Teorii ale arhitecturii in tratate de specialitate.

Cercetarea lucrarilor scrise, a tratatelor de arhitectura este foarte importanta pentru identificarea
importantei structurii in calitatea arhitecturii, asa cum a fost receptata in diferite epoci istorice.
Existenta scrierilor despre arhitectura, a lucrarilor teoretice, este dependenta de intreaga istorie a
publicisticii, a tiparului si a modului de pastrare si raspandire a scriiturilor. Ilustratiile,
portofoliile de desene,sunt de asemenea foarte prezente in aceste tratate si de calitatea si modul
lor de realizare a depins foarte mult patrimoniul teoretic care s-a constituit in epoci.
Daca antichitatea ne ofera putine referinte pastrate, majoritatea prin transcrieri manuscrise, evul
mediu ramane marea pata alba pe toate hartile cunoasterii in ceea ce priveste existenta dovezilor
scrise. Secolul al xv- lea, cuatrocento-ul renascentist, este cel care marcheaza aparitia, evolutia si
raspandirea practicii teoretice. In ceea ce priveste teoria arhitecturii antichitatea ne ofera
mesajul complex al principalilor filosofi care ating problematicile artelor, esteticii si implicit a
arhitecturii, mater artium.
Singura scriere dedicata explicit arhitecturii vine de la romanul Vitruvius, care influenteaza
pentru cateva secole intreaga gandire teoretica si practica, precum si bazele invatamantului in
domeniul arhitecturii. Chiar si pozitiile ulterioare diferite de cele vitruviene se raporteaza la
acesta si la cele trei categorii de factori determinanti ai calitatii arhitecturale: utilitas, firmitas,
venustas, utilitate, fermitate si frumusete. Insasi structura tratatului sau, Zece carti despre
arhitecturaa fost preluata de model de diferiti exegeti.
Un precursor al unei teorii sistematizate, probabil inexistente in evul mediu este francezul
Villard de Honnecourt (c. 1210- 1240). Acesta este un maestru constructor care realizeaza o
culegere de desene, 46 la numar, insotite de explicatii despre echipamente utilitare, masini pentru
constructii, dar si planuri si vederi ale unor cladiri semnificative si instructiuni de construire.
Codexul lui Villard apare pe la 1230, dar nu poate fi numit tratat de arhitectura. Se remarca in
acesta doua tipuri de abordari, ambele grafice, cu rol educativ: portraiture, desen figurativ,
reprezentand elemente ornamentale si jometrie, geometrie constructiva.
Adevaratul discurs teoretic despre arhitectura se va naste la sud de Alpi, in statele italiene, dar nu
mai devreme de secolul al xv- lea.
Primul autor semnificativ, cu ecou deosebit in contemporaneitatea sa si mult dupa este Leon
Battista Alberti (1404- 1472), prin a sa De re aedificatoria libri decem, zece carti despre arta
construirii. Este publicata in latina intre 1442 si 1452. Alberti reia temele lui Vitruvius din De
arhitectura libri decem in cele tot zece carti ale sale, dedicate astfel: cartea 1- lineamente,
planurilor si planimetriei constructiilor; cartea a 2-a- materie, trateaza problematica
materialelor de constructie; cartea a 3-a- opus, intra in teoria structurilor, chestiuni care
determina robustetea constructiilor, sub genericul vitruvian firmitas; cartea a 4- auniversorum opus, este despre cladiri in general; cartea a 5- a- singularum opus, este despre
cladiri specializate pe functiuni, sau programe de arhitectura, sub genericul vitruvian utilitas;
1

cartile 6, 7, 8 si 9 ornamentum, sacrorum ornamentum, publici profani ornamentum,

privatorum ornamentum- despre ornamentica, sub genericul vitruvian venustas, frumusete;
cartea a 10- a, operum instauratio, se refera la restaurarea patrimoniului. Alberti trateaza
problematica legilor edificarii in mod enciclopedic, cumuland aspectele multiple legate de atat de
cele trei componente fundamentale vitruviene, stabilitate, functionalitate si estetica, cat si prin
referiri la civitas, dimensiunea etica sociala, si dignitas, demnitate, cerinta pentru cladiri
importante. El introduce termenul estetic cincinnitas referitor la modul in care partile formeaza
un intreg frumos, sau cum se explica rational frumusetea unei cladiri. Tratatul lui Alberti este cel
mai avansat si mai intelectual din epoca. El a circulat in latina, fara ilustratii, in copii de mana.
Se tipareste pe la 1483, iar din 1565 este tradus in italiana is ilustrat.
Antonio Averlino, numit Filarete (c. 1400- 1463) lasa Codex Magliabechianus din 1461.
scrierile sale vor fi citite de Leonardo da Vinci, Donato Bramante, Giorgio Vasari. Filarete
lucreaza pentru ducele Milanului, Francesco Sforza, ca inginer si arhitect, indeplinind ca mai
multe personalitati renascentiste, competente multiple. Filarete publica 25 de carti despre
arhitectura si 3 despre arte, preocupandu-se de tema sa predilecta, orasul ideal Sforzinda. Mai
scrie despre originile arhitecturii prin tema colibei primordiale a lui Adam si despre elemente de
teorie tratate prin descrierea ordinelor coloanelor.
Francesco di Giorgio Martini (1439- 1501) scrie despre Architettura civile e militare. El
lucreaza ca inginer raspunzator de aductiunile de apa ale Sienei. Apoi devine arhitect pentru
ducele de Urbino, pentru care se ocupa de fortificatii si amenajari interioare. Devine expert in
cereri de oferte, lucrand astfel cu Leonardo si Bramante. Giorgio Martini il traduce pe Vitruvius
si militeaza pentru exprimarea conceptelor prin desene. Tratatele sale sunt structurate astfel: 1instructiuni pentru costructii si teoria materialelor; 2- construirea de case si palate si moduri de
a gasi apa pentru acestea; 3- fortarete si proiectarea oraselor; 4- temple; 5- fortificatii; 6- porturi;
7- masini de transport. Francesco di Giorgio Martini studiaza relatiile dintre elementele de
arhitectura si proportiile corpului uman, o tema predilecta si pentru alti teoreticieni care ii vor
urma.
Secolul al xvi- lea este si mai bogat in scrieri despre arhitectura, care se manifesta prin
raspandirea invataturilor vitruviene traduse in limbile importante si constituite sub forma de
seturi de reguli si principii care sa permita aplicarea in practica spre rezultate calitativ dorite
asemenea modelelor care le-au inspirat. Aceste reguli sunt ilustrate, punandu-se un accent
deosebit pe impactul exemplului vizual si pe clasificari clare. Creste ponderea preocuparilor
pentru ornament si reprezentare perspectiva, fara a lasa deoparte instructiunile de construire,
materiale, tehnici de lucru si conceptie structurala a elementelor.
Sebastiano Serlio (1475- 1553) scrie Tutte lopere darchitettura et prospettiva, publicata la
Venetia si la Londra. Este arhitect din Bologna, preocupat de ordinele antice si de cele trei
moduri de a relationa coloanele cu peretele. El proclama existenta a 5 ordine clasice. Introduce si
foloseste perspectiva pentru a completa reprezentarile ortogonale pentru a obtine imagini realiste.
Serlio inventeaza elemente de dcor serliana, folosite mai apoi de Bramante si Palladio.
Jean Martin (?- 1553), scrie Architecture ou Art du bien bastirin 1547. Autorul este in
legatura cu Sebastiano Serlio care s-a stabilit in Franta. Martin il traduce pe Vitruvius in franceza
2

dupa Serlio si il ilustreaza. Este cea mai importanta lucrare din spatiul francez pana la traducerea
lui Vitruvius din 1673 realizata de Claude Perrault. In acest mod teoria arhitecturii incepe sa
circule iradiind din spatiul italian al sfarsitului de renastere spre Franta, Anglia, Germania si
Spania, cele mai importante monarhii.
Jacomo Barozzi da Vignola (1507- 1573) este autorul lucrarii Regola degli cinque ordini
darchitettura in 1562. Aceata devine cea mai de succes carte de arhitectura din toate timpurile,
cu peste 250 de editii! Este conceputa sub forma de informatii textuale succinte insotite de
ilustrati splendide. Vignola e preocupat de standardizare, propunand o modulare si un sistem de
proportii mai usor de intrebuintat in practica decat cele ale lui Serlio si Alberti. Este preocupat si
de teoria perspectivei in Due regole sella prospettiva prattica pe care o lanseaza in 1573.
Andreea Palladio (1508- 1580) se remarca prin influenta uluitoare a arhitecturii sale in secolele
care ii vor urma, manifestata pe mai multe continente sub genericul paladianism. El scrie I
quatro libri dell architettura in 1570. Setul sau de norme se va regasi in toate manualele de
arhitectura care vor aparea ulterior. Opera teoretica este ilustrata cu lucrarile proprii. Palladio
prezinta proiectele in ortogonal, unde se pot citi proportiile, motiv pentru care nu este adeptul
perspectivei in reprezentare
Philibert de lOrme (1514- 1570), din Franta, este arhitect de cariera, teoretician si important
oficial la curtea regala. Scrie Nouvelles inventions pour bien bastir et a petits fraiz in 1561 si
Le premier tome de larchitecturein 1567. Isi aduce astfel contributia cu inventii tehnice dar si
cu tratarea problemei economiei constructiilor ince din titlu. De lOrme transforma modelele
italiene punand bazele a cea ce se va numi un stil francez. El gandeste tehnici constructive
pentru realizarea elementelor compuse pentru structuri din lemn, inlocuind grinzile masive.
Modernizeaza tehnicile de boltire medievale, cu nervuri din piatra, preluind schema statica si
transpunand-o in lemn pentru aplicatii curente. Premier tomeare 9 carti: 1- despre relatia dintre
arhitect si client, alegerea stilului si probleme legate de climat si materiale; 2- despre bazele
geometriei, masuratori de santier si fundatii; 3,4- despre stereotomia pietrei, arce, bolti, scari,
contributia tehnica foarte valoroasa a lui de lOrme; 5,6, 7- ordinele coloanelor, intre care
introduce ordinul francez, al 6-lea; 8- despre usi, ferestre si ancadramente; 9- despre seminee.
Vicenzo Scamozzi (1548-1616) este un important arhitect din Veneto, ramas in istorie pentru
Procuratiile Noi din piata San Marco din Venetia si pentru catedrala din Salzburg. El publica in
1615 Lidea della architettura universale. Scamozzi ii studiaza pe antici, Aristotel, Platon,
Euclid si pe Cicero si Pliniu. Cartea sa este ultimul tratat important din renastere, fiind intens
folosit in secolul al xvii- lea in care arhitectura este vazuta ca o stiinta universala care imbraca
toate aspectele societatii, cuprinzand idei neoplatoniciene ale cosmosului matematic, ordonat de
Dumnezeu. Scamozzi reitereaza ideile lui Viruvius si Alberti ca toate partile unei constructii sa
fie generate de un sistem de relatii matematice si ca acesta corespunde proportiilor corpului
omenesc, derivate din creatia divina. Scamozzi este primul care foloseste notiunea de ordin
pentru cele cinci diviziuni ale colonelor clasice. Structura tratatului sau este in 10 carti, ca la
ilustri sai prdecesori astfel: 1- arhitectura ca stiinta si pregatirea arhitectilor; 2- conditii
geografice si topografice ale arhitecturii; 3- constructii private; 4- constructii publice; 5- nu
apare; 6- teoria ordinelor coloanelor; 7,8,9- materiale de constructii, procesul construirii si
decorarea finala; 10- restaurarea cladirilor.
3

Secolul al xvii- lea face desprinderea de renastere. Pozitiile fata de principiile care trebuie sa
guverneze arhitectura se diferentiaza, ramanand totusi un consens general asupra importantei
strcturii ca pilon fix al calitatii arhitecturale. Divergentele se refera la principiile estetice si
introduc elemente de specific dupa care fiecare cultura incepe sa tinda ca reprezentare si
identificare. Se indreapta atentia si spre valorile gotice, medievale, de la care renasterea, la prea
mica distanta, si-a intors complet privirea ca sursa.
Guarino Guarini (1624- 1683) este cel care se departeaza de renastere scriind Architettura
civile care apare abia in 1737. El este influentat de Francesco Boromini si Gianlorenzo Bernini,
ambii creatori de geniu ai barocului italian si ii influenteaza la randul sau pe Johan Fischer von
Erlach si Balthazar Neumann, cei mai importanti arhitecti ai barocului austriac si german.
Guarini recunoaste numai trei ordine ale arhitecturii clasice, pe celelalte considerandu-le
compozite. Tot el diferentiaza proiectul, lidea, il disegno, de problemele constructiei.
Foloseste categoriile vitruviene firmitas- soliditate, eurythmia- ornamentatie, simetria- proportie
si distribuzione- functionalitate, confort. Se preocupa de bazele geometriei, iconografie,
ortographia elevata, elevatii generate de simetrie, ortographia gettata, proiectii verticale si
orizontale si de geodezie. Guarini afirma ca desi arhitectura este dependenta de matematici nu se
indeparteaza pentru nimic de arta care, in nici un fel, de dragul ratiunii, nu vrea sa dezamageasca
simturile.
Nicolaus Goldman (1611- 1665) este vitruvian, reconstituind templul lui Solomon. Scrie
Vollstandige Anweisung zu der Civil- Bau- Kunst, instructiuni complete pentru arhitectura
civila, aparuta in 1696. El transpune pentru spatiul german ideile lui Serlio, Palladio, Vignolla si
Samozzi.
Johann Bernhard Fischer von Erlach (1656- 1723) scrie o istorie in care reconstruieste grafic
templele, palatele si pietele din Grecia antica, Roma, Egipt si din Asia, Enfurt Einer
Historischer Architectur, in 1721. Fischer von Erlach reia tema templului lui Solomon si
deseneaza cele sapte minuni ale lumii antice. Incearca sa legitimeze continuitatea imperiului
habsburgic in istorie.
Claude Perrault (1613- 1688) scrie pentru recent infiintata in 1671 Academie Franceza de
Arhitectura, la comanda acesteia, traducerea comentata critic a singurului text provenit din
antichitate, Di arhitectura libri decem de Vitruvius Les dix livres darchitecture de Vitruve,
corigez et traduits nouvellement en Francais. Lucrarea apare in 1673 si este urmata de o alta
scriere a lui Perrault, in 1683, Ordonance des cinq especes de colonnes selon la methode des
anciens, cele cinci ordine ale coloanelor dupa metoda anticilor. Traducerea lui Vitruvius
produce un real scandal si marcheaza nasterea unei polemici intre clasici si moderni, deoarece
Perrault afirma ca nu exista legi ale proportiilor absolute, frumusetea tinand de conventii, bunul
gust, educatie si moda. Criteriile obiective tin mai mult de functionalitate, confort si adecvarea
decoratiei la prestanta ceruta pentru anumite cladiri. Alte criterii obiective tin de calitatea
materialelor de constructie si a lucrarilor de executie. Diferenta de pozitii nascuta cu ocazia
acestei directii relevate de Perrault va fi reprezentata in opozitie de Blondel si va ramane in
istorie ca Querelle des anciens et des modernes.

Francois Blondel (1618- 1686) este exponentul principal al partidei conservatoare din disputa
anticilor cu modernii. Blondel afirma ca frumusetea este data de legile proportiilor care se
bazeaza pe legile naturale trebuind interpretate corect si in permanenta rafinate. Misiunea
arhitectilor este dupa el sa se raporteze in permanenta la trecut, la predecesori, pentru a prelua
traditia. Blondel indeamna astfel spre o glorie franceza asupra arhitecturii. Ceea ce Blondel
accepta in consens cu Perrault este ca tehnologiile de construire si functionalitatea sunt factori
determinanti ai calitatii arhitectuale. Doar estetica ramane in disputa. Mai multi autori germani
vor imbratisa principiile sale bazate pe interpretarea matematica absoluta a esteticii arhitecturii.
Blondel scrie Cours darchitecturein cinci parti, aparut intre 1675 si 1683 la Paris.
Jean Louis de Cordemoy (1631- 1713) continua ideile lui Claude Perrault si le exprima in
Nouveau traite de toute larchitecture, ou lart de bastir in 1706. Cordemoy aduce in atentia
cititorilor arhitectura greaca si pe cea gotica pe pozitie de egalitate ca interes si sursa pentru
arhitectura actuala din epoca. El foloseste termeni ca ordonnance, disposition, bienseance,
espace convenable. Calitatea unei cladiri este dupa Cordemoy masurata de conformitatea
structurii cu logica legilor naturii. El condamna ornamentatia baroca ca nereflectand principiile
structurale. Sinceritatea arhitecturala este continuta de arhitectura greaca si de goticul francez.
Propune o sinteza greco- gotica pentru un stil original, o noutate in asocierea arhitecturii antice
cu cea a crestinatatii.
Secolul al xviii- lea aduce in atentie tema adevarului structural sau a sinceritatii expresiei
arhitecturale.
Jaques- Francois Blondel (1705- 1774) propune o teorie rationalista in Architecture
francoise, 1752- 1758. Cours darchitecture ou Traite de la Decoration, Distribution &
Construction des Batiments din 1771- 1772 este cealalta lucrare a sa. Duce o campanie
impotriva decorarii ilogice proprii rococo-ului. In 1709 isi deschide propria scoala de arhitectura
care va fi recunoscuta de stat ca Academie de Arhitectura. Blondel promoveaza chestiunea
bunului gust, la care se refera Francesco Milizia, dificil de determinat obiectiv. El afirma
cerinta ca toate constructiile sa se supuna legilor compozitiei structurale, conform legilor
naturale, guvernate de ratiune. Foloseste notiunile convenance, destination, caractere.
Exteriorul cladirilor trebuie sa reflecte interiorul, expresia calitatii fiind in aceste conditii data de
adecvarea complexa a arhitecturii cu caracterul cladirilor, adecvare posibila in limbaje diverse.
Blondel vorbeste de o simplitate nobila si de necesarul de suflet omenesc dincolo de urmarea cu
strictete a regulilor de compozitie.
Francesco Milizia (1725- 1798) aduce prin Principi di architettura civilein 1781 cea mai
importanta contributie neoclasica la teoria arhitecturii. Milizia foloseste triada vitruviana
firmitas, utilitas, venustas in ordine inversa, nemaipornind de la structura de rezistenta ci de la
aspectele estetice: belezza, comodita, solidita. Foloseste termeni ca titluri pentru cartile sale:
ornato, ordinele coloanelor, simetrie, armonia dintre intreg si parti, eurithmia, simetria
axiala, unitate si diversitate, in alt sens decat la Vitruvius si convenienza, ca alegere a
ornamentatiei conform destinatiei cladirii. Soliditaeste dedicata materialelor de constructie si
tehnicilor constructive. Milizia introduce termenul de bun gust in arhitectura si face referire la
regulile arhitecturii filosofice.

Marc- Antoine Laugier (1713-1769) scrie Essai sur larchitecture si Observations sur
larchitecture in care afirma ca ordinele trebuie sa fie partea vizibila a structurii de rezistenta
si a tehnicilor constructive. Legile naturii sunt responsabile de materialele de constructie, dar si
de aparenta, imaginea cladirilor. Decoratia este necesara, partile vizibile trebuind sa reflecta in
acelasi timp adevarul constructiv.
Isaac Ware (1707- 1766) publica in 1756 A Complete Body of Architecture. Este un arhitect
paladian. Scrie un tratat de dimensiuni enciclopedice, fiind influentat in forma prezentarii de
Vitruvius si Alberti. Se refera la ideile contemporane epocii sale pe care le doreste reconciliate cu
arhitectura paladiana. Ware pune accentul pe utlitas-commodity ca principiu fundamental.
Firmitaseste prezent in continutul calitatii arhitecturale. Ware admira arhitectura greaca care
deriva din natura atat ca structura cat si ca ornamentatie. El spune ca in arhitectura exista
limite in interiorul carora geniul creator organizeaza variatiuni.
De la mijlocul secolului al viii- lea tratatele de arhitectura nu mai sunt neaparat ilustrate si nu
mai contin seturi de instructiuni. Ele nu mai sunt intotdeauna scrise de arhitecti cu opera practica,
personalitati complexe. Tratatele devin discursuri intelectuale, filosofice, despre natura, societate,
conditia umana. Orasul ideal renascentist este inlocuit cu utopia sociala, care va reveni in alte
forme si la sfarsitul secolului al xix- lea si inceputul celui de-al xx- lea.
Claude Nicolas Ledoux (1736- 1806) este influentat de Francois Blondel. El publica
Larchitecture consideree sous le rapport de lart, des moeurs et de la legislationin 1804.
Ledoux promoveaza o noua utopie sociala bazata pe arhitectura, dupa ideea contractului social al
lui Rousseau. Arhitectura parlanta, comunitati traind natural, si arhitectura ca zeu al satisfacerii
nevoilor umane sunt conceptele cu care opereaza Ledoux. Desenele sale alegorice sunt
precursoare ale unor atitudini moderne.
Secolul al xix- lea
Jean- Baptiste Rondelet (1743- 1829) studiaza la scoala lui Blondel si este elevul lui Boullee.
Pentru el scopul arhitecturii este sa realizeze progres. Scrie Traite theorique et pratique de lart
de batir, in 1802- 1817, in cinci volume bogat ilustrate. Da informatii detaliate despre
materiale si o metoda de calcul a boltilor si structurilor de acoperis. Se ocupa de fonta ca
material de constructie si promoveaza unitatile de masura din sistemul metric. Propune calcule
pentru costurile constructiilor. Volumele tratatelor sale se refera la: 1- piatra; 2- caramizi si
ciment; 3- aspecte tehnice ale boltirii; 4- matematici; 5- fundatii si miscarea pamantului; 6dulgherie; 7- acoperisuri, pereti si noi materiale, precum fonta. Din punct de vedere al structurii
tratatului Rondelet este de moda veche, dar din punct de vedere al orientarii catre progresul
tehnic meritul sau este de inovator.
Arhitectul si decoratorul Augustus Welby Pugin (1812- 1852) propune un gothic revival in
lucrarea Contrasts: Or A Parallel between the Noble Edifices of the Middle Ages, And
Corresponding Buildings of Present Day, din 1836 si in The True Principles of Pointed or
Christian Architecture. Proclama simplitatea structurala ca arhitectura pura. Respinge ideea ca
arhitectura greaca din piatra este derivata din principiile colibei primordiale din lemn, care are
alte calitati ca materiale. Proiectarea structurilor din piatra are alte caracteristici. Pugin afirma ca
6

logica structurala determina fatadele. Goticul este adevarata arhitectura crestina, iar arhitectura
greaca preluata in renastere este o falsa interpretare pentru crestinatate.
Karl Friedrich Schinkel (1781- 1841) este un vitruvian care isi publica propriile proiecte in
Sammlung architectonischer Enwurfe von Schinkel enthaltend theils Werke welche ausgefurt
sind, theils Gegenstande deren Ausfuhrung beabsichtigt wurde. Dupa Schinkel a lucra in
maniera istorica nu inseamna a repeta ce e vechi ci a introduce ceva nou intr-o continuitate.
Heinrich Hubsch (1795- 1863) scrie in 1828 In welchen Style sollen wir bauen?, in ce stil
trebuie sa construim?, in care afirma ca in timpurile moderne apare ca imatura arhitectura care
imita antitichitatea clasica, in timp ce pictura si sculptura s-au eliberat de aceasta. Pentru noul
stil, Hubsch spune ca trebuie sa preluam calitatile emanate din stadiunl actual al lucrurilor,
stadiul recent al cunostintelor structurale, durabilitate si protectie climatica. El foloseste
termenul de adevar ca cel mai inalt principiu in arta. Structura insasi are pentru Hubsch rol
stilistic, functional.
Georg Gottlieb Ungewitter (1820- 1869) proclama goticul ca adecvat religios si face o
pledoarie pentru generalizarea acestuia in Lehrbuch der gotische Konstructionen din 18591864. combate surogatele formale, lipsite de adevar. Goticul ilustreaza toate relatiile
structurale, compozitia structurala devenind astfel estetica.
Cel care are o influenta majora ca precursor al discursului modernist despre functie si natura
arhitecturii este Eugene Emmanuel Viollet-le-Duc (1814- 1879). Scrie Dictionnaire raisonne
de larchitecture francaise du xi eme xvi eme siecle si Entretiens sur larchitecture. Viollet le
Duc incearca sa revolutioneze invatamantul de arhitectura si se ocupa de restaurari promovand
ideea, ulterior extrem de combatuta in epocile care ii vor urma, precum ca o lucrare istorica
trebuie desavarsita prin restaurare, continuata spre forma perfecta a modelului generic, ignorand
situatia concreta si devenirea ei. El isi bazeaza toate teoriile pe studiul goticului, pe care il admira
fara rezerve, considerand arhitectura adevarata cea care isi exprima precum goticul scheletul
structural. Viollet le Duc este expresia rationalismului in arhitectura dar si a radicalismului
promovand: gotic versus clasicism, constructia versus ornamentatie, adevar versus minciuna,
progres versus academism si inginerie versus arhitectura ca arta. Ramane in istoria teoriei
arhitecturii ca precursor al discursului modernist despre functie si natura arhitecturii.
John Ruskin (1819- 1900) publica in 1849 The Seven Lamps of Architecture. Ruskin asociaza
teoriei sale termeni din afara celor uzuali arhitecturii ca: sacrificiu, adevar, putere, frumusete,
viata, memorie, obedienta. Considera ca nu este nevoie de noi stiluri in arhitectura, fiind un
dogmatic. Face o diferentiere intre arhitectura care este expresia frumusetii pure si cladirile
functionale, ingineresti, orientate spre scopuri practice. Pozitia sa il face sa considere ca
structurile prefabricate din fonta, precum celebrul Cristal Palace din Londra sunt o violare a
naturii.
Secolul al xx-lea este anuntat ca unul al marilor schimbari sub raport teoretic si al diversificarii
opiniilor mai mari ca oricand.

Adolf Loos (1870- 1933) a ramas celebru in arhitectura moderna prin opera sa bogata
caracterizata de completa renuntare la ornamentatie, dar si prin activitatea publicistica prin care
si-a sustinut ideile. Ornament und Verbrechen, ornament si crima, din 1908 este manifestul sau
vehement impotriva ceea ce el considera superfluu, stilul Art nouveau. Este marcat si influentat
de scoala de la Chicago pe care o descopera cu ocazia calatoriei sale in Statele Unite. Loos
vorbeste despre materiale naturale, nefinisate, procedeu atat sincer cat si economic. Puterea
intelectuala, semnele modertatii, constau in renuntarea la ornament si infrumusetare, sunt
mesajele vienezului Loos pentru arhitectura unui secol tumultuos care abia incepea.
Le Corbusier (1887- 1965) este numele care se identifica cu definitia arhitecturii din prima
jumatate a secolului al xx- lea. Pe langa bogata opera edificata el scrie Vers une Architecture in
1923, Urbanisme in 1925 si La Charte dAthenes in 1943. El interpreteaza estetica
arhitecturii ca o suma de componente constante antropologice. Le Corbusier proclama inginerul
ca fiind cel care, neafectat de traditia academica, poate dezvolta solutii precise la probleme
mecanice. Casa este o masina de locuit, forma urmeaza functiei, stilurile sunt minciuni, iata
cateva din ideile sale. Functionalismul este proclamat prin acest forma urmeaza functiei, desi
criticii i-au spus mai apoi lui Le Corbusier functionalist liric pentru ca acesta reabiliteaza totusi
arhitectura ca forma de arta. Planul liber, conformat cu o structura adecvata este alta oferta
moderna a maestrului.
Henry- Russel Hitchcock (1903- 1987) este autorul lucrarii The International Style:
architecture since 1922, aparuta in 1932. este cel mai important manifest american pana la
aparitia scrierii lu Venturi Complexity and Contradiction in Architecture. Hitchcock
organizeaza impreuna cu Philip Johnson o expozitie memorabila cu exponentii arhitecturii
numita in stil international, la MoMA, New York. Iata si cateva din ideile sale: stilul
international este unificator si inclusiv, ca goticul si barocul; arhitectura este diferita de
constructie prin natura artistica, pe care o exprima si arhitectura moderna; respinge teza
functionalista conform careia estetica arhitecturii este fara sens in epoca tehnologica, pentru ca
deriva automat din logica functiei si tehnologie. Hitchcock defineste trei principii pentru
valoarea estetica a noului stil:
1. Ahitectura nu mai este conceputa ca masa ci ca volum, imaterial si fara greutate;
2. Prncipiul regularitatii ia locul simetriei axiale, prin compozitii ritmice cu forme regulate;
3. Prin renuntarea la decoratie locul este lasat elegantei materialelor, perfectiunii detaliilor si
proportiiilor corecte.
Noua estetica este abstract matematica, corespunzatoare picturii nonfigurative.
Walter Gropius (1883- 1969) scrie Internationale Arhitektur in 1925. si el respinge
ornamentatia spunand ca noul sens natural al structurii nu are granite nationale. Aceasta
pozitie este o alternativa le estetica academica. Forma cladirilor deriva pentru Gropius din esenta
si functie. Simplul functionalism nu este suficient fiind nevoie de proportie ca problema a lumii
spirituale. Arhitectura noua are forme precis definite, promovand simplitate in multiplicitate,
repartitii in concordanta cu functia si restrictionare a formelor la cele de baza. Foloseste
secventialitate si repetitivitate. Nu sunt admise minciuni si jocuri, doar legi interne. Pentru Walter
Gropius cladirea este formatoarea procesului vietii.

Frank Lloyd Wright (1867-1959) isi publica desene si proiecte in 1910 in Wasmutrh
Portofolio, in Germania, pentru care scrie o introducere despre o arhitectura organica pentru o
societate democratica. El afirma ca dupa renastere arhitectura s-a indepartat de natura in forme
corupte si inorganice. Goticul este organic, natural, deci arhitectura moderna ar trebui sa se
intoarca la spiritul gotic. America este responsabila sa dezvolte un nou stil pentru o noua
arhitectura care sa corespunda spiritului democratic. In acest sens casa, imprejurimile, mobilierul
trebuie sa se subordoneze aceluiasi concept. Orizontalitatea este domestica si unifica spatiile.
Materialele trebuie sa fie naturale, fara decoratii. Rolul arhitectului este complex si profund, el
trebuind sa fie familiar cu toate aspectele casei, asa cum muzicianul isi cunoaste instrumentul cu
care canta.
Siegfried Giedion (1888- 1968) ramane in atentia cititorilor cu Space, Time and Arhitecture.
The Growth of a New Tradition, publicata in 1941. titlul cartii porneste de la convingerea lui
Giedion ca noua acceptiune fizica a spatiului si timpului, teoria relativitatii, va deschide o noua
perspectiva si va clarifica opozitia arta- stiinta. El leaga pictura cubista si futurista de teoria
relativitatii. Einstein respinge aceste idei. Ca elev al lui Wolflin, Giedion cauta similaritati
estetice si structurale in stilul international. In sensul teoriei lui Hegel, Zeitgeist, spiritul
timpului, autorul considera rationalismul stiintelor naturii ca ideea de baza a modernismului.
Cartea sa este o istorie intelectuala a arhitecturii. Considera ca evenimentul fundamental caruia i
se datoreaza modernismul este revolutia industriala, care a fost urmata de creatia unor mari
inovatori din Europa, dar si din America, cei grupati in Scoala de la Chicago. Ii apreciaza si ii
considera importanti pe Frank Lloyd Wright si pe inginerul elvetian Robert Maillart (18721940), autorul unor extraordinare poduri boltite din beton armat.
Archigram (din 1960- ) este un grup londonez care ii grupeaza pe arhitectii Warren Chalk,
Peter Cook, Dennis Crampton, David Greene, Ron Heron si Michael Webb. In anii 60 hightech si cultura pop au influente majore in dezbaterile asupra arhitecturii. Archigram publica
revista omonima din 1961 in care fac prin proiecte manifest, utopice, observatii ironice si
subversive la adresa capitalismului. Este vremea esteticii Cape Canaveral, rampa de lansare a
rachetelor Apollo. Archigram sintetizeaza pop art si science fiction in proiecte precum Walking
City, Plug- in- City si altele. Maniera de lucru care se regaseste deopotriva in arhitectura si stilul
publicatiei este sub semnul colajului, comicului si mixajului.
Kisho Kurokawa (n. 1934- ) este in anii 60 principalul si unul din creatorii metabolismului. El
publica Metabolism in Architecture. Conceptul apartine modernismului tarziu, neobrutalismului tehnologizat folosind idei din biologie, modelul spiralei AND si propune capsula
minimala in megastructuri intersanjabile, totul intr-o sinteza de fictiune extraterestra cu biologie.
Proiectele cale mai cunoscute sunt Marine City, de Kikutake, Helix Structure, de Kurokawa si
Tokyo Bay Plan, de Tange. Metabolistii vad societatea ca un proces viu pe fondul globalizarii
tehnologiei si arhitectura ca variatiuni innoitoare ale prototipurilor si nu ca monument durabil.
Problemele pe care arhitectura trebuie sa le rezolve sunt legate de crestere si expansiune sociala.
Aldo Rossi (1931- 1997) scrie in 1966 LArchitettura della Citta. Apare ca un traditionalist,
fals postmodernist, in cautare de prototipuri fundamentale. Cartea sa apare deodata cu
Complexity and Contradiction in Architecture de Robert Venturi, fiind alaturi de aceasta cele
mai importante scrieri ale anilor 60. Ambii doresc sa elimine elementul comercial din
9

functionalism, care nu trebuie echivalat cu arhitectura moderna in general. Vede orasul alfel
decat o colectie de cladiri, ca un proces de devenire si diparitie. Rossi stimuleaza dezbaterea
asupra planificarii urbane si conservarii patrimoniului. Se implica incercetare urbana
interdisciplinara alaturi de Maurice Halbwach, cu teoria memoriei colective, Camillo Sitte, teoria
planificarii urbane, Jean Tricat, structura sociala, Hans Bernoulli, critica proprietatii private si
Pierre Lavedan, istoria dezvoltarii Parisului. Rossi cauta tipul arhitectural nereductibil si combate
teoria conform careia forma urmeaza functiei, la fel ca si contemporanii sai postmoderni. El
combate ideea de stare finala paradisiaco- utopica pe care trebuie, dupa unii, sa o furnizeze
arhitectura.
Robert Venturi (n. 1925- ) publica in 1966 Complexity and Contradiction in Architecturesi
Learning from Las Vegas in 1972 cu Denise Scott Brown si Steven Izenour. MoMA publica
lucrarile sale care devin cele mai importante tratate ale vremii. Venturi sparge conventiile
functionaliste inclusiv prin propriul sau stil pe care il definesta drept clasicism ironic. Propune in
loc de less is more al lui Mies van de Rohe, less is bore, mi putin este mai mult, mai putin
este plictiseala. Venturi postuleaza ambiguitatea arhitecturii ca o calitate in pericol sa dispara prin
reductionismul de tip less. Cerceteaza istoric ambiguitatea, contradictia si contrastul, fiind
interesat de simboluri in arhitectura. Promoveaza pragmatismul si optimismul american sub
influenta pop, furnizand strategii intelectuale de apropiere artistica si transformare a spatiului.
Charles A. Jencks (n. 1939- ) scrie The Language of Post- Modern Architecture cu prima
editie in 1977. Este cea mai de succes carte de teoria arhietcturii aparuta din 1945 pana in
prezent. Jencks are studii de literatura si arhitectura si activeaza ca designer- peisagist. El
transfera termenul post- modern din literatura, unde a fost folosit prima oara in 1975, in
arhitectura. Criticii lui Jencks ii reproseaza prea multa ironie si prea putin program sistematic,
fiind acuzat de inacuratete si amatorism pe alocuri. Jencks critica estetica masinista a anilor 60
si proclama dubla codare. Analizeaza arhitectura ca sistem semantic si metafora polivalenta.
Pentru Jencks adhoc + urban = context. Arhitectura post- moderna este considerata o forma de
eclectism radical orientat spre cultura optiunilor, culture of choices. Dubla codare este
caracteristica, in sensul posibilitatilor de a oferi interpretari simultane unui public comun sau
initiat. Arhitectura post- moderna are un limbaj viu, popular, plin de clisee, caruia ii este atasat
un limbaj modern in rapida schimbare, plin de tehnologie, arta si moda.
Rem Koolhaas (n. 1944- ) este unul dintre arhitectii care si-au format o reputatie speciala atat
prin proiectele si realizarile lor cat si prin prestatia teoretica. Doua carti foarte cunoscute se
datoreaza lui Koolhaas, Delirious New York, din 1976 si S, M, L, XL, din 1975, scrisa
impreuna cu designerul Bruce Mau. Aceasta din urma este un best seller incontestabil al
sfarsitului de mileniu. Vorbeste desprwe cultura congestiei, despre blocul tipic din Manhattan ca
automonument si despre schisma interior- exterior, distantandu-se astfel de dogma moderna a
relatiei forme- functie. Prezentul este al vitezei, flexibilitatii, adaptabilitatii. In cadrul conceptului
biggness, corespunzator marimii XL din codificatia pret-a-porter Rem Koolhaas se refera la
urbanismul periferiilor, orasul globalizat, deschis si disponibil, scapat de constrangerile istorice.
Contemporaneitatea ofera o varietate si un numar de scrieri despre arhitectura fara precedent, dar
dintre care valoarea de tratat, cu impactul celor din secolele anterioare o au doar cateva. O parte

10

a acestei teze este consacrata contemporaneitatii in formula mai detaliata, pentru a incerca o
previziune asupra directiilor recente in care se manifesta relatia arhitectura- structura.
Cateva concluzii se pot sintetiza in urma acestei analize a principalelor tratate de teorie a
arhitecturii. Daca in secolele xv, xvi, xvii, scrierile incearca sa abordeze problematica arhitecturii
exhaustiv, din toate unghiurile de vedere, in speta trei la numar, corespunzand triadei vitruviene,
sfarsitul secolului al xvii- lea si cele care i-au urmat sunt marcate de polemici si atitudini
divergente. Acestea se indreapta in cele doua directii prezente pana azi in arhitectura,
modernizare sau pastrare a traditiei, schimbare radicala sau inovatii in cadru conturat, in
continuitate. Alte aspecte manifestate din secolul al xvii- lea se refera la exprimarea unicitatii si
superioritatii diferitelor culturi prin arhitectura, mai apoi aceste aspecte fiind manifeste in tema
identitatii nationale, regionale. Fenomenul uniformizarii, azi numit globalizare, functioneaza in
alternanta cu cel al particularizarii. Din secolul al xviii- lea teoriile despre arhitectura se desprind
de tipologia in care erau formulate pana atunci, ca seturi de instructiuni pentru buna facere a
arhitecturii, alegandu-si subiecte noi, de multe ori cu profunda orientare sociala sau referitoare
din ce in ce mai mult la oras si nu numai la constructii.
Urmarind doua aspecte, referirile la structura de rezistenta, la materiale si tehnologii de
construire, pe de o parte si la competentele si rolul arhitectilor in practica pe de alta putem
observa pentru prima perioada analizata constanta precizarilor si interesul declarat pentru
aspectele structurale practice. Mai apoi structura devine vedeta modernizarii arhitecturii din
perioada revolutiei industriale prin aparitia temelor sinceritatii structurale, exprimarii adevarului
arhitectural si a corespondentei interior exterior. Pana si redescoperirea goticului ca arhitectura
organica, crestina si promovarea lui in secolul xviii- xix are ca argument principal performantele
structurale vizualizate prin exprimarea scheletului constructiv. Secolul al xx- lea plaseaza
arhitectul si inginerul in cursa pentru modernizare. Inventiile tehnologice cu implicatii in
constructii caracterizeaza acest secol, iar reorganizarea statala in vacuumul lasat de razboaie
mondiale, reculul colonialismului si megacompetitia intre sistemele sociale grupate in blocurile
vest si est au consecinte fara precedent in temele care revin arhitecturii si constructiilor.
Arhitectii se manifesta in diferite moduri, orientati in continuare spre innoirea conceptelor de
planificare a oraselor, artizani ai zidirilor marilor puteri, dictaturi politice sau ale capitalului,
aparatori ai patrimoniului. Pentru ca acest capitol s-a ocupat de scrierile de arhitectura ne oprim
aici cu investigatia.
Practica profesionala, modul in care se face arhitectura este reflectat deopotriva cu celelalte
aspecte mentionate pana acum in tratatele de arhitectura. Arhitectul renascentist e constituit pe
modelul antic, al creatorului complex, ancorat in cultura timpului sau, de multe ori insumand
calitati care il fac imposibil de definit ca fiind mai mult practician sau teoretician, pedagog sau
inventator. Ingineria ca practica si stiinta se regaseste de cele mai multe ori la aceeasi persoana
ca si arhitectura. Ingineria este considerata in secolele al xv- lea si al xvi- lea ca fiind insarcinata
cu lucrarile edilitare si cele militare, aductiuni de apa, fortificatii de aparare. Dupa cum reiese din
scrierile prezentate multi arhitecti semnificativi au practicat ingineria militara, sau s-au ocupat de
constructii edililitare in paralel cu edificii civile sau religioase. Ceea ce trebuie remarcat este
faptul ca de structura de rezistenta a constructiilor este responsabil arhitectul, care are pana spre
secolul al xix- lea pe agenda sa problemele statice, tehnologice si ale materialelor de constructie.
Proiectarea si realizarea structurilor de rezistenta a cladirilor nu are pana la revolutia industriala o
baza metodica de calcul care sa justifice diviziunea muncii proiectantului, valoarea
11

experimentului si mai ales a studierii si aplicarii creative a cunostintelor intr-o traditie continua
fiind cea care permite arhitectului sa coordoneze procesul, bazandu-se si pe stiinta mesterilor
constructori. Dezvoltarea tehnologica revolutionara de la aparitia fontei si apoi a otelului, dar si a
betonului armat in constructii, reclama statutarea definitiva a ingineriei structurilor ca o ramura
definitorie si distincta pentru modernitatea domeniului constructiilor. O cercetare a teoriei
structurilor si mai apoi a practicii in domeniul proiectarii ne va permite sa ilustram fenomenul.

12