atitudinal.

Structura psihica a personalitatii se construieste pe fundamentul eredo-nativ al

fiintei biologice, in cadrul relatiei educationale prin continutul cultural al experientei
adultului-parinte, invatator, profesor. Educatia in acest caz esteinstrumentul formarii
individului ca personalitate.In sens pedagogic, educatia este fenomenul social complex privit
in treidimensiuni:-activitate constienta a subiectului educatiei (educator) de stimulare,
indrumare,formare a obiectului educatiei (educat);-proces de formare a omului pentru
integrarea activa in societate, proces deformare intelectuala, morala, profesionala, fizica,
estetica;-rezultat prin preluarea selectiva a actiunilor informationale si includerea instructuri
comportamentele proprii de cunoastere si actiune.Pentru Platon,educatia ar fi arta de a forma
bunele deprinderi sau de adezvolta atitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de
eleAristotel, in lucrarea sa Politica, considera ca educatia trebuie sa fie unobiect al
supravegherii publice,iar nu particulare. In consecinta,ea trebuie sapregateasca viitori
cetateni. Aceasta pregatire trebuia sa se fac diferentiat dupamodelul in care cele trei aspecte
ale sufletului (vegetativ,animal, rational) sedistribuie in randul oamenilor.J.A.Comenins,in
lucrarea sa Didactica magna, considera ca la nastere,naturainzestreaza copilul numai cu
semintele stiintei, ale moralitatii si religiozitatii.Acestea nu se desavarsesc prin sine si de la
sine, ele devin un bun al fiecarui omnumai prin educatie. Rezulta ca, in conceptia sa, educatia
este o activitate destimulare a acestor seminte si implicit, de conducere a procesului de
umanizare,omul nu poate deveni om decat daca este educatPentru pedagogul englez din
secolul al XVII-lea, John Locke,educatia seprezinta sub forma unei relatii interpersonale de
supraveghere si interventie ce sestabileste intre preceptor (educator) si copil (viitor
gentlemen). Esteindispensabil ca educatorul sa cunoasca zestrea naturala a copilului pentru
ca peaceasta baza sa intervina cu modalitati adecvate pentru a-l modela in concordantacu
prototipul omului in care se impletesc trasaturi ale nobilimii si burgheziei (ungentlemen in
actiune).Filosoful german Imanuel Kant, in reflectiile sale,aprecia ca educatia contribuiela
valorificarea naturii umane in folosul societatii: Este placut sa ne gandim canatura
omeneasca va fi mai bine dezvoltata prin educatie si ca se poate ajunge a i seda o forma care
sa-i convie cu deosebire. Aceasta ne descopera perspectiva fericiriiviitoare a neamului
omenesc.Zi de zi, fiecare dintre noi suntem supusi, vrand/nevrand unui afluxinformational si
unui bombardament mediatic cu sau fara intentie pedagogica.Aceste influente multiple,
resimtite sau nu ca fiind de tip educativ, pot actionaconcomitent, succesiv sau complementar,
in forme variate, in mod spontan,incidental sau avand un caracter organizat si sistematic.In
pedagogie, aceasta realitate este reflectata cu ajutorul conceptului caredefineste formele
generale ale educatiei. Acesta se refera la principalele ipostazeprin care educatia se poate
obiectiva, pornind de la varietatea situatiilor deinvatare si de la gradul diferit de
intentionalitate actionala.(Constantin Cucos)
Se considera astfel ca formele generale ale educatiei reprezinta modalitatile derealizare a
activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii prin intermediul unoractiuni si (sau) influente
pedagogice desfasurate, in cadrul sistemului deeducatie/invatamant in conditiile exercitarii
functiilor generale ale educatiei (functiede formare-dezvoltare a personalitatii, functia
economica, functia civica, functiaculturala a educatiei).(Gabriela C. Cristea)Toate influentele
si actiunile educative care intervin in viata individului, in modorganizat si structurat (in
conformitate cu anumite norme generale sipedagogice,desfasurate intr-un cadru
institutionalizat) sau,dimpotriva, in modspontan (intamplaror,difuz,neoficial) sunt reunite sub
denumirea de forme aleeducatiei.In functie de gradul de organizare si de oficializare, al
formelor educatiei, putemdelimita trei mari categorii:-educatia formala(oficiala);-educatia
non-formala(extrascolara);-educatia informala(spontana).Suportul psihologic al relatiei
educationale este trebuinta de a comunica. Secomunica nu numai cunostinte, informatii ci si
atitudini, sentimente si convingeri.Se comunica prin cuvant, gest, mimica, prin intreaga
conduita.Relatia educativa este complexa,determinata de numerosi factori. Se realizeazaintre

comportamente globale (educator-educat). Actiunea educatorului estedirectiva, intentionata,

constienta, orientata de scopuri si obiective care anticipeazatransformari in comportamentul
invatat al educatului. Acesta nu asimileazaautomat, el fixeaza, filtreaza, prelucreaza activ,
include cele invatate in propriilestructuri.Relatia este asimetrica, se realizeaza intre
personalitatea formata a educatoruluisi personalitatea in formare a educatului. In acest
context apar concordante sidisconcordante in actul de comunicare educationala.Clasificarea
formelor educatiei angajeaza doua categorii de criterii valorice:
a)
Criteriul proiectarii care delimiteaza intre formele educatiei institutionalizate(care au in
vedere realizarea unor finalitati specifice,intr-un cadruinstitutionalizat)-educatia formala si
nonformala ;Si forma educatiei neinstutionalizata (realizata implicit, fara obiective
specificeinstitutionalizate)-educatia informala.b) Criteriul organizarii conform caruia
diferentiem educatia realizata pe bazaunor actiuni explicite si influente implicite (educatia
formala si nonformala) sieducatia realizata doar pe baza unor influente implicite (educatia
informala)O diferenta a educatiei formale a fost data de catre Philip Coombs, in anul
1973,conform careia educatia formala este sistemul educational structurat ierarhic sigradat
cronologic, pornind de la scoala primara si pana la universitate, care include,in plus fata de
studii academice, o varietate de programe de specializare si institutiide pregatire profesionala
si tehnica cu activitate full-time.Educatia nonformala a fost definita de catre J.Kleis drept
orice activitateeducationala,intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in afara scolii
traditionale, al carui continut este adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale,in scopul
maximalizarii problemelor cu care se confrunta acesta in sistemul formal(stresul notarii in
catalog, disciplina impusa, efectuarea temelor etc.)Educatia informala se refera la
experientele zilnice ce nu sunt planificate sauorganizate si conduc catre o invatare informala.
Cand aceste experiente suntinterpretate de catre cei mai in varsta sau de catre membrii
comunitatii ele seconstituie in educatie informala. Educatia informala este procesul care se
intindepe toata durata vietii,prin care individul dobandeste informatii,isi formeazapriceperi si
deprinderi, isi structureaza convingerile si atitudinile, se dezvolta, prinintermediul
experientelor cotidiene.Functiile generale ale educatiei reprezinta proprietati intrinseci,
specificeactivitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane, exprimate
lanivelul consecintelor sociale angajate in mod obiectiv, la nivelul de sistem (societateain
ansamblul sau) si de subsistem (cultural, comunitar, economic, politic, natural)Functia
fundamentala a educatiei este aceea de a vehicula, selecta, actualiza sivalorifica experienta
sociala in vederea asigurarii unei integrari eficiente si rapide aindividului in societate si, prin
aceasta, in vederea crearii premiselorautodeterminarii individului ca factor de progres social.
Prin educatie, in principal,omul trece de la stare de existenta pur biologica la aceea de
existenta sociala. Dacaomul ar fi la nastere inzestrat prin ereditare, cu posibilitatile adultului,
nu ar existaeducatie. In ceea ce priveste procesul devenirii omului ca fiinta sociala nu este
nici odeosebire intre copil nascut intr-o mare metropola si cel nascut intr-un trib
primitiv,intrucat amandoi trebuie sa invete totul. O parte a invataturii este
rezultatulcontractului spontan al omului cu diferite aspecte ale vietii sociale, dar cea
maiconsistenta parte a invataturii se acumuleaza prin instruire, prin forme organizatesi
sistematice.Piaget considera ca scoala trebuie sa fie conceputa cu un centru de activitati
reale,practice, desfasurate in comun, in asa fel ca inteligenta logica sa se formeze infunctie de
actiunea si de schimbarile sociale.Educatia reprezinta, astefel, activitatea psihosociala cu
functie generala deformare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane pentru integrarea
socialaoptima, angajata conform finalitatilor asumate, la nivel de sistem si de
proces,proiectate, realizate si dezvoltate prin actiuni specifice avand ca structura de
bazacorelatia subiect (educator) obiect(educat),intr-un context deschis,(auto) perfectibil.
Bibliogarfie: 1.Antonesei Liviu -Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei,
EdituraPolirom 19962.Cucos Constantin - Pedagogie,Editura Polirom 20013.Macavei

Elena Pedagogie , Editurav Didactica si Pedagogica,19974.Nicola Ioan Tratat de

pedagogie scolara, Editura ARAMIS, 2003