pentru rau), ci este menita sa determine
nlaturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Functia de reeducare consta n influentarea asupra mentalitatii si deprinderilor
condamnatului, n sensul nlaturarii deprinderilor antisociale si formarii altora
corespunzatoare exigentelor societatii. Functia de reeducare se constata prin influenta pe
careo are pedeapsa asupra constiintei condamnatului pe ntreg parcursul procesului penal,
din nmomentul nceperii urmaririi penale, al aplicarii pedepsei si n timpul executarii
pedepsei, cnd masurile de reeducare sunt adoptate n functie de gravitatea si
personalitatea infractorului.
Reeducarea si ndreptarea depind de persoana celui condamnat, de diferitele
metode si procedee ce i se aplica n functie de mprejurarea ca este infractor primar,
recidivist sau minor. n toate cazurile, prin executarea pedepsei se urmareste formarea
unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si de regulile de convietuire sociala,
precum si formarea unor deprinderi conforme cu morala majoritatii membrilor societatii,
cu cerintele acesteia, prin combaterea si lichidarea orientarilor si deprinderilor
antisociale.
c) Functia de exemplaritate
Aceasta functie consta n influenta pe care pedeapsa aplicata condamnatului o
produce asupra altor persoane care, vaznd constrngerea la care este supus
condamnatul, vor manifesta retinere, abtinndu-se de la savrsirea unor infractiuni.
Realizarea acestei functii depinde de fermitatea si promptitudinea tragerii la raspundere
penala a celor care au comis infractiuni. Aceasta functie decurge din caracterul inevitabil
al pedepsei atunci cnd a fost savrsita o infractiune.
d) Functia de eliminare
Pentru realizarea scopului sau, pedeapsa poate actiona si prin functia sa de
eliminare temporara sau definitiva a condamnatului din societate. Izolarea de societate
reprezinta un soc moralmente dureros, dar necesar pentru schimbarea unei mentalitati
profund antisociale si pentru a pune la adapost societatea, cel putin temporar, mpotriva
periculozitatii infractorului, a carui reeducare urmeaza sa se faca, spre exemplu, n
conditiile privatiunii de libertate.
e) Functia de reparare a prejudiciului
Deoarece multe infractiuni cauzeaza prejudicii materiale victimelor, s-a propus ca
la infractiunile, care produc un prejudiciu material, pedeapsa sa functioneze si ca mijloc
de reparare a prejudiciului.

2.3 Clasificarea pedepselor


Stiinta penala a procedat la clasificarea pedepselor penale datorita numarului si
varietatii pedepselor pentru a permite o mai buna cunostere si folosire a pedepselor.
a) dupa obiectul asupra careia poarta coercitiunea le clasificam astfel : pedepse corporale,
pedepse privative sau restrictive de libertate, pedepse pecuniare, pedepse privative sau
restrictive de drepturi morale.
b) dupa gravitatea lor: pedepse criminale; pedepse corectionale; pedepse de simpla polita.
c) dupa durata lor : pedepse perpetue; pedepse temporare .
d) dupa caracterul lor: pedepse politice; pedepse de drept comun; pedepse mixte.
e) dupa importanta si rolul lor : pedepse prinicipale; pedepse secundare.
Codul penal n vigoare cuprinde o clasificare a pedepselor. Categoriile si limitele
generale ale pedepselor sunt prevazute n capitolul Pedepsele, din Codul penal. n
conformitate cu articolul 53, pedepsele sunt de trei feluri:
1. principale
2. complementare
3. accesorii
1.Pedepsele principale sunt :
a) detentiunea pe viata.
b)nchisoarea de la 15 zile la 30 de ani.
c) amenda de la 100 lei la 50000 lei.

3. PEDEPSELE PRINCIPALE
n conformitate cu Codul penal n vigoare acestea sunt :
1) detentiunea pe viata
2) pedeapsa cu nchisoarea de la 15 zile la 30 de ani ;
3) amenda de la 100 lei la 50 000 lei .
3.1 Pedeapsa detentiunii pe viata
Pedeapsa cu moartea prevazuta de codul nostru penal, a fost nlocuita n anul 1990
cu pedeapsa principala a detentiunii pe viata, art. 2 din Decretul Lege nr. 6/1990
prevaznd ca toate dispozitiile privind pedeapsa cu moartea din Codul penal, Codul de
procedura penala si alte acte normative fiind considerate ca referindu-se la pedeapsa
detentiunii pe viata. Executarea pedepsei detentiunii pe viata are loc n penitenciare
anume destinate sau n sectii speciale ale celorlalte penitenciare, regimul executarii fiind
n acelasi timp reglementat n legea privind executarea pedepselor.
a) Notiune.
Detentia pe viata este o pedeapsa principala si reprezinta cea mai severa pedeapsa
din legislatia penala actuala. Detentinea pe viata a fost introdusa ca si o nlocuire a
pedepsei cu moartea. Spre deosebire de pedeapsa cu moartea , detentiunea pe viata are
avantajul ca poate fi retrasa n caz de eroare juridica. Detentiunea pe viata este o
pedeapsa absolut determinanta si sub aspect ca nu poate fi adaptabila. Consta n lipsirea
de libertate a condamnatului pentru restul vietii lui. Pedeapsa detentiunii pe viata este
privativa de libertate, dar nu cu caracter temporar cum este nchisoarea, ci cu caracter
perpetuu. Detentiunea pe viata este o pedeapsa principala, prevazuta n Codul Penal art
53 lit a si art 54,55 55 (1) 55 (2).
b) Regimul detentiunii pe viata
Conform Codului penal n vigoare n art 54 este descris regimul detentiunii pe
viata si anume faptul ca: detentiunea pe viata se executa n penitenciare anume destinate
pentru aceasta sau n sectii speciale ale celorlalte penitenciare; iar regimul n care se
executa este reglementat de legea privind executarea pedepselor .
c) Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata
Detentiunea pe viata nu va putea fi aplicata daca infractorul, la data pronuntarii
hotarrii de condamnare a mplinit vrsta de 60 de ani (ar t. 55 C.p). n acest caz se aplica
o pedeapsa cu nchisoarea de 25 de ani si interzicerea unor drepturi pe durata ei maxima.
Iar n cazul n care condamnatul mplineste vrsta de 60 de ani n timpul executarii
pedepsei detentiunea pe viata se nlocuieste cu nchisoarea de 25 de ani. Pedeapsa
detentiunii pe viata nu se aplica nici infractorului minor ci se aplica pedeapsa nchisorii
de la 5 la 20 de ani . (art.109 al.2 C.p)

d) Liberarea conditionata
Referitor la art 55 (1) :
1-cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi liberat conditionat dupa
executarea efectiva a 20 de ani de detentiune, daca este staruitor n munca, disciplinat si
da dovezi temeinice de ndreptare, tinndu-se seama si de antecedentele sale penale.
2 -Condamnatul trecut de vrsta de 60 de ani pentru barbati si de 55 de ani pentru femei
poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentiune, daca sunt
ndeplinite si celelalte conditii prevazute n alin. 1.
3- Pedeapsa se considera executata, daca n termen de 10 ani de la liberare cel condamnat
nu a savrsit din nou o infractiune. Daca n acest interval de timp cel liberat a comis din
nou o infractiune, se aplica, n mod corespunzator, dispozitiile art. 61.12
e) Calculul pedepsei n caz de comutare sau nlocuire art 52 (2)
n cazul comutarii sau nlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa
nchisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa
nchisorii. n codul penal pedeapsa cu detentiunea pe viata este prevazuta spre exemplu:
pentru infractiuni grave contra sigurantei statului(art.155-163) si art.167. C.p), pentru
infractiuni de omor deosebit de grav (art.176 C.p), pentru infractiuni grave contra
sigurantei transporturilor (distrugerea si semnalizarea falsa care a avut ca urmare o
catastrofa pe calea ferata), pentru unele infractiuni grave contra capacitatii de aparare:
capitularea, parasirea cmpului de lupta, unele infractiuni contra pacii si omenirii.
Pedeapsa cu detentiunea pe viata este prevazuta si n legile penale speciale pentru fapte
deosebit de grave. Pedeapsa cu detentiunea pe viata este prevazuta alternativ cu pedeapsa
nchisorii de pna la 25 de ani pentru marea majoritate a infractiunilor, oferind largi
posibitati de individualizare judiciara si recurgerea la pedeapsa cu detentiunea pe viata
numai n cazuri extreme. Pedeapsa cu detentiunea pe viata nu este alternativa
cunchisoarea ci unica n doua cazuri: pentru infractiunea de genocid, savrsita n timp de
razboi (art.357 al.2 C.p) si pentru infractiunea de tratamente neomenoase savrsite pe
timp de razboi (art. 358 al.4 C.p).
3.2 Pedeapsa nchisorii
a) Notiune .
Ca masura de constrngere, pedeapsa nchisorii consta n izolarea de societate a
celui condamnat prin ncarcerarea acestuia, sub regimul prevazut de legea 276 / 2006
privind executarea pedepselor si a masurilor de siguranta dispuse de organele judiciare n
cursul procesului penal14 .
b) Regimul de detinere
1. Executarea pedepsei nchisorii se face potrivit dispozitiilor legale privind executarea
pedepselor n locuri de detinere anume destinate.
2. Femeile condamnate la pedeapsa nchisorii executa aceasta pedeapsa separat de
condamnati barbati.
3. Minorii condamnati la pedeapsa nchisori executa pedeapsa separat de condamnatii
majori sau n locuri de detinere speciale, asigurndu-li-se posibilitatea de a continua
nvatamntul general obligatoriu si de a dobndi o pregatire profesionala potrivit cu
aptitudinile lor.
7

c) Liberarea conditionata
Masura prevazuta n sectiunea 1, capitolul 3, t. III, art. 59, Cod penal, partea
generala si consta n punerea n libertate a condamnatului nainte de executarea n
ntregime a pedepsei care i s-a aplicat, daca sunt ndeplinite conditiile prevazute de lege,
si anume: dupa ce a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, n cazul nchisorii
care nu depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi, n cazul nchisorii mai mari de 10 ani.
Termenul de executare a pedepsei se reduce la jumatate, n cazul infractiunilor savrsite
din culpa, si la o treime, n cazuri speciale (condamnati n timpul minoritatii, cnd ajung
la vrsta de 18 ani, cei trecuti de 60 de ani barbati si 55 de ani femei, n cazul nchisorii
care nu depaseste 10 ani, sau a unei jumatati, n cazul nchisorii mai mari de 10 ani, daca
ndeplinesc celelalte conditii prevazute de lege), si a doua conditie ceruta, daca cel
condamnat este staruitor n munca, disciplinat si da dovezi temeinice de ndreptare.
Liberarea conditionata are ca efect faptul ca pedeapsa se considera executata, daca
intervalul de timp de la liberare si pna la mplinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a
savrsit din nou o infractiune. Ea poate fi revocata de instanta de judecata in conditiile
prevazute de lege. Potrivit legii procesual penale, liberarea conditionata se dispune, la
cerere sau la propunere, de catre judecatoria n a carei raza teritoriala se afla locul de
detentie (sau de tribunalul militar in a carui raza teritoriala se afla nchisoarea militara).
Instanta se pronunta prin hotarre, putnd respinge cererea, situatie n
care cererea poate fi rennoita n termen de pna la un an, sau poate admite cererea.
Termenul de apel si cel de recurs este de 3 zile.
3.3 Amenda penala
a) Notiune.
Amenda penala este o sanctiune baneasca ce se aplica de instanta de judecata n
cazurile si n limitele prevazute de Codul penal.
b) Stabilirea amenzii
Amenda penala este o pedeapsa principala cu caracter pecuniar prevazuta n cap. III,
t.III, art. 63 din Codul penal, partea generala care consta n suma de bani pe care
infractorul este condamnat de instanta sa o plateasca n contul statului. Ea este prevazuta,
n cele mai multe cazuri, ca o sanctiune alternativa cu pedeapsa nchisorii si se
aplicanumai n limitele prevazute de lege. Pe lnga aratarea limitelor generale ale
amenzii( de la 100 lei la 50 000 lei) Codul penal consacra n art 63 reguli cu privire la
stabilirea amenzii :
- Ori de cte ori legea prevede ca o infractiune se pedepseste numai cu amenda, fara a-i
arata limitele, minimul special al acesteia este de 150 lei, iar maximul de 10 000 lei.
- Cnd legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa
nchisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei si maximul special
de 15 000 lei, iar cnd prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa nchisorii
maimare de un an, minimul special este de 500 lei si maximul special de 30000 lei.
- n caz de aplicare a clauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu
poate sa depaseasca limitele generale aratate n art.53 pct.1 lit.c).
- n caz de aplicare a clauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu
poate sa depaseasca limitele generale aratate n Codul penal si se stabileste n asa fel nct
sa nu-l puna pe infractor n situatia de a nu-si putea ndeplini ndatoririle privitoare la
8

intretinerea, cresterea, nvatatura si pregatirea profesionala a persoanelor fata de care are


aceste obligatii legale. Ca orice pedeapsa, amenda se nscrie n cazierul judiciar al
condamnatului .
c) nlocuirea pedepsei amenzii
Potrivit art. 63 (1) din Cod penal, atunci cnd cel condamnat la pedeapsa amenzii
se sustrage cu rea-credinta de la plata acesteia, instanta va dispune nlocuirea amenzii cu
nchisoarea n limitele prevazute de lege pentru fapta savrsita.
Conditii:
1) Persoana sa fi fost condamnata la pedeapsa amenzii.
2) Condamnatul sa se sustraga cu rea-credinta de la plata ei.
Sustragerea cu rea-credinta Atunci cnd persoana n cauza realizeaza venituri sau detine
bunuri cu care ar putea sa achite amenda, dar refuza sa o plateasca. n cazul n care
persoana nu dispune de mijloace, nu se poate nlocui pedeapsa amenzii cu pedeapsa
nchisorii.
3) Amenda sa fie prevazuta alternativ cu pedeapsa nchisorii.
Nu e posibil nlocuirea amenzii cu nchisoarea n doua situatii:
a) Cnd amenda e prevazuta ca sanctiune unica.
b) Cnd la pedeapsa amenzii s-a ajuns, abligatoriu, ca efect al circumstantelor atenuante,
n conditiile art. 76, lit. e, teza a II-a.

CUPRINS

Capitolul I NOTIUNE, CARACTERISTICI...............................................................2


Capitolul II. SCOPUL SI FUNCTIILE PEDEPSEI ......................................................3
Seciunea 1. Scopul pedepsei.............................................................................................3
Seciunea 2 Functiile pedepsei...........................................................................................4
Seciunea 3 Clasificarea pedepselor..................................................................................6
Capitolul III. PEDEPSELE PRINCIPALE.....................................................................7
3.1 Pedeapsa detentiunii pe viata.......................................................................................7
3.2 Pedeapsa nchisorii.......................................................................................................9
3.3 Amenda penala.............................................................................................................9
Concluzii
Bibliografie

10

BIBLIOGRAFIE
1. Gabriel Silviu Barbu . Alexandru Serban : Drept executional penal editura
C.H.Beck.
2. Cristina Rotaru Fundamentul Pedepsei Teorii moderne edirura C.H.Beck
3. Constantin Mitrache Drept penal romn partea generala editura Universul
Juridic ,Bucuresti 2003
4. Alexandru Boroi Drept penal partea generala citat din F . Antolisei Manuale di
diritto penale . Parte generale editore Giuffre, milano 2000
5. Alexandru Boroi Drept penal partea generala editura C.H. Beck
6. Gabriel Silviu Barbu . Alexandru Serban : Drept executional penal editura
C.H.Beck.
7. Alexandru Boroi Drept penal Partea genrala ed C.H. Beck
8. Codul penal roman art 53 (3) alin 1 ed. Hamangiu
9. Codul penal romn editura Hamangiu
10. Alexandru Boroi Drept penal partea generala editura C.H. Beck
11.Codul penal roman editura Hamangiu.

11