Sunteți pe pagina 1din 138

MAX DEMETER PEYFUSS

CHESTIUNEA
ARO
EASC
A

www.dacoromanica.ro

CHESTIUNEA AROMANEASCA

www.dacoromanica.ro

Coordonatorul colectiei: Serban Papacostea

Aparitia acestei aro a fost subventionata de Ministerul Cniturii.

www.dacoromanica.ro

COLECTIA BIBLIOTECA ENCICLOPEDICA DE ISTORIE A ROMANIEI"

MAX DEMETER PEYFUSS

CHESTIUNEA AROMANEASCA
EVOLUTIA EI DE LA ORIGINI PANA LA
PACEA DE LA BUCURESTI (1913)
SI POZITIA AUSTRO-UNGARIEJ
Traducere autorizafa de
NICOLAE-$ERBAN TANASOCA

---...---

EDITURA ENCICLOPEDICA
BUCURE$T1, 1994
www.dacoromanica.ro

Coperta: Veniamin & Veniamin

Max Demeter Peyfuss


DIE AROMUNISCHE FRAGE

Ihre Entwicklung von den Urspriingen bis zum Frieden von Bukarest (1913) und die
Hal tung Osterreich-Ungams
Wiener Archiv fiir Geschichte des Slawentums und Osteuropas
Band VIII
1994 by Hermann Bohlaus Nachf.Gesellschaft m.b.H., Graz

Toate drepturile rezervate EDITURII ENCICLOPEDICE

ISBN 973-45-0073-2

www.dacoromanica.ro

CUVANT INAINTE

In vastele spatii ale Europei Central-Rasaritene si Sud-Estice, unde persistenta

imperiilor pans in vremea primului razboi mondial a intarziat vreme indelungata


constituirea natiunilor, s-a salvat din nenumaratele vicisitudini istorice prin care i-a fost

dat s treaca si din Infruntarile cu celelalte etnii unul din produsele durabile ale
expansiunii civilizatiei romane: romanitatea rasariteana.
Ramura sud-dunAreana a acestei Insemnate realitati etnice, arornanii, a
supravietuit de-a lungul secolelor in cuprinsul unor autonomii locale si regionale, fara
a reusi sa dea nastere ea ins Asi unui stat durabil, dar pastrandu-si indarjit identitatea,
manifestata prin limb/ si traditia originii. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si Ia
Inceputul secolului urmator, carturari aromani, dintre cei emigrati in Austria si Ungaria,
receptivi Ia curentele cultural-politice Innoitoare in plinA afirmare in Europa central / si
influentati de fruntasii $colii ardelene, au initiat actiunea de trezire a constiintei
nationale la aromani. Din latent/, constiinta individualitatii devine factor activ al
efortului de emancipare a aromanilor, component/ InsemnatA a complicatei probleme
nationale in Peninsula Balcanica.
E meritul deosebit al cartii de fat/ de a prezenta pentru prima oars sistematic,
multilateral si obiectiv evolutia problemei aromanesti de la sfarsitul secolului al
XVIII-lea pan/ in vremea razboaielor balcanice. Rand pe rand, in pagini dense de
informatie erudita, obtinuta prin cercetAri rabdatoare In arhive si biblioteci, Max
Demeter Peyfuss InfatiseazA devenirea natiunii" aromanesti si implicatiile de tot

felul ale acestui proces istoric: preocuparea unora dintre membrii comunitatilor
aromanesti pentru limba vorbitA; Inceputul efortului de organizare a invatamantului

in limba proprie, consideratA apt/ de a deveni instrument de cultura; contactele


carturarilor aromani din Ungaria cu dacoromanii si impactul acestor legaturi asupra
formarii constiintei de sine a aromanilor; interesul din ce in ce mai puternic manifestat
de intelectualitatea si clasa politica romaneasca pentru romanitatea sud-dunareana In
vremea renasterii nationale romanesti; infiintarea scolilor aromanesti si tendinta de
5

www.dacoromanica.ro

emancipare bisericea.5ca de sub suprematia ierarhiei greceti, aspecte insemnate ale


efortului de afirmare nationalA; rolul Imperiului Otoman in ultima etapa a existentei
sale in evolutia problemei aromaneti; pozitia marilor puteri cu interese balcanice in
acee4 problem/. IatA cateva doar din cele mai insemnate chestiuni a cAror lAmurire in
cuprinsul acestei carti, aparutA cu ani in urma in limba germaria, o situeaza la loc de
cinste in istoriografia problemei aromanesti.
Cartea lui Max Demeter Peyfuss este o insemnate contributie la cunoaterea
istoriei aromanilor, a Peninsulei Balcanice, a actiunii politice a Romaniei moderne i a
diplomatiei europene in secolul al XIX-lea. Aparitia ei in limba roman/ se cuvine
cAlduros salutata.

Serban Papacostea

www.dacoromanica.ro

Nici unul dintre popoarele Europei nu ne este

mai putin cunoscut in privinta originii,


istoriei si limbii sale noua, celor din partile

apusene ale acestui continent, cum sunt


albanezii si vlahii. i nu e vorba de popoare
de rand; e vorba de popoare vechi, de popoare

de seams, pe care orice istoric ar trebui s


vrea sa le cunoasca: a caror istorie ar putea
sa umple o lacuna din istoria mai veche si
mai noua a Europei. Dar ele nu mai joaca
astazi un rol important, ele sunt popoare
lipsite de libertate, ele sunt popoare MA
noroc; si istoricul este adesea tot atat de
nedrept ca orice om: el it dispretuieste pe cel

MA de noroc.
Johann Thunmann (1774)

www.dacoromanica.ro

DESLUMI PENTRU CITITOR

In notele de subsol au fost puse in evidenta prin MAJUSCULE numai numele


acelor autori ale caror expuneri stiintifice sunt insiruite in ordine alfabetica in sectiunea
III. Expuneri" (p. 133-140 ) a Bibliografiei. Marea masa a expunerilor contemporane cu
evenimentele, avand un caracter'mai curand publicistic, au fost Inregistrate, ca si memoriile,

relatarile de calatorie etc., in sectiunea II. Izvoare publicate" (p. 128-133), iar numele
autorilor for nu au fost puse in evidentA prin folosirea unor caractere speciale.
in cadrul acestei lucrari, toate numele si cuvintele turcesti au fost redate potrivit
regulilor ortografiei moderne turcesti. Pentru limba greaca a fost aleasa transliterarea
recomandata de International Organization of Standardization. Scrierea chirilica rusk
bulgara, sarba, macedoneana si asa-zisa moldoveneasca a fost transliterate potrivit
normei uzuale in domeniul stiintific.
Cuvintele aromanesti sunt citate in transcrierea stiintifica a lui Tache Papahagi
(PAPAHAGI, T. Dictionarul). In schimb, numele de localitati si persoane au fost redate

!n forma obisnuita din izvoare si din literatura stiintifica, de cele mai multe on
lacoromanizanta.

Numele de localitati din Turcia europeana, in masura in care era vorba de


iesedinte ale autoritAtilor administrative turcesti de Ia rangul de capitala de kaza in sus,
au fost fr losite, potrivit obiceiului istoricilor, in forma for oficiall turceasca (au fost
exceptat de Ia aceasta norma Constantinopolul si, in restul spatiului sud-est european,
numele ur.pr orase ca Atena, Bucuresti etc.). La cea dintai mentionare a unui nume de

localitate se &este Intre paranteze numele oficial de astazi. Localitatile mai mici si
satele au fost mentionate in cadrul acestei carti exclusiv cu numele for modeme. Numele
aromanesc al acestor localitAti este dat intre paranteze la prima citare.

www.dacoromanica.ro

I. INTRODUCERE

1. AROMANII CA GRUP ETNIC

Intre numeroasele popoare mici si grupuri etnice a caror prezenta impestriteaza


harta etnografica a Sud-Estului european intr-o masura atat de mare, aromanii ocupg un
loc oarecum aparte, ca unii care alcAtuiesc in toate statele in care traiesc o minoritate putin
numeroasal si sunt stabiliti in regiuni ce nu se invecineaza direct cu teritoriul etnic relativ
compact al celor mai apropiate rude2 ale lor, rom'anii, dar reprezintg pe de altA parte un

element destul de important, nu atat tlatoritg numgrului, cat, poate, inteligentei si


activitatii lor"3.Aceasta imprejurare si situarea asezarilor for la distance marl unele de

altele au ca rezultat faptul ca aromanii, asa cum le caracterizeazg conditia un bun


cunoscator englez al acesteia, amintesc de una din acele panze ingenioase pe care un
animal sau un chip omenesc este astfel conceputincat sa nu fie evident de la prima vedere,
desi data observat, el se arata a fi principalul element al zugravelii"4.

Desi literatura stiintifica generalg, istorica, etnografica si lingvistica despre


aromani este foarte bogata5, nu s-a ajuns panA astazi la un consens asupra numelui acestui
neam. Pare sa se fi incetatenit totusi forma creata de G. Weigand, in germang Aroumunen
1 Potrivit terminologiei lui KLOSS, p. 62, ei sunt un grup extern de romSni, dar un grup de sine
stAtAtor, dacA sunt luati In considerare separat de dacoromani.
2 Termenul ,,rude" trebuie folosit cu prudentA, deoarece Intre popoare si limbi exists alte legAturi

dealt cele de metaforia rudenie. Ideea arborelui genealogic al limbilor a apAnit In epoca de inceput a studiilor

indoeuropene si, In forma de atunci, nu poate fi sustinutA stiintific, cf. HAENSEL, p. 37-39 (nu putem,
desigur, sa fim de acord cu teoria lui privitoare la elementele etnice primordiale).
3 Lamouche, p. 10.

4 Odysseus, p. 409.
5 LucrAri stiintifice despre aromani pe baza unor studii intreprinse la fata locului a dat la iveald cel
dintai profesorul de la Leipzig Gustav*Weigand. Gam aici numai lucrarea sa fundamentald: WEIGAND,
Aromunen. Alte lucrdri importante sunt: ARGINTEANU, Istoria; Lazar; MURNU; WACE-THOMPSON;
IORGA, Histoire; CARAGIANI; PAPAHAGI, T., Aromanii; HACIU; POPOVIe, Cincari; DIAMANDI ST.;
DIAMANDI-AMINCEANUL; CAPIDAN, MacedoromAnii; PAPANACE, L'Ori gine; PAPANACE, Minoritd;

PAPANACE-DAMI; KATSOUGIANNES.
11

www.dacoromanica.ro

(fr. Aroumains, rom. Aronalni, it. Aromeni)6, dar asta nu inseamnd a ea ar fi mai putin
discutabild decat alte denumiri. Cad prin termenul aromani sunt desemnati si asa-numitii

fareroti (germ. Farscheroten si Pharsalioten, gr. 4)apaaXtitiTEs. sau 'Api3avvr613Xaxot),


care se numesc ei Insisi nu armthii, ci rramani, sau rramatii, Intrucat ei nu cunosc
fenomenul tipic, altminteri, pentru aromand al protezei lui /a/ inainte de In si au preluat
din albanezA fonemul puternic rulant kr/7. A fost adesea folosita si denumirea nzacedoronwini (germ. Mazedo-Rumtinen) sau romai macedoneni8, gresitA intrucatva Insa, caci
numai o parte din aromani locuiesc in Macedonia propriu-zisd, in schimb aceasta este si
patria grupului etnic romanesc al megleno-romtinilor (germ. Megleno-Rumanen) sau
meglenitilor (germ. Megleniten)9, care trebuie deosebiti de aromani, abstractie facand de
strinsele for legAturi istorice si politice10. Nici alte denumiri, precum roman sudici (germ.
Siid-rumtinen), vlahi (germ. Vlachen), vlahi macedoneni (germ. Macedowalachen) si altele
nu pot fi considerate mai lamuritoare. Numele folosite de obicei de popoarele invecinate
sunt fie purtAtoare si de alte sensuri, ca blg. mac. Vlasi, gr. BXcixot, alb. coban, turc. Ulah,

fie porecle ca srb. Cincari (germ. Zinzaren, rom. tint ari ) si gr. Kotroof3Xcixot (germ.
Kutzowlachen, rom. cutovlahi)11. Pe land acestea, existd o serie intreaga de denumiri
tribale, care sunt, fireste, de naturd mai mult regionala si, in general, nu tocmai strict
definite12.

Numdrul si rdspandirea aromanilor nu sunt pita simplu de Infatisat. Pe de o


parte, trebuie sd to bizui
pentru a le reconstitui
mai curand pe aprecieri decat pe

statistici si, vrand-nevrand, trebuie sd iei aid in considerare procesul progresiv de


6 Ea a pAtruns chiar si in greaca, cf. LIAKOS, KatagogA; CARAGIU-MARIOTEANU, Definition,
p. 148, n. 3. In lucrarea de fatA va fi folosit de aid inainte termenul aromani", dar si termenul roman ", in

context politic, Intrucat aromanii cu sentimente nationale se considerau si se considerA Inca parte a poporului
roman.

7 Asupra terminologiei cf. CAPIDAN, Aromanii, p. 3-7. Despre farseroti: CAPIDAN, FArserotii.
8 Forma prescurtatA macedoneni", folositA adesea In literaturA, conduce bineinteles la confuzii,
aceastil denumire find revendicatA si de slavii macedoneni.
9 Vezi mai jos, p.
10 Meglenitii au nutrit aceleasi aspiratii politice ca si aromani, motiv pentru care, in cele ce urmeaza,

atunci cand este vorba de miscarea nationalA a aromanilor, mA refer implicit si la megleniti, chiar daca ei nu
sunt amintiti ca stare, asa cum se vaintampla in cazul InfiintArii de ;coil In zona locuitA de ei si in altele.

11 0 etimologie satisfAcAtoare a denumirii Cincari" nu s-a propus panel astazi. Multe au preluat
teoria lansatA de Karadlia, RjeAnik, p. 840, potrivit clireia aceastA denumire ar fi legatA de faptul ci aromanii
au adesea In locul fonemului dacorqman /61 un /c/ si pronunta, prin urmare, tinti" in loc de cinci". Mousset,

p. 252 traduce cincari" prin z6zayeurs". 0 legaturA cu arom. si drom. tantar" (cousin, moustique",
PAPAHAGI, Dictionarul, p. 1075) este neverosimill.
xouTocis InseamnA schilod" sau schiop"
KourooadoKaXos = invAtAtor ignorant, cf. WACE-THOMPSON, p. 10).
12 Vezi In aceastil privintA WEIGAND, Aromunen, vol. 1, p. 273-278. In literatura se mai gAsesc:
epirati = aromani din Epir, gogalar = aromani din Prizren, cf. Constante, Albania, p. 108-112, gramusteni =
aromani din muntii Gramos, karaguni serveste adesea pentru a-i deosebi pe ceilalti aromani de farseroti, dar

dupli San Giuliano, p. 146, ei sunt aromani care vorbesc albaneza. Megalovlahiti = locuitori ai Pindului,
moscopoleni sau voskopojari = aromani din Voskopoje si din localitAtile din jur, muzAchiari = locuitori ai
tinutului Myzeqeja din Albania, pindeni = aromani din Pind, remer = nume albanez pentru aromani (din lat.
ROMANI).

12

www.dacoromanica.ro

deznationalizare care dureaza de cateva secole. Pe de altA parte, din pricina deplasArilor
caracteristice modului de viatA al unora dintre aromani, nu numai once evaluare statistics
este ingreunatA, dar si once reprezentare grafica generals a raspandirii for este subminata.
Din nici o hartA existents nu reies clar raporturile procentuale reale, ceea ce e adevArat

mai ales pentru Macedonia. Prima harts pe care sunt indicati aromanii e datorata
germanului O'Etzel (1821) si corespunde prea putin situatiilor contemporane13. Yn schimb,
reprezentarile din hartile lui Wace-Thompson si Capidan corespund oarecum realitAtilor
din vremea care ne intereseazA aici14. Cat de diferit a fost insa reprezentatA raspandirea

aromanilor de diferiti cercetatori reiese din schitele lui R. Wilkinson15. Nationalitatea


cartografilor a jucat In aceastA privintA un rol esential. CorespunzAtor acesteia variaza
si indicatiile privind numarul aromanilor din literatura de specialitate. Nu pare deloc
gresit sa acceptAm ca astazi, in sud-Estul Europei, exists circa 400 000 de aromani 16.
CA numarul for trebuie sa fi fost andva mult mai mare reiese nu numai din izvoarele
medievale, ci si din existenta unor grupuri de populatie precum KonaTocipot 17, vorbitori
de greacA sau slavii din jurul Prilepului (Perlepe, arom. Parleap)18, care pot fi in chip sigur

identificati ca aromani grecizati, respectiv slavizati. Deznationalizarea a putut, asadar,


sa se extindA si la tail, nefi4nd limitata exclusiv la mediul urban (mimetism cu baze
sociale si economice)19.
In GreCia, masa principalA a aromanilor trAieste pe vaile Pindului, in uriele
localitAti din Tesalia si la poalele Olimpului, in zona muntelui Bermion si in regiunea
13 Reprodusi de WILKINSON, p. 13.
14 WACE-THOMPSON, p. 206; CAPIDAN, Mazedo-Rumanen, dupl p. 150.
15 WILKINSON, Anexa, fig. 86.
16 BROCKHAUS, s. v. Aromunen" (cu includerea meglenitilor). Fostul ministru de externe al
Greciei, de origine aromanA, Aberoph del (p. 20) pentru Grecia cifra de 150 000 panel la 200 000, crede InsA cA
aceasta ar trebui dublatA, dacA ar fi tnclugi gt aromanii care nu mai IntrebuinteazA sau nu mai 'inteleg aromana.
Potrivit izvoarelor oficiale, in Iugoslavia existA 37 000 aromani (MC VICKER, p. 37). Albania gi Bulgaria nu
mentioneazAse aromani in statisticile lor.
1 Vezi WEIGAND, Aromunen, vol. I, p. 130 urm., n.
18 CVUIO, p. 440. $i in regiunea Morihovo existA multi aromani slavizati, ibidem, p. 441. Putem
presupune, prin analogie, cA trebuie sa existe gt aromani albanizati, jar in mediul urban din epoca modernA
asemenea fenomene sunt, de asemenea, foarte probabile. AceastA temA nu a fost Inca tratatA sistematic. Pe de
altA parte, se gAsesc in Albania, printre familiile mahomedane, unele nume aromanegti (aga, de pildA, am gAsit
in cimitirul islamic din Korce numele Sina), dar nimic nu aratA cA acegti musulmani ar fi avut in vreun fel
sentithente nationale aromanegti. Este aproape sigur cA grupul aga-numitilor BaXaxciBes (adepti de limbil
greacli ai Islamului) nu au nimic comun, in ponds numelui tor, cu aromanii, cf. WEIGAND, Aromunen, vol. I,
StA Inca' sub semnul IntrebArii dacA Sarakddanii / KarakaZanii (arom. sArAcAciani) (gr.
p. 128, n.
EapaKaradvot sau ZapaKaraavalot, mac. blg. KaralcaZani <? Karasarakdeani <? arom. saricA" = manteau
/ d'hiver / en lain eta longs polls", PAPAHAGI T., Dictionarul, p. 915) din sudul Peninsulei Balcanice sunt de
origine aromanA, degi vorbesc astAzi greaca. In favoarea originii for grecegti s-au pronuntat: WEIGAND.
Aromunen, vol. I, p. 277; HOEG. vol. I, p. 76-91; POULIANOS, p. 165; KAVADIAS, p. 5-10 (cu bibliografie)
gi CAMPBELL, p. 3-6. CAPIDAN, SArAcAcianii, p. 959 gi LIAKOS, Katagoge, p. 116 ii socotesc aromani
grecizati. Dar MARINOV vede In ei traci elenizati gi GUBOGLU poste tAtari grecizati. Din punctul de vedere
al unui ;Aran bulgar, nu existA, in once caz, nici o diferentA Intre saralcab'ani gi aromani, cf. URBASISKA.
19 Existenta unor aromani slavizati gi albanizati furnizeazA in plus dovada faptului cA aromanii
nu au fost Intotdeauna un soi de anexA a grecilor, aga cum afirmau unii cercetAtori greci, vezi de pildA Kasasis,
P. 72.

13

www.dacoromanica.ro

dintre Filorrna (azi Phlorina), Kezriye (azi Kastoria) si Kozana (azi Kozane). in Albania,
ii gAsim In nutria mare in regiunea Myzeqeja, ca si in districtele Premeti si KOrige (azi
Korea), in Iugoslavia in mai multe sate dintre Ohri (azi Ohrid) si Manastir (azi Bitola),
apoi Kruevo langl Per lepe, cateva sate in apropiere de Struga si mai mid asezAri pe

Pljaelavica, in Macedonia rAsAriteanA20. Cei mai multi aromani din Bulgaria s-au
strAmutat in 1940 in Romania, totusi mai exists in afarA de cei din orase asezAri de
aromani in Pirinska Makedonija si in muntii Rodope. In sfarsit, in Romania multi aromani
s-au stabilit in Dobrogea (In localitAtile Cobadin, Ovidiu, Mihail Kogniceanu21 si mai
la nord), altii in imprejuri mile Bucurestiului si in Banat. In trecutul apropiat mai existau
colonii aromanesti in Turcia asiaticA22 si in Liban23.
Cei aproximativ 15 000de meglenoromani24trAiesc, alaturi de slavi, macedoneni
si greci, in mai multe localitAti din negurosii munti Karad lova (blg. mAgla = negura),
aproape de granita greco-iugoslavk la apus de Vardar. Trei sate cu circa 2000 de locuitori

meglenoromani25 sunt situate pe teritoriul iugoslav, celelalte localitAti sunt situate pe


teritoriul grecesc26.
Meglenoromanii se deosebesc net de ceilalti romanici din Peninsula BalcanicA
prin tipul antropologic aproape asiatic pe care-1 infAtiseazA. Limba for este mai apropiatA

de aromanA decat de dacoromank dar prezintA si forme intermediare, ce -i drept nu in


chip special la Libadia (arom. LivAd), unde s-au asezat abia in secolul al XVIII-lea aromani

20 Cf. In aceasta privinta TRIFUNOSKI, Aromunen; TRIFUNOSKI, Naselja, TRIFUNOSKI,


Stoeari.

21 Am avut prilejul sil fac acolo, in 1968, cercetari folcloristice. La Cobadin locuiesc asa-numitii

cipani, termen care desemneaza acolo o replica Ia farseroti, in celelalte doul localitati traiesc farseroti.
22 Cf. BURADA, Romanii.
23 Cf. BEZA, Urme.
241CATSOUGIANNES, vol. I, p. 41.

Sub raport lingvistic, meglenoromanii constituie unul dintre

cele patru grupuri dialectale ale romanilor (in afara de ei, de aromani, de dacoromani, peste o mie o stn./ de
istroromani vorbesc, Ia nord gi Ia sud de Uelca-Gore, in Istria, un dialect al limbii roman, cf. FLORA, Stadiul;
KOVAtEC; ROSETTI, p. 25 urm. Dalmatinii, disparuti in secolul al XIX-lea, vorbeau o a doua limba romanica

alsariteana, diferi 01 de romans), cf. CARAGIU-MARIOTEANU, Idiomes; CARAGIU-MARIOTEANU,


Romanite. Meglenitii si-au pierdut numele propriu romanic si se numesc ei insisi vlasi".
25 SCHROEDER, p. 53.
26 a. WEIGAND, Vlacho-Meglen; PAPAHAGI, P., Megleno-Romilnii; CAPIDAN, meglenoromanii,
passim. Dupa Incheierea tratatului de Ia Lausanne, in 1923, circa 600 de familii meglenoromfine s-au stramulat
in Romania, find colonizate in Dobrogea de sud; astazi, le gasim in comuna Cema (jud. Tulcea), ca si in alte
localitati din Dobrogea si Banat. Meglenitii din Notia (megl. Ncntea) au trecut in sec. XVIII Ia Islam, care a avut
succes si la slavii macedoneni din preajma. Dupi Batzaria ,Romania, p. 119, aceasta convertire s-a produs
de bunavoie, dupl ce Patriarhia din Achrida (Ohri) fusese definitiv desflintata. Ca mahomedani, notianii au
cazut, fireste, sub prevederile schimbului de populatie greco-turc din 1923 si Notia a fost colonizata cu greci

din Trapezunt (cf. POULIANOS, p. 168). Meglenitii din Notia sunt, in once caz, singurii roman care s-au
convertit la islamism, fara sa-si piarda limba gi specificul national, cf. mai sus, n. 18.

14

www.dacoromanica.ro

din muntii Gramos, ci mult mai departe, in vest27. Elementelor grecesti din aromani le
corespunde aici o mai putemica influents macedo-bulgara, conservandu-se totodata
numeroase forme arhaice28.

indeletnicirea de capetenie a aromanilor din mediul rural este cresterea vitelor

(oi si capre). Forma de viata a pastorilor este transhumanta. Ea nu este Intru totul
asemanatoare fenomenului caracteristic Alpilor al urcatului la si coboratului de la pasunat,

caci satele de vara ale aromanilor transhumanti (nu insa ale farserotilor) sunt alcatuite
din case solide, de piatra, in care, de cele mai multe ori, locuieste si iama un paznic, in
vreme ce asezarile de lama de la ses au un caracter mai curand provizoriu, asemenea
calivelor (kaMilha) farserotilor. Proprietarilor funciari din partea locului trebuia s li se
plateasca si o taxa de pAsunat, in vreme ce pAsunile Inalte, situate Inca si mai sus decat
satele de vara si exploatate numai de cativa pastori si flacai tineri, erau in stapanirea
comunitatii. Aromanii sunt nomazi numai in sensul restrans al cuvantului; stilul for de
viata nu poate fi comparat cu nomadismul practical in stepa asiatica; exists si indicii
potrivit carom agricultura era mai raspandita la ei in trecut decal astazi29. La deplasarile
regulate legate de transhumantA si la cele neregulate
ale farserotilor se mai adaugA
marl miscari de populatie, provocate de cauze politice si economice si care, prin secolul
al XVIII-lea, au condus la Intemeierea asezarilor aromanesti din Macedonia iugoslava
de catre oameni plecati din Albania".
Aceasta mobilitate predestina pe aromanii din toata Peninsula Balcanica sa se
Indeletniceasca cu transporturile, In cal itate de carvanari sau kirageadz, si cu negustoria.
De asemenea, aproape toate hanurile de pe drumurile de comert erau tinute candva de
hangii aromani. In orasele din Peninsula Balcanica, mestesugarii (constructori, dulgheri,
argintari, sculptori in lemn31) si negustorii aromani constituiau nuclee creatoare de
burghezie32.
Asezarile aromanesti Kleisoura (arom. Clisura), Siatista (arom. Satista), Linotopa
(pe valea superioarA a raului AliakmOn, asfazi nelocuitA), Megove (arom. Aminciu, azi

Metsobon), Kallaritai (arom. Calarl'i), Shipske (arom. i pi sca), Voskopoje (arom.


Muscopole sau Voscopol'a) si Gramos (arom. Gramusti) s-au dezvoltat in secolele XVI
si XVII, devenind importante centre de comert. Negustori aromani I:I agenti de transport
legal de acestia dominau comertul nu numai in interiorul Peninsulei Balcanice, ci si in
principatele dunarene si chiar in Europa centrals. In secolul al XVII-lea, Shipske a ajuns
la maxima Inflorire. in Secolul al XVIII-lea, Kleisoura, de unde porneau de doua ori pe an
27 Vezi mai jos, p. 46, n. 32.

28 Nu poate fi vorba de a defini meglenita ca un dialect al dacoromanei, cum crede


ICATSOUGIANNES, vol. I, p.41.
29 Tilrani si muncitori forestieri aromani existA, de pi IdA, In pArtile rasa ritene ale regiunii Zagori,
cf. CAMPBELL, p. 2. in schimb, meglenitii sunt, In principal, agricultori, cf. CAPIDAN, Macedoromanii,
p. 128.

30 Despre fenomenele pistoritului nomad 5i al transhumantei la aromani, vezi, pentru detalii,


CAPIDAN, RonAnii, passim si BEUERMANN, p. 120-140.
31 Cf. ICANITZ, passim; CAPIDAN, Macedoromanii, p. 128 urm.; HACIU, p. 505-530.
32 Cf. In primul rand POPOVI, Cincari.

15

www.dacoromanica.ro

caravane cane Viena33 si, mai ales, Voskopoje au devenit centre importante. Voskopoje
controla comertul cu Venetia, Brindisi si Viena34. Legendara bogatie a orasului, cu ale
sale 12 000 de case, cate i se atribuie, a adus cu sine si un avant cultural. Allturi de vestita
Noua Academie35, o Scoala superioara greceasca, functiona aici si o tipografie36. In

anii 1769 si 1788, orasul a fost insa distrus cu totul de albanezi musulmani. Astazi,
Voskopoje, vizitat de autor in iulie 1970, este un sat mic, cu circa 500 locuitori (albanezi,

aromani si saracaciani), inconjurat de ruine. Manastirea Prodromos, odinioara


stavropighie a Patriarhiei din Ohrid, este astazi un spital rezervat annatei albaneze si nu
putea fi cercetatA37.
Deoarece si alte localitati
Shipske, Linotope si Nikolica au fost atunci
distruse, s-a pornit un mare val de emigratie care, pe de o parte, Unpingea populatia catre
Macedonia centrals si de nord, iar pe de alts parte, a indreptat negustorimea instarita

cane Europa. Weigand aprecia numarul voskopojenilor din Europa si din Orient la
20 00038. Ei s-au stabilit in Principatele dunarene, in tarile apartinand Coroanei ungare,
in Austria, Boemia si Moravia, si mai departe, in Silezia, Prusia si Saxonia, de cele mai
multe on acolo unde aveau vechi parteneri de comert sau chiar sucursale39. Acesti greci"
austrieci si unguri, intre care se numarau familiile aromanesti Sine), Dumba, Tirka, Curti,
Kapra von Zsuppa, von Nitta, Zotta41, Singuna/Saguna42, Mocsonyi43 si Mann6, s-au
distins prin fundatii de binefacere si prin mecenat
in virtutea vechiului obicei aromar' les
lasa"44 si au ajuns astfel s se bucure, in noua for patrie, de consideratie, ba chiar,
adesea, de titluri nobiliare, pans ce, treptat, si-au pierdut nationalitatea.

Ramane controversata, cum a fost si pans acum, problema etnogenezei


aromanesti. Ea este importanta pentru not aici in masura in care originea aromanilor
interesa argumentatia politica a partilor in conflict, asa cum se intamplg; de altfel,
oriunde este vorba de chestiuni de importanta nationald. Nu a sosit Inca momentul sa
331n Kleisoum existau chiar guvernante germane, Brailsford, p. 177.

34 Cf. cArtile lui SKENDERES 5i MARTINIANOS, Moschopolis, In plus PAPAHAGI, V.,


Aromanii; BOURCART.
35 Vezi KOURILAS-LAURIOTOS.

36 CArti din aceastA tipografie s-au gAsit la Voskopoje, in mAnAstirea Sf. Naum $i la Ohri
(WEIGAND, Aromunen, vol. I, p. 98 urm.), apoi la Perserin (Prizren) (Brailsford, p. 178) si Miskolcz (Miskolc)

(PAPAHAGI P., Coloniile), cf. si PAPASTATHES, p. 192-194.


37 In aceastA mAnAstire s-a gAsit, pe lAngA o xilogravurl care InfatiseazA orasul Voskopoja 5i
care a fost trimisA din Viena, de cAtre negustorul aroman Andreas Tirka, In chip de ofrandA destinatil mAnAstirii
din patria sa de origin (WEIGAND, Aromunen, vol. I, p. 103) 5i un codice care furnizeazfi pretioase infonnatii
asupra istoriei orasului, editat in Martinianos, Sumbolai.
38 WEIGAND, Aromunen, vol. I, p. 100; cf. si lucrArile lui BAKALOPOULOS si HACIU.

39 Vezi, In aceastA privinta, lucrArile lui POPOVIO, Cincari; FfJVES; TURCZINSKY,


Kulturbeziehungen; TURCZINSKY, Macedo-Vlachen; NISTOR; ENEPEKIDES.
40 Chiar 5i filoeleni atAt de distinsi ca bateau! baron Simon Sina, care, deli era un adevAmt principe
al celor bogati, a rlimas totusi Si un prieten at celor sArmani" ( cum scria poetul austriac J.G. Seidl), tineau, se
spune, la folosirea dialectului strAmosesc In raporturile private cu ai lor, cf. PAPAHAGI P., Trecutul.
41 Cf. Peez, passim.
42 DIAMANDI ST.
43 Cf. BOTIS; PETEANU, passim.
44 Pallatidas, p 11: aici este folosit, in textul grecesc, cuvfintul arominesc Xclaaa (PAPAHAGI T.

Dictionarul, p. 616: Itgat").

16

www.dacoromanica.ro

dgm un rgspuns definitiv la aceastg intrebare, exists prea putine studii sistematice (nici
un atlas lingvistic al aromanei), Inc& ar'insemna sg tragem concluzii pripite pe baza datelor
de valoare foarte diferia oferite de istorie, lingvisticA, etnografie si antropologie. Si cum
problema, prin ea Insgsi, nu poate fi tratatg separat de cea a etnogenezei romanilor (ascidar
de problema continuitatii), lucrurile devin si mai complicate.
Nu este locul sg comentAm aid toate teoriile si ipotezele referitoare la aceastg

problema, putem insg sg le ImpArtim in trei grupe, ce includ posibile variante si


interferente:
1. presupunerea ca dacoromanii si aromanii au parcurs hicepand din epoca
romans o evolutie separatg, independent unii de altii, nu se poate sustine, caci atunci
identitatea structurall dintre aromana si dacoromang n-ar putea fi explicata45;
2. cu atat mai putin convinggtoare sunt argumentele aduse in favoarea unei
localizgri a etnogenezei romanesti exclusiv la sud de Dungre. Aceastg ipotezg se, sprijing
pe lipsa indiciilor medievale referitoare la continuitatea populatiei romanizate in Dacia, ca
si pe numeroasele paralele intre romans si albanezg si pe toponimia romanicg, existents
in sud, nu insa si in nord. Dat find insg faptul ca arheologia si Iingvistica vorbesc mai
curand in favoarea continuitAtii, va trebui sa presupunem deocamdatg ca
3. populatia romanicg a stgpanit pang la invazia slavilor un teritoriu relativ
intins, care cuprindea nu numai Dacia Traiana-si Dacia Aureliana, ci si ambele Moesii.
Pe cats vreme in sudul acestui teritoriu elementul slay a fost preponderent si, in consecintg,
a slavizat treptat pe cel romanic, in nord elementul romanic era predominant, astfel incat
acolo slavii au fost nevoiti in cele din urma sa invete romaneste. Deoarece componentele
slave ale aromanei si ale dacoromanei sunt calitativ identice (este vorba in ambele cazuri

de tipul sudslav de rgsgrit, asadar de o amprenta bulgarg), sfarsitul epocii strgromane,


adicg momentul definitivei separgri a comunitAtii romanice prin migrarea cave sud a
unei parti.a populatiei, trebuie fixat la multg vreme dupg primele invazii slave. Nu este
nici exclus, dar nici dovedit satisfgcgtor cg stramosii aromanilor, emigrand de aici, au
dat la sud de liniaJireZek, adicg in Macedonia, Albania, Epir si Tesalia, peste resturi dintr-o

populatie autohtong romanizata acolo, care s-a contopit, mai mult sau mai putin
desavarsit, cu noii veniti46.
45 CARAGIU-MARlarEANU, Definition, p. 146 urin.
46 Vezi in aceastA privintA luairile citate in nota 5. Recent, KATSOUGIANNES a sustinut pArerea
indicatA la punctul 1. CA aromAnii trebuie socotiti, din punct de vedere antropologic, drept greci romanizati cu

un adaos substantial de singe celtic a sustinut ;i POULIANOS, p. 163-181. Desigur, el recunoaste cA nu


toate problemele sunt rezolvate de teoria sa. Oricum, datele antropometricefoarte interesante puse de el In discutie

vor trebui neapArat confruntate cu indicatiile furnizate de lingvistici ;i istorie, dar elle permit totuqi clacA
sunt combinate corect o clad delimitare antropologici a individualititii aromanilor fall de mediul for
etnic ambiant. In ce priveste amestecul cu elemente provenind de la popoare de rase blondA, lingvistica
paleoeuropeanil va avea de spas ;i ea aici un cuvint (poate fi vorba aid de un element caucazian, Indeosebi lazii
sunt, cum se ;tie, blonzi). $i KERAMOPOULOS ii consideri pe aromini greci puri, dar trebuie al tinem seama,
cand e vorba de autori greci de origine arominA (cf. CAPIDAN, Recenzie) si de foarte rispinditul complex al
minoritarului; tezele sale nu s-au bucurat in nici un caz de acordul oamenilor de Sling, cf. ELWERTH ;i
CAPIDAN, L'Origine. Unii autori greci au incercat de asemenea sit conteste termenului /3Xaxoc once
semnificatie etnicA, cf. Papageorges, p. 8 urn., PEPHANES. p. 95; ambii sustin ci flXcixos ar insemna doer
tAran sau om de la tars In genere, vezi insa In aceasti privintA afirmatiile lui KATSOUGIANNES, vol. I,
p. 55. In vremea din urma, S. LIAKOS, bun cunoscAtor al toponimiei, In calitatea sa de fost geograf militar, a

17

www.dacoromanica.ro

Limba aromAnilor47 este, cum spuneam mai sus, structural identica cu


dacoromana48. DificultAtile de intelegere reciprocA ce apar Intr-o conversatie dintre un
dacoroman din Balta (R.S.S. Ucraineand) si un aroman din Vlord (Albania) nu trebuie
exagerate si nu constituie o dovada a naturii diferite a celor doud idiomuri. Aromana se
situeazd mai aproape de strAtomand prin elementul latin si de tipul romanic ca structure,

sustine Coseriu49, si ea a pAstrat numeroase forme latine care au fost pierdute de


dacoromana, ca de pilda, arom. Ifyint, Tin Gil <VIGINTI, drom. doudzeci. Influenta
greceasca asupra aromanei este, ce-i drept, din punct de vedere cantitativ, mai mare decal
elementele slave din dacoromand si, din aceastA cauzA, aromana li se pare nelingvistilor,

la prima vedere, un amestec elino-latin"50, dar, din pricina continuei evolutii a celor
cloud limbi in vecinatate teritoriald, este greu de stabilit cand anume au pdtruns in aromdnd

elementele grecesti51. Pe de altd parte, o cercetare minutioasd dovedeste insa ca


Influenta greacd (care include si fonemele /7/, /6/ si /0 /) nu este uniform integratA in
aromana si ce mai ales In sud ea este mai puternicd, datoria contactului stras cu greaca52.

2. ASPECTE ALE CHESTIUNII AROMANE;;;TI

In prima sectiune a acestei Introduced, ne-am straduit nu numai sA ddm o scurta


privire de ansamblu asupra aromanilor ca etnie, ci si sd scoatem in evidentd, totodatd,
toate aspectele existentei for care au devenit probleme de cercetare si object de controversd

pentru etnografi, istorici si lingvisti. Asa cum am vazut, multe intrebdri I i aste-apta
rdspunsul I impede
si nu este lipsit de urmAri faptul ca exists putine lucrdri cu
adevarat stiintifice despre aromani, care nu numai se nazuiasca la obiectivitate, dar se
si dovedeascd, intr-o anumitA mdsurd, aceasta caki tate atat de necesard, dar atat de greu

de dobandit on de eke on este vorba de interese nationale importante. CeLmai multi


dintre autorii citati
precum Eu. Aberoph, Th. Capidan, T. M. Katsougiannes,
St. Diamandi, A. Keramopoulos, I. Caragiani, S. Liakos, Tache, Pericle si Valeriu Papahagi
presupus cif romanizarea unui substrat comun tuturor romanilor, format de traci, iliri, macedoneni etc. s-ar fi
produs cu prioritate In Macedonia vesticii
avem InsA a face aid, probabil, cu o izbucnire de patriotism local
din partea autorului aroman LIAKOS, originar din Pisoderion (arom. Pisuderi), cf. LIAKOS, Onomata; LIAKOS,

Albanoi; LIAKOS, L'Origine; LIAKOS, Katagoge; jar in legAturA cu aceastA teorie: CARAGIUMARIOTEANU. Definition, p. 145; NASTUREL, STOJANOVI, passim.
47 Despre limba aromanilor au scris lucrari fundamentale CAPIDAN, Aromanii; PAPAHAGI T.,
AromAnii; CAPIDAN, Limbic PAPAHAGI T., Diclionarul; PU$CAR1U; CARAGIU-MARIOTEANU,
Fonomorfologie. NIKOLAIDES K., Lexikon a Incercat sA conteste caracterul romanic al aromanei, daraceastA
incercare nu are nimic comun cu stiinta lingvisticii, of. CAPIDAN, Reponse si mai ales excelenta lucrare
CARAGIU-MARIOTEANU, Romanite.
48 Identic este si substratul autohton al ambelor dialecte, cf. BRANCUS.
49 4T CARAGIU-MARIOTEANU, Idiomes, p. 223.
50 KATSOUGIANNES, vol. I, p. 25.
51 Cf. MIHAESCU, p. 163-174.
52 CARAGIU-MARIOTEANU, Fonomorfologie, p. 144.

18

www.dacoromanica.ro

si D. J. Popovie

sunt ei MOO aromani. Asa cum vom mai vedea, in afara de ei s-au

ocupat de aromani multi dacoromani si eleni, dar din partea oamenilor de stiintA europeni

aceasta problems, ca si intreaga problems macedoneana, s-a bucurat, oricum, de mai


putin interes. Exceptie fac romanistul si balcanologul din Leipzig G. Weigand (m. 1930)
si cei doi etnografi englezi A. J. B. Wace si M. S. Thompson. Weigand si-a facut, ce-i
drept, calatoria de studii la aromani in anii 1889-1890, nu WA o subventie din partea
guvernului roman 53, ceea ce i-a adus faima de agent al Romaniei in Macedonia si o
gramada de necazuri din partea clerului grecescM. Cu toate acestea, dupa publicarea celor
doua opere fundamentale ale sale despre aromani si megleniti, el a fost violent atacat nu
numai de greci, ci si de romani55 si asta inainte de ruptura sa deschisa cu Bucurestiul,
provocata de primul razboi mondia1.56
- Aromanii au devenit subiect de interes politic abia in a doua jumatate a secolului
si nu este nici o indoiala ca ele nu vizau nici
al XIX-lea, cand aspiratiile for nationale

alipirea la Romania, nici, la inceput, crearea unui stat propriu, ci numai drepturile
cetatenesti egale cu ale celorlati si autonomia culturala si religioasa in interiorul unui
alt stat, si anume Turcia asadar atunci cand aspiratiile for nationale s-au lovit de
impotriviri. Ele veneau, pe de o parte, dinspre Grecia, care isi vedea primejduite pretentiile
teritoriale in Turcia, si dinspre Patriarhia Ecumenica din Constantinopol, care, in aceasta
privinta, sprijinea aspiratiile grecesti; pe de alt./ parte ins/, chiar si o parte dintre aromani
se impotriveau curentului national, situandu-se de partea grecilor. In primul rand, leg /turtle

religioase cu Patriarhia Ecumenic/ erau, fara indoiala, mai puternice decat legaturile
create de propaganda romaneasca cu indepartata Romanie. Apoi, existenta unui stat
crestin liber, Grecia, in nemijlocita vecinatate a asezarilor aromanesti exercita o atractie
asupra aromanilor ce nu trebuie subestimati, si aceasta cu atat mai mult cu cat ei adusesera
o contributie insemnata la aparitia acestui stat, iar limba greaca era foarte raspandita, ca

lingua franca in mediul negustorilor aromani. impotrivirea populatiei aromanesti,


intemeiata pe asemenea considerente, ar fi fost desigur invinsa cu timpul printr-o
propaganda romaneasca intensa, dna ea ar fi oferit alternative Clare. Nu erau ins,/ usor
de invins rezistentele care-si aveau radacinile psihologice in Insasi structura socials a
populatiei aromanesti. Asa cum am vazut, aceasta populatie era alcatuita, pe de o parte,
din crescatori de vite si conducatori de caravane din mediul rural si, pe de alts parte,
dintr-o burghezie in plin proces de afirmare in orase unde, mai ales in sud, grecii ocupau,
din punct de vedere social, o pozitie conducatoare. Concomitent cu treptata desfacere a
legaturilor de familie cu rudele de la tar% se manifestau eforturile acestei burghezii
aromanesti de a obtine, pe langa succesul economic, si integrarea in patura social/

conducatoare a burgheziei grecesti si de a fi recunoscuta de inaltul cler si de


intelectualitatea greaca drept autentic greceasca si egala in drepturi cu ceilalti greci.

53 Puscariu, Amintiri, p. 32. Bund caracterizare a complicatei personalitAti a lui Weigand!


54 Cf. WEIGAND, Aromunen, vol. I, passim.

55 Nenitescu, p. 380-389.
56 Puscariu, Amintiri, p. 37 urm.

19

www.dacoromanica.ro

Partea greceasca a scos in evidenta faptul ca miscarea nationals aromaneasca


s-a bucurat de aderenta numai in straturile sarace ale populatiei57.
Atunci a aparut chestiunea aromaneasca58. Ea nu era numai rezultatul unui
conflict intre Grecia si Romania, ci si parte a chestiunii Macedoniei si, ca atare, object al
politicii balcanice a. -marilor puteri. Si tocmai de aceea, pentru ca aspiratiile romanesti
erau la inceput indreptate care acordarea unui statut de millet recunoscut in Turcia si catre

asigurarea libertatii de miscare in interiorul unui teritoriu mare pentru pastorii


transhumanti, proprietarii de cai de inchiriat, conducatorii de caravane si negustorii
aromani, libertate atat de necesara lor, ea presupunea o politica de status quo. Aromanii,
ca element mai curand in si pentru sine conservator, organizat patriarhal, prezentau interes
pentru toate acele puteri care inscrisesera pe drapelele for o asemenea politica balcanica.
Trebuie sa dovedim, in legatura cu aceasta, ca aparitia aromanilor ca enti tate
etnica din punct de vedere cultural si, mai tarziu, politic, a avut caracterul unei miscari

nationale tipice pentru secolul al XIX-lea si nu poate fi redusa la activitatea unei


propagande romanesti in Turcia, asa cum a fost prezentata de partea greaca si slava59.
Conceptul de propaganda romaneasca este adecvat poate atunci cand este vorba de actiuni
ale guvernului roman, dar aceasta propaganda s-a deosebit, prin lipsa totals de teluri

teritoriale, de celelalte, de actiunile de propaganda de nature expansive, grecesti,


bulgaresti si sarbesti, care s-au infruntat in sangeroasa istorie a Macedoniei. Ea Isi &este

paralele dare in eforturile, in esenta intensive si de aparare, ale miscarii nationale


albaneze sau, oarecum, in curentele de idei innoitoare osmane si turcesti. Se intelege de

la sine ca si miscarea nationale aromaneasca s-a sprijinit pe ajutoarele de nature


materials si ideals oferite de guvernul roman, mai ales pe cele de nature diplomatica, si
astfel a devenit posibil ca, la o privire superficiala, sO se creeze impresia Inselatoare CA

miscarea nationals si propaganda ar fi identice, dar numeroasele dispute interne si


di vergente, care au pricinuit considerabile pagube miscarii nationale aromanesti, asa
cum vom mai vedea, sunt un indiciu pentru aceasta dilema. De altfel miscarea nationale
a aromanilor nu poate fi, desigur, examinata separat de propaganda romaneasca in Turcia,
dar aceasta propaganda nu a facut altceva decat sa puns la dispozitie mijloacele necesare
Pe IfingA motivele de ordin social, alti factori trebuie sA fi jucat un rol in
57 MPALLA, p. 35.
aparitia acestei diferentieri in interiorul populatiei arominesti; asa au fost, de pildA, disputele locale, determinate

de ratiuni economice, Intre anumite local itAti care au aderat apoi la partide diferite in lupta provocatA de
problema nationalA, cf. SIVIGNON, p. 31. Martori oculari i-au relatat autorului a $i in timpul dizboiului civil
motive asemAnAtoare mai degrabA decat motive de natudideologicA determinau in ultimA instantA optiunile
partinice.
58 Prima cercetare asupra acestei teme care este lipsitA de caracter propagandistic a fost initiatA de
jumalistul german, corespondent In Peninsula BalcanicA al ziarului Hamburger Nachrichten", C.A. Bratter.
Pentru istoria InvAtAmantului romanesc In Balcani exists, de asemenea, lucrArile speciale ale lui Burada,
Cordescu si TOVARU. $i KIRJAZOVSKI a putut prelucra material din Arhiva Ministerului Instnictiunii din
Bucuresti. Aspectul politic al problemei aromanesti a fost infati sat de ABEROPH, el se limiteazA InsA la
perioada de dupA primul rAzboi mondial; ANESTES reia, in fond, pe ABEROPH. BRAGA a tratat despre

aspectul de drept international at problemei aromanesti. In privinta atitudinii grecilor fatA de problema
macedoneanA sunt de vAzut si cele douA lucrAri recente ale lui DAKIN si BITOSKI.

59 De pildA VAVOUSKOS, p. 23, 28; I.M.N., vol. 2, p. 121; KIRJAZOVSKI, p. 79 urm.;


PANDEVSKI, p. 291-293 vorbeste, In schimb, expres despre o organizatie national-politicA aromineascA",
spre deosebire de organizatiile de propagandA politicA ale grecilor si sarbilor.

20

www.dacoromanica.ro

pentru o intdrire organizatorica a partidei nationale. Din aceastA cauza, in lucrarea de


fatd au fost luate in considerare si toate acele manifestAri politice ale guvernului de la
Bucuresti care au legAtura cu miscarea nationals a aromdnilor, fireste numai in mdsura
in care au permis-o izvoarele care ne-au stat la dispozitie. Acest lucru e valabil si pentru
problemele retelei de scoli romanesti in Turcia, care a fost luatA in considerare in masura
in care o permit literatura (stiintifica), izvoarele publicate si datele cuprinse in rapoartele
consulilor austrieci din Manastir, Seldnik (azi Thessalonike) si Yanya (azi Ioannina).
Acestea vor fi interesante si pentru acea istorie a scolilor romanesti din Turcia care mai
ramane sd fie scrisd, chiar dad pentru as ceva ar trebui sa se revina in primul rand
asupra materialelor din arhivele bucurestene, ceea ce mie mi-a fost posibil numai in cazuri
foarte izolate60.
Si la intrebarea referitoare la motivatia care a stat in spatele angajdrii Romaniei

in Macedonia, tot numai arhivele bucurestene ne vor putea da un rdspuns definitiv. fn


lucrarea de fats insd, diferitele teorii reprezentate in publicistica contemporand vor fi
confruntate cu spusele izvoarelor documentare. Un alt scop al acestei lucrari este acela de
a dovedi ca miscarea nationald aromaneascd nu si-a datorat in nici un fel extinderea
unei pretinse incurajdri foarte active din partea Austriei, asa cum s-a subliniat in repetate
rdnduri din diferite parti61. Asa cum vom vedea, simpatia Vienei pentru aromani a fost
mereu mai curand redusd. Acestia prezentau oarecare interes pentru ea numai in contextul
politicii celorlalte marl puteri, respectiv al strAdaniilor de a nu jigni in chip nechibzuit
Romania aliatd, ceea ce nu exclude faptul ca unii reprezentanti izolati ai Austriei in
Balcani au recunoscut micului popor o anumitA insemnatate politica.

601n pofida numeroaselor cereri pe care le-am facut, nu mi s-a permis sa cercetez materialele aflate
In Arhiva Ministerului de Exteme din Bucureoi. Nici In Arhivele de Stat din Bucureqti nu era posibill o cercetare
sistemaficA, in parte din pricina lipsei unor instrumente adecvate de investigare arhivisticA.
61 Cf. raportul lui Logothetas cAtre Deligiannes, Monastir, 14. 12. 1878,1a: Kophos, Nr. 138, p. 246248; Kasasis, p. 39; Palliates, p. 488; ANESTES, p. 30; ESENKOVA, p. 135; TOVARU, p. 37, 75; BLACHOS,
p. 191.

21

www.dacoromanica.ro

II. ORIGINILE CHESTIUNII AROMANESTI

1. TREZIREA CONSTIINTEI NATIONALE AROMANESTI

Originile chestiunii aromanesti trebuie cdutate in primul rand in existenta, cu


mult inainte de interventia propagandei scolare romanesti In Macedonia, a constiintei
individualitdtii nationale a aromanilorl. Vom Incerca, de aceea, sa analizam toate acele
manifestari care ne determind sd afirmdm existenta unei constiinte nationale aromanesti
in sensul modern al cuvantului, ca si a premiselor ei imediate, cum ar fi, de pilda, noua
atitudine fate de propria limba vorbita.
Voskopoje devenise, asa cum am vazut, un important centru comercial si,
totodatA, multumitA prosperitAtii sale, sediul unor impresionante manifestari culturale,
dar entuziasmul aromanilor din Voskopoje pentru cultura greacd" nu poate fi, pentru
moment, negat; la Academie se preda in greceste, iar tipografia servea raspandirii Iimbii
grecesti2.
Dar contactele strallse cu Europa si calatoriile Invatatilor in centrele de culturd
ale Europei3 au deschis calea pdtrunderii ideilor iluministe in Sud-Estul Europei. In acest
context, ne intereseazd, Inainte de toate, noua atitudine fatd de limba vorbitA care se
Inregistreazd pretutindeni In Epoca Luminilor si care avea sa duel mai tarziu, in epoca
romantismului, la pasiunea inflacarata pentru folclor si la preocupArile stiintifice,
fnsufletite de spirit critic, legate de lingvisticd. Nu este, desigur, limpede dacd cele dintai
consemnari In scris ale aromanei4 pe care le cunoastem sunt datorate acestei influence
vest-europene sau dacd ele continua o traditie necunoscutA noua; oricum, tendinta de
a comunica in limba materna prin scris nu putea sa remand straind nici aromanilor, cum
nu a fost nici altor popoare "5.
1 Pentru cele expuse in continuare, cf. lucriirile mai bogate In detalii ale lui PEYFUSS, Rom, passim

(cu bibliografie); PEYFUSS, Kolonien; PAPAHAGI P., Scriitori; PAPANACE, Geneza; cf. si RUFFINI, passim.

2 PAPAHAGI V., Aromanii, p. 8.

Despre Academia din Voskopoje, vezi PEYFUSS, Akademie,

passim.

3 PAPAHAGI V., Constiinta, p. 43-45.


4 Este vorba despre xilogravura de la Ardenica din 1731 gi de inscriptia nedatatA de pe vasul Simota,

cf. PEYFUSS, Rom, p. 339.

5 Caragiu-Marioteanu, Liturghier, p. 112.

23

www.dacoromanica.ro

In schimb, Indatorat evident Iluminismului a fost Th. A. !Cabal Hetes, autorul celei

dintai liste de cuvinte aromanqti6. Chiar daca acest indice nu era, nici el, menit s
contribuie la raspandirea cunaverii aromani (ci, mai curand, a limbii grece0), nu-i mai
putin adevarat ea abia atunci cand a luat cunostinta de el, datorita unui exemplar care
i-a ajuns In mangy, a inceput Invatatul german Johann Thunmann din Halle sa se intereseze
de aromani si de albanezi7.

Din aceasta categorie de scrieri face parte i opera lui Daniel Moschopolites8,
intitulata AE Imo v To-1)4)w cony, un fel de carte de citire cu un indice de cuvinte In patru

limbi (greaca, aroma* bulgara i albaneza) care a cunoscut dolt/ editii si a fost un
soi de bestseller9. Scopul marturisit at lui Daniel era acela de a face din al banezi, aromani
i bulgari adepti ai elenismului, superior din punct de vedere cultural; s-a presupus chiar

ca, In cadrul unei adevarate campanii, vechi monumente scrise de limba aromaneasca
ar fi fost nimicite asemenea cartilor bulgare0 arse, cum s-a dovedit, de greci. Activitatea
de propaganda a unui Cosma Etolianull8 in tinutul Zagor (Epir) ne face s constatam
ca nu era Intotdeauna foarte uor pentru aromani sa se exprime nestingherit in limba for
materna. La Inceputul secolului al XIX-lea actiunea de grecizare Intreprinsa de Cosma a
fost continuata de Neofit Doukas (1760-1845)11, un filolog de origine aromaneasca,
potrivit caruia aromana era o limba murdara si ImputitAl2.
Au existat Insa, pe de alts parte, si invatati care ocoteau ca este normal sa-i
instruiasca pe tinerii aromani in limba for materna. Nu este Intamplator faptul a autorul
primului abecedar aromanesc, Constantin Ucuta, originar din Voskopoje, era protopop in
Posen (Poznan) si i-a publicat cartea la Viena, in tipografia fratilor aromani Markides
Pouliou (Marcu Puiu)13.

Existenta unor manuscri se cu continut religion in limba aromaneasca Codex


Dimonie, Liturghierul aromanesc din Voskopoje si Omiliarul de la Gorna Belica14,
descoperit de H. Polenakovie in anul 1939, dar, din pacate, Inca needitat
dovedqte
ca nici din punct de vedere bisericesc aromanii nu au fost nicidecum o simpla anexa a
grecilor.

Dupa Ucuta, interesul aromanilor pentru limba for avea sa Imbrace alte forme
i sa fie Insotit de preocupari entuziaste de istorie nationals pe atunci, de altfel, toate
popoarele Incercau sa se cufunde in adancurile propriului trecut pentru a aduce de acolo
6 ICaballiotes; cf. PAPACOSTEA, Povestea; PAPACOSTEA, Cavalioti; UCI, Kavallioti; BOISSIN,
P. 44.

7 Thunman, p. 21.
8 Daniel.

9 PEYFUSS, Rom, p. 340; POLENAKOVIK', passim; BOISSIN, p. 44.


18 PEYFUSS, Rom, p. 340 urm.
11 Doukas, Epistola; Doukas, Parainesis. Compararea punerii In paging, a caracterelor fi a

ligaturilor neobipuite folosite in aceste doul bropri nedatate ne IndeamnA O. presupunem cl ele au fost
tipArite, ca ;i Doukas, Logoi, la BendotEs, In Viena.
12 Doukas, Logos.
13 Oukoutas; PEYFUSS, Rom, p. 341; PEYFUSS, Kolonien, p. 277.
14 PEYFUSS, Rom, p. 341; PEYFUSS, Nachrichten, p. 104; cf. ;i CAPIDAN, Recueil, passim.

24

www.dacoromanica.ro

la lumina titluri de noblete"15. Aromanii Insufletiti de sentimente nationale si-au


desfasurat insa activitatea intelectuala In Europa centralA, deoarece in patrie, dupA
ruinarea Voskopojei si ca urmare a puternicei propagande grecesti, abia dace mai era cu
putinta asa ceva16. Atmosfera spirituals din monarhia Habsburgilor, politica scolara si
confesionala a josefinismului favorizau evident eforturile acelor invatati aromani care
erau stabiliti aici si care traisera momentul desteptarii nationale a diferitelor popoare.
Asa cum am vazut in Introducere17, asa-numitii negustori greci din partile rasaritene

si sud-estice ale Europei centrale erau, in majoritate, de origine aromaneasca. 0


conscriptie, pastrata la Budapesta, a negustorilor ortodocsi din tinuturile unguresti,
datand din a doua jumatate a secolului al XVIII -lea, dovedeste constiinta romanitatii
acestei diaspore18.

Mai ales negustorii si proprietarii funciari aromani din Ungaria, Banat si


Transilvania asistara la spectacolul inaltator al desteptarii constiintei nationale... Se
simtira deosebiti de grecii a caror limba o Intrebuintau In afaceri si o considerau ca
limba materna deopotriva cu modestul si necunoscutul dialect in auzul caruia crescusera
departe, in satele muntoase ale patriei"19. Acura Ii gasim printre prenumerantii a numeroase

cacti romanesti, iar In anul 1802, disputa dintre grecii si aromanii din comunitatea
bisericeasca greco-valaha de la Pesta a ajuns atat de departe, incat a fost numit, pentru
aromani, un preot roman". In 1808, studentul in medicine Gheorghe Constantin Roja21,
originar din Manastir, a publicat ale sale Cercetifri asupra romdnilor sau age-numitilor
vlahi care locuiesc dincolo de Dundre.
Intentia sa era sa ofer mai ales aromanilor insisi o scurta descriere pentru ca,

atat cat imi sta in putinta, sa fac s se vada ce era acest popor odinioara si ce este el
astazi"22. El tine seama de mandria nationale a cititorilor: Unora li se va parea poate
socant: de ce si text grecesc? Pentru ca sa putem fi Intelesi de nationalistii din Ungaria,
de cei din Turcia si din tarile Invecinate, in sfarsit de toti ceilalti. In limba romans nu,
insa nu din neputinta, ci pentru a vreau s fac un serviciu nu numai aromanilor, ci si
tuturor celorlalti, care nu Inteleg si citesc decat greaca comuna"23. Roja subliniaza faptul
ca aromanii se numesc pe ei Insisi Romani, el ii defineste pe dacoromani drept frati si is
apararea limbii sale materne Impotriva celor care o ataca cu dusmanie24. Nu numai tezele
lui Roja ca atare, ci si faptul a lucrarea sa a cunoscut o relativ large raspandire are, pentru
15 HAZARD, p 444.
16 Au existat totusi si in patrie manifestAri izolate de constiin1A nalionalA: astfel, Inainte de 1848,
In douA Kali din Ohri se zice cA s-ar ti predat in aromanii, cf. TOVARU, p. 58 unn. si mai jos, p. 14.
17 Vezi mai sus, p. 6 $i urm.

18 ALEXICI, p. 951-953. ARGINTEANU, p. 322-325. Despre istoria ideii romanitAtii la


dacoromani, cf. ARMBRUSTER, Romanitatea; CHITIMIA, p. 159-196.
19 IORGA, Istoria literaturii, vol. 2, p. 254.
20 morgo, 198.
21 Numele spare in formele Roja, Rosa, Rozsa, gr. Rozia, cf. BOLOGA, Roja; BOLOGA, Medici, p. 9
Asa cum reiese din titlul disertaiiei sale, care se ocupA de o temit si astAzi foarte actualA (vezi Rosa,
Dissertatio), Roja se considers un Vallachus Voscopolitanus.
22 Rosa. Untersuchungen, p. 4.

urm.

23 Op. cit., p. 6.
24 Op. cit., p. 12, 14, 64.

25

www.dacoromanica.ro

noi, importanta. Doar prenumerantii amintiti in paginile 150-15925 au cumparat 637


exemplare dintre care, desigur, unele au ajuns in Macedonia. Dar nici in Austria cartea lui
Roja nu a fost citita fern rezultat. Termenul introdus de el, germ. Romanier, se regaseste
mai tarziu la Eftimie Murgu care, asa cum vom mai vedea, era foarte bine informat in
privinta aromanilor in genere si cunoscuse cartea lui Roja. Roja a publicat in 1809 o altA
lucrare in care pleda in favoarea folosirii alfabetului latin (vechile litere ale romanilor")

la scrierea romanei de dincoace si de dincolo de Dunare"26. El se gandea la o limba


literary romans unitary care avea sa fie constituita din elemente apartinand ambelor
dialecte romanesti (!). In aceasta privinta, el se afla, fireste, sub influenta Scolii ardelene
de filologie romaneasca (Micu, Sincai, Maior), care promova relatinizarea vocabularului
romanesc27. in once caz, Roja I-a cunoscut pe Maior, caci acesta era, in 1809, cenzor al
tipografiei Universitatii din Buda.

Aceeasi tendinta latinizanta se face simtita si in cea dintai Gramatica a


aromanei, datorata lui M. G. Boiagi (germ. Boiadschi, gr. Mpoiatzas, sl. BojadAij), aparuta

la Viena, in 181328. Semnificatia acestei carti devine clara, dace o asezam in contextul
preocuparilor stiintif ice de lingvistica din Sud-Estul european at acelei vremi, aflat sub
zodia miscarilor de e nancipare a limbilor vorbite de popoare: in Grecia, A. Koraas urma
in aceasta privinta o cale de mijloc intre limba vorbita si cea cults si abia in 1888 izbutea
Giannes Psuchares, prin cartea sa Tii TatiBt pou, sa faciliteze patrunderea limbii vorbite
de popor in literature. B. Kopitar publicase, ce-i drept, in 1808 a sa Gramatica a limbii
slovene, dar abia la un an dupe Boiagi a putut Vuk Karadlie sa dea expresie nazuintei
sale de a emancipa limba sarba de sub tutela slavei bisericesti prin publicarea Gramaticei
sarbesti care i se datoreaza (1814). Cea dintai Gramatica a limbii bulgare moderne a
aparut abia in 1835 de sub pana lui Neofit Rilski29. Stradaniile aromanilor erau in acord
cu evolutia spirituals din Sud-Estul Europei, iar Boiagi se dovedea a fi chiar un precursor

al colegilor lui sarbi si bulgari. E drept a lucrarea sa a aparut, asemenea celei a lui
Karadlie, la Viena, la o distantA mult mai mare de patria propriu-zisa a aromanilor decat
de Serbia. Cu toate acestea, ea a avut ecou si in Balcani: reactia Patriarhului dovedeste

ca grecii

in conceptia carora Peninsula Balcanica parea sa fie, potrivit ideilor

urmareau cu malts suspiciune


desteptarea nationals a celorlalte popoare sud-est europene si socoteau a interesul
revolutionarului Rigas din Velestin, Peninsula Greaca

inofensiv at aromanilor ca si, mai tarziu, at bulgarilor pentru limba for materna pune
in primejdie realizarea propriilor for aspiratii nationale. Cum altfel ar putea fi explicat
faptul ca Patriarhul, intr-o enciclica, nu afurisea numai pe Boiagi, ci si pe toti aceia care
25 Ca toate documentele de acest gen, aceastA listA este de mare valoare pentru studierea istoriei
culturale a imigrantilor din Sud-Estul Europei. Oisimintr-Insa cunoscutele familii Grabovszky, Derra (exemplarul

plistrat in Biblioteca Nationala AustriacA a fost In posesia acestei familii), Manu (Mann6), $aguna, Darvar,
Curti, Nitta, Nikaroussi, Demelid, pe langA Pappa Anastas Kaballiotes, fiul InvAtatului mai sus mentionat,
cf. PAPACOSTEA, Povestea, p. 4, 6.
26 Roja, MAestria.

27 Despre semnificatia operei lui Roja pentru lingvisticA, cf. CAPIDAN, Aromanii, p. 69-77.
28 Boiagi, Grammatike.
Acest manual este, de altfel, dedicat unui aromAn stabilit la Viena, nobilului
Demeter Nikolaus von Nitta, cf. PEYFUSS, Pelagonien, p. 143, n. 6.
29 Prima graunaticA a dacoromanei a apArut in 1757, cf. Eustatievici.

26

www.dacoromanica.ro

dau crezare cuvintelor acelui eretic impotriva limbii In care a vorbit si vorbeste
Dumnezeu"30? Boiagi folosise, intr-adevar, termeni vigurosi pentru a-si apara limba
materna NA de insultele Indreptate impotriva ei de invatatul cAlugdr Neofit Doukas31,
dar nu se poate presupune a masura Patriarhului era determinate de motive religioase,
caci Doukas insusi era tinta unor atacuri din partea confratilor sai, care it acuzau de
ateism32. in ce -1 priveste, Boiagi nu voia nimic altceva decat sd demonstreze cd limba sa

materna nu era, cum ii mersese faima, o limbd build pentru analfabeti si cd ea merits
sd fie recunoscutd ca o limbd egald in drepturi cu celelalte limbi europene, din familia
carora face parte. WA de ce, din considerente practice si nu in temeiul unei traditii a
latinitAtii, cum facea Roja, el foloseste alfabetul latin. Mdndria sa nationald aromaneascd
nu i-aingaduit, desigur, sd-si batd capul cu cercetarea relatiei lingvistice dintre aromand

si romdnd si lingvistica moderns ii dd dreptate in aceastd privintd, era insd pentru el


de la sine inteles faptul ca limba sa materna este priceputA de patru milioane de oameni,
asadar si de dacoromani33.
Nu stim de ce nu s-a mai ocupat Boiagi mai tdrziu de aromand. Probabil cd griji
materiale I-au determinat sd seindeletniceascd cu lucrdri mai rentabile: manualul sail de
limbd greacd din 1821M, anul revolutiei grecesti, rdspundea fArd Indoiald necesitatilor
unui cerc mai larg de cititori; nu poate fi Ins/ vorba de vreo convertire, din pocAintA, Ia
elenism35, caci, 'In anii urmatori, poliglotul Invdtat a revenit la limba sArba in care
debutase36. Scrieri le lui Roja si Boiagi arata, oricum, [impede cd ambii Invatati
30 Prefata lui Gr. H. Grandea Ia Bagavu, p. VII.
31 El II numelte pe Doukas un neogrec pedant care, pentru cA nu e in stare de nimic al tceva, ar vrea
sit starpeasci toate limbile din lume pentru a sAdi In locul for greceasca lui macaronicA (cum ii spun, in bAtaie
de joc, propriii lui compatrioti)! tar gelozia11 orbete atat de mult, Incatil face sA doreascA a.,a ceva, deli tot el
singur recunoalte cif vlahii sunt mai apti de culturA 0 mai buni decat grecii lui! [...] Dar chiar hotentoti de-ar
fi vlahii gi tot ar avea dreptul 0 datoria de a-0 desavaqi cultura, folosindu-se de propria for limbA ca de mijlocul
cel mai potrivit pentru atingerea acestui stop ", Boiagi, Grammatike, p.0' we" (9-16).
32 DEMARAS, p. 204.
33 Problema limbil sau dialect" poate fi rezolvatA numai pornind de la definirea termenilor folositi,
Despre cultivarea literati a aromanei, vezi mai jos, p.71.
CARAGIU-MARIOTEANU, Definition, p. 148.
34 Bojadschi, Sprachlehre; $AFACK, p. 335, indica gre;it drept an de aparitie 1823, insA a existat,
poate, fi o a doua edi tie.
35 Daci ar fi fost ala, el ar fi renuntat, cum era mai oportun, la once fel de pomenire a aromfinilor.
El scrie Ind, in prefatA, cA macedonovlahii, bulgarii li albanezii folosesc limbs greacA drept limba literara,
Bojadschi, Sprachlehre, p. XV.
36 Nu Om prea multe despre vista lui Boiagi. Insuirile sale intelectuale reies suficient de bine din
a sa Gramatica aromaneasca, iar faptul cA a luat parte Ia viol spiritualA a trei natiuni face din el una dintre
personalitatile cele mai atrAgAtoare ale acelei vremi. S-a nAscut Ia Buda, in 1780, ca vlAstar al unei familii
originare din Albania (cf. DUNKER; $AFAlifK, p. 335). C.and 0-a publicat Gramatica aromaneasca, era profesor
Ia $coala nationall a bisericii grecesti din Viena 1i aa a 'limas, in pofida excomunicArii (sunt cunoscute
chitante pentru primirea salariului din anii 18171i 1818, cf. Iorga, Contribulii, p. 2). In 1819, el anunta printr-un
prospect publicarea unei traduceri in zece limbi, care i se datora, din lucrarea Orbis pictus" a lui Comenius,
printre aceste limbi numarandu-se aromana, dacoromana, greaca, rusa, sarba, maghiara (Capidan, Aromanii,
p. 82, n. 1); lucrarea a fost anuntata Inca o data, in 1821, de Z. Carcalechi (cf. lorga, Istoria Iiteraturii, vol. 2,
p. 275) fi, din nou, In 1829, in gazeta sarbeasca a lui Davidovie (cf. SAFARIK, p. 376), dar ea nu va fi fost
niciodatA tipAritA, probabil pentru cA nu s-a gAsit cine sA o finanteze; nici despre soarta manuscrisului nu se
!tie nimic. In valm4agul luptelor de la Leipzig, s-a pierdut probabilp traducere aromaneasca a parabolei fiului

27

www.dacoromanica.ro

ImpArtAseau cu InflAcArare ideea existentei unei natiuni aromanesti strict distincte de


natiunea greacA si ca ei ii socoteau pe dacoromani drept rudele for cele mai apropiate37.
impotriva tezei grecesti potrivit cAreia, din cele mai vechi timpuri, aromanii au
avut constiinta de neclintit a apartenentei for la natiunea greacA (iOnKil cruvEiBlatc

greceascA) pledeazA si un alt fapt. Este incontestabil a elenismul, datoria mai ales
succeselor sale pe tAram national, a exercitat intotdeauna o mare fortA de atractie asupra
aromanilor. Dar nu mai putin mare a fost numArul aromanilor care, asemenea lui Boiagi,
au activat stAruitor In beneficiul lumii sarbesti38, ba chiar s-au lasat asimilati de aceasta39.

Acest mimetism (eventual si oportunism) trebuie sl fi avut si are si azi atat cauze
economice, cat si, in ce priveste frapanta predispozitie pentru acest comportment, cauze
ascunse In adandurile insondabile ale sufletului national, daca Intr-adevAr exists asa
ceva. Ace lasi mecanism a lucrat InsA si in sens pozitiv atunci cand un mediu dacoroman
a deschis ochii aromanilor asupra faptului cA poporul for face parte dintr-un Intreg mult
mai mare decat se putea vedea din Macedonia, anume din poporul roman, asa cum s-a
intamplat, de pildA, in cazul lui Roja. Motivul pentru care un asemenea fenomen s-a
petrecut, poate, mai greu in Principatele dunArene, unde existau nenumArati aromani,

este cA acolo exista, la inceputul secolului al XIX-lea in once caz, o situatie sociall
asemanAtoare cu cea din patria de origine a aromanilor. grecii jucau rolul conducAtor In
viata socialA si cine dobandea oarecare bunAstare trebuia sA fie promovat grec. Lucrul
acesta poate fi riguros dovedit In multe cazuri40.
In Ungaria InsA, coloniile izolate de aromani si dacoromani s-au Intalnit repede.
In 1811, un decret al imparatului Francisc I al Austriei dAduse romanilor posibilitatea de
a Infiinta scoli proprii, iar In 1815 s-a constituit la Pesta o Societate a doamnelor romane
risipitor, dupA Luca XV, 11-32, ie0t6 de sub pane lui Boiagi, cf. DUNKER; KOPITAR, Sprache; este vorba,
poate, aici de o parte din aces faimoasA traducere in aromanA a Evangheliilor, pomenitA uneori in literaturP.,

cf. DIAMANDI ST., p. 262. Boiagi intretinea excelente relatii cu oamenii din cercul lui Vuk KaraciAia (cf.
PEYFUSS, Rom, p. 345 urm.) 0 al lui Bartholomaus Kopitar, care i-a recenzat, in 1814, Gramatica (cf. KOPIT/R,

Rezension). In 1808, el publicase la Buda un abecedar sarbesc (Bojadschi, Nastavlenija), iarintre 1818 si If 20,

a publicat de mai multe on in gazeta sArbeascA a lui Davidovia (cf. gAFAIIIK, p. 407, 411, 473). A dat tctii
de sarbA infantelui de Lucca, in 1828, la Viena si a murit, probabil, In 1842/43, cf. PEYFUSS, Rom, p. 345 urm.

37 ABEROPH, p. 22, sustine contrariul, dacif nu din lipsA de bunA credintA, atunci dir totalA
necunoastere a faptelor.
38 De pildA, familia de bancheri aromani Tirka, care nu numai a a intretinut stran.se relatii cu Vuk
(WILSON, p. 119 urm.; PEYFUSS, Rom, p. 345), dar a si activat foarte mult in favoarea lui Kitt si Mihailo
Obrenovia.

39 Cf. POPOVIO, Cincari; POPOVIt, Srbi, passim.

48 Cf., de pildA, B. VAVOUSKOS, p. 24 urm.

De cealaltA parte stau acei aromani, destLI de

numerosi, care au dobandit situatii sociale si renume, ca scriitori, oameni de stiintA, artists, oameni politici,
latifundiari 0 industriasi romAni, ca si Ina si mai numerNii mici mestepgari i negustori aromani care nu au
avut prilejul sA pAtrundi In arhivele istoriei prin actiunile for culturale, politice sau filantropice; numele for
sunt insA adesea cunoscute, cf. HACIU; IORGA, Istoria comertului; OLTEANU-SERBAN; IORGA,Negotul;
IORGA, Scrisori.

28

www.dacoromanica.ro

destinata sprijinirii scolilor romanesti de acolo. Ca presedinte ?Aim pe Elena Grabovszky,


Maria Rozsa, Maria Niko lics. Printre membrele Societatii Intalnim purtatoare ale altor

nume aromanesti cunoscute: Catharina Gyika nobila von Dersanfalva, Maria Derra,
nascuta nobila von Zettiry, Pelagia Mann() si Elisabeth Mutovsky. Fondul scolar al
oriodocsilor a recomandat in chip oficial activitatea acestei asociatii romanesti drept
exemplu celorlalte comunitati de acelasi rit'll.
Atanasie Grabovszky42 era una dintre personalitatile cele mai importante ale
coloniei romanesti din Pesta. Casa sa era un loc de intalnire pentru intelectualii romani;
numeroase carti i-au fost dedicate si felului in care el s-a ingrijit de educatia nepotului
sau, viitorul mitropolit al Transilvaniei Andrei Saguna i se datoreaza faptul ca acesta
din urma a acordat un sprijin atat de mare cauzei romanilor din Transilvania43.
0 serie de manuscrise aromanesti, pastrate In Biblioteca Academiei Romfine, au
apartinut lui Grabovszky44. Sentimentul national romanesc al acestor aromani era atat
de pregnant, incat Zaharia Carcalechi, cel dintai editor roman, Isi indemna clientii sa is
drept model pe romanii macedoneni care cu mare bucurie se straduiesc pentru cultura
neamului lor", deli sunt crescuti Intre straini45.
Academia Romans poseda un AE6Jcav n Ev T ci yX6, a a o v (Diccionariu tru cinci
limbe: ellinescu, gricescu, romdnescu, nemcescu shii madsarescu) daCtid din anul 1821,
al carui autor este Nicolae Ioanovici, originar din Voskopoje. Tendinte latinizante se fac
observate atunci cand autorul Incearca sa inlocuiasca prin neologisme cuvinte grecesti
din aromana, altminteri el reds Insa foarte Fidel aromana si chiar particularitatile graiului
din Voskopoje. In Prefata acestui manuscris in doua volume, cuprinzand 1302 pagini, el

Isi exprima parerea ca din Dictionar ar reiesi clar originea comuna a romanilor de
dincoace si de dincolo de Dunare, faptul a ei sunt Para Indoiala descendenti din vechea
Roma". Mandria nationals iese la iveala atunci cand el afirma ca numai romanii au
pastrat numele acestui oras ca nume etnic46.
Asa cum am vazut, aromanii au ajuns, printr-o evolutie relativ continua, de la
constiinta individualitAtii limbii lor, la constiinta originii lor latine si, in cele din urma,
la o fortha moderns de constiinta nationals care cuprindea si ideea apropiatei inrudiri,
daca nu chiar a identitatii cu dacoromanii. Aceasta constiinta s-a manifestat clar numai
la aromanii emigrati din Turcia, cei ramasi In patrie, adica majoritatea, s-au aratat tot
mai receptivi fats de influenta greaca mai ales dupa intemeierea unui stat liber grecesc,
acesta a exercitat o forts de atractie ce nu trebuie subapreciata asupra crestinilor care
41 LiJGO$IANU, Societatea, passim.
42 Familia era originar din Gmbove, din Albania, cf. HACIU; p. 348 urm.
43 Vezi CAPIDAN, Macedoromanii, p. 215 urm.; LUGOSIANU, Macedoneni 0 HITCHINS.
44 a. CAPIDAN, Aromanii, p. 84.
45 Apud ARGINTEANU, p. 270; cf. si IORGA, Istoria literaturii, vol. 2, p. 274 urm. Asupra lui
Aromanul originar din Voskopoje, Emanoil Gojdu (Gozsdu), protagonistul
Carcalechi vezi MURE$1ANU.
luptei pentru drepturile nationale ale romanilor din Ungaria, care 0-a pus averea enorml in serviciul educatiei
i instruirii tinerilor romAni (cf. DIAMANDI ST., p. 107), a publicat In Biblioteca romAneascl" a lui Carcalechi,
In 1829, un apel cAtre boierii din Principate, in favoarea cultivArii limbii materne, cf. Hangiu, vol. 1, p. 10.
0 a doua GramaticA aromitneascA, din 1820, alcAtuitA de Gh.
46 Cf. CAPIDAN, Lexique.
Ciaprasli-Sirachiotul, a fost distrusA, se spune, intr-un incendiu, vezi CAPIDAN, Aromanii, p. 84.

29

www.dacoromanica.ro

trgiau in regiunile invecinate. Apostolii miscgrii nationale aromanesti de dupg 1860 nu


greseau, asadar, catusi de putin atunci cand se refereau la traditie, invocalid-o in sprijinul
actiunii lor.
in acelasi timp insg, publicatiile aici mentionate erau menite sa reaminteascg
romanilor din Transilvania, ca si celor din Principate, existenta aromanilor din sudul
Peninsulei Balcanice si sa le insufle constiinta comunitatii de traditii si, poate, chiar
de aspiratii a acestor douA popoare strans Inrudite.

2. CRESTEREA INTERESULUI FATA DE AROMANI LA ROMANII DIN NORD

Sunt darn acesti cotovlahi, cum ne spun vecinii for si Inca si cu dintr-insii am
vorbit, oameni nu mai osebiti, nici in chip, nici in obicine, nici in tAriia si fgptura trupului,

decat rumanii, cestea, si limba for rumaneascg ca acestora, numai mai stricatg si mai
amestecatg cu de ceastA proastg greceasca si cu turceascg, pentru ca foarte putini, cum
s-au zis, au rgmas la niste munti tragandu-se de Idcuiesc. Carii sa tind in lung de rang
Ianina Ipirului Ong spre arbgnasi langa Elbasan, in sate numai lacuind, sgvai cg si
marl unele sate. Zic ca sunt si oameni cu put& in hrana Tor, de carii si mare minune iaste
si pang astazi sg gig pazindu-si si limba, si niste obiceie ale Tor. /.../ Pare- mi -sA, zic,

ca ei grgind, mai mull ii inteleg cestea romani decat cestea grgind ceia sa inteleagg;
insa si unii, si altii cu putinea vreme intr-un loc aflandu-se si vorbind adese, pe lesne
pot intelege. De crezut darg iaste cg si acei cotovlahi, dintr-acesti rumani sunt si sa
trag; si intr-acele vremi ce Galian au alt impgrat, au radicat o seams dintr-insii de aici si
i-au dus de i-au asezat pe acolo, au limas si pang acum.
Cotovlahi be zic grecii, razandu-i si batjocurg facandu-si de dansii, adecgte,
schiopi, orbi, blestemati, hoti, si ca acestea be zic cg sunt /.../ precum si de cestea rumani
dupre aici rad si Inca destule cuvinte grozave le zic si de nimic ii fac, si cg din hoti sg

trag povestesc si bgsnuiesc intre ei. Ci de aceasta cad grecii cesti dupre acum rad de
rumani si grgiesc asa de rgu, au socotealg mare; pentru cg vgzand si ei pe toatg alaltg
lume razand de dansii si batjocorindu-i, au stgtut si au obosit si ei pen gunoaiele Tor, ca
Spusele stolnicului Constantin Cantacuzino arata limpede ea atunci chiar, in a
doua jumatate a secolului al XVII-lea, lumea de dincoace de Dungre era si ea corect
informatg asupra problemei aromanesti48. Miron Costin stia si el despre existenta acestor
47 Fragmentu dintr-o cronicA pre scurtu a Romaniloril, atribuit1 lui SpAtarulu Milescii, in:
Kog1Iniceanu, Cronicile, vol. 1, p. 85-126, aici p. 107.
Vrednic de atentie este un scurt pasaj care urmeazi:
Ci dad grecii acelea pAtimind, de supArare p1randu-le cl altii ar fi pricina, nu ei In5i5i de a fi a5a, hulesc gi
grAesc pre altii de rAu, neuitandu-se s1 vad1 pre dAn5ii ce si cum sunt. Dirept aceasta dar1 este sa-i iertAm
5i sA le credem, pentru c1 zic dascAlii si inteleptii ce crud 5i tiranic lucru este si foarte fara de minte negtine
sA mai mustreze si sA mai pedepseascA pre omul ce in pedeaps1 si in nevoie au clzut; cA destulu-i este aceluia
weal", op. cit., p. 108.
48 Cf. ONCIUL, vol. 2, p. 211, n. 30; POPESCU, Problema, p. 265 urm.; fragmentul nu provineinsA
de la Miron Costin, cum afirmA CAPIDAN, MacedoromAnii, p. 157 urm.

30

www.dacoromanica.ro

vlahi si despre originea for romanA49, ca si Inv *tut principe Dimitrie Cantemir, care, in
al sAu Hronicul vechimei a roman-moldovlahilor (1717) rdateazA de mai multe on despre
aromani5.
Gheorghe Sincai a studiat temeinic pe istoricii bizantini si citeazA in a sa Hronica
Romani lor (1808) celebrul pasaj TO pva, cppecTpe", din Theophanes, care se referA la
momentul de cumpAna dintre latinA si strAromanA (587 p. Chr.)51.
Georg Montan52 cunoscuse operele lui Roja inainte de 1819, cand a publicat, la
Pesta, lucrarea sa intitulatA lstorie pe scurt a natiunii vlahe din Dacia ci Macedonia53.
Lista prenumerantilor la aceastA carte furnizeazA un nou indiciu in privinta interesului
fatA de aromani manifestat in acea vreme. Printre sustinAtori ii gAsim pe unii membri
ai familiilor Gyika de Dersanfalva, Grabovszky, ROzsa, Derra si cateva dintre amintitele
doamne din Societatea romaneascA54.
Nici mai sus pomenitul Petru Maior nu i-a neglijat pe aromani in scrierile sale
istorice55, iar in dictionarul sAu56, el a citat o serie intreag de cuvinte aromanesti57.
Scriitorul si revolutionarul Eftimie Murgu ajunge sl vorbeascA de mai multe
on despre aromani si dovedeste o bunA informatie in privinta lor58. El cunostea nu numai
lucrArile lui Roja59, ci, probabil, si manualul lui Boiagi60. Ca si G. Montan inaintea lui, se
aratA si el revoltat de poreclele cinczari si cutovlah61. El is atitudine expres impotriva
primejdioasei prejudecAti: natiune si religie ar fi unul si acelasi lucru, a cArei abuzivl
punere in practice ar putea duce la alterarea nationalitAtii"62. Afirmatia, preluatl si mai
tarziu de propaganda greceascA, potrivit cAreia romanii din Dacia nu ar avea In comun cu
49 Costin, vol. I, p. 225.

58 Cantemir, p. 395-434.
51 $incai, vol. 1, p. 178,
$incai scrisese, In 1804, prietenului sAu Engel: Am de grind sA scriu
analele Intregii natiuni valahe, inclusiv a cutovlahilor, pe care unii Ii numesc cincari", apud CAPIDAN,
Macedoromardi, p. 159.
52 Montan era profesor la koala nationala valahl din Pesta. Numele sSu pare sA fie forma latinizatA

a numelui, neindoielnic dacoroman, Munteanu. Dar, in 1813, el publicase cateva Versuri despre naiterea
Domnului $i Mantuitorului nostru Iisus Cristos", la Buda, dedicAndu-le negustorului aroman Atanasie Pulievi
(Montan, Versuri, descrise de Bianu- Hodoi, vol. 3, nr. 831, p. 81), iar in 1816, a apfirut, la Pesta, intr-o editie
romAneascA (Montan, StrAinul) si una germanA (Montan, Gesprlich) a sa Convorbire intre un stain din Turcia
fi un cetacean din Pesta" (descrisA de Veress, vol. 2, nr. 1068, p. 205 urm. si nr. 1075, p. 210), un soi de ghid
pentru strain, In care este vorba si de trista soartA a creitinilor din Turcia si suntlAudate meritele imparatului
Francisc I In /ntemeierea de Koh ortodoxe. Toate acestea ar putea sA ne dual la concluzia di originea lui era
balcanicA.
53 Montan, Geschichte; descrisi de Veress, vol. 2, nr. 1112, p. 225.
54 Vezi mai sus, p.
55 CAPIDAN, Maior, passim.
56 Cf. Maior, Lisicon.
57 CAPIDAN, Aromanii, p. 85-87.
58 Murgu, p. 320.

59 Op. cit., p. 306, 353-357.


60 Sau este numai o Intamplare ca el Ii aminteite pe hotentoti intr -un context similar?
61 Murgu, 252.
62 Op. cit., o. 272. In gandirea vremurilor mai vechi, nu se faces o distinctie atAt de nets Intre religie

si natiune (cf. SHAFER, p. 83-86), cel putin atunci sand ortodoxia si ideile de drept osmane conlucrau, cf.
SOUSA, p. 88 urm.

31

www.dacoromanica.ro

fratii aureliani nimic altceva decat unele cuvinte italienesti" nu meritA nici mAcar sa
fie InvrednicitA cu o replica"63.
Cativa ani mai tarziu, s-a ocupat de aromani scriitorul si omul de stat Mihail
Kogalniceanu, pe atunci un tanAr de doulzeci de ani64. Despre conflictele for cu bizantinii,
el scrie urmatoarele:

In aceste batalii cu degeneratii Imparati ai Bizantului s-a putut vedea ca


valahii nu erau Cutovlahi sau valahi schiopi cum li porecleau in bataie de joc grecii, nu erau

cincari sau tantari, cum mai sunt numiti, ci adevarati Cinciani, urmasi ai ilustrei familii
romane Cinciana, in scarsit ca ei nu erau barbari, ci romani prin nume, sange si curaj"65.
Limba romans este vorbitA si in Macedonia si in Tracia66, iar aromanii se
numesc ei Insisi intotdeauna romani si iau drept insults celelalte nume care li se dau"67.
In 1841, In Spicuitorul moldo-roman", Morangies ii vedea pe aromani ca pe

niste buni sAlbatici" care traiesc ignorati de secole in muntii Pindului, fail altA
ambitie decat aceea de a trai o viata simpla si linistita, de mii si mii de on mai fericiti
decat acele popoare nelinistite si nestatornice care-si cautA fericirea pretutindeni, fara
sa o gaseasca nicaieri"68.
Gazeta din Blaj Organulu Luminarei"69 de sub redactia lui Timotei Cipariu
publica in 1847 patru bucati de prozA aromaneasca70. Cipariu insusi avea sa se ocupe si
mai tarziu de aromanel In acelasi an aparea la Iasi, in grafia mixtA latino-chirilica de
tranzitie, Scrisoare din fara lintarilor de C. Dascalescun.
Nu este o intamplare ca aproape toti asa-numitii pasoptisti
revolutionarii
romani din anul 1848
au avut tangents cu problema aromaneasca sau legAturi directe
cu aromanii, cAci eliberarea nationals si unirea erau ideile-fortA esentiale ale acestei
rev ol uti 03. Nicolae BAlcescu74 a fost cel dintai care a recunoscut Insemnatatea politica
a aromanilor pentru Romania; in octombrie 1848, el ii scria lui Ion Ghica, marturisindu-i:
Eu aveam hotararea, viind la Constantinopol, d-a ma aseza intre valahii din Balcani,
cAci socot de neaparat a developa nationalitatea intr-acest avant-post at romanismului.
DupA mine, socot cA acesti valahi ne vor prinde bine odatA si data, acolo unde sunt. De
ai putea, trimite un om zdravAn acolo, ca sa ne facA un raport asupra starii morale si
politice a lor, apoi am cAuta o scoall si astfel am da de lucru multor tineri muritori de
63 Murgu, p. 272.

64 Kogalniceanu, Histoire, p. 27-41.


65 Op. cit., p. 31.
66 Kogrdniceanu, Moldau; CAPIDAN, Arorminii, p. 90, n. 1.
67 KogAlniceanu, Histoire, p. 41.
68 Morangies, p. 13.

69 Vezi Hangiu, vol. 1, p. 109-111.


70 OL 1, 1847, p. 12, 25 urm., 48, 111. E vorba de buditi de lectur/1 din Boiagi, Grammatika ,

p. 222-228.
71 Cipariu; cf. GRECU; CAPIDAN, Aromanii, p. 92.
72 DAscilescu; cf. PICOT, p. 17; t ORNAIA, passim.
73 Vezi BERINDEI, L'Ideologie.
74 Balcescu citise opera lui Kogalniceanu, Histoire, si o acoperise cu o multime de Insemniri, cf.
Kogalniceanu, Scrisori, p. VII; BERINDEI, Balcescu, p. 39 urm.

32

www.dacoromanica.ro

foame"75.

Un alt pasoptist, agronomul Ion lonescu de la Brad, s-a dus, dupA esecul
revolutiei, prin Transilvania in Turcia Tanzimatului, care asigura azil revolutionarilor
din Intreaga Europa. Romanii au gasit acolo un calduros adapost pe langa generosul
guvern otoman, care ii primi cu bunavointA si le dete si functiuni" (I. 8. Tomescu)76.
lonescu de la Brad si Ion Ghica, reprezentantul official al guvernului provizoriu al Tarii
Romanesti pe land Poarta, au capatat acces la marele vizir Mustafa Resid-Pala, care
Impartasea conceptiile economice ale lui lonescu de la Brad si I-a facut pe acesta
administrator at mosiilor sale din Tesalia
Purgetos, Domenikon, Milogousta,
Blachogiannion, EleutherochOrion si Damasoulion oferindu-i astfel prilejul exceptional
de a studia la fata locului viata aromanilor77. Generalul Christian Tell a emigrat in Chios;
el a Intalnit la Athos pe arhimandritul Averchie de la manastirea Iberou si impreuna cu

acesta, asa cum vom mai vedea, a pus bazele primei actiuni romanesti in Turcia78. La
Athos si in Macedonia a calatorit, in 1854, din insarcinarea lui Ion Ghica, care-si adusese
aminte de rugamintea lui Balcescu, si Dimitrie Bolintineanu, poet si om politic. Ghica
era in bune relatii cu emigratia poloneza si, pentru a-i obtine lui Bolintineanu un pasaport,
s-a adresat general ului Sadik-Efendi (= Michai Czajkowski)79. Alegerea lui Ghica era
buns, deoarece Bolintineanu era, prin fatal sAu, de origine aromaneasca. Vom examina,
ceva mai tarziu, mai indeaproape descrierea calatoriei sale, elaborate in 1858, intrucat
publicarea ei In anul 1863 coincide cu primele manifestari ale aromanilor la Bucuresti.
Din punct de vedere lingvistic s-a interesat de aromani loan Maiorescu, mat
omului politic si criticului literar Titu Maiorescu. El a intocmit o lista de cuvinte80. La
randul sAu, poetul Ion Heliade-Radulescu amintise unele particularitati ale dialectului
aromanesc Intr-o lucrare cu caracter comparatist despre romanA si italiana81, care i-a
servit de altfel drept izvor si lui Timotei Cipariu. Aflat in exil la Paris, el nu uita nici acolo
ce armatolii aromani jucasera rolul principal in eliberarea Greciei82.
Interesul pentru aromani era trezit. Istorici, lingvisti si folcloristi aveau se se
ocupe de aici Inainte intens de fratii de dincolo de Dunare.

75 BAlcescu, vol. 4, p. 229.

76 Papacostea, insemnArile, p. 45.


77 Op. cit., p. 45 urm.; MATEI, passim. DacA lintr-adevAr Mare le Vizir ar fi fost interesat numai
de separarea valahilor de greci", asa cum presupune Berard, Turquie, p. 250, atunci n-ar fi fost nevoie cAtusi
de putin de interventia lui Sadik-Efendi.
78 DIAMANDI ST., p. 302 urm.; GEORGESCU-TISTU, p. 150.
79 GHEORGHIU, p. 198.
80 Cf. CREMER, passim.
81 I. Heliade-RAdulescu, Paralelism intre dialectele roman si italian (Bucuresci, 1841), retiparit
partial de Cornea-Zamfir, vol. 2, p. 84-89; cf. CAPIDAN, Aromanii, p. 87-90.
82 Heliade-RAdulesco, p. 90.

33

www.dacoromanica.ro

3. INCEPUTURILE MICARII NATIONALE AROMANESTI

Poetul roman D. Bolintineanu a fost, pare-se, cel dintai care a intervenit la Poarta
in favoarea aromanilor83. In cartea sa despre romanii macedoneni, el relateaza cd ar fi
adresat ministrului de Externe Fuad-Pasa un memoriu
... in privinta imbunatatirii soartei acestor poporatiuni romane, aratandu-i
totodata si interesele imperiului otoman a intinde mana acestei mici nationalitati. Era
vorba de a le intinde mana, a le crea scoli romanesti, biserici cu preoti ai lor, sa citeasca
in limba lor, si a oi ganiza o militie armata, pentru garda linistii publice si derventelor
di ntre dansii, in fel ul granicerilor si dorobantilor nostri. intelegatorul pasa pricepu
toara importanta unei asemenea idei, dar lucrul se arnana pentru cuvinte de oportunitate"84.

Din *ate, Bolintineanu nu ne lamureste cand anume a prezentat el acest


memorandum. In 1851, el sosise la Constantinopol, venind din exilul sau de la Paris, iar
calatoria a intreprins-o in 185485. In orice caz, in acest memorandum sunt Inscrise aproape
toate dezideratele pentru a caror satisfacere guvernul roman avea sa intervina vreme de
decenii. Un memorandum similar a transmis, se pare, guvernului sau consulul general al
Frantei la Bucuresti, E. Poujade; ar fi pentru prima data cand reprezentantul unei puteri
europene ar fi manifestat interes fata de aromani86.
Bolintineanu se refers in relatarea sa de calatorie si la o lucrare sistematica a
guvemului otoman de pre poporatia romanilor din Tesalia orientala de la hotarele Epirului"
fara sa dea alte detalii; e tot ce stim despre asa ceva87.
Dupa ce a revenit la Bucuresti, la inceputul anului 1858, Bolintineanu a intemeiat,
in Luna octombrie a aceluiasi an, ziarul Dambovita" la care colabora si poetul Gr. H.
Grandea, originar din Mecove88. In 1859, D. Cazacovici89 a publicat aici un apel care
aromanii din Principate, chemandu-i sa se organizeze in vederea intemeierii de scoli in
Balcani90.
83 El Insusi povesteste, de aide', cA i-ar fi propus si mai inainte lui Gri gore A. Ghica, domnul
Moldovei (1849-1856), sA vinA in ajutorul populatiei romanesti din Macedonia cu mijloace culturale",
Bolintineanu, vol. 2, p. 66.
84 Loc. cit.

85 Deoarece din text reiese cA razboiul din Orient ar fi fAcut cu neputinta progresele pe aceastA
linie putem presupune a Memorandumul a lost alcAtuit in 1853 sau 1854. In plus, Bolintineanu relateazA acest
eveniment, folosind mai mult ca perfectul, ceea ce ne conduce la concluzia cA Memorandumul fusese alcAtuit
inainte de cAlAtoria sa.
86 Bolintineanu, vol. 2, p. 66.
IncA din 1853 I.C. BrAtianu relevase in at sAu Memorandum cAtre
Napoleon at III-lea existenta aromanilor, cf. MUSI, p. 216; vezi, de asemenea, GHEORGHIU, p. 200, n. 9.
87 Bolintineanu, vol. 2, p. 131.
La 2 mai 1856 a apArut la Constantinopol o Dare tru sci re"
(Instiintare), citatA de Massim, p. 130.
Despre Bolintineanu, vezi biografiile lui PACURARIU si VARGOLICI; despre Grandea, vezi
CALINESCU, passim.
89 Uneori numele apare At forma Cozacovici.
90 MUSI, p. 223. Cazacovici a publicat o serie de articole despre aromani, cf. DIAMANDI ST.,
p. 277 urm.

34

www.dacoromanica.ro

Costache Negri, poet si, din 1859, reprezentantul Principatelor Unite Ia


Constantinopol, un om care avea sa se intereseze In chip statornic ds soarta aromanilor91,

a Inaintat, in 1860, prima adresA oficiald catre Poarta referitoare la Imbunatatirea


situatiei minoriatii aromanesti, dar
Ministrii otomani nu au gustat aceastA idee, desi era favorabila intereselor
comune. MIA cum explicam noi aceasta incapatanare: turcii nu se tem de slavi, nu se
tern de greci, pe cat se tem de romani

cu cuvant sau fard cuvant, acest lucru exista"92.

Trebuie sa opunem Insa acestei judecati, fara Indoiala prea patriotice, a lui
Bolintineanu, cateva alte pasaje din descrierea calatoriei sale, in care el exprimA, lucid
si limpede, dezideratele romanilor:
Romanii din Macedonia nu sunt grec , sunt romani: trebuie sa fie romani; nu
este ideea noastrA a-i uni cu noi, caci suntem departati de dansii; nu este ideea noastra
a-i ajuta sa opereze rasculari. Cugetul nostru este ca acest popor de un milion, aruncat

in Macedonia, cats sa aiba constiinta nationalitatii sale"93.


Si:
A forma toti acestia un rigat peste celelalte nationalitati, mi se pare un vis, ba
Inca un vis nedrept, ca si acele ce viseaza grecii: de a subjuga pe celelalte nationalitAti.
Toate aceste lucruri sunt secretele viitorului. Ceea ce credem noi cd toti acesti romani ar
trebui sa faca, este de a -ci ptistra cu fiintenie lintba fi datinile romane, oricare ar fi soarta
ce viitorul le pdstreaze94. Aceasta era, in conceptia lui Bolintineanu, chintesenta
romanilor aurelieni".
in acelasi an in care Negri intervenea la Poarta, a fost Intemeiat Ia Bucuresti
primul comitet macedoroman. Unirea celor cloud Principate dundrene,Infaptuita in 1859
prin alegerea concomitentd a Domnitorului Alexandru loan Cuza, daduse un impuls
fortelor nationale revolutionare de la 184895. 0 data ce aspiratiile nationale imediate

fuseserd Implinite, se putea trece la lucruri care nu erau In legAturd nemijlocita cu


interesele statului. Nu era lipsitd de importanta nici Imprejurarea ca relatiile cu Turcia
se dezvoltau pe linia prieteniei, ceea ce lncuraja speranta Intr-o atitudine de bunavointd
din partea Porta. Conducatorul acestui prim comitet era aromanul Dimitrie Cazacovic 96
din Mecovd. El intrase in relatii, Inca de la Viena, cu M. G. Boiagi, venise apoi in Tara

Romaneascd, pentru a deveni aici, in 1834, ofiter si oul de Incredere al lui

I -)n

Campineanu, Intemeietorul Partidului National. Alti mernbri ai Comitetului erau fratii


Goga din Clisura, poetul Mihail Niculescu din Trnovo (atom. Tamova), Zisu Sideri si
Toma Tricopol din Krugevo. Comitetul a dat mai Intai publicitAtii un Apel are aromanii
din Turcia, de care s-a luat insd cunostintA numai la Constantinopol si in marile orase, nu
91 Negri fusese In 1855 ambasadorul lui Grigore A. Ghica Ia Viena. Despre Negri, vezi I.L.R., vol. 2,

p. 446-451. Negri a finantat si noua edi lie a Gramaticii lui Boiagi, apArutil sub ingrijirea lui Bolintineanu, la
Bucuresti, in 1863.
92 Bolintineanu, vol. 2, p. 129.
93 Op. cit., p. 67.
94 Op. cit., p. 151.

95 Cf. BERINDEI, L'Union.


96 Despre Camrovici, vezi DIAMANDI ST., p. 266-286; Cosmescu, passim.

35

www.dacoromanica.ro

si in restul WO. Unii membri ai Comitetului au suportat si cheltuielile de tipArire pentru

Gramatica aromaneascg a lui I. C. Massimil, apgrutg in 1862 si dedicatg fostului


caimacam al Moldovei, aromanul Anastasie Panu". In scrisoarea de multumire pe care
a adresat-o Comitetului, acesta a schitat un program pentru miscarea de redesteptare
nationalg a aromanilor: 1. Aveau sa fie adusi in Romania, pentru a-si desavarsi studiile,
tineri aromani. 2. Din fondul Manastirile Inchinate, 12 000 galbeni vor fi destinati
finantgrii institutelor culturale din Tesalia, Macedonia, Epir si Turcia. 3. Guvernul princiar
avea sa interving pe langg Poartg si Puterile protectoare in folosul aromanilor. 4. Ei
urmau sa aiba posibilitatea de a-si alege singuri pgstorii spirituali si de a-si Intemeia o
arhiepiscopie autocefalg, la Prima Justiniana (Ohrid). Vrednic de remarcat in acest program

este faptul a Panu a avut cel dintai ideea, transformatg in realitate ceva mai tarziu, de a
consacra scopului urmgrit fondul mangstirilor Inchinate. Domnitorul Cuza s-a argtat,
ce-i drept, mai curand rezervat in problema propagandei, pentru a nu tulbura relatiile cu
Grecia si a nu aduce prejudicii politicii sale de solidaritate cu celelalte popoare crestine
din Peninsula BalcanicA99. Un nou manifest a fost tiparit in romans si greacg in 1863 si

trimis in Turcia. De aceastA datg, se aflau intre semnatari si generalul Chr. Tell,
D. Bolintineanu, C. A. Rosetti si poetul Cezar Bolliaciw.

Fratilor romani,
Pat-tile unei natiuni nu pot avea constiintg de ele Insile, decat numai studiind
bine istoria natiunei mume si cgutand a se apropia cat se poate mai mutt de origina lor.
Natiunea romans e o tumult din marea natiune a romanilor... Dar voi fratilor in bisericg
aveti limbg streing, in afacerile voastre vg serviti cu scriere streing, in public vorbiti
limbg streing si limba voastrg cea materna ati aruncat-o in fundul unghiului, ca cum
v-ar fi rusine cu dansa. ...Comitetul Macedo-Roman din Bucuresti a luat InsArcinarea a
dirija introducerea limbei nationale in toate orasele si targurile romanesti, astfel cum sa
vedem intr-o zi pe toate 14 milioanele de romani avand o singura limba cultA, care nu
poate fi alta decat cea din Dacia Traiang, care a ajuns a rivatiza la frumusete cu limba
italiang. Cere Insa si concursul nostru al tutulor dupg mijloacele fiecgruia, invitandu-vg
sa formati si voi comitete pe on unde sunt romanii mai concentrati, cari comitete In
stranse legaturi cu comitetul central din Bucuresti, sa lucreze in comun pentru realizarea
scopului national.
Ganditi-vg, fratilor, cg momentul este propice pentru aceastA mare Intreprindere
a romanilor, ea Dumnezeu protege pe cel ce lucreazg In numele &Au si ea responsabilitatea
va fi grea asupra celor ce se vor at-Ma inclAratnici."tol

In acelasi an, Bolintineanu publica descrierea sa de calgtorie. Am citat mai sus


cateva pasaje importante din aceastA carte. Printre Insemngrile de calgtorie propriu-zise,
sunt inserate, la locurile potrivite, observatii privitoare la istoria si cultura aromanilor ca
97 Cf. TOPA, passim. Textul Apelului nu s-a pAstrat.

" Anastasie Panu (1810-1867) fusese inclus, in 1856, alAturi de C. Negri, in guvernul lui Grigore
A. Ghica.

" Cf.

PAPACOSTEA, Memoriul.
190 TOPA, p. 34.

101 muit prescurtat, dupa Cordescu, p. 10-13.

36

www.dacoromanica.ro

si la situatia politics. Bolintineanu era la curent cu literatura privitoare Ia aromani aparuta

pans in acel moment, stia si de reactia Iui Cosma Etolianul si relateaza despre un caz
asemanator din anul 1857. Si el combate ideea folosirii veniturilor manastirilor inchinate,
care at' putea da apa la moara propagandei grecesti12. El aprecia numarul aromanilor,

dupa insemnari pozitive ce putui sa iau in urma asupra populatiunei lor, atat de la
autoritatile otomane, catre care eram recomandat, cat si de la romani", la 1 200 000 de
suflete103. Va fi schitata aici si unitatea de actiune dintre aromani si albanezi, o idee
pentru a carei infaptuire s-au depus eforturi si mai tarziu:
Acesti romani si albanezi sunt cele mai frumoase neamuri din aceste locuri, mai
ales in partile muntoase, unde coruptia streind nu au patruns Inca. Romanii sunt mai
inteliginti decat albanezii; cei din urma, mai cavaleri si mai resboinici decat romanii"14.
Aceasta carte a fost clopotul de alarms care a trezit opinia publics din Tara si
a trezit nadejdi noul in inimile fratilor romani din Macedonia"105. Bolintineanu a creat,
de asemenea, o serie de poezii cu tematica macedoneana106.
in acelasi an, Comitetul Macedo-Roman i-a adresat un memorandum, prelucrat
de Panu, lui Napoleon al III -lea, care, pe atunci, cu acea exagerare caracteristica epocii
simboliza principiul libertatii popoarelor", mai cu seams pentru romani. Se afirma aici
cs numarul aromanilor ar fi de 4 milioane. Pentru prima data se is acum pozitie impotriva
panslavistilor care se agitau in Turcia si este totodata definita linia politics ce avea sa
fie urmata si mai tarziu de Romania in problema macedoneand. Napoleon este solicitat
sA intervina pe langa Sultan in scopul reactualizarii vechilor privilegii ale aromanilor. I
s-a trimis chiar si o Gramatica aromfineasca pentru a-i da posibilitatea sa se convinga, cu
ajutorul ei, de latinitatea si, prin urmare, de inrudirea cu acest popor. in pofida
elogiilor flatante la adresa imparatului francezilor, acest demers, mult prea marcat de
romantism politic", avea sa ramana fara rezu1tat17.
Cea dintai scoala romaneasca din Turcia a fost intemeiata in 1864 Ia Trnovo,
langa Manastir, de catre Dimitrie Atanasescu. Acesta era un croitor instruit (una din
ocupatiile de baza ale aromanilor din Trnovo era croitoria; se confectiona mai ales

imbracaminte turceascA) si se stabilise la Constantinopol, unde se indeletnicea cu


mestesugul croitoriei si cu alte afaceri rentabile. Yn cursul unei calatorii la Odessa, el s-a

intalnit cu niste romani care i-au povestit despre progresele infaptuite in tars. Dupa
Intoarcerea sa la Constantinopol, intr-un moment in care treburile nu-i mergeau tocmai
bine, i-a cAzut in maini un exemplar din mai sus amintitul Apel din 1860 si atunci s-a
hotarat pe loc sa-si incerce norocul ca invatAtor. Yn iulie 1861 a sosit la Bucuresti. S-a
intalnit intamplator cu un cunoscut, care l -a prezentat lui C. Bolliac. De la nepotii acestuia
a invatat dacoromana si a frecventat apoi primele trei clase ale liceului Matei Basarab".
in 1864, i s-a adresat Iui Cuza cu rugamintea de a primi dreptul sa activeze ca invatator
102 Bolintineanu, vol. 2, p. 55.
103 Op. cit., p. 53.
14 Op. cit., p. 67.
105 CAPIDAN, Aromanii, p. 41.

16 a. GHEORGHIU, passim.
17 Cf. PAPACOSTEA, Memoriul.

37

www.dacoromanica.ro

intr -o scoall din localitatea sa de bastinA. Consiliul de ministri i-a aprobat un salariu de
3875 piastri, iar D. Bolintineanu, pe atunci ministru al instructiunii, l- ainzestrat cu carti.
in iunia 1864, Atanasescu a ajuns la Manastir si si-a transformat casa din Trnovo in scoala.
Date le despre numarul elevilor variaza intre 20 si 80108. Numai ea in noiembrie au inceput
persecutiile din partea clerului grecesc: mitropolitul Benedict al Pelagoniei (1854-1869)
I-a denuntat autoritatilor si a facut sa fie confiscate 1 000 de abecedare. Dupa numai
18 ore de detentie el a fost pus totusi in libertate cu conditia ca de acum inainte sa dea
ascultare mitropolitului.
In 1865, Atanasescu s-a intors la Bucuresti pentru a reveni in patria sa numai
dupa ce Fuad-Pasa, inaintat intre timp la rangul de mare vizir, i-a permis expres acest
lucru, in urma interventiei lui Alexandru Golescu, reprezentantul de atunci al Romaniei pe
Fang Poartd. Atanasescu incerca acum sa intemeieze o scoala la ManastIrl09, dar, deli

Patriarhul isi afirma respectul pentru toate nationalitatile care marturisesc credinta
ortodoxa a Rasaritului", fu erpulzat din vilaietul Manastir110. Dupa un rastimp de trei
ani, el a putut, in sfarsit, sa revina la Trnovo, intrucat intre timp fusese emisa de
Constantinopol o dispozitie catre autoritatile provinciale potrivit careia invatAtorii
romani (Atanasescu nu mai era singurul) trebuia sa fie lasati in pace. A ramas apoi la
postul sau vreme de 35 de ani, a publicat numeroase carti de scoala, intr-un tiraj total
de 21 000 exemplare (ele erau impartite gratuit copiilor)111 si a intervenit in vederea
deschiderii de scoli romanesti si in alte sate.
Dupa cum am aratat pe larg mai inainte, A. Panu a fost cel dintai care a avut
ideea de a se folosi pentru propaganda in Macedonia banii din fondul Monasteres dedies,
al manastirilor inchinate. Era vorba de acele manastiri ale caror proprietAti funciare,
foarte intinse (in total circa 1/9 din teritoriul Tarii Romanesti si 12,16% din suprafata
Mo Idovei112), fusesera transferate, prin donatii pioase, de domnitori si boieri in posesiunea
Patriarhilor din Constantinopol, Antiohia si Ierusalim. Revolutionarii de la 1848 cerusera
secularizarea acestor bunuri chiar prin Proclamatia de la Is laz", discutiile in jurul acestei
probleme durau insa la nesfarsit, intrucat erau in joc nu numai interesele domnitorilor st
ale patriarhilor, ci si ale Sul tanului si ale Marilor Puteri, potrivit carora o asemenea masura
ar fi reprczentat un pas al Romaniei in directia neatarnarii113.
Calugarii de la Athos posedau si ei terenuri intinse in Principatele dunarene si
erau acum cuprinsi de neliniste. Ei tri miser:a la Bucuresti pe arhimandritul Averchie de
108 Urmam aid propria expunere a Iui Atanasescu, dupA Cordescu, p. 156-162; acolo (p. 163)
numgrul scolarilor din primul an este apreciat la 80, apoi Irma el ar fi scAzut la 20-30. BITOSKI, p. 136, chi
cifra de 20 elevi.
109 La 7/19 octombrie 1865 i-au fost acordali, deept saolariu, 2 000 lei, Arhi vele Statului Bucuresti,
Fond Mini sterul Cultelor si Instructiunei Publice (mai departe: A. St. B. MCIP), 594/1865, Administrative 1227,
fol. 17.
La 10/22 octombrie el a cerut 1 000 lei pentru china localului de scoal5 din Manastir si pentru material
didactic, ibidem, fol. 19.
110 lorga, Correspondance, p. 19 si 22.
111 Vezi si PICOT, p. 45.
112 Giurescu, p. 154.
113 Vezi in aceasta privinta cuprinzAtoarele materiale de la Haus-Hof- and Staatsarchiv din Viena,
Politisches Archiv XII TUrkei (mai departe: PA XII), Kt. 213-216.

38

www.dacoromanica.ro

la manAstirea Ibt-rou, zis si Averchie vlahul", presupunand cA acesta, ca aroman, ar fi


putut sa se inteleaga mai bine cu romanii si, poate, fiindca stiau cA el se Imprietenise
cu Chr. Tell Inca din vremea cand general al traia ca emigrant in strAinatate.
Au obtinut exact contrariul: Averchie, originar dintr-o comuna insufletitA, mai
curand, de sentimente nationale, din Abdella114, s-a aratat, dupa cum se relateaza, atat de
impresionat de o paradA militarA romaneasca din anul 1862, incat a strigat cu glas mare:
Si eu hitt ar'man!" (Si eu sunt roman) si nu s-a mai dedicat sarcinilor pentru a caror
Indeplinire venise in Tara RomanascA. El si-a pus capacitatea de initiative in slujba luptei
pentru drepturile nationale ale aromanilor.
DupA Indelungate dezbateri, proiectul de lege privind secularizarea bunurilor

manastiresti, introdus de M. Kogalniceanu, a fost in cele din urma aprobat la 25


decembrie 1863 cu 93 de voturi pentru, 3 contra; pin acesta, se oferea Patriarhiei o
despagubire in valoare de 51 milioane lei netto115.
Ideea lui Panu a fost acum realizata: la 28 iulie 1865, Ministerul Instructiunii a
decis sa consacre 20 000 lei din buget Intemeierii unui internat pentru copii aromani in
Bucuresti, repartizandu-i in modul urmator 1.4 000 lei primeste Averchie, care se oblige

sa calatoreasca in patria sa si sa aduca de acolo la Bucuresti, pans la sfarsitul lui


septembrie, 10 tineri in varsta de 12-14 ani, cat mai inteli genti si mai instruiti". 2. intr-una
din mAnAstirile orasului vor fi amenajate incaperile necesare. 3. Se stabileste o sums de

9 900 lei pentru Intretinerea scolarilor, iar Averchie este insarcinat cu gestiunea
economics. 4. Drept sarariu, fiecare profesor va primi 4000 lei. 5. Pentru cheltuieli
neprevazute sunt alocati 2 10016116.
Ceva mai tarziu, Averchie a plecat si a adus, toamna, 10 scolari din local itatile
Abdella (arom. Abela sau AvSela), Kato Bermion (arom. Sella) si Peribolion (arom.
Perivoli) la Bucuresti117. Istoricul I. Caragiani trebuia sa-i supuna examenului de admitere
in limba greaca, deoarece bAietii nu puteau sa se slujeascA de limba romana, nefiindu-le
cunoscuti termenii romanesti de specialitate"118.
Fusese aleasA pentru sccpul propus manastirea Sfintii Apostoli. Programul
zilnic de lucru cuprindea 10 ore, in planul de invAtAmant figurau, in afarl de romana,
francezA si latina, istoria, geografia, matematica, desenul si muzica. Mai multi profesori
predau gratuit. Educatia se facea dupa metode spartane si principii morale stricte: la
interventia lui Averchie, politia a fost nevoitA sa interzica in chip categoric imbaierea
fare costum de baie in Dambovita, care curgea pe sub ferestrele manastirii119.
in iunie 1866 erau, potrivit rapoartelor, 19 scolari, in august, acelasi an, 24120.
In 1867, Averchie a facut o a doua calatorie in Turcia, numarul scolarilor a
114 Averchie, nascut in 1806, se numea, inainte de cAlugarire, Anastasie Iaciu Buda, cf. DIAMANDI

ST., p. 302 urm; Burada, p. 15, n. 1, dA ca an al naterii acestuia 1818.


115 G1URESCU, p. 202.
116 A. St. B. MCIP 1313/1865.
117 Papacostea, insemnArile, p. 54.
118 Raport al lui Caragiani cAtre Minister, apud VELICU.
119 Op. cit., p. 277.
120 Liste la A.St.B. MCIP, 546/1866, fol. 78 gi 132.

39

www.dacoromanica.ro

crescut la 40121. In 1869, Averchie raporta a opt scolari terminasera cursurile; mediile
for variau Imre 8,97 si 9,99, 10 find, ca azi, nota maximA. In 1870, institutul a fost
desfiintat, iar scolarii trimisi la liceele Matei Basarab" si Sf. Sava"In.

121 in acelasi an, au apArut Untersuchungen" ale lui G.C. Roja in traducere romAneascl, cf. Roja,

Cercetari.
122 VELICU, p. 278 unn.; Cordescu, P. 15-17.

40

www.dacoromanica.ro

CHESTIUNEA AROMANEASCA PANA LA


CONGRESUL DE LA BERLIN

1. APOSTOL MARGARIT 8I INTEMEIEREA DE NOI 8COLI

Nici o alt/ personalitate nu a marcat, prin prezenta sa, miscarea national/


aromaneasa din secolul al XIX-Iea, in mAsura in care a fAcut-o Apostol Margarit, un
InvAtAtor de national itate aromaneascA Incadrat in sistemul de invAtAmant grecesc,
care, din proprie initiative, s-a pus in serviciul propagandei romanesti, pentru a ajunge
cu timpul in stApanirea tuturor resorturilor administrative si diplomatice ale acesteia. DacA
grecii 1-au tratat drept renegatl si au atentat de mai multe on la viata lui, nici romanii nu
1-au scutit, spre bucuria grecilor, de grave Invinuiri, explicabile, in parte prin geloziile si
luptele politice de partid dintre romani, in parte Ins /, si prin caracterul usuratic si oarecum
despotic at acestui lider, fare indoiall cel mai important, at miscArii nationale aromanesti.

Cade in sarcina unei viitoare biografii a lui Apostol Margarit se clarifice contradicciile
existente Intre datele panA acum cunoscute si se ducA la o apreciere mai obiectivA a
personalitAtii sale decat s-a Mut panA acum si deck este cu putintA de facut in cadrul
lucrarii noastre2.
Partida great/ nu i-a reprosat lui Margarit numai contactele, nu tocmai platonice,
cu misiunea francezA a lazaristilor din Manastir, ci i-a atribuit pe nedrept si vina de a fi
primit pentru activitatea sa bani din partea Austriei3. Vom vedea indata in ce masurA
corespunde realitAtii aceastA Invinuire.
Margarit a venit pe lume In 1832, in satul Abdella din Pind, vilaietul Yanya,
comura vestitA nu numai pentru constiinta nationalA aromaneascA a locuitorilor ei, ci
si pentru numArul mare de oameni de seam/ pe care i-a produs: in afar/ de cAlugArul
Averchie, erau originari de aici istoricul I. Caragiani, familia de InvAtati Papahagi si
poetul Nusi Tulliu. Ca invAtAtor la scoala greceascA din Kleisoura (arom. Clisura),
1 Inca DAKIN, p. 26, 11 nume;te grec renegat".
2 Chiar ;1 astAzi, Margarit este calificat In Grecia drept instrument plAtit al propagandei romane;ti,

informator at superiorului manAstirii catolice de lazari;ti din Manastir, Faveyrial ;i denuntAtor In serviciul
autoritAtilor turce;ti", cf. VAVOUSKOS, p. 21, n. 44; cf. ;i Nicola Ides CI., p. 19, unde Margarit este arAtat
drept grec prin na;tere. Ginerele lui Margarit, Mihail Pinetta, a publicat o biografie scurta, a cArei a doua
editie a fost ImbogAtitA cu numeroase documente, nu lipsitA, fire;te, de oarecare pArtinire: vezi PINETTA.
3 Vezi San Giuliano, p. 147.

41

www.dacoromanica.ro

numitA mai inainte Vlaho-Clisura, el a ajuns sa se bucure de multd consideratie datoritd


Insusirilor sale pedagogice. Succesele sale se datorau unei not metode de predare folosite
de Margarit. El explica copiilor complicata gramaticd a limbii grecesti, cu care ei veneau

in contact abia in scoald, in limba for materna si, de asemenea, traducea mai intai in
aromand textele din cartea de citire. and ajunse InsA, datoritd succeselor sale, la concluzia

a inainte de limba strains trebuia predatd copiilor in primul rand limba for materna, el
se lovi de impotrivirea clerului grecesc, care, dupd cdderea Constantinopolului, se
obisnuise sa nu facd deosebire intre realiatile religioase si cele nationals. De la Patriarhie
a venit ordinul ca Margarit sA fie indepArtat din scoald, deli comuna it sustinea. Margarit

s-a dus personal la Constantinopol si a obtinut de acolo emiterea unui ordin catre
autoritAtile locale prin care se cerea acestora sa -i acorde protectie impotriva persecutiilor
la care era supus din partea clerului. Din Constantinopol, el a plecat la Bucuresti pentru a
se pune in legAturd cu Comitetul Macedo-Roman4.
La 24 mai 1866, Margarit a cerut de la Ministerul Instructiunii o subventie pentru
propria sa intretinere, pentru inchirierea unui local destinat unei scoli romanesti si pentru

cum pdrarea de cArti de scoala5. C.A. Rosetti, ministrul de resort de dupd abdicarea
domnitorului Cuza, in functie si acum, in primul guvern al lui Carol I, a aprobat cererea.
Noua scoald a fost inzestratd si cu abonamente la Monitorul Oficial" si Buletinul
Instructiunei Publice"6. Odatd numit in noua functie, Margarita socotit, cu drept cuvant,
cd este potrivit sa intre si in posesia unui pasaport romanese. Apoi el a solicitat o
recomandare cdtre agentul Romaniei la Constantinopol, iar C.A. Rosetti a aprobat aceastd

cerere: Faptulu fiindu forte laudabilu si d'und interest' nationald forte insemnatu se se
facA ceruta recomandare cAtre agentul guvernului la Constantinopole"8.
Margarit si-a intemeiat prima scoald chiar in acelasi an9, in satul sdu de bastind,
Abdella. intrucat acesta era locuit insd in timpul iernii numai de cateva familii si raportul
lui Margarit este datat la inceputul lunii octombrie, inseamnd cd scoala a dainuit numai
putine zile. in vara lui 1867, Margarit preda din nou in Abdella p"and ce, in iulie, i-a urmat

in post Loan Somu Tomescu. un nepot al arhimandritului Averchie, care a predat si in


asezdrile de lama din campia tesaliand10. Scoala din Abdella functiond yard de yard
pand in anul 1905, cand bande grecesti au atacat satul I 1.
4 a. DIAMANDI ST., p. 327-332; PINETTA, p. 38-40; Cordescu, p. 170-175.
5 Margarit cAtre C. A. Rosetti, nedatat. A. St. B., MCIP, Dosar nr. 676, 1866 Maiu 24, Adm. Nr. 513.

6 A. St. B., MCIP, Dosar 676, Nr. 845/1866 din 4.07.1866.


7 Tot acolo, Nr. 846/1866 din 7.07.1866.
8 Tot acolo, Nr. 1030/1866 din 12.07.1866.

9 Vezi Margarit cAtre C. A. Rosetti, Abdella, 11.10.1866, tot acolo Reg. Nr. 4213 supl. 1866 0
Cordescu, p. 40.

KIRJAZOVSIU, p. 84, dA ca an al Intemeierii 1867, a. ,,a. cum se indica OM acum in literaturl.

18 Tomescu a predat in lama 1867-1868 la Zarkos (arom. Zarcu), unde, la stAruintele mitropolitului
de Kerbene, lerotheos, a fost arestat ca instigator qi a fost retinut in inchisoare cinci zile; apoi, din iarna 18681869 panA in 1873 1874 a predat la Damasion (arom. Dama.0), in iarna 1874-1875 la Grizanion (arom.

Grijanu) ,i de atunci panA in 1881-1882 iarA0 la Damasion. Cf. raportul slu la Cordescu, Anexa Nr. 11,

p. 317-325.
11 Op. cit., p. 40 urm.

42

www.dacoromanica.ro

In iarna 1866-1867, Margarit a predat, se pare, in Kerbene (azi Grebena)12. In


martie 1867, el a primit permisiunea sdintemeieze o scoala particulars si a predat aicil3

pand in 1869, cand a deschis o scoala romaneasca14. Din aceastg vreme dateazg si
primele contacte ale lui Margarit cu vice-consulul austriac din Manastir, P. Oculi, a cgror

natura a fost insg apreciatg gresit chiar si de cAtre romani15. Dupg cum reiese din
documentele care ne stau la dispozitie, Margarit se Incredintase Inca din 1867 protectiei
consulului, sub pretext a ar fi supus austriac16. In iulic 1869, el a cerut sprijin impotriva
intrigilor mitropolitului din Kezriye (Kastoria), Nikephoros17. Interventia lui Oculi nu a
avut Insa nici un fel de succes, iar mutassarif-ul Ahmed -Pala a facut sa ajunga la consul
o pretinsa informatie din partea comunei Clisura, potrivit careia Margarit ar fi de fapt
cetacean otoman18. Oculi i-a cerut atunci lui Margarit date amanuntite despre originea sa
si despre felul in care a ajuns sa alba pasaport romanesc19. in rgspunsul sau, Margarit
a afirmat ca s-ar fi nascut la Bucuresti si a ar fi supus austriac, fara sa intre, desigur, in
amanunte asupra problemei pasaportului romanesc20.
intre timp, nici mitropolitul nu ramasese insa inactiv si-ldenuntase pe Margarit
valiului de la Selanik, Sabri-Pasa acuzandu-1 ca ar 11 implicat in uneltirile panslaviste.
Sabri-Pasa a adus acest lucru la cunostinta consulului general austriac de la Selanik, von
Knapitsch, si i-a atras atentia ca Oculi s-a fi impotrivit mgsurilor luate de autoritgtile
din Manastir in privinta lui Margarit. Knapitsch a cerut explicatii de la Oculi in leggtura
cu toate acestea21. Oculi 1-a avertizat mai3ntai pe Margarit asupra invinuirilor ce i se aduc
si 1-a sfatuit In mod expres sg evite cele mai mici aparente de complicitate cu miscgrile
bulgarg si vlaha"22, pentru ca apoi sa se justifice fats de Knapitsch23. La randul sau,

Margarit a alcatuit o noun expunere asupra situatiei sale, aparandu-se mai cu seams
impotriva acuzatiilor absurde de implicare in uneltirile panslaviste si reafirmandu-si
solemn cetatenia austriaca24. Intre timp, a fost informat si Constantinopolul asupra
invinuirilor ce i se aduc lui Margarit, iar Sabri-Pala a primit din capitals ordinul de a-1
expulza din locul sau de resedinta de pang acum" pe turbulentul Invatator25.
12 Op. cit., Anexa Nr. 7, 8, p. 311-314.
13 Op. cit., p. 175-176.
14 Margarit, Comunele, p. 203.
15 DIAMANDI ST., p. 337.
16 La H.H.St.A., Konsulatsarchiv (mai departe: Ka) Monastir, Fasz. 46, 1867 se pAstreazA, sub Nr.

207, o lists a supusilor austrieci care-si au locuinta in vilaietul Manasur si unde apare un Antoine Margarit,
professeur" in kazaua Kezriye; e vorba, Pail indoiall, de Apostol Margarit.
17 Margarit cAtre Oculi, Clisura, 4.7. 1869, tot acolo, Fasz. 47, 1869, Nr. 218.
18 Ahmed Pass cAtre Oculi, Monastir, 9.10.1869: Ka Monastir, Fasz. 47, 1869, Nr. 314.
19 Oculi cAtre Margarit, Monastir, 11.10.1869. Ciorna Loc. cit.
20 Margarit cAtre Oculi, Clisura, 15.10.1869, tot acolo.
21 Knapitsch cAtre Oculi, Salonic, 20.11. 1869: Ka Monastir, Fasz. 47, 1869, Nr. 580/S.
22 Oculi care Margarit, Monastir, 29.11.1869. CiomA in Ka Monastir, Fasz. 47, 1869, Nr. 358.
23 Oculi cAtre Knapitsch, Monastir, 3.12.1869: Ka Salonic, Fasz. 246, 1358.
24 PublicatA in traducere romaneascA prescurtatA in: Margarit, $colile, p. 273-275. Originalul In
Ka Monastir, Fasz. 47, 1869, Nr. 369.
25 Knapitsch cAtre Oculi, Salonie, 30.12.1869: Ka Monastir, Fasz. 48,1870, Nr. 4.

43

www.dacoromanica.ro

Dintr-o scrisoare de multumire adresata de Margarit lui Oculi in luna februarie


a anului 187026, aflam cA Margarit luase atunci legatura cu priorul lazaristilor, abatele
Faveyrial, desigur cu scopul de a castiga si protectia acestuia pentru el insusi si pentru

cauza nationals.
Eforturile depuse de Margarit pentru a castiga simpatia reprezentantului Austriei
si a Bisericii catolice aveau ca baza presupunerea, in sine corecta, ca numai acestea puteau

si, poate, chiar voiau sa is sub aripa for ocrotitoare miscarea aromaneasca si sa o apere
in chip eficient fats de ierarhia greceasca si de autoritatea turceasca. Asupra contactelor
lui Margarit cu misiunea catolica ne vom opri si mai departe. Relatiile sale cu viceconsulul
Oculi se sprijineau, evident, pe temeiul subred al unei minciuni de circumstanta, care nu

putea sta In picioare multa vreme. E greu de Inteles cum a ajuns Oculi sa aibA atata
incredere in afirmatiile lui Margarit. Intre timp, Sabri-Pala isi facuse raportul catre
Constantinopol, iar Poarta se pusese in legatura cu ambasada austriaca in privinta
expulzArii lui Margarit. Prin Knapitsch si Oculi i s-a transmis lui Margarit dispozitia de
a-si prezenta pasaportul la ambasada27. Oculi arAta chiar si acum a nu are nici o IndoialA
in privinta cetateniei austriece a protejatului sau, transmitea insa la Selanik ca Margarit
se va duce in capitalA si se va prezenta la ambasada austriacA de acolo, insotit de prietenul
sau G. Bordeanu28. La 5 iulie, Knapitsch i-a ordonat si el lui Margarit sA piece de indata
la Constantinopol29.

Acolo s-a dovedit ca Invatatorul mintise in ce priveste originea si cetatenia

sa, iar Knapitsch a fAcut grave reprosuri viceconsulului, vorbind si in numele


ambasadorului Prokesch-Osten si imputandu-i credulitatea30. Asadar Margarit si cauza
sa nu trezeau in acesti ani nici interes, nici simpatie din partea austriecilor. Constatarn

totodata ca nimeni altul decat un mitropolit grec initiase denunturile la autoritAtile


turcesti.

nvatatorul nu a fost Insa expulzat din lark ba chiar el pare sa fi avut la


Constantinopol prilejul de a-si Imbunatati, cu ajutorul lui Bordeanu, relatiile cu
autoritatile administrative si de a pune astfel bazele pozitiei sale privilegiate de mai
tarziu. Si de la Bucuresti el a primit acum not InsarcinAri: urma sA se intereseze de soarta

scolilor Intemeiate Intre timp in alte localitAti, sa acorde protectie cadrelor didactice
fats de acuzatiile ce i se aduceau de cAtre clerul grecesc, sa distribuie cArtile de scoala
si sa preia functiile unui inspector31.
Intre timp, in diferite localitsti, fusesera intemeiate o serie de scoli, care isi
continuau activitatea cu mai mull sau mai putin succes. A doua scoala romaneascA din
26 Margarit cAtre Oculi, Clisura, 8/20.2.1870; /oc. cit., Nr. 60.
27 Knapitsch care Oculi, Salonic, 28.5.1870, Nr. 290/S: boc. cit., Nr. 157 (pe verso, ciomA a scrisorii

lui Oculi cAtre Margarit, Monastir, 6.6.1870).


28 Oculi cAtre Knapitsch, Monastir, 30.6.1870. CiomA /oc. cit., Nr. 186.

29 Telegrams Knapitsch cAtre Oculi, Salonic, 5.7.1870: /oc. cit., Nr. 203.
Knapitsch dive Oculi, Salonic, 20.11.1870: Ka Monastir, Fasz. 48, 1870, Nr. 366.
31 Cf. Cordescu, p. 252-254.

Tot acolo, p. 255, Margarit apare ca profesor, in 1872, la Kerbene, dar

trebuie sA fie vorba totusi de o gresealfi, did nu mai existA nici un alt indiciu in acest sens.

44

www.dacoromanica.ro

Turcia fusese InfiintatA In 1865, in comuna Gope (arom. Gopesi sau Gopiste)32, Ia nord-

vest de Manastir, de cAtre aromanul D.G. Cosmescu si, la inceput, era Intretinua prin
mijloace proprii33. Mitropolitul Ahridei si Prespei, Meletios, care rezida la Krugevo (arom.

Crusova) a stiut, desigur, cum sa procedeze pentru a-I expedia pe Cosmescu Inapoi in
Romania34. Dar chiar in 1868 sau 1869, acesta a revenit si si-a redeschis scoala35. Yn
primAvara lui 1870, InvatAtorii greci au fost demisi de comunA, sperandu-se, probabil,
ca InvAtAtorii romani I i vor primi salariile de la Bucuresti36. Intrucat rill s-a Intamplat
asa ceva, Koca-Basi si notabilii din Gopesi au trimis in mai 1871 o peti tie Ia Ministerul
din Bucuresti, solicitand o subventie pentru Cosmescu. In martie 1872, fondul destinat
prin testament de raposatul acum D. Cazacovici intemeierii unei scoli romanesti la Gope
a putut asigura subventia37.
In septembrie 1868, Jacob si Vanciu Dimonie au Intemeiat o scoalA romaneasca
in cartierul Sf. Gheorghe din Ohri; ea a fost instalatA in clAdirea scolii comunale grecesti.

Ca InvAtAtor a fost numit Gheorghe Tomaras, care, Incoltit de indata de partida


greceasca, a trebuit sa cearl sprijin viceconsulului Oculi. In 1871, scoala comunala a
trecut in folosinta definitivA a partidei romanesti, iar succesorul lui Tomaras, Filip
Apostolescu, fost elev al Institutului Sf. Apostoli, a functionat apoi in aceasta scoall
vreme de saptesprezece ani38.
In orAselul Krugevo39, situat la vest de Perlepe si locuit de aromani din Albania
si slavi macedoneni, St. N. Cionescu (Ciona) a deschis In 1869 o scoalA romaneascA in

propria sa casa parinteasca, adunand in juru-i vreo treizeci de scolari. Dui:A numai o
saptAmana, scoala a fost InchisA ca urmare a unei reclamatii de tulburare a linistii,

formulate impotriva lui Cionescu. In 1873, acesta a Incercat din nou sA obtinA
incuviintarea autoritAtilor administrative pentru a-si pAstra scoala in functiune. Dar,
dupA opt luni de asteptare a unui raspuns, el a fost nevoit s-si parAseasca patria; s-a
dus la Bucuresti pentru studii. Abia in 1876 a revenit acasA, la chemarea concetAtenilor
sai, primind totodatA si necesara autorizatie. In Krugevo, partida greceasca era de departe

cea mai puternica. in anul scolar 1877-1878 au frecventat scoala romaneascA 47 de


baieti si 29 fete4, in timp ce in 1875-1876 un numAr total de circa 655 copii frecventau
scoala greceascA de aici41.
32 Gopet fusese colonizat, in a doua jumgtate a secolului al XVIII-lea, de aromani din Albania, cf.
Uncle particularitAti locale ale aromfinei vorbite la Gopet si Malovitte (arom.
TRIFUNOSKI, Gopet.
Muloviste) au fost invocate in favoarea presupunerii ca aid Iocuia initial o populatie meglenoromantl, cf.
PAPAHAGI, T., Originea.
33 Cordescu, p. 81.
34 Op. cit., p. 81 urm.; Burada, p. 35; Margarit, $colile, p. 317-329.
35 Cordescu, p. 82.
36 Oculi cgtre Prokesch-Osten, Monastir, 2.6.1870. CiornA In Ka Monastir, Fasz. 48, 1870, Nr.
151/16.

37 Cordescu, p. 82 urm.
38 Op. cit., p. 130 urm.; Burada, p. 43.
39 Vezi MPALLA gi TRIFUNOSKI, KruAevo.
40 Cordescu, p. 58.
41 PAPADOPOULOS, p. 142.

45

www.dacoromanica.ro

O scoala de vary functions in 1870 si 1871 in satul Kato Bermion (arom. Selia

sau Calivele at Badralexi), la vest de Karaferiya (Beroia, arom. Veria); ea primea o


subventie de la orasul lasi42.
0 alts scoala de vara fusese infiintata in 1870 la Peribolion (arom. Perivoli), la
4 km sud de Abdella, de cave aromanul Gh. Perdichi, care frecventase si el Institutul Sf.
Apostoli, dar care inventase, chiar inainte de aceasta, din proprie initiative, un alfabet
aromanesc si instruise, in 1867, in limba materna cativa copii43.
In 1875 a fost intemeiata o alts scoala in localitatea aromaneasca Numphaion

(arom. Niveasta). Initiativa ii apartinea lui V. Dan, originar din aceasta comuna si
imbogatit la Bucuresti, care a trimis drept invatator, pe spezele sale, pe C. IonescuChirana, absolvent al Institutului Sf. Apostoli si at gimnaziului Sf. Sava. Dupd scurta

vreme, invatatorul a fost insa expulzat de partida greceasca care a ramas aici
predominanta si mai tarziu44. In 1878, scoala romaneasca a putut insa sa-si deschida
definitiv portile45.
Numai o parte din scolile romanesti au fost, asadar, finantate din bugetul
Ministerului Instructiunii din Bucuresti, care a cheltuit in acest scop, in intervalul de timp
dintre 1864 si 1878, In total, suma de 155 669 lei46.

2. PRIMELE ECOURI

In aceasta prima faza a problemei aromanesti, taberele care se infruntau In lupta


pentru Macedonia erau Inca prea putin clar definite pentru ca sa i se poata atribui miscarii

nationale aromanesti o semnificatie politica specials. Ceea ce se publica in acesti ani


in Europa despre micul popor romanic din Peninsula Balcanica, sub semnaturile lui F.
Kanitz47 sau E. Picot, ii infatisa pe aromani mai degraba ca pe un obiect de curiozitate
etnografica decat ca pe un factor politic, in orice caz de minim interes.
Existau totusi acum harti etnografice pe care autorii Incercasera s figureze
macar regiunile locuite masiv de aromani. Harta germanului W. Milner, din 1842, se
conformeazd evident tezelor lui J. Ph. Fallmerayer si indica drept zona de raspandire a
tintarilor valea superioara a Vardarului49. Francezul G. Lejean arata, in 1861, ca locuite
42 Burada, p. 45.

43 Cordescu, p. 136-138. Potrivit lui Burada, p. 55, aceastA scoala a fost infiintatli abia in 1877.
44 Cf. Cordescu, p. 124; PHISTAS, p. 72-78.
45 Vezi mai jos, p. 50.
46 Cordescu, p. 25. KIRJAZOVSKI, p. 82, d altA cifrA (In total 116.000 lei), dar datele de care
dispune nu provin din surse din cadrul Ministerului din Bucuresti.
47 Cf. KANITZ.
48 Cf. PICOT. Acesta fusese din 1866 pang in 1868 secretar al domnitorului Carol. Cu putin inainte
de aparitia articolului sau, I.C. Negruzzi fAcuse sA-i parvinA, la rugAmintea lui T. Maiorescu, articolele publicate
de Margarit in Convorbiri Literate ", cf. Toroutiu-Cardas, vol. 1, p. 1 si 39.
E drept cl Picot a criticat o alta
lucrare, a lui LENORMANT.
49 Cf. WILKINSON. p. 21.

46

www.dacoromanica.ro

de aromani, regiunea Pindului si cateva mici enclave50.


Austriacul Karl Sax, consul la Plovdiv vreme de multi ani, indica, in 1878, ceva
mai multe enclave mici decat Lejean51.
Nici rapoartele adresate Vienei de cAtre consulii austrieci din Macedonia si Epir,

*trate, e drept, nu in totalitate pentru acesti ani, nu atribuie existentei aromanilor o


important speciall nici sub raport etnografic, nici politic, astfel incat in Ballhausplatz
provizia de stiri referitoare la acestia era foarte modestA52.
Nu se stia pans acum faptul ca si c'-)nsulul trap, ez de la Yanya, Crampon, a
intervenit in favoarea cauzei aromanilor. in I.:165, el Lilt uza in localitatile aromanesti
exemplare ale Apelului tipArit la Bucuresti in 186353, iar In 1866, Incerca, dupA cum

pretinde, sA IntareascA influenta francezA asupra numerosilor vlahi din muntii


Pindului "M. La originea actiunilor sale se afla, probabil, nu un ordin corespunzator pe
care I-ar fi primit de la sefii sAi, ci o simpatie personalA, asa cum s-a intamplat si in cazul

lui Oculi, protectorul lui Margarit, cAci francezii au dovedit cel mai adesea prin
comportamentul for in chestiunea macedoneana cat de adanci erau rAdAcinile pe care le
prinsese la ei filoelenismul55. AceastA din urma constatare nu este InsA valabilA in ce-1
priveste pe priorul lazarist francez Faveyrial, ale cArui legAturi cu grecii nu erau nicidecum
pAtrunse de asemenea sentimente56.
50 Op. cit., p. 44.
51 Op. cit., p. 80.
52 Consul ul general austriac pentru Epir si Tesalia, G. Chiari, raporta, de pildA, in anul 1872 di
aromanii din Pind sunt un popor nesupus si rllzboinic care au fumizat intotdeauna un insemnat contingent de
mai
bande de talhari si de rAzvrAtiti" (Chiari cAtre Andrassy, Ianina, 3.06.1872: PA XXXVIII Konsulate
Kt. 197 n. fol.). Costume aromfinesti au fost infAtisate Ia Expozitia mondial/I de Ia
departe PA XXXVIII

Viena, din 1873 (cf. PICOT, p. 34 si circulara Comisiei centrale turcesti pentru Expozitia mondialA cAtre
consulate in Ka Monastir, Fasz, 48, 1872). In anii 1877 si 1878, interesul Vienei pentru etnografia Peninsulei
Balcanice a sporit, desigur. Andrissy a cerut, in 1878, de la ambasadorul la Atena, contele Dubsky, date sigure"
despre populatia greceascli si bulgarl (Andrissy catre Dubsky, telegraml cifratA, Viena, 8.3.1878: H.H.St.A.,
Kt. 34, Depeches fol. 24). Dar Dubsky nu a putut sA-i trimitA
PA XVI Griechenland mai departe PA XVI
decat statistica alcAtuitA de EtiXXoyos TIIV kXXhviKCiv ypainiciTtdv, care se intemeiazA pe rapoarte consulare
grecesti, date fumizate de InvAtAtori greci si pe o statistics turceascA. Au fost trecuti intre greci si un numAr
de albanezi, valahi, cutovlahi vorbitori de greacA" (Dubsky cAtre Andrassy, Atena, 163.1878: /oc. cit., Rapports,
fol. 229-244, citat fol. 238 v.). $i din Constantinopol a fost trimisA la Viena, in aprilie 1878, harta etnograficA,

de conceptie mai curand grecofill, a lui Synvet; despre aromani se poate citi aici, p. VII, cl s-au identificat
astazi cu grecii; se poate spune despre cei mai multi dintre ei cif sunt, in acest sens, mai regalisti decAt regale

insusi" (Zichy cAtre Andrassy, Constantinopol, 12.4.1878, Nr. 29 B: PA XII Kt. 127, fol. 343-377). Scurtit
vreme dupA aceasta, Zichy trimitea o statistics anonimA de vAditA provenientA bulgarA (Ethnographic du
Vilayet de Monastir, 64 p.; alAturi: Ethnographic du Vilayet d'Andrinople, XXVI p.), in care, pentru Manashr,
sunt inregistrate 15.843 'lulus (persoane impozabile) arominesti (anexa Ia raportul Nr. 54 C, Constantinopol,
26.6.1878; /oc. cit., Kt. 128, fol. 370-442).
53 Oculi cAtre intemuntiu, Monastir, 13.12.1865. CiornA in Ka Monastir, Fasz. 45, 1865, Nr. 196/41.
Oculi raporteaza el anuala cAlAtorie a lui Crampon prin Albania, Epir si Rumelia a fost privitA cu suspiciune
de autoritAtile turcesti.
54 Chiari cAtre Mensdorff-Pouilly, Ianina, 29.1.1866: PA XXXVIII, Kt. 169, Ianina 1866.
55 Cf. Paillares, p. 447.
56 Cf. Nenitescu, p. 251 urm.

47

www.dacoromanica.ro

In Grecia insasi, miscarea nationala aromaneasca nu pare s fi starnit, la


Inceput, neliniste57, iar in anul 1867 relatiile dintre Atena si Bucuresti erau atat de bune58,

incat nu numai el se zvonea despre o iminenta alianta Intre Grecia si Romania59, dar
fusese chiar redactat textul unui tratat intre Grecia, Serbia, Romania si Muntenegru68.
Pe de alta parte, in 1869, cand un alt tratat de alianta, indreptat Impotriva Turciei,

a fost respins de Romania61 si cand infiintarea exarhatului bulgar era iminenta62, s-a
Inregistrat un evident regres at influentei grecesti in Turcia europeana63. La mentinerea
in continuare a acestei influence era interesat in chip direct si In primul rand insusi clerul
grecesc din Turcia
am vazut cum a reactionat acesta la incercarile, pentru moment
Inca necoordonate, ale aromanilor de a intemeia scoli proprii. Reactia clerului grecesc a

fost determinate, Intr-o masura ce nu trebuie subapreciata, si de resentimentele


antiromanesti ale patriarhiilor lovite de secularizarea bunurilor manastiresti din
Romania64; Patriarhia ecumenica afirma, in polemica declansata de secularizare, ca ea ar
fi finantat din veniturile produse de aceste bunuri Intreaga viata culturala din Peninsula

Balcanica, in vreme ce fondul creat de Kogalniceanu urma s susting numai cultura


romaneasca in aceasta zona65. I s-a atribuit ministrului roman si o declaratie menita sa
evidentieze importanta politica a aromanilor pentru Romania: DacA n-ar fi existat o
57 Nu este lipsit de interes, in aceastA ordine de idei, sA amintim ca, in anul 1853, un ofiter grec,
pe nume Tsamis Karatassos, descendent al unei influente familii de probabilA origin aromana, a luat legatura
cu ambasadorul austriac, baronul Eder, cu scopul de a castiga sprijinul Vienei pentru o rascoalA a populatiei
crestine din Macedonia, de el pl.nuitA, dupA ce, mai inainte, ceruse zadarnic de la regele Otto suma de 120 000
drahme pentru finantarea acestui proiect. Karatassos explica ambasadorului cA mai ales in provincia sa,
Macedonia, s-ar gAsi elemente prietenoase fatil de Austria, Intrucat multi negustori originari de acolo s-ar fi
asezat in Austria si ar fi legati de Imperiu in multe feluri. Apoi... cA populatia din Macedonia nu ar voi altceva
decAt sit-si elibereze tara inlaturand stApanirea turceascA; ei nu ar don sA devina nisi, greci nici atAt, cAci,
de fapt, ei nici nu sunt greci, numai cA, de nu vor gAsi sprijin din partea unei Puteri animate de sentimente
prietenesti fatA de ei, once Incercare de a-i alunga pe turci s-ar sfarsi in cele din urma cu un esec si ar aduce multA
nenorocire peste tarA". Eder a trebuit sA -i reteze sperantele (Eder cAtre Buol, Atena, 16.12.1853, Nr. 49 A: PA
XVI, Kt. 19, fol. 505-508). Karatassos s-a lasat ispitit si de gandul de a calatori la Viena (Eder catre Buol,
Atena, 23.12.1853, Nr. 50 C, /oc. cit., fol. 517-520). In iulie 1860, el a fost arestat, in octombrie repus in libertate,
pentru a se duce in Italia, unde, in cele din urma, a organizat o colectA in vederea achizitionarii unei sAbii ce urma
sA-i fie ()feria, ca omagiu, lui Garibaldi (Haymerle cAtre Rechberg, Atena, 28.7.1860, Nr. 26; 6.10.1860, Nr. 35;
3.11.1860, Nr. 37: loc. cit., Kt. 21, fol. 208-213, 276-279, 292-295 si Atena, 26.1.1861, Nr. 4: loc. cit., Kt.

22, fol. 32-35.


58 Cf. VELICHI, Relations 1866-1879, passim.
59 Testa cAtre Beust, Atena, 2.2.1867, Nr. 5 B: PA XVI, Kt. 26, fol. 69-73.
60 Publicate de VELICHI, Relations 1866-1879, p. 537-538.
61 Op. cit.

62 Vezi in aceasta privinta PUNDEFF.


63 Marea majoritate a crestinilor din Turcia nu au nicidecum aspiratia de a fi inglobati in Regatul
grec si de a-si versa sangele pentru a-si schimba stApanul [...] catA vreme scolile grecesti sunt nevoite sa-si
inchidA, una dupA alta, porti le din lipsa de mijloace. Pretutindeni influenta greacA este respinsA de actiunea
slava" (Eder cAtre Beust, Atena, 20.11.1869, Nr.46: PA XVI, Kt. 28, 1869, fol. 360-363).
64 GIURESCU, p. 209-224.
65 Cf. Papacostea, Documente, p. 81.

48

www.dacoromanica.ro

cauzA romaneascA In Balcani, ar fi trebuit sA fie inventatr66. Grecii i-au mai atribuit lui
KogAlniceanu o declaratie:
Fiecare popor are nevoie sA-si Ina Ite gandurile si aspiratiile nationale cAtre un
ideal. DacA am fi lasat deoparte agitatia macedoneanA, compatriotii nostri s-ar fi pasionat
pentru agitatia din Transilvania. Dar relatiile noastre cu Austro-Ungaria ar fi, din aceastA
pricing, tulburate, lucru pe care trebuie, In imprejurarile actuate, sA-1 evitAm cu orice
pret. WA de ce este necesar sl IndreptAm, pentru moment, atentia compatriotilor nostri
asupra Macedoniei "67.
Nu a fost indicat nici un martor care sd confirme aceastA declaratie (fAcutA
Intr-o anumitA Imprejurare neoficiala"), iar la o cercetare mai atenta, ea apare, cel putin
In aceastA forma, de-a dreptul neverosimila, cAci problema national5 a romanilor din

Transilvania a fAcut farg IndoialA nu mai putinA, ci mai multA valvA decat toate
comitetele aromanesti din Bucuresti la un loc, oricat de aprins ar fi fost temperamentul
meridional at aromanilor in comparatie cu cel, mai potolit, at ardelenilor.
Relatiile dintre Bucuresti st PoartA nu erau Inca atat de bune incat sl se poatA
castiga mutt pe cale diplomatia Cele mai bune argumente au prea putin efect asupra
turcilor atunci cand ei nu simt, dincolo de aceste argumente, existenta unui guvern hotArat
sA le tins piept si sl le rAspundA Mului cu rau", raporta Bucurestiului, in anul 1867,
reprezentantul Romaniei la Constantinopol, A. G. Golescu68. Aromanii din Romania nu
erau nici chiar ei Insisi atat de siguri de succesul cauzei for pe cat lAsa sA se presupuna
limbajul manifestelor: istoricul I. Caragiani isi exprima ironic dorinta de a deveni principe
al Macedoniei, iar poetul Gr. H. Grandea se oferea sA-i fie ministru69. Cu toate acestea,

ei nu au renuntat la incercarile de a promova cauza compatriotilor for si i-au fAcut


necesara publicitate. Grandea tinea conferinte la Bucuresti" si a intemeiat, in 1868,
revista literar-stiintificA ,,Al bina Pindului"71.

3. EVENIMENTELE ANULUI 1878

RAzboiul ruso-turc a dat o grea loviturA scolilor romanesti din Turcia, cAci
Patriarhia a folosit de IndatA prilejul oferit de acest conflict pentru a convinge Poarta,
deosebit de alergicA acum la orice fel de agitatori, ca InvatAtorii romani ar fi in solda
rusilor. Toate scolile existente au fost inchise pe loc si multi InvAtAtori arestati72.
Cei rAmasi In libertate Incercau, prin toate mijloacele, s convingA guvernul de
caracterul inofensiv at activitAtii tor. Ei isi puneau totodatA sperantele in Congresul de
la Berlin, dar memoriul adresat reprezentantilor la Constantinopol ai Puterilor participante
66 Declaratia dateazA din 1864, cf. Nacio, p. 9.
67 Nicolddes Cl., p. 175.
68 Cf. lorga, Correspondance, Nr. 62, p. 24 urn.
69 Grandea cittre Caragiani, Bucuresti, august 1865, In: Cornea-Piru, vol. 1, p. 170 urm.
70 Op. cit., p. 172.
71 Cf. Hangiu, vol. 1, p. 297 urm.
72 Bratter, p. 61.

49

www.dacoromanica.ro

la congres nu a avut nici cel mai mic rezultat73.

Pans la urma, tot turcii au fost singurii gata s priveasca cu intelegere


argumentele aromanilor, potrivit carora interesele for nationale, departe de a fi Indreptate
Impotriva Turciei, coincideau cu interesele politice ale Imperiului. tnclinarea Turciei de
a folosi in beneficiu propriu adversitatile dintre nationalitatile din cuprinsul ei, pe de o
parte, revoltele grecesti din zona Olimpului si a Macedoniei de apus, care provocasera,
in primele luni ale anului, multe griji guvernului74, pe de alta, au contribuit la emiterea
decretului din 12 septembrie 1878, prin care marele vizir Savfet-Pasa ordona autoritatilor

din recent reorganizatele vilaiete Selanik, Manastir si Yanya sa acorde protectie


aromanilor, recunoscind astfel, pentru prima data, existenta for ca grup etnic75.
Aceasta nu insemna, fireste, ca de acum inainte autoritatile turcesti nu aveau
sa mai puns nici un fel de piedici miscarii aromanesti. Asa cum vom vedea, asa ceva

s-a mai Intamplat nu o singura data, caci sefii fiecarui vilaiet nu dadeau Intotdeauna
ascultare intocmai dispozitiilor venite de la Constantinopol si stiau sa foloseasca in
interes propriu tensiunile existence intre demnitarii din capitals.
Pentru moment MA acest decret a Insemnat un mare pas inainte. Chiar in acelasi
an a fost redeschisa ;.coala romaneasca din Numphaion. Au mai fost intemeiate not scoli:

la Perlepe, unde, alaturi de bulgari, turci si albanezi, traia si un grup de populatie


aromaneasca, divizat in doua fractiuni, George Magiari a pus la dispozitie un local de
scoala si a preluat asupra sa Intretinerea acesteia pentru urmatorii Base ani76.

Si in Manastir aveau sa dea acum roade initiativele de odinioara ale lui


73 Memoriul nu se gaseste nici in rapoartele de la Constantinopol, nici intre petitiile adresate
Congresului, care au fost adunate in H.H.St.A., PA III Preussen, Kt. 115. Suntem insa informati asupra tendintelor

sale generale: se cere In primul rand Puterilor Inrudite prin origin, de ginte neolatina, Franta si Italia,
in al doilea rand tuturor guvernelcr reprezentate la Congres, a se tins seams de macedoromani atunci cand se
va decide noua organizare a lumii si ca acestia sA fie aparati de absorbirea nationalitAtii for de catre elementul

grecesc si slay" (Mont long cAtre Haymerle, Salonic, 1.6.1880, Nr. 70: PA XXXVIII, Kt. 235). De altfel, nu
era pentru prima data ca Italia se implica in cauza aromanilor. Cu un an mai inainte, secretarul de legatie roman

de la Roma, Obedenaru, avusese un schimb de pareri cu omul politic italian L.A. Melegari, caruia ii propusese,

dupa ce-i analizase situatia aromanilor, sa faca din Epir un mic scat rival cu Grecia si pus in dependents de
Italia" (Raportul lui Obedenaru, Roma, 10/22.9.1877, in: Iorga, Correspondance, Nr. 527, p. 236 urm.).

74 Vezi in aceasta privinta documentele editate de Kophos.

75 Sublima Poarta a fost informaa ca romanii doreau sa se instruiasca in propria for limbs si sa
Infiinteze scoli, dar clerul grec, orbit de ideile sale de intransigents, incite autoritatile locale sa faca greutati

institutorilor romani si chiar sa-i persecute. Avand In vedere cA, in Imperiu, nimeni nu are dreptul sa se

impotriveasca liberului exercitiu al instruirii scolare si al cultului, veti binevoi sa-i invitati pe functionarii

civili aflati sub ordinele voastre sa se abtina de la once fel de presiune asupra locuitorilor si sa nu se
impotriveasca faro temei exercitarii cultului si instruirii. Dimpotriva, veti acorda ajutor si ocrotire institutorilor
romani, on de cate on vor avea nevoie", cf. Bratter, p. 63; Documente diplomatice 1905, p. XV. Berlescu, p. 41,

afirma ca M. Kogalniceanu a fost acela care a izbutit sa Nina de la Savfet-Pala acest decret, dar, in
documentele care s-au pAstrat de la omul politic roman, nu exists nici un indiciu in acest sens, cf. Kogalniceanu,

Documente. Dupa TOVARU, p. 27, mai curand Ion Bratianu nu este strAin de emiterea decretului.
76 Cordescu, p. 142.

50

www.dacoromanica.ro

D. Atanasescu. Ca director al noii scoli a fost numit N. Popilian7. Pentru Margarita fost
creat postul de inspector general al scolilor romanesti din Peninsula Balcanice8.
Aceasta evolutie a starnit neliniste in randurile grecilor, carora nici Congresul
de la Berlin nu le daduse satisfactia asteptata si care se temeau cd extinderea teritoriala
a statului for catre nord, la care nazuiau, avea s fie impiedicata de progresele miscarii
nationale aromanesti in zona. Consulul grec de la Selanik, Batikiotes, preciza intr-un
raport adresat sefului sau, Theodoros Deligiannes, un adept al marii idei" grecesti, tactica

pe care trebuia s o urmeze reprezentantii partidei grecesti

diplomatia, clerul si

invatatorii:

... trebuie sa fim atenti si sa sprijinim introducerea si raspandirea limbii

grecesti in targurile si in randurile pastorilor transhumanti aromani. Dar, inainte de toate,


trebuie depusa toata energia pentru ca atat comitetele din Romania, cat si oamenii politici

romani sa fie convinsi ca in Macedonia nu exists nici un roman in sensul strict al


cuvantului si ca incorporarea elinovlahilor din Macedonia in statul roman nu este numai
fizic imposibila, ci si irealizabila, deoarece acesti elinovlahi sunt legati in chip inseparabil
de elenismul pe care ei ii reprezinta in Macedonia, unde se apara cu indarjire impotriva

atacurilor bulgare, ca, in consecinta... orice stradanie romaneasca indreptata impotriva


elenismului nu este de folos decat bulgarilor si nimanui altcuiva. In legatura cu aceasta,
este semnificativ faptul ea apostolii romanismului nu gasesc ca ar fi sub demnitatea for s
faca cauza comung cu bulgarii si sa combata elenismul"79.
Yn sprijinul celei din urma afirmatii nu este adusa nici un fel de dovada. Nici
nota nu ne sunt cunoscute asemenea dovezi, caci trecerile izolate ale unor aromani la
exarhat nu pot fi calificate astfel. Eforturile depuse de greci, pe de o parte, pentru a-si
dezvolta un sistem de propaganda in mediul aromanesc, pe de alta parte, pentru a-i
convinge pe oamenii politici din Bucuresti de lucruri care, departe de a fi evidente, erau
mai curand interpretari decat realitati, aceste eforturi n-au avut mai mult succes decat
stradaniile consacrate de apostolii romanismului cauzei incurajarii si cultivdrii constiintei
nationale la aromani.

77 Op. cit., p. 46 unn.


78TOVARU, p. 28.

79 Salonic, 24,10/5.11.1878, in: Kophos, Nr. 84, p. 166-167.

51

www.dacoromanica.ro

IV. POLITICA BISERICEASCA $1 SCOLARA


ROMANEASCA IN TURCIA DE LA 1879 LA 1898

Faza urmAtoare din evolutia chestiunii aromanesti a fost, mai mult decal oricare
alta, marcatA de personalitatea unui singur protagonist, anume a lui Apostol Margarit,
devenit, la apogeul carierei sale, autocratul cu puteri nelimitate In toate chestiunile de
interes national ale aromanilor. Sub conducerea sa, aromanii, insufietiti de sentimente
nationale, nu mai luptau acum doar pentru extinderea retelei de scoli proprii, ci si pentru
autonomie bisericeascA; ei Isi dadeau totodatA seama in mAsura sporitA de toate
implicatiile situatiei politice din Balcani si Europa pentru ei si erau constienti de propria
for importantA pentru relatiile interstatale dintre Turcia, Romania si Grecia.

Margarit a lAsat in seama corpului didactic al scolilor romanesti sarcina


continuArii micului razboi Impotriva partidei grecesti in localitAtile aromanesti, asadar
propaganda propriu-zisA, in vreme ce el Insusi, Insotit de statul sAu major (din care fAceau

parte fiul si ginerele sAu) si-a deplasat centrul de greutate al activitAtii pe terenul
diplomatic, la Constantinopol, ca si pe mai alunecosul teren al politicii interne romanesti,
la Bucuresti, unde politicienii au Inteles repede ca problema aromaneascA putea sa devinA
o arms eficace in luptele de partidl.
Vom examina mai Intai, in cele ce urmeazA, efectele hotArarilor adoptate de
Congresul de la Berlin asupra evolutiei chestiunii aromanesti, pentru a ne ocupa apoi de
principalul aspect al acesteia in faza studiatA aici, adicA de eforturile depuse de aromani
pentru obtinerea autonomiei bisericesti. In sfarsit, vom urmari dezvoltarea in continuare
a retelei scolare si dificultAtile pe care aceasta le-a intampinat.

1. CONSECINTELE CONGRESULUI DE LA BERLIN

DatoritA participArii sale cu succes la rAzboiul ruso-turc din Peninsula BalcanicA,


Romania se bucura acum de consideratie si de independenta dobanditA cu unele sacrificii.
1 PINETTA, p. 18 urn.

53

www.dacoromanica.ro

Hotararile Congresului de la Berlin nu-i dadusera depling satisfactie, dar constiinta ei


nationals fusese totysi intarita, astfel incat ea putea acum sd se ocupe, in mai mare
masura, de soarta congenerilor de la sud de Dunare. Desigur, numai examinarea lipsita
de idei preconcepute a documentelor pans acum inaccesibile din arhiva Ministerului de

Externe de la Bucuresti ne va permite sd cunoastem mobilurile reale ale angajarii


politicienilor din Bucuresti in desfAsurarile din Macedonia, pe care sentimentul for
national o explica numai in parte.
Inainte de toate, in anul 1879 i s-a dat Comitetului Macedo-Roman de panA atunci

o noun organizare, mai reprezentativd, in forma unei Societati de Cultura


Macedorotnana, ale carei Statute2 fusesera redactate din 1878 tot prin grija lui Margarit.
Adunarea de constituire a avut loc la 23 septembrie, sub presedintia mitropolitului roman
Calinic sj 1-a desemnat drept secretar pe V. A. Urechia. La 30 septembrie au fost adoptate

definitiv Statute le si a fost ales un prezidiu format din 35 de membri (printre care
Mitropolitul, printii Dimitrie si Ion Ghica, trimisul roman la Constantinopol, D. Bratianu,
politicienii C. A. Rosetti, I. Campineanu, Gh. Chitu, N. lonescu, Chr. Tell, M. Ghermani3,
Dr. Kalinderu, D. A. Sturdza, T. Maiorescu, scriitorii Vasile Alecsandri si I. Caragiani, ca

si mai multi aromani instariti). S-a hotarat s fie pose in primal plan al atentiel
urmatoarele cinci objective: 1. Recunoasterea SocietAtii ca persoana juridica.
2. Intemeierea unei episcopii aromanesti in legatura cu biserica autocefala a Romaniei.
3. infiintarea unui internat pentru bursieri din Turcia. 4. Obtinerea unei subventii din
partea Ministerului de Interne pentru publicatiile Societatii. 5. Sprijin din partea Bisericii
pentru propaganda si atragerea de noi membri4.
Fapt semnificativ, ambasada austriaca din Constantinopol a aflat foarte repede
de aceastd actiune si anume prin Patriarhia ecumenica, potri v it careia, insA, nu trebuia
sa se vada in aceasta agitatie nici un pericol serios", chiar daca puteau tots sd decurga

dintr-insa anumite probleme noi, intrucat macedovlahii au fost pans acum cei mai
credinciosi adepti si apAratori ai Bisericii grecesti sj ai nAzuintelor grecesti in
genere"(!)5.
Dimitrie Bratianu, fratele primului-ministru, a publicat in ziare un apel la donatii

si a dezvoltat un plan minutios de finantare a propagandei cu sume provenind atat din


bugetul statului, cat si din contributiile judetelor si comunelor; el insusi a oferit in acest
scop 1 000 lei6.
Trimisul Austro-Ungariei la Bucuresti, contele Hoyos, a purtat convorbiri asupra
noii evolutii si cu colegul sau turc, Siileyman Sabit Bey, care socotea Societatea de cultura
drept un paravan pentru activitati politice, astfel Meat Hoyos insusi a trebuit sa se intrebe

daca nu cumva raspandirea unor asemenea idei nu avea sa afecteze sfera de interese a
2 a. Leonte-Missail-Puppa, p. 71-73.
3 Acest bancher gi, mai tarziu, mini stru de Finante al Romartiei (cf. Dumba Constantin, p. 60), era,
ce-i drept, descendentul unei familii aromanesti, a luat InsA partea grecilor in disputa aparutA intre greci si
roman din pricina moltenirii bogatului aromin Musicu, in 1:::, cf. Gherasi, passim. Cu toate acestea, el a rarnas
In prezidiul SocietAtii de CulturA Macedoromane.
4 Vezi TOPA, passim; TOVARU, p. 29-31.
5 Kosjek cAtre Haymerle, Constantinopol, 4.11.1879, Nr. 96 D: PA XII, Kt. 135, fol. 251-252.
6 Hoyos eltre Haymerle, Bucuresti, 22.11.1879, Nr. 233: PA XVIII, Kt. 13, fol. 324 -327.

54

www.dacoromanica.ro

Austro-Ungariei "7.
Dar si conservatorii romani erau mai curand sceptici si socoteau intreprinderea
drept o reverie, ba incA una costisitoare"8. Ministrul de Exteme, Vasile Boerescu, declara
ca el nu va tolera o alts politica, paraleld cu aceea a guvemului "9, dar a trebuit sa cedeze
totusi la stAruintele colegilor sail de partid foarte curand, indatd ce Camera, Ia 14 aprilie
1880, a aprobat cu 62 voturi contra 1 legea privind recunoasterea SocietAtii ca persoand

juridical.
In martie 1880 a aparut primul numar al revistei Fratilia intru dreptate", organ
de press al SocietAtii, care va fi difuzat in Turcia. Revista, tiparitd in aromand si greaca,
a dainuit, ce-i drept, numai un an". V. A. Urechia aduna contributii de la personal itAti
ale vietii culturale din card si din strAinatate pentru un Album macedoroman", aparut

in octombrie; era un volum splendid executat, incluzand contributii de la 173 de


colaboratori (printre care Enrico Croce, T. G. Djuvara, B. P. Hasdeu, V. Hugo, J. U. Jarnik12,

E. Lime, Veronica Micle, Fr. Miklosich, Fr. Mistral, Al. Odobescu, A. D. Xenopol)13.
Bugetul scolilor romanesti din Turcia a fost ridicat, pentru anul scolar 18791880, la suma de 40 000 lei, din care InsA 3 440 lei nu au fost cheltuitilk
Yn primavara lui 1879, Boerescu I i realizase vechiul sAu plan de intemeiere a
unei reprezentante diplomatice a Romaniei la Atena, dar noul trimis, G. Esarcu, a sosit la
post abia un an mai tarziu si si-a prezentat scrisorile de acreditare Ia 4 martie15, cand
atmosfera in capitala Greciei era oarecum incinsa din pricina declansArii propagandei

romanesti. Regele George I trisusi s-a arAtat destul de nemultmmit de atitudinea


Bucurestiului in aceasta problema16, mai cu seams de la deschiderea, in 1879, a anui
consulat al Romaniei Ia Selanilc, consulat a cdrui activitate irita profund partida greceascA.
Cavalerul von Montlong raporta atunci de la Selanik:
Grecii sunt maniosi din pricina aparitiei unui agent official roman. Ei it invinuiesc

ca ar intretine stranse legaturi cu consulul general rus, ca ar Intreprinde redesteptarea


sentimentului national romanesc la cutovlahii elenizati de .,ecole, ca ar organiza in acest
scop frecvente adunari si ca ar trimite agenti in provincie. AceastA agitatie, puss la cale
ar avea drept scop sA stingd cu
in comun de partea rusa si romans socotesc grecii

desavarsire orice licarire de viata a elementului grecesc din Macedonia si sa-i


7 Hoyos catre Haymerle, Bucuresti, 2.12.1879, Nr. 241: /oc. cit., fol. 333-341.
8 Montlong cite Haymerle, Salonic, 15.6.1880: PA XXXVIII, Kt. 235.
9 Hoyos cAtre Haymerle, Bucuresti, 3.3.1880, Nr. 27 E: PA XVIII, Kt. 14, fol. 73-78.
10 Hoyos cite Haymerle, Bucuresti, 15.4.1880, Nr. 46 B: loc. cit., fol. 238-241.
11 DIAMANDI ST., p. 98.
12 Acest romanist ceh (1848-1923), care s-a ocupat in chip special de literatura folcloricA, avea un
interes foarte viu pentru aromani (cf. scrisoarea lui Ispirescu cAtre Jarnik din anul 1881 in: Ionescu-Niscov, Nr.
37 si 38).
Vezi despre acesta si unele contributii $i facsimile In NAMR 1, 1965. V. Boerescu
13 Cf. Album.
a reusit sA Impiedice colaborarea subordonatilor sal la acest Album, nu a izbutit insA sl intreprindA nimic
impotriva titlului, care i se pArea inoportun (Hoyos cAtre Haymerle, Bucuresti, 21.4.1880, Nr. 52 D: PA XVIII,
Kt. 14, fol. 255-256).
14 Cf. Cordescu, p. 25.
15 Vezi VELICHI, Relations 1879-1911, p. 511; VELICHI, tnfiintarea, p. 334.
16 Wacken cAtre Haymerle, Atena, 6.3.1880, Nr. 10 C: PA XVI, Kt. 35, fol. 51-52.

55

www.dacoromanica.ro

incredinteze pe bulgari si pe vlahi laolalta panslavismului"17.

Ziarele grecesti din Turcia, tragand clopotul de alarms, invocau prietenia


traditionala dintre aromani si greci, in vreme ce publicatiile rusofile luau partea
aromanilor18. Se pare ca a existat intr-adevar atunci un soi de unitate de actiune intre
partile bulgara si romaneasca. Mont long raporta a Rusia ar fi numit ca viceconsul la
Manastu pe un roman cu numele de Neagu, care functionase pans atunci la consulatul
rus din Bucuresti, iar consulul roman de la Selanik, De Linche, ar fi afirmat a Neagu ar
dispune de ordinul expres de a sustine cauza aromanilor19.
Comportarea consulului roman nu era, in nici un caz, de natura sa conducd la
Intarirea legaturii prietenesti cu grecii. Acestia s-au simtit deosebit de jigniti cand a fost
Mut cunoscut continutul primului sau raport catre Bucuresti. Consul ul ar fi afirmat in
acesta, intre al tele, ca In Selanik nu ar exista greci deloc20. Ziarele grecesti au pornit de
IndatA o campanie de press anti romaneasca, iar aromanii grecofili faceau declaratii de
lealitate fats de elenism21. La Selanik, Montlong era nevoit sa constate cu deplina
obiectivitate /.../ ca aceasta furtuna romaneasca intr-un pahar cu apa i-a afectat totusi
foarte rau pe greci si Patriarhul ecumenic din Constantinopol a inceput sa punA la cale o
adevarata cruciada impotriva propagandei macedoromane"22. Se pune intrebarea daca
era necesara toatd aceasta stare de neliniste, in cazul in care ar fi existat intr-adevar numai
100 000 de aromani, asa cuni sustinuse partea greaca23.
Cu toate ca intretineau bune relatii cu reprezentantii Rusiei in Turcia, romanii

s-au straduit sa castige si simpatia Austro-Ungariei. Inca din decembrie 1879,


reprezentantul roman la Constantinopol isi exprimase intentia de a intreprinde demersuri
la Viena pentru ca functionarii consulari austro-ungari sa preia protectia aromanilor din
toate zonele in care nu exista un consul roman in functie. Hoyos a fost informat despre
acest lucru, a trebuit Insa sa raporteze la Viena ca ambasada rusa de la Constantinopol este,
in primul rand, cea care cauta sa dea importanta elementului valah din Epir si Tesalia"24.
Si lui De Linche, la Selanik, ii facea placere sa-si exprime, in conversatii particulare,
prietenia pentru Austro-Ungaria25.
Pentru moment Insa aceste activitati, initiate de Bucuresti, nu s-au bucurat de
prea mult succes sau chiar dimpotriva, cel putin in privinta Incercarilor de a innoda o
legatura mai stransa cu Austro-Ungaria si a realiza o protejare mai eficace a aromanilor
insufletiti de sentimente nationale. In paralel, Margarit a pornit, din proprie initiativa,
o actiune cu consecinte asupra tratativelor greco-turcesti privitoare la granite, in curs de
17 Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 7.12.1879: PA XXXVIII, Kt. 230.
18 Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 17.12.1879: loc. cit.
19 Montlong cite Haymerle, Salonic, 18.1.1880: /oc.cit., Kt. 235.
20 Wacken cAtre Haymerle, Atena, 6.3.1880, Nr. 10 C: PA XVI, Kt. 35, fol. 51-52 si Montlong
cAtre Haymerle, Salonic, 2.2.1880: PA XXXVIII, Kt. 235.
21 Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 29.3.1880: /oc. cit.
22 Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 15.6.1880: /oc. cit.
23 Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 17.12.1879: loc. cit., Kt. 230.

24 Hoyos cAtre Haymerle, Bucureti, 28.1.1880, Nr. 12 A: PA XVIII Kt. 14, fol. 11-14 si
instructiuni cAtre Hoyos, Viena, 8.1.1880: /oc. cit., Kt. 13, Weisungen 1880, fol. 2-7.
25 Crenneville cAtre Haymerle, Salonic, 4.4.1881: PA XXXVIII, Kt. 239.

56

www.dacoromanica.ro

desfasurare la Constantinopol.
La Berlin, Grecia pretinsese o extindere teritoriala nu lipsita de importanta in
Epir si Tesalia, dar Andrassy Isi exprimase char de atunci indoiala ca aceste teritorii ar
putea fi dobandite in fapt astfel decat prin razboi. La inceput au fost purtate tratative mai
Int:1i la Prebeza, apoi la Constantinopol (august 1879

martie 1880). Dar cedarea Tesaliei


si a unor parti din Epir cave Grecia era, fireste, ultimul lucru pe care it doreau aromanii

insufletiti de sentimente nationale. Existau si motive economice care le determinau


atitudinea, caci o asemenea granita ar fi despartit satele din muntii Pind si Gramos
locuite vara de aromani, de locurile for de iernat din campiaTesaliei si din zona de coasts
a Marii Ionice
un argument pe care turcii si 1-au insusit bucuros26.
Margarit a redactat un memorandum, a strans, Impreuna cu I. Caragiani si alti
cativa invatatori din localitatile in cauza, semnaturi impotriva cedarii acestor teritoriin
si I -a prezentat, la 8 iunie 1881, reprezentantilor Puterilor la Constantionopol28. Dar acest
memoriu, at carui text nu ne este cunoscut, s-a bucurat de tot atat de putina audienta cat

si o nota de protest transmisa ceva mai tarziu, semnata de case delegati ai populatiei
aromanesti din Macedonia, Tesalia si Epir29.
Era acum prea tarziu, se cazuse de acord asupra granitei pe raurile Arachthos si
Peneios care impartea in doua regiunea din Pind locuita numai de aromani. Austria
contribuise la aceasta decizie cu grave consecinte, fail s is in considerare defel pe
aromani, deoarece ea era preocupatA Inainte de toate de incheierea cat mai grabnica a
tratativelor39. In regiunea sudica a Pindului, influenta greacA era desigur predominanta
Inca de mai Inainte; nu exista acolo nici o scoala romaneasca, iar cei care traiau in
localitatile respective erau, probabil, In general, de acord cu cedarea. Dar aceasta decizie
a insemnat o grea lovitura data miscArii nationale aromanesti, cad a fost atunci pierduta
baza teritoriala a viitoarei actiuni autonomiste (In sensul crearii unui canton autonom
aromanesc in Albania).
26 a. Margarit, Refutation, p. 30: PASSADIS, p. 93. Despre tratativele referitoare la frontiere,
vezi MARCOPOULOS, passim.
27 Dupl Stephanopoli, p. 14 urm., Memorandumul a fost redactat de ambasada noninfi. Din arhiva
lui D. A. Sturdza reiese totusi cA reprezentanta romanit la Constantinopol ar fi avut instructiunea express de
a se abtine de la once fel de activitAti care ar fi putut sA intarzie incheierea tratativelor. Margarit nu ar fi respectat
aceastl indicatie, procedAnd din proprie initiativA astfel (Insemnitri nedatate si nesemnate In: Biblioteca
Academiei Romfine (mai departe: BAR), Arhiva D. A. Sturdza, III, Ms. 1).
28 DIAMANDI ST., p. 336, 344; PINETTA, p. 10 urm.
29 A fost ficutA in ea propunerea ca mAcar kazaua Trikala, locuitA de vlahii pindeni" si unde
numerosii mohamedani din cAmpia tesalicA ar fi putut sit-si gAseascA o patrie, sA fie lAsatit Turciei. Textul
imprimat pe o coals de format in folio se &este ca anexA la: Calice cAtre Haymerle, Btlytikdere, 22.7.1881, Nr.
54 D: PA XII, Kt. 139, fol. 152-155. Pe p. 2 intAlnim observatia scrisA de mans: Vlahii pindeni sunt majoritari
numeric In anumite localitAti, dar nicidecum in Intreaga kaza Trikala consideratA Ca atare. Zwiedinek".
Observatia corespunde neindoielnic realitAtii, totusi granita ar fi putut sA fie trasatA astfel IncAt sA cuprindA
teritoriul de locuire pur aromilneascl. Un alt exemplar at Memorandumului ImpreunA cu un Mandat de
imputernicire deplinA", de asemenea tipArit si cu originalul corespunzAtor prevAzut cu circa 2 000 de semnaturi,
ca si o statisticA tipfiritA In acela.si fel (care atestA existents a 200 000 de aromani In Epirotesalia") se gAsesc

In A. St. B., Fond Casa Regall, 46/1881.


30 a. iticrarea lui WISCHALL

57

www.dacoromanica.ro

La randul lor, relatiile greco-fomane nu puteau s nu se resima de pe urma


acestei decizii; s-a ajuns la tensiuni care insd nu s-au repercutat asupra relatiilor
comerciale31.

2. PROBLEMA BISERICII AROMANESTI INTRE UNIATIE SI AUTONOMIE

Asa cum am mai amintit, Apostol Margarit stabilise, cel tarziu in anul 1870,
legdturi personale cu superiorul misionarilor lazaristilor francezi din Manastr, abatele
Jean Faveyrial. Aceasta congregatie de preoti de mir, fondata la Paris, in 1625, isi reluase,

intre 1830 si 1835, activitatea in Orient, dupa ce suferise unele incercdri provocate de
Revolutia Francezd si Infiintase acum centre misionare la Manastir si Kavala (azi
Kaballa), precum si capele la Selanik, Kiikiis (azi Kilkis), Govgolii (azi G'evg'elija) si
Yenice-Vardar (azi Giannitsa), Indreptandu-si atentia mai Int:Ai asupra bulgarilor32. Dar
cand miscarea naponald a aromanilor a capdtat consistentd, Faveyrial a inceput sd
spere ca va gdsi Inv( ei not clienti pentru ndzuintele sale; nu a avut Insd parte de succes.
Dimpotrivd, legal' be lui Margarit cu Faveyrial n-au facut decat sange rdu grecilor si
chiar printre aromanii insufletiti de sentimente nationale existau multi care nu voiau sd
audd catusi de putin de 3 unire cu Roma si care s-au ridicat impotriva lui Margarit atunci
cand acesta
intarit legaturile cu abatele.
Chiar din 1867, cand arhimandritul Averchie si Margarit se straduiau sa deschidd
o scoald romaneasca la Kerbene, agentul diplomatic al Romaniei la Constantinopol raporta
ca aromanii ar fi trecut la catolicism, dacd nu s-ar fi impotrivit mitropolitul Benedict33.
A urmat apoi un rastimp de liniste in privinta unirii aromanilor cu biserica Romei, pand

ce Margarit, in anul 1878, a inchiriat un local pentru nou intemeiata scoald primard din
Manasur in complexul de cladiri al lazaristilor. A fost transferat acolo si gimnaziul deschis
in 1880. in acelasi an au prins s circule zvonuri cu referiri concrete la pregatirea unirii
bisericesti. De la Selanik, Montlong raporta ca ar fi aflat din surse demne de crezare ca
secretarul de legatie roman din Roma, Obedenaru, de comun acord cu profesorul Caragiani
de la Universitatea din Iasi, mentionat in mai multe randuri in cele de mai sus, ar face
demersuri pe rang curia papala in privinta unirii aromanilor si a subordondrii for fats
de administratorul apostolic din Turcia, episcopul bulgar unit de Ktikiis, Nil Izvorov, fard
a avea, chipurile, vreo imputernicire in acest sens din partea guvernului de la Bucuresti.
Superiorul lazaristilor de la Selanik, viitorul episcop Bonetti, a fost rugat de Roma sd
furnizeze informatiile de rigoare, dar, potrivit asigurdrilor date de Montlong, el avea de
31 Cf. in legaturA cu acest lucru LHERITIER, p. 583; VELICHI, Relations 1879-1911, p. 511-519
gi VELICHI, Tnfiintarea, p. 325-339. Velichi nu pomeneste cu nici un cuvant cauzele tensiunilor, dar calificA
inversunatele campanii de presA din ambele tAri prin expresia libertate de presA rAu inteleasA".
32 Cf. HEIMBUCHER, vol. 2, p. 574-586; HISTOIRE UNIVERSELLE DES MISSIONS, vol. 3,
p. 46; PELERIN, passim si, mai ales, KIRIL, Prinos, cu un capitol detaliat aparte despre misiunea catolicA la
aromfini, p. 223-240.
33 Cf. Iorga, Correspondance, Nr. 56, p. 22 urm.

58

www.dacoromanica.ro

gand sa is atitudine lmpotriva unei asemenea combinatii, deoarece it considera pe Izvorov


un incapabil. Bonetti avea mai degrabA ideea s instaleze in orasul aromanesc Mecove
(care se bucura Intre altele de privilegiul de a alege un arhimandrit propriu, independent
de Patriarh) un preot investit de Roma ca $ef suprem peste toate comunitatile aromane$ti34.
Bonetti uitase InsA ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ: in Metsobon,
partida greceasca era deosebit de puternica $i tocmai acolo era de neconceput existenta
unui episcop unit.
Si din Yanya s-a raportat ca profesorul Caragiani ar fi calatorit in Pind si cA
Margarit ar fi vorbit in repetate randuri despre o posibila unire35.

Ca lice a fost in masura sa confirme raportul lui Mont long, invocandu-1 pe


trimisul apostolic, Monseniorul Vanutelli. Potrivit lui, Curia papala nu ar fi fost favorabila
propunerii de unire a aromanilor cu Roma, deoarece si ea manifesta rezerve fats de Izvorov

si dorea totodata ca actiunea sa fie initiata de o putere catolica. In consecintA,


Obedenaru avea sa primeasca numai indicatia ca respectivele comunitati sa i se adreseze
direct lui Vanutelli. Acesta i-a aratat din nou lui Calice cA la Roma se acorda totusi
oarecare importanta chestiunii $i i-a atras atentia asupra faptului ca $i Austro-Ungaria
ar trebui sa fie interesatA in incurajarea acestor nazuinte. Calice a trebuit sa-i raspunda,

in replica, ca o interventie directs nu poate fi luata in considerare, deoarece ea ar fi


interpretata defavorabil de guvernele Greciei $i Turciei36.
Raportul trimis de la Bucuresti cu privire la aceasta problems de contele Hoyos
nu era Incurajator. Boerescu dezmintise $tirea despre tratativele de la Roma, iar episcopul
catolic de Bucuresti, Monseniorul Paoli, credea ea totul nu ar fi al tceva decat un paravan
destinat sa ascundA actiunile cu scop national ale aromanilor, cad in Turcia catolicismul
nu avea, potrivit lui, nici o sansa de succes37. Dar liberalul germanofil si simpatizant al
catolicismului D. A. Sturdza, ministru de Externe din august 1882, isi mai facea iluzii in
ce prive$te simpatia aromanilor pentru catolicism $i insista asupra interesului pe care
Austro-Ungaria ar fi trebuit sa-1 manifeste fall de aceasta Imprejurare pentru ca astfel

sa-i fereasca pe aromani de slavism"38. Inaructiunile trimise in 1883 de Kalnoky la


Bucure$ti aratau (impede ca Viena nu era in nici un caz dispusa sa compromitA viitorul
pe spezele prezentului $i sa plateasca pentru sperantele de extindere a catolicismului in
acele regiuni pretul reprezentat de adversitatea foarte primejdioasa de astazi din partea
elementului Slav-ortodox"39. Cu atte cuvinte, se dorea ca interesele Romaniei $i ale
Bulgariei sa fie sprijinite numai in masura in care ele nu intrau in contradictie uncle cu
altele.
34 Montlong care Haymerle, Salonic, 28.12.1880, secret: PA XXXVIII, Kt. 235. Raportul poartA,
pe prima paginl, insemnarea: Obedenaru este un intrigant"; cf. gi KIRIL, Prinos, p. 227.
35 Berzencovich catre Haymerle, Ianina, 25.1.1881, secret: loc. cit., Kt. 238.
36 Calice cAtre Haymerle, Constantinopol, 11.1.1881, Nr. 3D: PA XII, Kt. 139, fol. 27-30; cf. si
KIRIL, Prinos, p. 227 urm.
37 Hoyos cAtre Haymerle, Bucuresti, 16.2.1881, Nr. 14 D: PA XVIII, Kt. 15, fol. 40-43.
38 Scrisoarea baronului Mayr cAtre Kalnoky, Bucuresti, 4.10.1882. Extras loc. cit., Kt. 16, Varia,
fol. 8.
39 Kalnoky cAtre Salzberg, Viena, 23.8.1883, strict confidential; loc. cit., Ki 17, Weisungen, fol.

60-61.

59

www.dacoromanica.ro

Cu toate acestea in Macedonia se raspandise zvonul ca in spatele misiunii catolice


ar sta Austro-Ungaria. Probabil cA insusi Margarit a contribuit la aceasta, din dorinta de
a-si asigura sprijinul unui reprezentant austriac, cum a mai procedat cel putin o date,
dar asemenea afirmatii nu erau tocmai potrivite pentru a-i aduce simpatia reala a consulilor

austrieci, chiar dacA ele puteau sA-i intareasca pozitia fata de clerul grecesc si
autoritatile turcesti. Asa se face ca, in pofida afirmatiilor contrare venite din partea
greaca si romans, din lectura rapoartelor consulare ale vremii reies frapant atAt tendinta
catre obiectivitate a reprezentantilor Austro-Ungariei, cat si scepticismul, daca nu chiar
ironia, cu care ei privesc miscarea nationals aromaneasca in general.
Si consulul roman la Selanik, De Linche, raporta in 1881 a in spatele actiunilor
catolice s-ar afla Austro-Ungaria41. Dar putinele si neinsemnatele succese (intotdeauna

vremelnice) inregistrate de misiunea catolica intre aromani au fost dobandite fail


colaborarea reprezentantilor Austro-Ungariei42. in 1883, aproape jumatate din numarul
locuitorilor aromani ai comunei Peribolion (arom. Perivoli) impreuna cu preotul Dimitrie
Constantinescu au recunoscut suprematia Papei, dar numai Constantinescu nu a revenit
in sanul bisericii ortodoxe43. In anul 1885 s-au inregistrat alte cazuri individuale de uniatism,
intampinate de Franca cu mare simpatie44.

in satul Malovigte din cazaua Manastir, partida nationals dobandise


preponderentA in anul 1886 si pAtrunsese in scoala comunala. and mitropolitul a aflat
acest lucru, el a nAvalit insotit de jandarmi in localul scolii, a azvarlit in strada toate

cartile si a dispus arestarea invAtAtorului. Multimea indignata s-a napustit asupra


episcopului, cAruia copiii i-au smuls barba. Au fost intreprinse apoi alte cateva arestAri. In
jurul arestatilor s-a adunat o multime de oameni care au pomit, impreunA cu ei, in convoi
spre Manasur pentru a-si exprima protestul in fata valiului. intrucat nici aceasta actiune
nu a dus la nici un rezultat, primarul, membrii consiliului comunal, epitropii si eforii scolii
au iscal it o declaratie prin care faceau cunoscut valiului si superiorului lazaristilor el
ei doresc sA recunoascA drept sef bisericesc suprem pe Papa. Mitropolitul a cedat de
indatA in problema scolii, unirea" atingandu-si astfel scopul45.

Grecii presupuneau ca la originea acestor evenimente se gaseste diplomatia

Austro-Ungariei. Nu era poate strains de aceasta presupunere imprejurarea ca si


consulatul austriac din Manastir era gAzduit in clAdirea misiunii lazariste. Reprosand, in
decembrie 1887, trimisului austriac, baronul Kosjek, sprijinul pe care Austro-Ungaria 1 -ar
fi acordat romanilor si catolicilor, ministrul grec de Externe Dragoumes spunea ,,... ea
guvemul grec lucreazA cu toate mijloacele de care di spune pentru a realiza o mai stransa
apropiere a grecilor de albanezii (tosci) care Iocuiesc in Albania de sud si Macedonia o
sarcinA care ar avea pentru viitorul Greciei aceeasi insemnatate ca efortul de a impiedica

extinderea Bulgariei pans la Marea Egee

si cA tocmai fatA de aceste stradanii

40 Vezi in aceastA privintA Peyfuss, Propaganda.


41 Cf. Djuvara, Missions, p. 53 urm.
42 Mai curand francezii s-au interesat de rilspAndirea ideii unirii biserice0 cu Roma, cf. KIRIL,
Prinos, p. 229 urm.
43 Djuvara, Missions, p. 54; Nenitescu, p. 250.
44 KIRIL, Prinos, p. 231.
45 Papacostea-Goga, p. 66-70, PAPADOPOULOS, p. 148 urm.

60

www.dacoromanica.ro

conducatorul consulatului general chezaro-craiesc de la Janina si consulul chezaro-craiesc


de la Manastir se comports ostil, Intrucat ei, in once privinta, dar in special in relatiile for
sociale, ignora cu desavarsire elementul grecesc si albanez si avantajeaza in paguba for
celelalte elemente nationale care tulbura procesul de amalgamare greco-albaneza".
Dragoumes a ramas dator cu dovezile in sprijinul afirmatiilor sale. Nu era pentru

prima data cand asemenea reprosuri ii erau adresate lui Kosjek. El nu le considera
intemeiate, subliniind, fireste, in raportul sau, cat de importanta ar fi fost pentru relatiile
comerciale dintre cele doua state inlaturarea neincrederii dintre Atena si Viena. El
presupunea ca nici Kalnoky nu va vedea In mai stransa legatura populatia greceasca
si cea albaneza si in intarirea acestor doua elemente nici un dezavantaj pentru monarhie"
si ruga s se dea instructiuni corespunzatoare consulatelor46. Era oare Kosjek atat de
naiv Incat sa creada ca. Grecia va ingadui vreodata o consolidare a elementului albanez?
Consolidati puteau sa fie aici numai grecii, pe seama albanezilor. Nu este lipsit de interes
faptul ca Dragoumes a Mut, cateva zile mai tarziu, aceleasi reprosuri consulatului rusesc
de la Selanik47. Si legaturile greco-romane erau mai curand incordate din pricina miscarii
nationale aromanesti48.
Atunci cand, in februarie 1888, Nikolaus Dumba, deputat in parlamentul vienez,
de origine aromana49, a vizitat Atena si a fost primit in audientA de regele George, acesta
a formulat din nou, in cursul convorbirii, reprosuri la adresa Austro-Ungariei50. intr-un
interviu acordat ziarului Akropolis", Dumba a pledat in favoarea apropierii dintre cele
doua tari51; el a primit si o delegatie de studenti macedoneni, carora le recomanda in
termeni moderati perseverenta In activarea sentimentului national"52.
Un deceniu mai tarziu, intr-un interviu53, Dumba a declarat ca el este mandru
de apartenenta sa etnica cutovlaha" si ca grecii sunt aceia care poarta vina neintelegerii
existente intre ei si rom'ani, deoarece nu sunt suficient de tolerantim. Dar acest politician
liberal era desigur, in primul rand, un austriac, determinat de calitatea sa de mare proprietar
funciar In Romania, pe de o parte, de legaturile sale religioase cu lumea greaca, pe de alta,
sa Incerce a se impaca bine cu ambele tabere55.
46 Kosjek clitre Kalnoky, Atena, 11.12.1887, Nr. 51 A strict confidential: PA XVI, Kt. 40, fol. 374

383.
47 Kosjek cAtre Kalnoky, Atena, 29.1.1 t.:.:, Nr. 5 B: /oc. cit., Kt. 41, fol. 48-51.
48 Kosjek cAtre Kalnoky, Atena, 13.11.1887, Nr. 46 B ;i 4.12.1887, Nr. 49 B; toc. cit., fol. 33 I

332 ;i 366-369.
49 Despre Dumba vezi KONECNY, passim.
50 Kosjek cAtre Kalnoky, Atena, 19.2.1888, Nr. 7 B confidential: PA XVI, Kt. 41, fol. 68-73.
51 Kosjek cAtre Kalnoky, Atena, 21.2.1888, Nr. 8: /oc. cit., fol. 80-87.
52 Kosjek cAtre Kilnoky, Atena, 26.2.1888, Nr. 9: toc. cit., fol. 88-91.
53 Arginteanu, Dumba.
54 De altfel, Dumba a sustinut pe studentii roman din Viena si a fost membru de onoare al societAtii

Romania JunA", cf. MOISIL, p. 55 urm. $i sotia varului sau Michael Theodor, Mathilde Dumba, niscutA
Ghermani, sustinea aceastA asociatie, cf. MOISESCU, p. 76. Nu este lipsit de interes nici faptul di Dumba
avea in biblioteca sa opera lui WEI9AND, Aromunen, cf. Dumba, Bibliothek, Nr. 167.
55 Cf. Dumba Nikolaus, p. 6-8.

61

www.dacoromanica.ro

La randul sdu, consulul general grec din Seldnik, DOkos, raporta la Atena ca
aromanii ar fi sprijiniti de colegul sdu austriac, contele Viscovich. Comentariul acestuia

pe marginea stirii a fost laconic: Evident, grecii sunt inzestrati cu o fantezie foarte
bogata"56.

Viena nu a intarziat sA-si precizeze pozitia in aceastA problems: Noi


recunoastem deplin eforturile cabinetului Trikoupis de a evita complicatiile externe si de
a favoriza consolidarea regatului prin reforme adecvate in domeniul administratiei interne,
nu putem insa sa nu constatam in acelasi timp ca agitatia care tinde sa dea extinderii
elenismului in provinciile turcesti invecinate Greciei scopuri iredentiste este statornic
sprijinita de comitetele secrete din regat ca si de Atena insasi"57.
in ce-1 priveste, Margaritincerca sa joace pe mai multe planuri. Pe de o parte, el
miza pe Austro-Ungaria al carei interes fats de albanezi si a carei protectie religioasa
asupra ghegilor catolici58 ii erau, desigur, bine cunoscute. Chiar in 1880, el it informa pe
consulul Montlong despre ideea sa privitoare la crearea unei Albanii autonome, aliate cu
aromanii in lupta impotriva Marii Idei" grecesti si impotriva bulgarilor59. Acelasi plan a

fost dat publicitatii printr-o proclamatie catre poporul albanez, redactata de el si de


abatele Faveyrial si in care grecii erau calificati drept invadatori straini, veniti din Fenicia,
iar caracterul numeric majoritar al albanezilor si al aromanilor din Albano-Macedonia"

era scos in evidenta60. CA aceste idei au gdsit ecou in Austro-Ungaria o dovedeste


proiectul, publicat in 1898, al unei Albano-Macedonii puse sub administratia AustroUngariei, in care aromanii urmau sa joace un Thsemnat rol cultural. Autorul acestui plan era

Philipp Fr. Bresnitz, redactor al publicatiei Corespondenta parlamentard"61.


Pe de alts parte, stradaniile albanezilor in directia emanciparii for nationale
au fost intampinate cu binevoitor interes si la Bucuresti. Presedintele societatii albaneze

Drita", intemeiate la Bucuresti in 1884, nu era altul deck V. A. Urechia, editorul


Albumului macedoroman" si, mai tarziu, membru proeminent al asociatiei nationaliste
Liga culturald", ale carei activitati vizau Transilvania62. intre hartiile ramase de la D.
A. Sturdza se gAsesc cloud memorii (nedatate si nesemnate) privitoare la necesitatea
autonomiei Albaniei si a unei aliante albano-aromdnesti63. Ziarul albanez Skipetari",
editat la Bucuresti, scria la 19 august 1888: Nu este oare soarta noastra shins legatd de
cea a romanilor? Nu sunt ei tovardsii nostri de suferinta?"64
Margarit miza insa si pe Franca si Italia65. Am spus mai sus cd atitudinea Frantei
56 Viscovich cAtre Kalnoky, Salonic, 20.3.1888: PA XXXVIII, Kt. 270, Salonic, 1888, fol. 37-42.
57 Instructiune cAtre Kosjek, Viena, 13.4.1888, confidential: PA XVI, Kt. 41, Weisungen, fol. 52-55.

58 Cf. SCHWANDA, passim si SCHANDERL, p. 90 urm.


Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 15.6.1880: PA XXXVIII, Kt. 235.

60 PublicatA in Berard, Turquie, p. 264-270.


61 Parlamentarische Korrespondenz", cf. Sydakoff si DJUVARA, Cent projets, p. 431-433.

62 Cf. CURTICAPEANU, p. 209-218.


63 BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 129-130.
Despre relatiile albano-roman vezi:
64 A. St. B., Fond A. Nacio (Drita), MMCMXXXIV/23.
CIACHIR-MACSUTOVICI si IANCOVICI.
65 Cf. Djuvara, Missions, p. 46, 56 urm.; cf. si KIRIL, Prinos, p. 232 urm., 236 urn.

62

www.dacoromanica.ro

In problema macedoneana era mai curand filogreaca. Aceasta nu exclude insa interesul
unor cercuri catolice pentru extinderea dreptului for de protectorat si asupra Macedoniei.

Bonetti voia chiar sa-1 numeasca pe Margarit viceconsul al Frantei la Manastr66.


Reprezentantii austrieci in Macedonia aveau si ei impresia ca, spre sfarsitul veacului,
Franta ar fi manifestat, in masura considerabila, interes fats de scolile romanesti. Era
frapant faptul ca, in cursul unuia si aceluiasi an, trei francezi (V. Berard, Lamouche si
Alfred Berl) au vizitat aceste scoli. Berl pretindea ca ar fi primit insarcinari in acest sens

din partea ministrului francez al Instructiunii67. Lectura cartii lui Berard68 nu ne


determine insa nicidecum sa-i atribuim autorului, asa cum face viceconsulul Kra169, vreo
simpatie deosebita pentru miscarea aromaneasca. Ziaristul francez lua in zeflemea cam

toate partidele, fait deosebire, cu toate ca totusi pe greci ii pretuia mai mult decat pe
ceilalti. Probabil ea viceconsulul Kral nici macar nu citi se aceasta carte in care Margarit
este numit Graeculus", grecotei70.
Dupe ce, in 1898, Margarit si-a pierdut influenta asupra scolilor romanesti, el a
fost, dupe cum raporta Kral, categoric repudiat de consulatele francez si italian71.
Pentru ca sa incheiem discutarea problemei propagandei catolice intre aromani72,
sa-1 mai citam o data pe Bolintineanu, potrivit caruia, chiar din acea vreme o schimbare
de confesiune parea cu neputinta de realizat73. Margarit Insa era de parere ca nu trebuie
lasat neincercat nici un inijloc de scoatere a aromanilor din zona de influenta a clerului
grecesc74; angajarea sa in favoarea puterilor catolice era numai una din numeroasele sale
mutari de sah si a ramas mai putin rodnica In rezultate decat eforturile sale in directia
crearii unui episcopat national ortodox pentru aromani.
Asa cum spuneam mai sus, alaturi de intemeierea de scoli romanesti, folosirea
limbii materne si in biserica era principala revendicare a miscarii nationale aromanesti.
La inceput, au f6st intreprinse incercari in vederea infaptuirii acestui deziderat in una sau
alta dintre comunele aromanesti, fare a se tinde la crearea, in acelasi Limp, a unei ierarhii

nationale proprii bisericesti. Cele dintai dintre ele ne sunt cunoscute din rapoartele
viceconsulului Oculi din Manastir: in anul 1869, circa 150 de familii aromanesti din Perlepe

se zbateau sa dobandeasca o biserica in care sa poata savarsi liturghia in propria for


66 Djuvara, Missions, p. 54.
67 Borhek catre Goluchowski, Monastir, 29.3.1897: PA XXXVIII, Kt. 389, 1897.
68 Berard, Turquie.
69 Vezi Peyfuss, Propaganda: cf. si KIRIL, Prinos, p. 234 urm.
70 Berard, Turquie, p. 250. Si Berard evoca, la p. 291 urm., pretinsaintelegere austro-aromaneasca,
it infatisa pe Faveyrial, folosind cuvintele consulului grec de la Manastir, drept agent austriac si creclea ca
Austro-Ungaria ar vrea sd Infi inteze in regiunea Manastir o Valahie, chipurile, catolica".
71 Kral catre Goluchowski, 20.9.1899: PA XXXVIII, Kt. 390, 1899, fol. 191-194.
72 Arhive italiene si franceze ascund in chip sigur materiale care ar putea sa punil intr-o lumina mai

!impede, poate chiar sa face sa apara intr-o cu totul aid lumina, pozilia acestor tari si a Vaticanului in
aceasta privinta.
73 Bolintineanu, vol. 2, p. 70.
74 Unii aromani cu sentimente nationale sustin si astazi ci trecerea in masa la catolicism, respectiv

unirea bisericeasca facuti la momentul potrivit, ar fi fost mijlocul cel mai sigur de lupta impotriva
deznationalizarii aromanilor care, astazi, nu mai poate fi stay ilia.

63

www.dacoromanica.ro

limbA, pentru a nu fi nevoiti sA se subordoneze bulgarilor. Negustorul Naum Magiari,


stabilit in Bucuresti, comunica fratelui sAu George, mai sus pomenit, din Perlepe, cA un
numAr de aromani din Bucuresti ar fi gata sA avanseze banii necesari pentru construirea
unei biserici dacA fruntasii comunei aromanesti ar accepta sl garanteze Imprumutul
printr-o declaratie scrisA. Documentul cerut a ajuns in cele din urmA la Bucuresti si purta
45 de semnAturi. A fost cumpArat un teren pentru suma de 18 000 piastri. InteresantA este
insa acum reactia autoritAtilor si a clerului: fiind vorba de o manifestare care, Mil si
fie conceputA ca una expres antibulgarA, putea totusi sA fie interpretatA ca atare, intrucat
populatia acelei regiuni era in majoritate bulgarl, fermanul necesar pentru construirea
bisericii a fost eliberat fara Intarziere, iar valiul Sabri Pasa i-aincurajat pe aromani sA-si
clAdeascA biserica. Dar bulgarii, de partea cArora se situa caimacamul, nu IngAduiau
inceperea lucrArilor, pretinzand cA terenul In cauz5 ar apartine copiilor orfani bulgari si
cA el ar fi fost vandut nelegal. Aromanii, sustinuti chiar si de mitropolitul Parthenios,
s-au adresat atunci reprezentantului la Manastir at valiului, lui Ahmed Pasa, care InsA,
mituit de bulgari cu 300 napoleoni de aur, a rezolvat conflictul in beneficiul acestora. Desi
bogatul negustor aroman Vreta a pus la dispozitie atunci, in chip gratuit, unul din terenurile

sale pentru construirea bisericii, se pare a i s-au pus in cale alte piedici si ridicarea
lAcasului nu s-a mai InfAptuit75.

in anul urmAtor, aromanii din Gopel-au IndepArtat din scoalA, asa cum am
amintit mai sus, pe InvAtAtorul grec. Ei au Incercat insa acum sA introducl si in bisericA
limba romans. Preotul grec i-a amenintat cu afurisenia, dar ei nu s-au sinchisit76. Pentru

anumite pArti ale liturghiei au fost folosite aromana sau dacoromana77, iar pang la
23 decembrie 1890 greaca a fost InlaturatA aproape cu totul din slujba religioasA.
Mitropolitul Alexandros al Ahridei si Prespei a adresat comunitAtii aromanesti o scrisoare
prin care atrAgea atentia asupra faptului ca ar fi un plcat mare sA to rogi in bisericA in

aromana. El i-a reprosat preotului Nicolae Nance abaterea de la jurAmantul prestat cu


prilejul hirotonirii sale, anume de a nu intrebuinta niciodatA aromana si i-a pretins sA-i
restituie cheile bisericii. Aromanii nu si-au fAcut InsA sange rAu din aceastA pricina, iar
un proces intentat for de mitropolit a rAmas Fara rezultatul scontat de acesta78.
Cam la fel s-au petrecut lucrurile si in alte comune. Pre-otii care se arAtau dispusi

sA IndeplineascA dorintele poporenilor for erau supusi represaliilor din partea ierarhiei
grecesti, Inchisi in mAnAstiri, ba chiar, dupA cum s-a pretins, maltratati fizic79.
In unele comune, aromanii au aderat la exarhat, macar pentru o bucatA de vreme.
Asa s-a intamplat la Ohri, unde, IncA din 1868, ei luptasera alAturi de bulgari impotriva
episcopului grec. In 1870, exarhatul le-a permis folosirea aromanei80. Au aderat la exarhat
75 Oculi cAtre Prokesch, Monastir, 23.4.1869, Z. 127/19 si 31.12.1869 Z. 385/62. Ciome in Ka
Monastir, Fasz 47, 1869.
76 Oculi cAtre Prokesch, Monastir, 2.6.1870, Z. 151/16: cioml /oc. cit., Fasz. 48, 1870.
77 Pogatscher cAtre Kalnoky, Monastir, 20.12.1890: PA XXXVM, Kt. 278, Monastir, fol. 114-123.

78 Nenitescu, p. 215 urm.


79 Vezi SAbAreanu, passim.

88 Vezi si Peyfuss, Propaganda.

64

www.dacoromanica.ro

si locuitorii aromani din Resen (arom. Areseani) si Jankovac (arom. Iancoveti). incercarile
bulgarilor de a-i castiga de partea for si pe aromanii din Gopeg si Malovigte au esuat. In
Argos Orestikon (arom. Hrupiste) a fost construitA in 1888 cea dintaI bisericd romaneascd,
recunoscuta formal, Intr-o irade din 1889, drept ulah kilise81. Aromana a Inceput sa fie
folositd in biserica si in Peribolion. In comunele Malov. igte, Abdella, Kato-Bermion si
Kleisoura, anumite Orli din slujba religioasa (epistola, rugaciunea de obste) erau rostite,
in anul 1890, in aromand82. Toate acestea au fost Infaptuite in pofida opozitiei ierarhiei
grecesti, care, in 1879, primise de la Patriarhia ecumenicA indicatia express de a colabora
cu autoritAtile in vederea combaterii propagandei romanesti83. Istoria parohiei aromanesti
din Voskopoje merits sa ne retina atentia, intrucat ea oferA un caz aparte: aici, comuna,

cu preotul Cosma Demetrescu in frunte, se desolidarizase de Patriarhie si apelase la


protectia directd a sultanului. Desi popa Cosma a fost Inchis, in 1891, Intr -o managtire,
biserica a ramas, pans In 1896, in mainile partidei nationale84.

Trebuie insa s mai adaugam la toate acestea ca Patriarhia avusese grijd sa


nu pard prea intolerantd si Ingaduise chiar, la 16 iunie 1889, folosirea aromanei in cazul

in care aromanii isi construiesc biserici proprii. Acolo unde aromanii cu sentimente
nationale detineau majoritatea in comune, ei nu intelegeau insa si pe buns dreptate
de ce tocmai ei si nu minoritarii erau nevoiti sa -si construiasca o noun biserica85.
Era permisa si folosirea cartilor de cult romanesti, dacA ele erau aprobate de Patriarhie.
invatatorul D. Atanasescu, amintit de not mai sus, a Intocmit asadar o petitie prin care
cerea Portii sa intervind pe langa Patriarhie pentru aprobarea folosirii cartilor de cult
a caror conformitate cu ortodoxia fusese oricum verificata de Sinodul si Mitropolitul
Romaniei. Patriarhia nu si-a dat acordul, totusi demersul a avut efect, caci, la 27 iunie
1891, sultanul a emis o irade prin care le era recunoscut aromanilor dreptul de a folosi in
bisericile for nu numai propria for limbs, ci si cartile de cult romanesti, daca ele erau
aprobate de Patriarhia ecumenicA86.
0 reglementare satisfacatoare a problemei limbii nu putea fi realizata, fireste,
decat prin crearea unei ierarhii nationale. Ambasada romans din Constantinopol a intrat

in tratative directe cu Poarta. Ele se desfasurau promitator, cand, ca urmare a unei


indiscretii din partea ministrului roman al Instructiunii publice, Titu Maiorescu, chestiunea

a devenit publica si presa a reactionat Intr -un chip putin magulitor pentru Turcia.
Ministrul de Externe roman Al. Lahovari s-a vdzut atunci nevoit sa se retraga indata
din joc" si a Incercat sa Impiedice alegerea unui cetatean al Romaniei ca episcop al
aromaniloP. In mai 1891 aromanii din comunele Abdella, Samarina, Kerbene, Numphaion,
81 Lahaille catre Papiniu, Para, 31.3./12.4.1889: BAR Arhiva D. A. Sturdza, XVII (2), Varia 301;
Burada, p. 62, vorbeste de un fermi!.
82 Pogatscher cAtre ICalnolcy, Monastir, 20.12.1890: PA XXXVIII, Kt 278, Monastir, fol. 114-123.
83 Burada, p. 22 urm.

84 Cf. Cordescu, p. 100; Nenitescu, p. 219 urm.


85 LazAr, p. 239.
86 Nenitescu, p. 220.
87 Gotuchowsld cAtre Kalnoky, Bucuresti, 9.2.1891, Nr. 2 B strict confidential: PA XVIII, Kt. 25,

Rapoarte, fol. 33-36.

65

www.dacoromanica.ro

Periepe, Krugevo, Gopeg, Malovigte, Magarevo si Trnovo au adresat Portii petitii cerand
crearea unui episcopat national88.
in numeroase comune s-a ajuns chiar la ciocniri reale intre partidele nationals,
pe de o parte si grecofila, pe de alta89, iar in vilaietul Manastir, autoritatile locale s-au
lasat convinse de mitropolitul grec sa actioneze Impotriva indicatiei Constantinopolului
si sa interzica aromanilor cu sentimente nationale intrarea in biserici90.
Premisele crearii unui episcopat national existau, dar Margarit se temea de o
contraactiune ruseasca91. In 1892, delegati ai comunelor aromanesti au trimis din nou
o petitie sultanului, cerand permisiunea de a-si alege un sef religios propriu92. Trimisul
roman la Constantinopol, M. Mitilineu, nu era chiar atat de inactiv pe cat aveau sa-1 acuze

ceva mai tarziu partizanii lui Margarit93. Dar tratativele cu Poarta se desfasurau cu
dificultate, deoarece nici intre ministrii turci nu exista deplina unitate de vederi in privinta
modalitatilor de rezolvare a chestiunii. In martie 1892, se ajunsese la ideea ca problema
ar fi fost aproape rezolvata si s-ar fi decis crearea a dour episcopii cu sediile la Manastir
si Yanya, dar banuiala lui Margarit cu privire la opozitia rusilor s-a dovedit indreptatita.
In cele din urma sultanul a pretins ea episcopii aromani trebuie investiti de Patriarh. intre

timp au sosit la Constantinopol telegrame de protest fats de crearea episcopiilor


aromanesti, trimise de aromani grecofili. Cu toate acestea, Patriarhul a cedat partial si a
oferit perspectiva infiintarii unui scaun episcopal romanesc la Manastir94.
In 1894, ministrul de Externe conservator Lahovari a insistat pentru accelerarea
lucrurilor, cad iminentele alegeri din Romania faceau necesara obtinerea unui succes
cert din partea sa. Margarit respinsese pe candidatul la episcopat propus de delegatii

aromani, anume loan Gheorghiade-Murnu; acesta era c Isatorit si ar fi trebuit sa se


desparta de sotie, dar adevaratul motiv al respingerii lui en. conflictul dintre Margarit si
anumiti profesori ai gimnaziului romanesc din Manastir95. Lahovari 1-a amenintat atunci

pe Margarit cu destituirea, daca nu va gasi curand un candidat potrivit. Dupa trei


saptamani, el 1-a propus drept candidat pe mitropolitul grec de pans atunci al Ahridei si
Prespei, Anthumos, care era de origin albano-aromans si fusese numit de romani Antim96.
88 Pogatscher cAtre Kalnoky, Monastir, 31.5.1891: PA XXXVIII, Kt. 282, fol. 13-20.
89 La Kleisoura, s-a ajuns, Ia 18 ianuarie, Ia oinclierare, atunci cand vicarul Mitropolitului de Kezriye
a vrut sA -i alunge din bisericA pe cantaretii romAni. Preotul roman Nicola a fost arestat si Inchis
mAnAstire,
pang ce a fost pus in libertate in urma unui ordinal Portii. CAnd el si-a reluat Indatoririle cultice, Mitropolitul Si
adeptii di au provocat o nouA infruntare cu partida national/tin bisericA. $i in Kerbene un preot cu sentimente
nationale 5i copii romAni de scoala au fost al ungati cu forta din bisericA (ioc. cit.). La Peribolion episcopul
grec a fost doborAt la pamant sub lovituri de baston, iar notabilii satului au fost arestati (Lippert cAtre KAlnoky,
Monastir, 22.8.1891: loc. cit., fol. 35-38).
90 Loc. cit.
91 Lippert cAtre Kalnoky, Monastir, 8.9.1891: loc. cit., fol. 42-51.

92 Textul acestei petitii este publicat partial in Lazar, p. 247-250.


93 Vezi PINETTA, p. 25-28; Ionescu Eugen, p. 36.
94 Djuvara, Missions, p. 34 urm.
95 Vezi mai jos, p. 72.
96 Djuvara, Missions, p. 35; PINETTA, p. 26.
Antim se arAtase in repetate rAnduri tolerant fa(11
de aromAnii cu sentimente nationals, cf. Kral cAtre Goluchowski, Monastir, 10.12.1898: PA XXXVIII, Kt. 332.

66

www.dacoromanica.ro

Mitilineu a comis insa imprudenta de a face neintarziat public asentimentul acestuia si


de a intreba comunitatile aromanesti dacd ar fi de acord cu alegerea 1ui97. Nu erau98.
Nici guvernul conservator de la Bucuresti nu era; el nu mai era de acord cu aceasta alegere
mai ales de la izbucnirea conflictulul in jurul persoanei lui Margarit99, dar in octombrie
1895 Partidul Liberal a format la Bucuresti un guvern care-1 avea in frunte ca prim-ministru
(si ca ministru de Externe in acelasi timp) pe D. A. Sturdza. Acum se sustinea ca Partidul
Conservator este cel care poarta vina pentru intarzierea tratativelor, deoarece el ar fi insistat
necontenit pentru instalarea unui roman din Regat pe scaunul episcopal. De altfel, Sturdza
era de parere ca Bucurestiul ar putea exploata cel mai bine situatia facand pe mortur 100.
El 1-a rechemat, in februarie, de la Constantinopol pe Mitilineulth.si a trimis in locul lui
un diplomat de origin aromand, pe T. G. Djuvara. In luna mai, acesta a remis Portii un nou
memoriu in chestiunea episcopatului, in care a sustinut ca viitorul candidat sa fie supus turc.

In vara lui 1896, Sturdza a incercat sa dobandeasca pentru proiectul sat' sprijinul lui
Goluchowski, dand sa se inteleaga existenta primejdiei ruse102.
La 13 noiembrie, Djuvara putea sa comunice Ia Bucuresti ca sultanul ar fi
fagAduit sa imbunatateasca situatia aromanilorlm, iar Sturdza sa anunte, dupe scurta
sa retragere in pasivitate in aceasta privinta, ca sultanul ar fi de acord cu alegerea unui
mitropolit si a ar fi donat zece burse pentru studenti aromanil04.
Potrivit dispozitiei lui Sturdza, Djuvara remisese sefului politiei secrete turcesti
100 000 franci our si era indreptatit sa spere cA nici un fel de dificultati nu-i vor mai
stain cale. La 18 noiembrie, cu prilejul zilei de nastere a lui Djuvara, s-a facut o liturghie,
Antim apArand atunci pentru prima data in public. In seara aceleiasi zile, cei patru delegati
ai comunitAtilor aromanesti, Gh. Hagi Gogu (Karaferiya), H. Gogiaman (Amavut Belgrat),
C. Zega (Filorma) si preotul N. Cornatescu (Krugevo) au semnat un protocol prin care
alegeau drept mitropolit primat al aromanilor din Turcia pe Antim105. La 20 noiembrie,
delegatia a comunicat acest lucru marelui vizir si a solicitat necesara recunoastere oficiala
97 PINETTA, p. 26.
98 Djuvara, Missions, p. 35.

" Vezi mai jos, p. 74.


100 Aehrenthal atm Goluchowski, Bucuresti, 1.4.1896, Nr. 22 B: PA XVIII, Kt. 28, fol. 199-200;
cf. si Episcoeatul, passim.

lul PINETTA, p. 28.


102 Djuvara, Missions, p. 22 urm.

0 propunere facutA de partea sarbeascl Ia 4 iunie 1896, Ia


Bucuresti, In vederea intreprinderii de demersuri comune, Intrucat in cazul organizarii unui recensAmant at
populatiei nu exista nici pentru sarbi, nici pentru romani nilfus-tezkere, deoarece ambele popoare nu erau
recunoscute ca millet, a primit din partea lui Sturdza un ritspuns evaziv (copie dupA Memorandumul sarbesc la
BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 101; Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucuresti, 15.6.1896, Nr. 39 C: PA
XVIII, Kt. 28, fol. 446-453; Kral cAtre Goluchowski, telegramti cifratg, strict confidential Monastir, 12.1.1898:
PA XXXVIII, Kt. 389, 1898). tntr-o adres1 cAtre Djuvara, Sturdza sublinia de mai multe on ca Romania tine
foarte mult si fad din aromani un puternic factor de sustinere a Imperiului otoman" si di, din aceasta cauzA,
once colaborare cu alte state care -si propun drept tel reforme numai in favoarea anumitor parti ale Imperiului"

ar fi imposibill (Sturdza cAtre Djuvara, ciornA, strict secret, Bucuresti, 12/24.6.1896: BAR, Arhiva D. A.
Sturdza, VI, Acte 140).
103 Djuyara, Missions, p. 37.
14 Thum cAtre Goluchowski, Bucuresti, 9.12.1896, Nr. 64 E : PA XVIII, Kt. 28, fol. 694-698.
105 Djuvara, Missions, p. 36 urm.

67

www.dacoromanica.ro

a mitropolitului printr-un berat. Petitia a ajuns impreuna cu respectiva tezkere a marelui


vizir Ia Ministerul Justitiei si de acolo la Patriarhie, unde s-a impotmolit106.

La 4 decembrie 1896, Antim avea posibilitatea s savarseasca nestingherit


liturghia, asistat de doi preoti, Intr -o capela" romaneasca improvizata din Pera107. Stirea
despre acest eveniment a starnit la Bucuresti un asemenea val de entuziasm, Incat ministrul
de Exteme C. Stoicescu s-a grabit s afirme ca sultanul I-ar fi recunoscut oficial pe Antim

ca mitropolit. Ca urmare, in Camera a rasunat atunci strigatul Traiasca Sultanul"; a


fost, dupa spusele lui T. Maiorescu, una din cele mai curioase scene care s-a petrecut In
Parlamentul nostru"108.
Grecii erau mai putin entuziasmap. Patriarhul a denuntat drept ilegala instalarea

unei capele romanesti, iar In fata paraclisului" a avut loc o demonstratie de protest
greceasca. Trimisul grec Maurokordatos avertiza Poarta asupra tulburarilor care ar fi putut

s se produca daca ea ar fi decis altfel decat Patriarhul. in ianuarie, cei patru delegati
aromani au adresat un nou memoriu ministrilor si demnitarilor Palatului si au solicitat
Indeplinirea grabnica a formalitatilor birocratice in vederea recunoasterii noului mitropolit
care, Ia ra'ndu-i, a formulat el insusi o cerere in acelasi sens. Margarit 1 -a convins pe Djuvara

de bunavointa marelui vizir Halil Rifaat-Pasa, cu care el stabilise bune relatii Inca de
pe vremea cand acesta era valiu la Manashr19.
Statornic interesat in gradul cel mai inalt de chestiunea aromaneasca, regele Carol
se temea si acum, ca si mai inainte, de opozitia rusilor. El aprecia drept avantajos faptul

ca, in intervalul de timp care se scursese de Ia propunerea lui Antim, cei mai Infocati
nationalisti dintre preoti II recunoscusera ca mitropolit. intr-o convorbire cu trimisul
Aerenthal, el i-a dat sa Inteleaga ca Intarirea elementului vlah in Macedonia ar fi in
foarte mare masura in interesul Triplei Aliante "t 10, Dar ministrul turc la Bucuresti,

Kazim-Bey era in masura s dezminta comunicarile Mute de Rege In privinta


progresului tratativelor. El accentua ca Poarta n-ar putea Intreprinde nimic Impotriva
opozitiei unei Patriarhii sustinute de Rusia si de Frantal 1 1.
Tensiunile existente Intre Atena si Constantinopol din pricina Cretei au dat
lucrurilor o noun Intorsatura. La 21 aprilie 1897, Ia cinci zile dupa ce Grecia mobilizase,
sultanul a ajuns s vorbeasca despre proiectul unei not aliante balcanice, iar 14 zile mai
tarziu, Djuvara isi expunea dorinta de a vedea Incheindu-se o conventie military Intre
Turcia si Romania112. Guvernul roman a refuzat InsA s coreleze problema recunoasterii
106 PINETTA, p. 29.

107 Cu o zi Inainte avusese loc un Te Deum, iar liturghia Ins4i fusese sAvargitl, din motive de
sigurantA, cu douA ore mai devreme. Nu s-a produs nici o impotrivire in randurile proprii (E. E. Statescu:
Cestiunea Mitropoliei Romine din Macedonia. Manuscris: BAR, Arhiva D. A. Sturdza, III, Ms. 1).
108 maiorescu, p. 363.
19 Djuvara, Missions, p. 39-42.
Fiul poliglot at lui Margarit, Take, era secretar al Marelui Vizir,
care nu stApanea nici o limbA europeana (turcii cultivati pretind ce aceastA ignorantA este valabilA gi in ce
priveve limba turcA", Berard, Macedoine, p. 239).
110 Aehrenthal dare Goluchowski, Bucuresti, 17.1.1897, Nr. 4 E confidential: PA XVIII, Kt. 29.
111 Aehrenthal dare Goluchowski, Bucuresti, 31.1.1897, Nr. 5 G : loc. cit.
Aceasta vorbqte, de
altfel, in favoarea presupunerii cA Franta era interesatA cu adevArat numai de aromanii catolici.
112 Djuvara, Missions, p. 26 urm. si 43.

68

www.dacoromanica.ro

mitropolitului cu propunerea de aliantA113.


in martie 1897, D. A. Sturdza prelua din nou conducerea afacerilor de stat ale
Romaniei. Margarita fost insarcinat sa via in ajutor turcilor in Macedonia. in razboiul

greco-turc, aromanii trebuie sa fi Meld' turcilor considerabile servicii in ce priveste


asigurarea aprovizionarii trupelor si a intretinerii acestora; ei se gaseau pe calea cea mai
buns pentru a deveni o noun millet-isadikane (natiune credincioasa), calificativ acordat
ceva mai demult armenilor114. Ministrul Lucrarilor publice, tanarul Ionel I.C. Bratianu,

a discutat in mai cu trimisul Aerenthal chestiunea aromaneasca, a pus in evident/


Insemnatatea acesteia pentru politica intern/ romaneasca si a propus din nou o interventie
din partea Austro Ungariei care ar fi putut s / -i reduca la tacere pe adversarii lui Sturdza.
Aerenthal a respins categoric aceasta propunere, dar in raportul sau a avertizat asupra
primejdiei ca o acceptare din partea Vienei sa ofere prilej de frictiuni cu Rusia si a facut
propunerea de a se ajunge, in colaborare cu aceasta, la o solutie a problemei bisericilor
nationale din Turcia, pentru ca apoi sa se poata intreprinde un demers comun in vederea
aplicarii ei115. Nici Goeuchowski nu considera potrivit momentul pentru o interventie a
Austro-Ungariei, el Isi rezerva ins/ dreptul de a reveni asupra acestei chestiuni in viitor116.

Demersurile lui Djuvara la Constantinopol au ramas, de atunci Inainte, far/


urmari. Ambasadorul rus, Aleksandr Nelidov 1-a vizitat pe sultan pentru a-i spune ca legea
ortodoxa interzice instalarea a doi episcopi ortodocsi simultan in acelasi oras. Sultanul a

reinnoit fagaduiala ca va promulga beratul dorit, dar a insistat in continuare asupra


necesitatii Incheierii unui tratat de alianta117.
Sturdza a dispus s fie elaborat un Memorandum in speranta ca va dobandi
totusi sprijin din partea Vienei si a Berlinului. Aerenthal raporta:

in ciuda faptului a eforturile romanesti de pan/ astazi au dat gres, n-ar fi


corect, dupa parerea mea, sa abandonam punctul de vedere pe care 1-am sustinut not
pang astazi. Prin intemeierea de biserici si scoli romanesti, Regatul urmareste doul
Grandomania indigena socoate
teluri: unul platonic-national si unul practic-politic.
drept o sfanta datorie s intervina oriunde exist/ interese etnice romanesti, pentru a le
in ce-I priveste pe politicianul pragmatic, el se intereseaza de cutovlahi
ocroti si tutela.
doar pentru a avea posibilitatea sa-i foloseasca, daca e cazul, drept obiect de compensatie
in raporturile cu Bulgaria. Rectificarea granitei la Dun /re este, dupa cum bine se stie,
ideea fix/ a oamenilor de stat de aici. in ce ma priveste ins/, sunt de parere ca nici unul
dintre cele doua elemente hotaratoare pentru politica romaneasca in Macedonia nu este

de natura A determine Monarhia a iesi din rezerva pe care si-a impus-o pan/ acum fat/
de aceasta problem'A"118.
113 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucure0, 19.11.1897, Nr. 58 D secret: PA XVIII, Kt. 29.
Sturdza nu a avut
114 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucure0, 1.5.1897, Nr. 24 B : loc. cit.
nimic de spus ImpotrivA, cand Aehrenthal I-a avertizat asupra primejdiei risipirii in problema aromaneascA a

acelor forte care ar trebui Indreptate mai ales in directia consolidArii situatiei interne gi a unei mai bune
administratii in Dobrogea, unde sunt de apArat interese mai vitale decat In indepArtata Macedonie", /oc. cit.
115 Aehrenthal cite Goluchowski, Bucuresti, 14.5.1897, Nr. 26 A confidential: loc. cit.
116 Gotuchowski cAtre Aehrenthal, Viena, 28.5.1897: loc. cit., Kt 30, Weisungen 1897.
117 Djuvara, Missions, p. 44-48.
118 Scrisoarea lui Aehrenthal cAtre Gotuchowski, Bucurelti, 18.1.1898: PA XVIII, Kt. 30, Varia
1898, fol. 2-5.

69

www.dacoromanica.ro

El era insa ingrijorat si de cresterea fortei slavilor in Balcani si propunea


realizarea unei intelegeri intre Romania si Grecia, apreciind ca o biserica numarand, in

cel mai bun caz, 300 000 de suflete ar fi incapabila sa se smulga din incercuirea
apasatoare a slavilor", pe caul vreme un aranjament cu grecii nu ar fi fost defavorabil.

Austria n-ar trebui insa, in nici un caz, sa acorde sprijin orientarii maladive" a
sensibilitatii nationale romanesti119.
Goluchowski vroia s evite un amestec direct in chestiunile bisericesti; a dat
insa ambasadorului, baronul Ca lice, dispozitia de a interveni, la nevoie, in chip discret la
Poarta si la Patriarhie I". Dupa o conversatie cu Calice, Djuvara ramasese, ce-i drept,
cu impresia ca Austro-Ungaria nu ar voi sa is fatis partea aliatului ei, Romania, pentru
ca, astfel, sa ii determine totusi pe aromani sa accepte convertirea la catolicism sau unirea
bisericeasca. In cladirea Ambasadei romane a lost amenajata o capela in care Antim

avea posibilitatea sa oficieze nestanjenit, iar preotii sa se roage121. La Bucuresti


optimismul era destul de mare pentru ca s se elaboreze un minutios proiect de organizare

a viitoarei biserici romane c in Turcia", ba chiar sa fie fixate si diversele taxe pentru
oclajdii nu MA precautia ca elit sa fie inferioare pretului obisnuit la bulgarii exarhisti122.
Dar o data cu retragerea lui Sturdza (30 martie 1899), Antim isi pierduse ultimul
sustinator, caci Margarit fusese si el trecut, intre timp, in planul al doilea123. Tr. 1901, el

s-a desprins de miscarea romaneaga, deoarece subventia ii fusese redusa la jumatate


(15 000 franci anual) si a cerut iertare Patriarhului ecumenic124. Altele erau cane pe care
trebuia sa se ajunga la infiintarea unei mitropolii nationale pentru aromani.

3. DEZVOLTAREA INVATAMANTULUI PUBLIC SI CONFLICTELE


STARNITE DE PERSOANA LUI APOSTOL MARGARIT

Am vazut cat de mare a fost importanta problemei bisericii aromanesti in aceasta

a doua faza din istoria chestiunii de care ne ocupam. in schimb, in privinta extinderii
invatamantului public, putine sunt aspectele sale cu adevarat not care sa rezulte din
cercetarile staruitoare care i-au fost consacrate. Vom arunca pentru inceput o privire
asupra dezvoltarii invatamantului public pans in anul 1899, pentru a ne opri apoi asupra
conflictelor dintre Margarit si guvernul roman, care au condus la o restrangere a puterilor

ce-i fusesera incredintate.


119 Aehrenthal cdtre Gotuchowski, Bucureti, 3.2.1898, Nr. 4 A confidential: loc. cit., Berichte
1898, fol. 17-21.
120 Gotuchowski cAtre Aehrenthal, Viena, 12.2.1898. Ciorna, H.H.St.A., PA XVIII, Kt. 30,
Weisungen fol. 3-5.
121 Djuvara, Missions, p. 41-51.
122 Proiectul bazelor de organizare a viitoarei biserici romane din Imperiul otoman, 7/19.2.1898,
manuscris: BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 151.
123 Vezi mai jos, p.74.
124 Pallavicini citre Gotuchowski, Sinaia, 8.8.1901, Nr. 38 B : PA XVIII, Kt. 33, fol. 22-25.

70

www.dacoromanica.ro

AceastA a doua fazA din dezvoltarea InvdtAmantului public aromanesc este


marcatd in primul rand de infiintarea, incepand din anul 1880, a unor scoli medii si de
specialitate in mai multe orase.
In 1880, a fost intemeiat in Manastir un gimnaziu, gazduit de la7aristi. An de an,
el sporea cu cate o noun class, astfel incat, in 1887, era asigurat aici un ciclu de instruire
complet. Multi elevi primeau burse din partea Ministerului Instructiunii de la Bucuresti
si foarte adesea aceste burse era nevoie sd fie impArtite la cate doi elevi. Gimnaziului i se
adAuga un internat, deoarece la Manastir partida nationald era initial cam slabs si cei
mai multi elevi erau originari din satele de munte125. Planul de Invdtamant prezenta,
ce-i drept, pand la cumpana secolelor, considerabile lipsuri: chimia, fizica si gimnastica
nu erau in genere practicate, germana a fost exclusa in 1891 si chiar o discipline de
insemndtate nationals atat de mare ca istoria nu era indeajuns studiata. Pe de alta parte,
se punea mare pret pe cunoasterea limbii franceze, a celei turcesti si, fireste, a limbii
romane.
Cine parcurge lista absolventilor este frapat de numarul mare de elevi care au

dobandit mai tarziu in Romania notorietate ca scriitori sau ca oameni de stiintA:


I. Arginteanu, I. Dalametra, N. Batzaria, Pericle Papahagi, T. Nusi, Chr. Geagea, Z. Araia,
N. Zdrulla si M. Beza.
Scoala elementary de fete din Manastir, infiintata in 1879, a dobandit din 1888

pand in 1893 cate o clasa in plus, mai Malik iar apoi a fost completatd cu o sectiune
destinatd formarii itkvAtAtoarelor, transformatA, in 1899, Intr -o scoa0 profesionala
pentru fete126.

In 1887, a fost deschisA in Yanya o scoald medie romaneascd, destinata a avea


cinci clase. in anul scolar 1893-1894 erau Inscrisi acolo 75 elevi 127. in anul 1895, in
aceasta scoala a fost introdusa si limba italiand ca obiect de invdtdmant128.
Din 1894 pand in 1901 a mai existat un gimnaziu si in Arnavut Belgrat.
intre 1879 si 1898, au fost intemeiate 54 scoli elementare; in special conservatorul
T. Ionescu a avut marl merite in aceastA privinta, chiar data mdsura lui de a ddrui noilor
eievi inscrisi biciclete a fost luatd in deradere129. Date privitoare la numArul elevilor apar
numai sporadicl", iar astazi ele nu mai pot fi verificate, astfel incat se poate presupune
ca Apostol Margarit a exagerat putin cifrele referitoare la una sau alta dintre scoli.
Ar mai fi de spus ceva in legatura cu limba de predare in aceste scoli. Asa cum
am vAzut in capitolul al doilea al acestei lucrdri, incercarile doctorului G. C. Roja de a
125 MA In anul scolar 1904/05, din totalul de 218 absolventi, 32 erau originari din Abdella, 27 din
/Caraferiya, 18 din Peribolion, 15 din Samarina, 12 din Manastir, 11 din Kleisoura, 10 din Nigopole ;i cite 8 din

Krugevo, Gopeg, Ohri 1i Perlepe; vezi InsA despre acestea mai jos, p. Interesante sunt ;i meseriile alese de
absolventi: gAsim 56 studenti, 52 invAtatori, 26 oameni de afaceri, 19 profesori, 14 functionari, 11 medici
etc., cf. tabelele din Cordescu, p. 196.

126 Cordescu, p. 198-201.


127 Op. cit., p. 201-203.
128 Pisko cAtre Kalnoky, Ianina, 27.12.1895, Nr. 53: PA XXXVIII, Kt 298.
129 TOVAR1J, p. 31.
130 Cf. Peyfuss, Propaganda.

71

www.dacoromanica.ro

crea o limbl literarA comuna pentru aromani si dacoromani au qua Ideile sale in aceasta
privinta erau, poate, mull prea vagi, iar dacoromanii se vor fi opus probabil unei not

modificari artificiale a lexicului limbii lor, si asa maltratata de latinizantii Swill


Ardelene ". Nici profesorul universitar din Bucuresti George Murnu (1868-1957) nu a
izbutit, de altfel, mai tarziu, sA creeze un curent In directia incercArilor sale de a introduce
in limba literarA elemente lexicale si frazeologice aromanesti131. Pe de alts parte, ar fi
fost, evident, neproductiv efortul de a face din dialectul aroman o noun limbl literarA,
distincta de romans. Dar tocmai din aceasta cauza, succesul relativ limitat pe care I-a
Inregistrat, consideratA in ansamblu, politica scolara romaneasca in Turcia a dat prilej
de speculatii asupra presupusei insatisfactii a populatiei aromanesti de a fi instruita in
scoli exclusiv in dacoromanA si nu in aromana132. Asemenea speculatii corespund numai
in parte realitatii: predarea se facea, la inceputul ciclului scolar, in aromana, iar cartile
de citire puneau pe primul plan dialectul133, pentru ca numai apoi, treptat, sl treaca la
limba literary, folosita in continuare in paralel cu acesta. In scoala medie, predarea se
facea, desigur, in dacoromana, dar atat poetii dialectali, cat si multe reviste si antologii
aromanesti erau preocupate de mentinerea in flinty a dialectului, care, in calitate de grai
local, nu este afectat de vreo prejudecata sociall si este folosit si astazi, in familie, chiar
de oameni cultivati.

Caracterul despotic al lui Margarit si gestiunea lui financial-A' lipsitA de


transparenta au provocat o serie de conflicte, care au pricinuit imense daune miscarii
nationale aromanesti, oferind adversarilor ei cele mai puternice argumente de combatere
si franand, vreme de cativa ani, progresul InvatAmantului public aromanesc.
Primul conflict intre Margarit si unii profesori s-a produs in aprilie 1883, la
Manastir. Profesorii A. Bagavii, C. Cairetti si V. Petrescu au parasit, Impreuna cu
directorul de atunci al gimnaziului, I. Gheorghiade -Murnu si mai multi elevi, scoala si
au infiintat o scoala proprie, care insa nu a functionat multa vremelM.
131 Tocmai epopeile homerice, pe care Murnu le-a tradus magistral, aveau sl-i serveascA drept
model in acest scop, chiar dacA propriile sale creatiuni lexicale nu erau de naturA artificiali, ci orientate de
criterii estetice, cf. TANA$OCA, p. 119; si Prefata de S. Diamantescu si R. Hancu la editia Mumu, Poeme.
132 Cf. acum in urmA BITOSKI, p. 136.

133 Cf. Stoicescu-Naum-Petrescu-Birina.

134 Cordescu, p. 184; TOVARU, p. 76.


ScurtA vreme dupl aceasta, Margarit a fost arestat, cf.
KIRIL, Prinos, p. 229. Consulul general austriac la Manastir i-a refuzat protectia si Margarit a fost dus sub

escorts la Selanik (Knapitsch cAtre Kalnoky, Monastir, 26.6.1883: PA XXXVIII, Kt. 247, Monastir, fol. 1724). In acelasi raport, Knapitsch se arata cu totul pesimist in privinta sanselor de viitor ale propagandei romanesti.

Margarit a rArnas sub arest la Selanik numai o zi si a primit dupA o sAptArnanA permisiunea de a reveni la

Manastir (Montlong ate Kalnoky, Salonic, 1.5.1883: loc. cit., Kt. 248, fol. 6-8). in cele din urmA el a primit

chiar si o adeverinta din partea autoritatii judecAtoresti locale, prin care se acorda expres recunoastere
functionArii sale (Montlong cAtre ICAInoky, Salonic, 26.6.1883: /0c. cit., fol. 19-21). Margarit a Tnteles sit -si

pastreze in continuare simpatia turcilor. CA el a reusit sA o facl prin denunturi, nu Incape .indoiall. Dar
masinatiile agentilor greci, asa cum s-a dezvAluit in procesul invItAtorului Pecheem (I :.:*:), nu erauindreptate
numai Impotriva stApAnirii turcesti, ci si impotriva miscArii nationale aromanesti (Burada, p. 114 urm.). Margarit

72

www.dacoromanica.ro

In 1890-1891 s-a ajuns din nou la dispute. Elevii demonstraseraimpotriva prea


severului profesor $t. Cudela, care era sustinut de care director, transilvAneanul D.
Cosmulei si de cAtre un alt profesor, N. Maimuca, in vreme ce Margarit ii luase sub
protectia sa pe elevi si-i avea de partea sa pe toti ceilalti profesori. Cosmulei a fAcut apel
la politie pentru IndepArtarea unor elevi, dar valiul nu s-a amestecat. Margarit i-a concediat
atunci pe cei trei profesori si 1-a acuzat pe Maimuca de coniventA cu partida greceasca,

in solda areia s-ar fi aflat. De fapt, InsA, Cosmulei si alti 17 profesori adresaserA, in
noiembrie 1890, un protest Ministerului Instructiunii de la Bucuresti, in care se plangeau
de modul neglijent si incorect in care administra Margarit scolile135. Acuzatiile formulate
impotriva lui sunt aproape de necrezut, ele se inscriu totusi in domeniul posibilului, dacA
tinem seama de puterea nelimitatA de decizie in toate chestiunile scolare de care dispunea
Margarit. Asa, de pildA, el ar fi plAtit celor doi paznici din garda sa personalA salarii de stat;

carbunii destinati incdlzirii scolilor ar fi fost vanduti pe nimic, numArul manualelor


existente ar fi fost prea redus; unele InvAtAtoare din anturajul lui Margarit ar fi dat prilej
de barfeli prin felul for de viatA, iar Margarit nu ar fi intreprins nimic pentru a be curma;
un profesor de latinA, care ar fi absolvit de altfel numai cateva clase de scoalA medie, ar fi
avut obiceiul sa fumeze pips in timpul orelor si sa debiteze mAscAri din Decameron.
I-au fost acum reprosate chiar si relatiile sale cu lazaristii136.
Dupl cum raporta viceconsulul Pogatscher din Manastir, invinuirile aduse lui

Margarit nu erau In anumite privinte cu totul lipsite de temei, ele erau totusi adesea
exagerate si in chip tendentios Indreptate impotriva persoanei sale de oameni care, in mare
parte, animati de ambitii ordinare, doreau sA-i ia locul"137.

La 1 iunie 1892, a fost deschis la Manastir un consulat romanesc, avand drept


conducAtor pe Spiru Constantinescu, un partizan al conservatorilor138, ceea ce avea sa
dea panel la urma o noun intorsaturd cursului lucrurilor. Consulul a luat fAtis partea
adversarilor lui Margarit si a izbutit sa facA sa se Infiinteze, In 1894, mai multe eforii
scolare romanesti, care trebuia sa ia in propriile for maini administrarea scolilor si sa fie
rAspunzAtoare fatA de autoritAtile turcesti. Yn pofida opozitiei energice a mitropolitilor
greci, ele au fost totusi recunoscute de autoritAti si, in 1895, au inchiriat local uri proprii
si fiul salt au fost distinsi chiar fi cu decoratii pentru meritele for (Szommer ate Kalnoky, Monastir, 21.7.1888:

/oc. cit., Kt. 270, Monastir, 1888, fol. 65-68). Intrigi personale reprobabile si denunturi Ia autoritatile turcesti
sunt arme nu o data folosite de ambele parr (Pogatscher cave Kalnoky, Monastir, 3.5.1889: loc. cit., Kt. 274,

Monastir, 1889, fol. 31-32).


135 Copie dupa Memorandum in: BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 123.

136 Vezi in aceasta privinta Cosmulei, passim; Maimuca, p. 13-16; Critica, p. 4-6; Respuns,
Chiar si pretinsa sa toleranta fail de greci i-a fost reprosata; la intrebarea unui inviltator de ce
passim.
nu intreprinde nimic impotriva concurentilor greci pe loc, Margarit a raspuns, plin de orientala intelepciune:
Unde-i mai mita lumina? In incaperea in care and doug lumanari on in aceea in care arde numai una?"
(Ionescu Eugen, p. 34).
137 Pogatscher are KdInoky, Monastir, 10.1.1891: PA XXXVIII, Kt. 282, Monastir 1891, fol. 1-8.
138 Noul consul II rugase pe Mitropolit sa sfinteasca steagurile, dar acesta a lipsit de Ia ceremonie,
fara sa se fi scuzat (Borhek clue Kalnoky, Monastir, 3.9.1892: /oc. cit., Kt. 286, Monastir 1892, fol. 9-12);
cf. si Nenitescu, p. 132-136.

73

www.dacoromanica.ro

pentru gimnaziu si pentru scoala de fete din Manastir139. Aceste lucruri s-au petrecut insd

fare consimtdmantul Ministerului de la Bucuresti, care nu recunostea eforiilor decat o

functie consultativd. Cu toate acestea, in anii scolari 1895-1896 si 1896-1897, au


continuat se existe, la Manastir si Krugevo, mai multe scoli romanesti concurente. Cand
D. A. Sturdza a revenit la putere, la 4 octombrie 1895, Constantinescu a fost de Indatd
rechemat de la Manastir14.
Infruntarea s-a mutat la Bucuresti. Opozitia conservatoare a luat in seama ei grija
eforiilor si a folosit ocazia oferitA de ele pentru a lansa atacuri impotriva guvernului. S-a
vadit acum ce Al. Lahovari si Tache Ionescu actionaserd, in ultimii ani de guvernare
conservatoare, in vederea destituirii lui Margarit si ce planul for fusese zAddrnicit de
impotrivirea regelui Carol141. Doi membri ai eforiei din Manastir, anume Christovich si
Apostolescu, au venit la Bucuresti, deoarece, intre timp, situatia financiara a acesteia
devenise precard. Ei nu au fost primiti de Sturdza, ba chiar dimpotrivd, au fost amenintati
cu expulzarea pe cale politieneascd. Liberalul N. Fleva, certat cu Sturdza, a provocat o
interpelare in Camera si a sustinut ce paragraful din Constitutie referitor la expulzare

era valabil numai pentru strdini, nu insd si pentru romani, on de unde ar fi originari
acestia142. V. A. Urechia a aparat in Senat scolile eforiilor si a readus in discutie acuzatiile

impotriva lui Margarit si a partizanilor sai143. Guvernul a renuntat in cele din urma la
expulzare, dar ambii emisari au pardsit Cara, dupd ce fuseserd sfatuiti se facd acest
lucru de catre ambasadorul turc144. In martie 1896, Fleva a lansat un ultim mare atac
impotriva lui Sturdza pe chestiunea macedoneand, fiind sustinut de vechiul separatist
moldovean C. Asian, care nu s-a limitat se pund in evidentd pretinsa imoralitate a lui
Margarit, ci a afirmat chiar ce procatolicul Margarit s-ar bucura de favoarea regelui numai
pentru motivul ce acesta insusi ar avea de gand s converteasca Romania la catolicism.
Sturdza a pus in evidentd, la randul seu, meritele lui Margarit si bunele lui relatii cu
sultanul si ministrii acestuia, iar sedinta a luat sfarsit cu un vot de incredere acordat
guvernului Sturdza145.

In primdvaralui 1891, scolile eforiilor au fost nevoite se -si inchidd portile din

lipsd de bani146. Lucrurile pareau se revind pe fagasul normal, cand ministrul


Instructiunii din noul cabinet Sturdza (1897-1899), Spiru Haret, I-a deposedat pe inspector
le nelimitatele sale drepturi, mentinandu -1 insa, formal, pe post147.
139 Miscarea pentru eforii era deosebit de puternicA In Imprejurimile Manastirului, din pricina
animozitAtii fall de Margarit, deoarece acesta ocupase toate locurile de scolari cu copii din regiunea lui de
ori gine si nu punea la di spozi tie comunitAtii nationale din Manastir, acum sporite numeric, nici un loc,
TOVARU, p. 77.
140 Cordescu, p. 29-33; Ionescu Eugen, p. 37; TOVARU, p. 32 urm., 77.
141 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucuresti, 26.2.1896, Nr. 13 D confidential : PA XVIII, Kt. 28,
fol. 109-112. Cf. si Sturdza, passim.
142 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucuresti, 7.3.1896, Nr. 15 C: PA XVIII, Kt. 28, fol. 138-145.
143 Urechia, p. 16-31.
144 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucuresti, 17.3.1896, Nr. 18 B : loc. cit., fol. 165-172.
145 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucuresti, 233.1896, Nr. 20 B : PA XVIII, Kt 28, fol. 183-188.
146 Borhek cAtre Goluchowski, Monastir, 293.1897: PA XXXVIII, Kt. 389, 1897.
147 Cf. Peyfuss, Propaganda.

74

www.dacoromanica.ro

V. RECUNOA$TEREA AROMANILOR CA MILLET

1. REORGANIZAREA INVATAMANTULUI PUBLIC

Ministrul roman al instructiunii, Spiru Haret, un om energic si capabil, care


reorganizase Intregul InvatAmant public din Regat in anii 1898 si 1899, a acordat aceeasi
atentie si scolilor romanesti din Turcia, dupA ce acestea nu au mai fost administrate numai

de Margarit. Mai Mai au fost chemati sA ocupe locul acestuia doi inspectori, a caror
competenta era limitatA teritorial: Ghica-Papa pentru Epir si I. Ciuii pentru Macedonial.
Ca director at gimnaziului din Manastir a fost desemnat doctorul Pucerea, originar din
Perlepe. Margarita trecut la contraatac, dar autoritAtile turcesti au luat acum si ele mAsuri
pentru a pone capAt influentei lui asupra aromanilor, temandu-se cA el i-ar putea determina
s sprijine politica italiana si franceza: strAinilor ii s-a interzis pur si simplu sA predea in
scolile din Turcia dacA nu dispun de autorizatii oficial recunoscute. Constantinopolul a
atras atentia in chip expres asupra incompatibilitAtii dintre cele doua functii ale ginerelui

lui Margarit, Pinetta, care gira consulatul italian si era totodatA profesor la gimnaziul
roman din Manastir; noua dispozitie nu a prea fost pusA in aplicare in scolile celorlalte
national itAti2. Pinetta si superiorul lazaristilor, P. Hypert, si-au pArAsit InsA posturile la
sfarsitul anului scolar 1898-18993.
Cand, la 11 aprilie 1899, la Bucuresti a venit la putere un guvem conservator, s-a
vAdit a acum si acest partid punea cu mare ravnA in evidentA interesul sAu fats de
problema aromaneasa. Numerosi InvAtAtori romani au fost angajati4 si trimisi in acele
sate care nu aveau Inca nici o scoalA romaneascA pentru a castiga populatia de partea
ideilor nationale. La Elbasan au fost Infiintate, in septembrie 1899, o scoala romaneasa
de blieti si o comunitate bisericeasa, sprijinite de albanezi influenti5. Preotul acestei

comunitAti, Spiridon Iugati, a fost excomunicat6, iar consulul rus din Manastir,
1 Cordescu, p. 34.
2 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir, 13.2.1899 i 153.1899: PA XXXVIII, Kt. 390, 1899, fol. 18

23, 58-61.
3 Cordescu, p. 191.
4 S-a pretins di ei au fost angajati In cafenele bucuretene, cf. Kasasis, p. 23.
5 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir, 20.9.1899: PA XXXVIII, Kt. 390. 1899, fol. 191-194.
6 Cordescu, p. 72.

75

www.dacoromanica.ro

A. Rostkovskij, a Incercat s-1 racoleze pe invatator in serviciul ski?. La Selanik a fost


infiintata o scoall comerciala cu cinci clase (23 elevi au absolvit prima clasa)8.
Si la gimanziul din Yanya a fost numit un nou director, D. Lazarescu-Lecanta.
La inceputul noului an scolar, autoritatile au facut insa si aici greutati impotrivinduse angajarii de cadre didactice straine9.
La Manastir a fost infiintata o librarie romaneasca. Elevii gimnaziului au primit
uniforme, ei aveau acum posibilitatea sa is si lectii de desen si pictura, ba chiar li s-au
pus Ia dispozitie si biciclete. A fost hotarata infiintarea unei farmacii romanesti si a fost
aprobat un credit pentru intemeierea unei tipografii. Potrivit unei comunicari din partea

viceconsulului Kral din Manastir, 32 de preoti adepti ai cauzei nationale au fost


subventionati cu bani10.
Curand insa umbra politicii s-a lasat din nou asupra acestei pasnice propasiri.
Relatiile dintre Bucuresti si Sofia nu mai erau de mult foarte bune11. Pe de o parte, Ia
Sofia erau cunoscute intentiile romanesti in ce priveste Dobrogea, pe de alta, Ia Bucuresti

existau temeri nu Iipsite de temei fats de o incercuire ruso-bulgara. Am vazut ca


reprezentantii rusi in Turcia se agitau actionand impotriva miscarii nationale aromanesti,
desi intre grupurile etnice slave si aromanesti nu existau in genere probleme. Poarta a avut

precautia de a se informa la Bucuresti asupra atitudinii Romaniei in eventualitatea


implicarii Bulgariei in tulburarile din-Macedonia si a primit raspunsul ca ar fi in interesul
Turciei sa-i sprijine pe aromani12.
In august 1900, invatatorul aroman Stefan Mihaileanu, care, in cal itatea sa de
coeditor al gazetei Peninsula Balcanica", nu Meuse nicicand un secret din sentimentele
sale anti-slave, a cazut victims unui atentator bulgar, care actionase, dupa cum s-a dovedit,
din ordinul agitatorului bulgar Boris Sarafov13. Conservatorul Take Ionescu, el insusi de
origine eromand prin mama, i-a declarat pe fatd trimisului austriac, printul Schonburg,

a, dup': parerea sa, aromanii nu ar trebui sa fie pentru Bucuresti altceva cleat un
eventual obiect de compensare fats de Bulgaria, in cazul constituirii anumitor constelatii
politice in Peninsula Balcanier 14. In Romania, atitudinea opiniei publice fats de Bulgaria

era din zi in zi tot mai critics, posturile de frontiers si politie din tinuturile locuite de
7 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir 12.11.1899: PA XXXVIII, Kt. 390, 1899, fol. 245-248.
8 Cordescu, p. 204; cf. si CAPIDAN, $coala, passim.

9 Aceste mAsuri au afectat si pe supusul ungar Wilhelm Strasser

un excelent muzicant si

compozitor"; Trojan cAtre Gotuchowski, lanina, 7.11.1899: PA XXXVIII, Kt 382, 1899.


10 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir, 12.11.1899: loc. cit., Kt. 390, 1899, fol. 245-248.
11 Prin ianuarie 1899, N. Nacio si V. A. Urechia stAruiserA pentru convocarea In Bucuresti a unui
Congres care ar fi chemat sA is atitudine impotriva pretentiilor excesive ale bulgarilor in Macedonia"; Schonburg

cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 12.2.1899, Nr. 6 B : PA XVIII, Kt. 31, Rapoarte, fol. 71-80.
12 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 6.3.1899, Nr. 9 B : loc. cit., fol. 101-102.
13 Schonburg cAtre Gotuchowski, Sinaia, 6.8.1900, Nr. 39 D : loc. cit., Kt 32,

VIIIX11, fol. 20-23.

14 Schonburg cAtre Gotuchowski, Sinaia, 13.8.1900, Nr. 40 confidential: loc. cit., fol. 28-33.

76

www.dacoromanica.ro

bulgari au fost IntArite si au avut loc, la Bucuresti, Intruniri de protest antibulgare15.


Consecinta acestor evolutii a fost nu numai o si mai strkisA apropiere a Romaniei

de Trip la Alianta16, ci si o evidenta Imbunatatire a relatiilor ei cu Turcia si Grecia.


Sultanul s-a exprimat In termeni foarte binevoitori despre mini strut de externe roman
Al. Marghiloman, dar Ca lice nu stia dacA Romania ar fi putut folosi in beneficiul aromanilor
aceastA stare de spirit". Si la Atena starea de spirit s-a schimbat, manifestandu-se explicit

in sensul apropierii fats de romani; se astepta recunoasterea comunitAtilor grecesti din


Romania ca persoane juridice18, incheierea unui nou tratat de comert si, mai ales, relatii
politice mai stranse cu Bucurestiul, ceea ce raspundea dorintelor lui Goluchowski l9.
Tratatul comercial a intrat In vigoare in ianuarie 1901; regele George a acordat
decoratii diplomatilor si functionarilor romani, iar la 1/3 mai cei doi regi s-au Intalnit
datorita medierii austriace2 la Abbazia (Opatija)21.
In februarie 1901, liberalii romani formasera un nou guvern in frunte cu D. A.
Sturdza22. Dupa ce intervenisera neincetat Impotriva conservatorilor in favoarea miscarii
nationale aromanesti, liberalii Insisi se pregateau acum sa reduca subventiile acordate
acestei miscAri, pentru ca astfel sa degreveze bugetul. Haret a cerut directorului fostului
gimnaziu din Yanya, transformat intre timp in scoala comercialA, un raport asupra situatiei

invatamantului public romfinesc din Turcia. Acest raport a fost, mai curand, negativ.
Lazarescu-Lecanta afirma intr-insul ca propaganda romaneasca n-ar fi inregistrat nici
un progres de la inceputul ei, ca marea majoritate a aromanilor ar nutri si acum, ca si mai
Inainte, sentimente grecesti, ca adeptii miscarii nationale ar fi mentinuti numai datoritA
subventiilor financiare, cA numeroase scoli exists numai pe hartie, ca banii sunt aruncati
pe fereastra si ca o reforms completa a invatamantului public ar trebui sa preia sistemul,
atat de apreciat de greci, at eforiilor23. Sturdza voia sa abandoneze toate scolile cu exceptia
gimnaziului din Manastir si a scolii de comert din Selanik, dar acum Take Ionescu a I uat,

in Parlament, apararea aromanilor24. El a fost chiar acuzat cA ar voi sa organizeze o


demonstratie de protest a aromanilor impotriva acestor masuri de economie. Gazeta
Peninsula Balcanica" a fost reInfiintata25. In Grecia, noua desfasurare a lucrurilor era
15 Schonburg cAtre Goluchowski, Sinaia, 20.8.1900, Nr. 42 B : loc. cit., fol. 36-41. Pe lingi atentat,
li se mai imputa bulgarilor si faptul de a-i fi silit pe unii aromini instAriti din Sofia de a da bard pentru actiunile
din Macedonia; tot acolo Schonburg clitre Goluchowski, Bucuresti, 29.6.1900, Nr. 30 B confidential: loc. cii.,

I VII, fol. 362-363.


16 SETON WATSON, History, p. 382; EBEL, p. 89-90.
17 Calice cAtre Goluchowski, Yenikoy, 5.9.1900, Nr. 38 D secret: PA XII, Kt. 174, fol. 131-134.
18 Musulin cAtre Goluchowski, Atena, 22.10.1900, Nr. 39 A: PA XVI, Kt. 52.

19 VELICHI, Relations 1879-1911, p. 530.


20Instructiuni ale lui Goluchowski cite Pallavicini, Viena, 16, 22, 27.4. si 5.5.1901: PA XVIII,

Kt. 33, Weisungen, fol. 1-3, 4-6, 7-8, 9-10.


21 VELICHI, Relations 1879-1911, p. 533-534.
22 Asupra situatiei interne politice si economice a Hominid, cf. OTETEA, p. 298-302.
23 Extras din Buletin d'Orienr` (Atena, 29.7.1905) In : PA XVI, Kt. 56, Berichte, fol. 264-265;

cf. si AmadoriVirgili, p. 315-317.


24 Pallavicini care Goluchowski, Bucuresti, 25.4.1901, Nr. 18 E: PA XVIII, Kt 33, IVII, 180-181.
25 Pallavicini cite Goluchowski, Sinaia, 28.6.1901, Nr. 28 F : loc. cit., fol. 309-310.

77

www.dacoromanica.ro

apreciata ca expresie a unei fratii de arme Impotriva slavilor"26 si se spera Intr-o grabnica
Inchidere a scolilor27. Se credea ca Austria si-ar fi luat mana de asupra aromanilor si se
facea propaganda pentru atragerea albanezilor de aceeasi parte a baricadei28.
Yn realitate, la Abbazia s-a produs, probabil, o neintelegere. Yn vreme ce regele

Carol afirma ca ar fi discutat acolo despre infiintarea unui episcopat romanesc, regele
George se credea indreptatit sa-si aminteasca de faptul ca i s-ar fi promis Incetarea
propagandei29.
Afirmatiile lui LAzArescu-Lecanta erau atat de asemanatoare cu cele ale partidei

grecesti30, Mat i s-a imputat de cane partida nationals o Intelegere secrets cu grecii.
in 1903, Intors la Bucuresti, el a fost impuscat In cafeneaua Macedonia de mai sus
pomenitul Nusi Tulliu, inspector scolar al Epirului pans in anul 19001. Cititorul raportului
lui Lazarescu-Lecanta nu poate evita, de altfel, impresia ca autorul voise numai sa devina
interesant In ochii ministrului sau, asigu 'randu-si astfel, pentru el si pentru prietenii sai, o
pozitie strategics in minister, favorabila indeplinirii telurilor lor; asa cum am vazut, din

motive pe care nu putem decat sa le presupunem, ei se implicasera, mai mutt sau mai
putin violent, Inca mai demult, in lupta pentru sistemul eforiilor neatarnate de o autoritate
scolara centrals. In arhiva Ministerului Instructiunii din Bucuresti se gaseste de altfel un
document care pare sa contrazica argumentele lui Lazarescu-Lecanta: o petitie stangaci
redactata, iscalita de 45 de persoane, cu data de 15 iulie 1901, cuprinzand cererea de a
se trimite un Invatator roman pentru 80 de baieti de varsta scolara din satul aromanesc
de 'Aston Papadia; de cladirea scolii si a bisericii si de toate celelalte cheltuteli se
angajeaza sa raspunda, din saracia lor, acesti pastori32.
Masurilor de economie le-au cazut victims, in cele din urma, numai gimnaziul
din Arnavut Belgrat si scoala elementary, existents din 1883, din Constantinopol, care

insa a fost deschisa din nou in 1905. Evolutia ulterioara a Invatamantului public
romanesc arata totusi ca reducerea bugetului de la 530 000 lei in anul 1900-1901 la
26 a. Chrusochoos Michael, p. 5.
Spelititopoulos, p. 103.
27
28 Gazeta ateniana Astu" a publicat un lung articol despre drepturile nationale" ale albanezilor. El
culmina cu fraza: Sa firn atenti pentru ca primejdia ce ameninta drepturile inalienabile ale grecilor din Albania
sane ocoleasca", citat de Hadik catre Goluchowski, Atena, 16.7.1901, Nr. 28 A : PA XVI, Kt. 53, fol. 314-327.
Prin 1899 fusese Intemeiata Ia Atena o Asociatie albano-macedoneana" cu tendinta antislava, Burian catre
Goluchowski, Atena, 9 si 15.1.1899, Nr. 2 B, 3 A i 3 c : loc. cit., Kt 51, fol. 30-37, 40-43, 50-53.
29 Pallavicini catre Goluchowski, Sinaia, 28.6.1901, Nr. 28 A secret PA XVIII, Kt. 33, IVII, fol.

a.

290-295; Schonburg catre Goluchowski, Sinaia, 17.9.1901, Nr. 44 B: loc. cit., VIII XII, fol. 84-87.
30 .

a. de exemplu lucrarea lui KEBEDGY, passim.

31 In timpul procesului, lucruri le au fost infatiate in felul urmator: Lazarescu-Lecanta I-ar fi


impuicat el, mai intai, pe Ilie Papahagi gi s-ar fi Indreptat apoi Impotriva lui Nusi Tulliu. Acesta l-ar fi impuwat
atunci, in legitima aparare, pe directorul de ;coala. Tulliu a fost achitat (comunicat in Ecoul Macedoniei", 2,
1904, 29, p. 1). In realitate, Tulliu fusese acela care-I atacase pe Lazarescu-Lecanta; primul glonte ratase tinta

i-I nimeri se pe nefericitul Ilie Papahagi, al doilea II lovise apoi pe Lecanta (informatie (wall de la o ruda
apropiata a unuia dintre participanti). In istoria, altminteri atilt de bogata in fapte sangeroase, a iniFarii nationale
aromaneti, acesta este primul caz In care aromanii cu sentimente nationale au recurs Ia un act de violenta, ca

mijloc de lupta.
32 A. St B., Fond MCIP, Dosar 373/1902, vol. 1, fol. 91.

78

www.dacoromanica.ro

300 000 lei in anii 1901-1902 si 1902-190333 nu a fost o masura fericitA34.


Dupa depasirea crizei financiare, in anul 1903, Haret Insusi a determinat votarea
unei legi de depasire a bugetului cu 600 000 lei in vederea atingerii telurilor scolilor si
bisericilor romanesti din strainatate35 si a organizat o institutie care, avand in frunte un
roman din Regat, trebuia sa fie instanta cea mai Malta pentru toate problemele scolilor si
bisericilor romanesti din Turcia. in 1902, Margarit a fost pensionat, iar G. C. lonescu a
fost numit director al acestei Administratii a scolilor si bisericilor romanesti din Turcia,
cu sediul la Manastir36. in 1903, i s-a alaturat un func*Hnu at Ministerului de Externe
din Bucuresti, aromanul L. Duma, originar din l'isoderinn37 \u fort fixate salarii minimale
pentru profesori (60 lei pentru Invatatorii de scoala elementara, 100-200 lei pentru
profesorii de scoala medie), s-a emis un nou regulament scolar si, pentru prima data, a
fost impusa gestiunea legala pe baza de registre contabile. Din pricina cenzurii turcesti
au aparut dificultati legate de manuale. Ionescu a dispus sa fie prelucrate cartile de
scoala folosite in Regat si a Indepartat mai ales din cArtile de citire toate acele pasaje
care ar fi putut s aiba un efect compromitator (evocari ale razboiului din 1877 si allele
asemanatoare). 0 alta exigenta a lui Ionescu, anume aceea ca un numar cat mai mare cu
putinta de copii sa fie trimisi in scolile medii turcesti, pentru a fi pregatiti in vederea
ocuparii unor functii in serviciile de stat, a fost intampinata de parintii aromani cu putina
intelegere. Nu se tinea seama de putinii ani.care, totusi, mai erau Inca haraziti dainuirii
puterii turcesti in Macedonia. A fost Intemeiata si o asociatie din care faceau parte toll
preotii si profesorii romani. Ea avea Indatorirea de a contribui la intarirea constiintei
nationale, de a sprijini comunitAtile aromanesti, de a acorda imprumuturi membrilor sal
si de a edita revista Lumina", at care' pi im numar a aparut in ianuarie 1903, la Manastir
si care cuprindea contributii atat In limba romana, cat si in dialectul aroman38.
La 17 august 1903 aparea la Bucuresti primul numar al saptamanalului Ecoul
Macedoniei", destinat promovarii intereselor aromanilor.
Sultanul si-a dov edit increderea in aromani printr-un decret care incuraja angajarea

unui cat mai mare numar cu putinta dintre ei in randurile jandarmeriei crestine din
Macedonia39.
in vremea rascoalei din Macedonia (Minden), aromanii cu sentimente nationale
nu au jucat, e drept, un rot esential ca grup politic40, dar intre victimele luptei de la Krugevo

s-au aflat, fireste, deosebit de multi aromani41. Grecii au formulat din nou acuzatii de
33 Cf. Cordescu, p. 25.
34 Cf. DIAMANDI, ST., p. 18.
35 Cf. TOVARU, p. 43.
36 Cordescu, p. 33; LazAr, p. 265.
37 Cordescu, p. 34; Kral cgtre Goluchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVII1, Kt. 394.

38 LuAr, p 265-269, TOVARU, p. 80 urm. Lumina" a fost tiparita la Bucuresti, In imprimeria


ziarului L'Independance Roumaine".
39 Bratter, p. 77.
40 Pe informapi false, de provenienta greceascl, se bazeazg evident comunicarea lui Graves cgtre
O'Conor, Salonic, 16.9.1903, in: Turkey Nr. 2 (1904), Nr. 29, p. 39-40, in care se suspne cif bulgarii au patruns
in localitalile Krugevo, Kleisoura, Numphaion fi Ma/ovigte, la invitatia aromanil or nationalisti.
41 a KATSOUGIANNES, vol. 2, p. 43-44.

79

www.dacoromanica.ro

colaborare cu bulgarii si cu turcii Ia adresa propagandei romanesti42.


In urma acordului de la Miirzsteg, printr-o irade a sultanului din 13 septembrie
1903, a fost acceptata intrarea unui aroman in comisia de reform/ condusa de inspectorul
general Hiiseyn Hilmi-Pasa43. Alegerea s-a oprit asupra unui negustor din Manastir, pe
nume Michael Katsougiannes, cunoscut ca adept al partidei grecesti. Acesta a refuzat ins/
functia, deoarece se socotea grec si nu voia sa apara nici macar de forma ca reprezentant
al aromanilor Insufletiti de sentimente nationale, desi atat noul mitropolit al Pelagoniei,
loachim Phoropoulos, cat si guvernul grec II invitau s primeasca pentru ca astfel ei s
castige Inca un vot in comisie44.
Guvernul roman a cerut atunci Portii sa accepte includerea in comisie a unui

medic, pe nume Pandele Masu45. Bucurestiul nu era, de altfel, tocmai satisfacut de


programul de masuri adoptat la Miirzsteg, intrucat reimpartirea administrativ-teritoriala
prevazuta de acesta pe baza principiilor etnocratice nu numai ca nu aducea nici un folos

aromanilor, ci, dupl toate probabilitatile, ar fi condus la o divizare a asezarilor lor.


Ministrul de externe I.I.C. Bratianu 1-a rugat pe Pallavicini sa lain considerare cererea sa

ca, atunci cand planul va fi transpus in realitate, sa se tin/ seama de interesele


aromanilor46.

Intre Limp, aromanii din Manastir obtinusera un nou succes: dupa moartea lui
Apostol Margarit, la 19 octombrie 1903, Hilmi-Pasa;care, din pricina atitudinii sale
favorabile fat/ de romani, fusese numit de greci Hilmescu-Pase, a permis infiintarea
unui cimitir aromanesc. A fost cumparat un teren, iar la 25 octombrie Margarit a fost
Ingropat, Ia ceremonia iesita din comun luand parte rudele sale, delegati din toate comunele
valahe din Macedonia, slujba fiind savarsita de preoti valahi adusi din acestea"48. Revista

Lumina" aprecia, Intr -un numar omagial, meritele sale si chiar adversarii it iertasera
acum. inflintarea unui cimitir aromanesc era, oarecum, ultima Inraptuire a acestui neobosit

luptator pentru drepturile nationale ale aromanilor.


Pentru anul scolar 1903-1904 au fost prevazuti In bugetul Romaniei 335 000
lei pentru cheltuieli in scopuri culturale in strainatate49. tn noiembrie 1904, G.C. Ionescu
a redactat un raport asupra situatiei Invatamantului public romanesc din Turcia In anul
42 Kasasis, p. 54 si 59. In realitate, turcii au fost sprijiniti de greci, cf. Rappoport, p. 40; Lamouche,
p. 52.

43 Bratter, p. 77; Kral catre Gotuchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394.
44 Asa este prezentata situatia de fapt de cAtre o rudA a celui numit, cf. KATSOUGIANNES, vol.
2, p. 46. Din Romania s-a raportat ca acest Katsougiannes nu ar fi cApatat agrementul guvernului roman:
Callenberg catre Gotuchowski, Sinaia, 4.10.1903, Nr. 54 B confidential: PA XVIII, Kt. 35, fol. 445-456.
Asupra persoanei Mitropolitului Phoropoulos, vezi GEROMICHALES, p. 11-42.
45 Callenberg cave Goluchowski, Sinaia, 4.10.1903, Nr. 54 B confidential: PA XVIII, Kt. 35, fol.

445-456.
46 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 3.12.1903, Nr. 62 A strict confidential: /oc. cit., fol.

504-507.
47 Paillares, p. 440.
48 Kral cAtre Goluchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394.

49 Cordescu, p. 25. Din aceastA sum/1 au fost subventionate si scolile romane din Bulgaria si
seminarele de limba roman' de Ia Universitatile din Viena, Berlin si Leipzig.

80

www.dacoromanica.ro

1903-190450. Existau, in total, in acest an 93 de scoli elementare In 67 de localitati.


Predau acolo 174 de invatatori si Invatatoare unui nutriar total de 5170 de elevi si
eleve. Pe langa acestea, existau patru scoli medii cu un numar total de 272 de elevi si
eleve inscrisi si 50 de cadre didactice.
In anul 1904, romanii din Macedonia aveau s Inregistreze not succese. La
24 iulie, in pofida demonstratiilor de protest grecesti, s-a deschis la Yanya un consulat
romanesc, a carui conducere a fost incredintata lui A. Padeanu, [Ana atunci consul la
Manastir51. S-a incercat apoi de partea romans s fie Inlocuite comunitatile bisericesti
de [Ana atunci prin comunitati civile (cemaat). La 22 aprilie avea s fie constituita o
astfel de comunitate la Manastir52, iar eforturile lui Padeanu de a impune asemenea forme
de organizare si in districtul sau consular au fost Incununate de succes, mai ales in acele

localitati in care partida nationals detinea majoritatea53. In cursul anului, au fost


infiintate in total 76 de comunitati civile aromanesti54. Mai mult decal eat, la Manastir,
aromanii au planuit sa se puna in posesia unei capele proprii, pe calea faptului implinir.
Ei au cumparat un teren pe care au construit, in baza unei autorizatii legate, o saki de
gimnastica" ce urma sa fie transformata, la momentul potrivit, in capela55. Mitropolitul
Ioachim putea, ce-i drept, sa intarzie ridicarea cladirii, nu insa sa o impiedice; totusi,
cand capela a fost gata, valiul a confiscat cheile de la intrarea principala56. In noaptea de
ajun al Craciunului (6 ianuarie 1905), aromanii s-au adunat in internatul romanesc, sub
ocrotirea unor oameni inarrnati, sositi din comunele din jur si au patruns, printr-o intrare
laterals, in capela ce nu fusese Inca, desigur, legalizata printr-unferman. 0 interventie
de proportii a politiei a izbutit abia dupa cateva ceasuri sa risipeascaintrunirea. Au fost
trimise telegrame de protest la Constantinopol, raspunsul spunea insd ca aromanii se pot
Intruni pentru rugaciune oriunde, numai in biserica lor nu. Intrarea laterals a fost zidita57.
Reprezentantii Greciei si Romaniei la Constantinopol au solicitat sprijinul lui Calice si
Zinov'ev, dar acestia s-au declarat amandoi gata sa recomande Portii numai metinerea

linistii si a ordinii. Marele vizir s-a aratat insa binevoitor fats de aromani in aceasta
Imprejurare si, la 23 ianuarie 1905, in casa de rugaciuni" a aromanilor, sub protectia
autoritatilor si fled nici o tulburare a linistii, a fost savarsita cea dintai liturghie. Calice
era probabil in urma sacaielilor din partea lui Lahovari
vizibil man.dru de acest succes
al demersului sau58.
Tot in anul 1904, Societatea de Cultura Macedo-Romand din Bucuresti a Inceput

construirea unei case de cultura. Aromanii bogati, printre care si austrieci de origine
aromaneasca, precum fiica vestitului mecenat vienez Nikolaus Dumba, Irene, si Alexander
50 Cordescu, Anexa Nr. 6, p. 256-311.
51 Petrovie cAtre Goluchowski, Ianina, 13.6.19041i 28.7.1904: PA XXXVIII, Kt. 383.
52 Kral cAtre Goluchowski, Monastir, 23.5.1904: loc. cit., Kt. 394.
53 Petrovie cAtre Goluchowski, Ianina, 5.9.1904: loc. cit., Kt. 383.
54 SAbareanu, p. 16.
55 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394.
56 Prochaska catre Gohichowski, Monastir, 4.10.1904: /oc. cit.
57 Prochaska cAtre Goluchowski, Monastir, 11.1.1904: /oc. cit.
58 Calice cAtre Goluchowski, Constantinopol, 25.1.1905, Nr. 5 D : PA XII, Kt. 187; Prochaska cAtre
Goluchowski, Monastir, 26.1.1905: PA XXXVIII, Kt. 394.

81

www.dacoromanica.ro

Mocioni, au Mut daruri de bani in acest scop59.


In 1905, in urma stdruintelor depuse de scriitorii N. Papahagi si N. Batzaria, la
Manastir a fost infiintatd o bibliotecd publics aromaneascd60.

2. CONTACTE DIPLOMATICE $1 IRADEAUA DIN 22 MAI 1905

Dupd retragerea oficiald a mitropolitului Antim, in anul 1901, se parea ca


problema autonomiei bisericesti a trecut pe planul at doilea. Abia in anul urmAtor s-au
putut infiripa not sperante de viitor61, mai ales din momentul in care, dupd crearea
episcopiei sarbesti din Oskiip (Skopje) In decembrie 1902, Patriarhul a rtcunoscut expres
comunitAtii grecesti de acolo neatarnarea fats de aceasta si, ca atare, nu mai putea invoca
argumente canonice impotriva existentei in aceeasi localitate a unor comunitAti bisericesti
aromanesti si grecesti independente62.
In ianuarie 1903, cu prilejul convorbirilor austro-ruse de la Viena, I. I. C. Bratianu
a adresat Puterilor o nota circulars, in care, printre altele, sublinia faptul ca nimic din
ceea ce ar putea sd tulbure echilibrul din Balcani nu poate lasa Romania indiferente63.
Cu toate ca aceasta nota era adresatd, de fapt, dupd cuvintele Iui Bratianu, numai Rusiei,
ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti s-a simtit si el vizat si a lasat sd se Inteleaga,
intr-un raport cdtre Goluchowski pe aceasta temd, cat de dorit ar f i ca Romania sa renunte
Ia eventualele ei tendinte iredentiste cdtre sud asadar tocmai Ia acele intentii pe care
grecii i le atribuiserd omului politic roman Kogalniceanu, mort in urma cu doisprezece
ani64. In vreme ce, la Constantinopol, aceasta notA a Mut o foarte bung impresie, lucru
subliniat de D. A. Sturdza65, regele George at Greciei a privit-o ca pe o 'Medicare a acordului
de la Abbazia66. Ceva mai tarziu, consulii romani de la Manastir si Selanik s-au dus pentru
convorbiri la Constantinopol, iar consulul Kral comunica despre activitatea tot mai intensa

a romanilor, raportand-o la faptul cd In politica ei balcanied, Italia manifests un interes


tot mai evident, spre propriul ei folos, fald de disputele valahilor, in cautare de protectie
si sprijin"67. Sultanul a facut not promisiuni68, dar Atena nu era multumitd de atitudinea
Romaniei. Trimisul austriac la Atena, baronul Burian, a propus o noun intrevedere intre
59 Leonte-Missail-Puppa, p. 69.

60 TOVARU, p. 81.
61 Pallavicini cave Goluchowski, Sinaia, 2.7.1902, Nr. 33 B confidential: PA XVIII, Kt. 34, fol.

249-250.
62 SETON-WATSON, History, p. 384.
63 Djuvara, Cent projets, p. 461.
64 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 31.1.1903, Nr. 8A secret: PA XVIII, Kt. 35, fol. 42-49.

65 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 19.2.1903, Nr. 11 B strict confidential: /oc. cit., fol.

69-72.
66 Burian cAtre Gotuchowski, Atena, 23.2.1903, Nr. 7 A secret: PA XVI, Kt. 55.
67 Kral cAtre Goluchowski, Monastir, 4.3.1903: PA XXXVIII, Kt. 392.

68 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 11.3.1903, Nr. 15 A strict confidential: PA XVIII, Kt.

35, fol. 96-102.

82

www.dacoromanica.ro

cei doi regi, dar Pallavicini a ripostat cu argumentul ca o asemenea intalnire nu ar face
decat sA starneasca o agitatie neplAcutA indeosebi in Rusia MA sa aiba nici un
fel de succes"69. Bratianu explica desfasurarea dificila a tratativelor cu Patriarhul prin
influenta Atenei si s-a adresat lui Pallavicini, pentru a determina o interventie a Vienei Ia
Atena si la Constantinopol, aratand cg Romania nu ar putea nicicand sa se gandeasca
macar la pretentii asupra vreunui teritoriu din Macedonia", ci ar dori numai sg fie sigura
ca va avea de spus un cuvant la definitiva solutionare a problemei"70.
Goluchowski s-a aratat receptiv fatg de aceste argumente si 1-a insarcinat, la
3 aprilie, pe baronul Burian, sg interving pe tang guvernul grec, intrucat interesele celor
doug tari nu se opun unul altuia, ci sunt indreptate, in paralel, impotriva slavismului71. De
o interventie la Constantinopol nu s-a vorbit72.
Sinceritatea cu care Bratianu a declarat ca-i incurajeaza pe aromani numai pentru
a putea participa la definitiva solutionare a problemei macedonene, altfel spus, pentru a
putea sa-i foloseasca pe aromani, la momentul potrivit, ca moneta de schimb pentru
Drobogea de sud, da de gandit. Pallavicini socotea,pe buns dreptate, asa ceva drept lipsit

de logics si avea, in aceasta privinta, indoielile lui, deli lucrul in sine nu i se pgrea
potrivnic intereselor politice ale Austro-Ungariei73. Privity cu ochii omului din ziva de
azi, declaratia lui Bratianu ne apare ca un alibi; caci intentia de a-i folosi pe aromani ca

moneta de schimb a devenit, cu timpul, de notorietate publicg si, daca ea ar fi fost


intr-adevar real /, i-ar fi determinat fail indoiala sa-si piarda increderea in partida
nationala. Daca insa aceasta declaratie, adeseori repetata, era menita numai si numai
sa trezeasca intelegere pentru politica statului roman din partea unei puteri ca AustroUngaria, lipsita de receptivitate fats de orientarea maladiva." a sentimentului national
romanesc? Si ideea renuntarii la tendinte iredentiste, exprimata de Pallavicini, s-ar putea
sg-i fi fost inspirata, din aceleasi considerente, de partea romans. Ambele motivari ale
interesului aratat de oamenii politici romani aromanilor sunt, la urma urmelor, lipsite de
temeinicie, deoarece, de fapt, sunt in afara logicii. Evolutia istoricg le infirm/. Atunci
cand Romania a gash prilejul de a-si anexa Dobrogea de sud, n-a mai fost vorba de nici un
fel de compensatii; numai interventia militara in al doilea razboi balcanic a fost eficace

in aceasta privinta, iar Ia incheierea tratatului de pace, Romania a insistat pentru


recunoasterea drepturilor nationale ale aromanilor de cAtre statele balcanice.
Un publicist roman intervenea in favoarea unei autonomii a Macedoniei sub un
guvernator crestin; aromanii urmau sa joace, in aceasta organizare, un rol insemnat, date
find marea distanta care-i separa de Romania si simtul for de dreptate, in virtutea cgrora
69 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 25.3.1903, Nr. 17 A strict confidential: loc. cit., fol.

124-127.
70 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 2.4.1903, Nr. 19 A strict confidential: loc. cit., fol.

141-150.
71 Instructiuni catre Burian, Viena, 3.4.1903, Nr. 360 strict confidential: PA XVI, Kt. 55, Weisungen,

fol. 2-3.
72 Instructiuni cAtre Pallavicini, Viena, 4.4.1903, Nr. 361 strict confidential: PA XVIII, Kt. 35,
Weisungen fol. 24-25.
73 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 2.4.1903, H.H.St.A., PA XVIII, Kt. 35, fol. 154-157.

83

www.dacoromanica.ro

numai ei puteau fi in stare sa pastreze echilibrul intre celelalte grupuri etnice74. Alti
cunoscatori ai situatiei erau ins/ de parere ca o eventuala autonomie s-ar transforma
curand intr-o mutuala anatomie pe viu"75.
Regele Carol s-a aratat foarte recunoscator pentru interventia austriac/ pe langa
guvernul grec76; o Imbunatatire a relatiilor intre Atena si Bucuresti nu s-a produs ins/
In decembrie 1903, trimisul roman la Constantinopol, Al. Lahovari, a expus din
nou Patriarhului doleantele aromanilor. in particular, el a cerut, in primul rand, un episcop
valah, subordonat Patriarhiei, pentru eparhia Ohrida-KruKevo in locul celui grec-ortodox
de OM atunci" si, in at doilea rand, comunitAti bisericesti vlaho-ortodoxe cu mentinerea

subordonarii for fats de mitropolitii greco-ortodocsi", dar acestor revendicAri le-a fost
opus un non possumus intemeiat, se pretindea, pe prevederile dreptului canonic77.
in timpul unui popas la Bucuresti, in martie 1904, Lahovari 1-a vizitat pe trimisul
austriac si 1-a informat ca urmeaza sa intreprinda o ultima incercare pe langa Patriarhie;
era limpede care aveau sa fie consecintele unei eventuale aderari la exarhat pentru politica
balcanica a Romaniei78, se spera totusi intr-o reglementare satisfacatoare a lucrurilor
prin interventia Vienei la Poarta79. Goluchowski s-a grabit sa-1 sfatuiasca pe Bratianu
sa nu recurga la o aderare la exarhat, a insistat insa totodata pentru mentinerea unor
relatii cat se poate mai bune intre Bucuresti si Sofia80.
Si Atena parea acum iarasi gata O. ajunga la un aranjament cuBucurestiul. Ea
promitea chiar ea va sustine revendicArile romanesti la Patriarhie daca guvernul roman
se obliga sA se mentina in limitele terenului dobandit". Acest lucru nu putea fi acceptat
din ratiuni de politica intern /81,
La Patriarhie a fost depusa o lista de revendicari minimale din partea aromanilor:
la infiintarea unei mitropolii aromanesti se renuntase, se cerea ins/ permisiunea de
constituire a unor comunitati bisericesti independente, de infiintare a unor biserici proprii
si de numire a unor preoti, protopopi si arhimandriti, ca si permisiunea pentru acesti
preoti de a putea savarsi slujba in limba romans, la cererea comunitatii, respectiv de a
oficia liturghia alternativ, cand in roman /, cand in greaca, in care caz se fagaduia o
subventie anuala in valoare de 500 fr. pentru biserica in cauza. Se cerea, de asemenea,
hirotonirea de not preoti romani si recunoasterea unui delegat al aromanilor pe langa

Patriarhie. Un Memorandum cu acest continut a fost adresat, la 24 aprilie 1904,


74 Antonescu, p.43.
75 Gersin, p. 6.

76 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Sinaia, 7.5.1903, Nr. 27 B strict confidential: PA XVIII, Kt. 35,

fol. 208-211.
77 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVIII, Kt 394.
78 Regele Carol Insusi dAduse, cu putin Inainte, dispozitii sA se spunA Patriarhului cif arornanii
nu vor adera in nici un caz la exarhat. Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 19.2.1904, Nr. 7 A strict

confidential: PA XVIII, Kt. 36, fol. 72-77.


79 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 8.3.1904, Nr. 9 B strict confidential: /oc. cit., fol. 86-91.

80 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 1.4.1904, Nr. 13 A strict confidential: foc. cit., fol.

112-117.
81 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 12.2.1904, Nr. 5 C strict confidential: loc. cit., fol.

53-56.

84

www.dacoromanica.ro

Patriarhului82.

intre timp, Goluchowski daduse urmare solicitarii lui Bratianu si-1 insarcinase
pe Ca lice sa-i recomande insistent Patriarhului de a lua in seams, in oarecare masura,
dorintele populatiei cutovlahe, mai ales in ceea ce priveste folosirea cartilor de cult in
limba romana"83. Ca lice a raportat a nici colegul sau rus, Zinov'ev, care intervenea si
el acum pentru aromani, nu ar fi Inregistrat o atitudine mai binevoitoare din partea
Patriarhului. El insusi nu s-a bucurat de mai multa trecere. L-a insarcinat pe consilierul de
legatie Otto s is legatura cu Ioachim al III-lea si sa-i comunice ea Goluchowski Insusi
ar fi impiedicat aderarea aromanilor la exarhat. Patriarhul, care aprecia numarul aromanilor

Inca negrecizati la 100 000 de suflete, s-a aratat mai degraba nereceptiv, s-a referit la
scrisoarea de devotament primita din partea aromanilor grecofili si a afirmat ca nu ar 11
vorba de dorintele aromanilor insisi, ci de o actiune politica a guvernului roman. De
aide', el n-ar avea nici cea mai mica grija in ce priveste exarhatul. Ca lice socotea ca
adevarul e la mijloc si a Patriarhul nu dorea de fapt s creeze un precedent pentru
albanezii ortodocsi care se agitau84. Sfantul Sinod respinsese, la 4 mai, cererile aromanesti85

si insarcinase o comisie cu redactarea raspunsului catre ambasada romans, intrucat textul

prezentat de Insusi Ioachim at III-lea fusese socotit prea aspru. Era insa de luat in
considerare si posibilitatea ca Fanarul sa se fi abtinut de la transcrierea ciornei acestui
raspuns datorita unei vizite ndasteptate in Macedonia a fostului Mitropolit Primat at

Romaniei, Ghenadie si sa fi stat acum In expectativa, urmarind desfasurarea


evenimentelor86.

Aceasta calatorie a starnit oarecare valva. Ghenadie poposise la Athos si isi


schimbase brusc ruta de intoarcere in Romania. El si-a facut aparitia Ia Manastir, unde a
fost intampinat la gars de o delegatie a aromanilor in frunte cu preotul Papa Teodor87.
S-a dus apoi la Mitropolitul Ioachim al Pelagoniei, fats de care s-a referit Ia o scrisoare
de recomandare primita din partea Patriarhului, cu care se gasea, asa cum toata lumea
stia, in relatii personale. Ghenadie a vizitat scolile grecesti si 1-a invitat apoi pe Mitropolit
sa viziteze impreuna cu el si scolile romanesti. Ioachim a facut bucuros acest lucru si
i-a propus chiar lui Ghenadie sa slujeasca impreuna cu el de ziva Sfantului Gheorghe
(23 aprilie), cantand in romaneste, deoarece nu stia limba greaca. Consulul grec, in schimb,
82 Copie dupa nota cAtre Patriarhie din 11/24.4.1904, la : Kral catre Goluchowski, Monastir,
23.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394.
83 Instructiuni din partea lui Goluchowski care Calice, Viena, 21.4.1904, Nr. 410 confidential: PA
XII, Kt. 186, Weisungen.
84 Calice catre Goluchowski, Constantinopol, 4.5.1904, Nr. 21 G : /oc. cit., Kt. 185. Partea greacA
socotea cA, in cazul producerii unei schisme, s-ar desprinde 20 000 suflefe, Eliot clue Lansdowne, Atena,
7.10.1904 in: Turkey Nr. 2 (1905), Nr. 29, p. 21-22.
85 DupA cum raporta consulul Kral din Manasto (cAtre Goluchowski, Monastir, 23.5.1904: PA
XXXVIII, Kt. 394), respingerea s-a produs in pofida opozitiei ambasadorului grec.
86 Styrcea cAtre Goluchowski, Constantinopol, 11.5.1904, Nr. 22 B: PA XII, Kt. 185.

87 Papa Teodor se asociase miscArii nationale aromanesti in noiembrie 1903 (Kral cAtre
Goluchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394). In mania, el fusese atacat de greci in plinA stradA si
se apArase cu un revolver, din care pricinA autoritAtile voiau sit -1 predea Patriarhului, dar Austria a intervenit

in favoarea sa (Pallavicini due Goluchowski, Bucuresti, 183.1904, Nr. 10 A strict confidential: PA XVIII,
Kt. 36, fol. 98-105).

85

www.dacoromanica.ro

era stApanit de suspiciuni si I-a convins pe Joachim sa se informeze despre oaspete la


Fanar, prin telegraf. Raspunsul a fost ca Ghenadie nu ar dispune de nici un fel de scrisoare

de recomandare; grecii protestau Impotriva participarii lui la liturghia solemn /, iar


Ghenadie a parasit orasul Manastir pentru a vizita satele aromanesti din Imprejurimi. Cu
exceptia unei demonstratii ostile organizate de partida greaca la Magarevo, primirea de
care s-a bucurat pretutindeni va fi descrisa ca una deosebit de calduroasa. La 10 mai,
Ghenadie a parasit vilaietul. La Bucuresti, lumea a fost, la Inceput, revoltata de modul
sau arbitrar de comportare, dar, dupe ce s-a aflat despre succesul calatoriei sale, toti au
fost multumiti88.
Din lips/ de alte izvoare, nu este usor sa apreciezi corect aceasta Intreprindere

a Mitropolitului cazut in dizgratie. Probabil ca el conta sa redobandeasca pe aceasta


cale bunavointa liberalilor, care, in 1896, pusesera la cale depunerea 1ui89.
Patriarhul nu s-a 1 /sat clintit de pe pozitia adoptata nici de asigurarea data de

Lahovari cum ca aceasta calatorie s-ar fi facut nu din Insarcinarea, ci far/ stirea
guvernului roman. Drept urmare, Lahovari a primit dispozitia de a nu mai initia nici un
fel de actiune pe langa Patriarhie, ci de a-si concentra Intreaga activitate in directia
Implinirii dorintelor cutovlahilor prin interventia sa la Poarta"90. In acest scop, Lahovari
a Inaintat Marelui Vizir o nota, solicitand recunoasterea unui sef civil (vekil) pentru
aromani, intrucat Patriarhul refuza sa le recunoasca un sef religios91. Chiar daca in textul
notei nu se vorbea Inca de asa ceva, cererea formulate astfel viza, in fapt, recunoasterea
aromanilor cu sentimente nationale drept o natiune distinct/ (millet).
Interventia lui Calice pe fang/ Patriarh esuase. Desigur, din pricina delicatelor
negocieri privitoare la problemele ortodocsilor din Bosnia, el nu putuse sa pun/ mai mutt/
energie in demersul sau. Asa se explica de ce Lahovari avea impresia ca baronul Calice
nu numai cA nu Intreprinde nimic, ci se situeaza chiar pe o pozitie ostila cauzei aromanilor.

El s-a destainuit sefului biroului chezaro-craiesc de telegrafie si corespondent /,


Alberstall, care i-a comunicat in scris lui Calice Invinuirile aduse lui de Lahovari. Calice a

anexat acest document raportului pe care i I-a trimis lui Goluchowski, care a discutat
chestiunea cu regele Carol si care, asa cum insusi nota pe raportul lui Calice, a atras
atentia Majestatii Sale asupra comportarii nepotrivite si lipsite de tact a domnului
Lahovary"92.

Despre importanta crescanda a miscarii nationale aromanesti vorbeste faptul

ca grecii si-au schimbat tactica fats de acesti vlahi romanizanti" (BXdxot


pouliaviOvi-Es.)93 si, confruntati cu evolutia diplomatic/ mai sus evocata, au recurs la
folosirea violentei.
Bandele grecesti au Inceput sA lupte impotriva miscarii nationale romanesti in
toamna anului 1904. invatAtori, preoti si notabili aromani au fost atacati prin surprindere,
88 Kral cAtre Goluchowski, Monastir, 24.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394.

89 Maiorescu, p. 343-351.
913 Styrcea cAtre Gotuchowski, Constantinopol, 18.5.1904, Nr. 23 C confidential: PA XII, Kt. 185.
91 Copie dupit nota romaneascA adresatA Marelui Vizir: ioc. cit.
92 Cali ce cAtre Gotuchowski, Yenik6y, 21.9.1904, Nr. 45 E secret PA XII, Kt. 186.
93 Acest termen a reusit sit patrundA si in istoriografia mai nouA de orientare filogreack cf. cartes
lui DAMN.

86

www.dacoromanica.ro

bAtuti sau amenintati cu moartea daca refuzau sa renege ideea nationata. in noiembrie,
aromanul D. L. Liuka din Pisoderion a fost ucis94. In ianuarie 1905 au fost atacati, la
Manastir, Papa Teodor si L. Duma, preotul find gray ranit95. in februarie, in satul
Phlampouro, Fang Filorma, 5 aromani si al banczi cu sentimente nationale (dintre care
doi erau preoti) au fost ucisi si ciopartiti cu toporul. invatatorul roman din comuna
invecinata, Drosopege, a fost amenintat cu moartea, s-a refugiat insa la Manastir si a
fAcut cunoscute consul ului roman numele membrilor bandei. Potrivit celor povestite de
consul reprezentantului Austro-Ungariei, Prochaska, el ar fi fost rugat de bulgari s nu
comunice autoritatilor numele, pentru ca ucigasii sa poata fi pedepsiti de bulgari96. La
scurt timp dupa aceea a fost ucis staretul manastirii romanesti de la Archaggelos97. Chiar
si Mitropolitul Agathaggelos din Kerbene, care ardtase pans atunci simpatie fats de
aromani si luase parte de mai multe on la slujbe savarsite in comun de preoti greci si
romani,i-a excomunicat brusc , in primavara anului 1905, pe toti preotii romani. La
sfarsitul lunii aprilie, el i-a invitat pe conducatorii partidei nationale si ai celei grecesti la
Kerbene si a cerut, Intr-o cuvantare, sa fie abandonata ideea nationala98.
Nu e de mirare faptul ca Romania, confruntatA cu aceastA atitudine din partea
grecilor, se gandea la o noun racire a relatiilor cu Grecia. Trimisul roman la Atena, Ghica,
socotit mult prea grecofil, a fost rechemat, iar la Bucuresti lumea se 1ntreba la ce folosea
prietenia cu Grecia, o tarn care, dupa vorba regelui Carol, nu avea nici armata, nici
flotA99.

La sfarsitul lui ianuarie 1905, Al. Lahovari I-a vizitat, la Viena, pe contele
Goluchowski pentru a dezbate problema aromaneasca si a-i comunica, in noua for
formulare, dorintele romanilor (recunoasterea comunitAtilor aipmanesti si a dreptului
for de a-si alege conducatorii, ca si reprezentarea in consiliile administrative ale fiecarui

district). El a cerut din nou s fie sprijinit prin Calice si a adaugat ca si Zinov'ev isi
pusese serviciile la dispozitia Romaniei. Goluchowski i-a trimis not instructiuni in acest
sens lui Calicem. Cu acest prilej, Romania a procedat cu mare grabA, deoarece se temea
de aplicarea iminentA a acordului de la Mtirzsteg si dorea sa obtina pand atunci pentru
aromani dreptul de a avea un cuvant de spus in chestiunile administrative. 101
Curand dui:4 aceasta vizita, Goluchowski, carLiainsarcinatul cu afaceri roman
la Viena ii atrasese atentia asupra atacurilor indreptatz de bandele grecesti impotriva

aromanilor, i-a scris din nou lui Calice si I-a sfatuit sl puns in vedere Portii in chip
convingator ca un tratament echitabil si binevoitor aplicat valahilor macedoneni ar fi in
interesul Turciei, deoarece, in caz contrar, ar putea exista pericolul ca acest element, pans
94 Documente diplomatice 1905, p. XXVIII.
95 Tot acolo, p. XXIX: Prochaska cAtre Goluchowski, Monastir, 26.1.1905: PA XXXVIII, Kt. 394.
96 Prochaska catre Goluchowski, Monastir, 4.3.1905: /oc. cit.
97 Documente diplomatice 1905, p. XXIX.
98 N. Tacit cAtre Papiniu, Nr. 70,10.2.1908. Copie In: BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 165.
" Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 4.4.1905, Nr. 12 confidential: PA XVIII, Kt. 37, fol.

123-130.
1013 Goluchowski cAtre Calice, Viena, 1.2.1905. Ciomil, H.H.St.A., PA XII, Kt. 188, Weisungen,
n.fol.
101 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 10.2.1905, Nr. 5 A confidential: PA XVIII, Kt. 37, fol.

42-51.

87

www.dacoromanica.ro

acum leal, sa fie impins totusi, in cele din urma, in bratele propagandei bulgaresti".102
Pentru ca Poarta sa reactioneze, era ins/ nevoie de un motiv concret, care nu
s-a lasat, de altfel, mult asteptat.
In aprilie, au sosit de la Constantinopol la Yanya doi inspectori scolari romani
pentru a vizita scolile din vilaiet si pentru a se informa asupra scolilor care trebuiau
intemeiate in viitor. Ei dispuneau de o scrisoare din partea Marelui Vizir Ferid-Pala cAtre
valiul Osman-Pasa si de scrisori de acreditare din partea ministrului Justitiei si Cultelor,
dar valiul Ie -a interzis sa paraseasca orasul si i-a impiedicat chiar sa se puns in legatura
cu consulatele. 0 intamplare tipica pentru Turcia acelei vremi, explicabilA mai degraba

prin inimicitia implacabila dintre Ferid-Pasa si Osman-Pasa decat prin atitudinea


prieteneasca fats de greci a valiuluil3. La 5 si 6 mai, ambii inspectori au fost arestati, sub
pretextul ca ar fi provocat, in satul Bobousa, o incaierare intre aromani nationalisti si

aromani grecofili. Pacleanu a instiintat indata legatia romans din Constantinopol, dar
Osman-Pasa i-a expulzat pe cei doi din vilaiet si a ordonat sa tie escortati rand la Sarande,
unde ei s-au imbarcat, plecand spre Italia105.
intre timp, masinaria diplomatic/ a fost puss in miscare. Ministrul de Externe

roman, generalul I. Lahovari, 1-a insarcinat pe trimisul la Viena, Ghica, sA solicite


interventia lui Goluchowski106. Acesta i-a dat dispozitie, la 11 mai, lui Ca lice sa is
legatura cu Al. Lahovari si s intervinA107. Ambasadorul italian la Bucuresti, marchizul
Incisa, fusese primitin audientA de regele Carol si ambasadorul italian la Constantinopol
a remis o not /, sprijinind dorintele romanilor108. Ca lice i-a vizitat pe Ferid-Pasa si pe
ministrul de Externe, care au declarat la unison ca incidentul ar trebui privit ca aplanat,

ca ambii inspectori se gasesc in stare de libertate (In realitate, ei erau la Brindisi) si


Consiliul de Ministri ar fi hotArat la 13 mai sa ofere satisfactia corespunzatoare pentru
comportarea arbitrary a valiului"109.
La 19 mai, ambasadorul german, baronul Marschal1110, era primit in audienta
de Abd iil Hamid. Al. Lahovari avea instructiuni s dea un ultimatum pans la 23 mai in

cazul in care aceasta audienta avea sa ramana fara rezultat, iar apoi, daca si acest
termen avea sa fie depasit far/ succes, sa -si ceara pasaportu1111.
102 Instrucliuni Goluchowski cAtre Ca lice, Viena, 15.2.1905, Nr. 199: PA XII, Kt. 188.
103 Petrovie cAtre Gotuchowski, Ianina, 4.5.1905: PA XXXVIII, Kt. 383; Brailsford, p. 188-189.
104 Petrovie cAtre Gotuchowski, Ianina, 8.5.1905: PA XXXVIII, Kt. 383.
105 Petrovie cAtre Goluchowski, Janina, 16.5.1905: loc. cit.
106 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 11.5.1905, telegramA cifratA Nr. 6: PA XVIII, Kt.

37, fol. 165-166.


17 Goluchowski cAtre Calice, Viena, 11.5.1905, telegraml cifratA Nr. 70: PA XII, Kt. 188.
108 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 15.5.1905, Nr. 22 A: PA XVIII, Kt. 37, fol. 184
189.

109 Calice cgtre Goluchowski, Constantinopol, 14.5.1905, telegramg cifratA Nr. 68, PA XII, Kt.
187.

110 Marschall avusese ideea unei interventii complementare din partea Italiei, dupa ce el insusi
primise de la contele Billow dispozitia de a sprijini Romania (Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 15.5.1905,

Nr. 22 A: PA XVIII, Kt. 37, fol. 184-189).


111 Styrcea clan Gotuchowski, Constantinopol, 19.5.1905, telegramg cifratA Nr. 70: PA XII, Kt. 187.

88

www.dacoromanica.ro

La 20 mai s-a comunicat din Constantinopol cA Poarta ar fi oferit ambasadei


romfine satisfactie in forma urmAtoare:
1) Explicatie intre valiul din Yanya si consulul Romaniei, in cursul careia cel

dintai ar declara cA nici el, nici guvernul imperial nu sunt animati de sentimente
dusmanoase fall de cutovlahi. 2) Recunoastere a dreptului cutovlahilor de a-si avea

propriii muhtari In localitatile in care majoritatea populatiei este cutovlaha.


3) Recunoastere a inspectorilor scolari romani de cave Poarta, cu conditia ca ei sA fie
supusi otomani. 4) Recunoastere a dreptului cutovlahilor de a dispune de biserici si scoli
in limba romana".
Poarta, se comunica, ar fi fost gata sA determine Patriarhia sA accepte incheierea

unui acord asupra primei parti a punctului 4). Zinov'ev socotea suficientA satisfactia
acordatA, nu stia Insa care avea sa fie atitudinea lui Al. Lahovari fats de ea. Zinove'ev,
se pare, ar fi respins propunerea ambasadorului roman ca el sa intervina ImpreunA cu
Marschall, intrucat nu era dispus sa actioneze in problemele Balcanilor decat Impreuna
cu Austro-Ungaria. Ultimatumul romanesc fusese inaintat sub forma de nota si cuprindea

nu numai exigenta de a fi el iberati si despagubiti cei doi inspectori, ci si cererea de


recunoastere, printr-o irade oficiall, a aromanilor ca national itate distinctA, cu drepturi
egale cu cele ale celorlalte nationalitati nemusulmane"112.
Cu o zi Inainte de expirarea termenului fixat, la 9/22 mai 1905, Abd ail Harrild a
emis urmAtoarea irade, publicatA in ziva urmatoare:
Majestatea Sa Imperiala Sultanul, care, insufletit de sentimentele Sale de InaltA

dreptate si de parinteasca Sa grija pentru popoarelb Sale, acorda binefacerile si


bunavointa Sa tuturor supusilor SAi credinciosi, fait deosebire de neam si de religie,
luand in considerare cererile depuse acum in urma la picioarele Tronului Imperial de atm

supusii Sai valahi, a binevoit ss porunceasca in privinta for ca, in virtutea drepturilor
civile de care ei se bucurA la fel ca ceilalti supusi nemusulmani, comunitAtile for sA
desemneze muhtari potrivit reglementarilor vigoare; ca, asa cum se face pentru celelalte
comunitAti, sA fie admisi si membri valahi, potrivit regulii existence, in consiliile
administrative si ca sa fie acordate facilitAti de autoritAtile imperiale profesorilor numiti

de catre zisele comunitati pentru inspectarea scolilor for si pentru indeplinirea


formalitatilor prevazute de legile Imperiului in vederea deschiderii de not asezaminte
scolare"113.

Desi in aceastA formulare nu aparea notiunea millet, aromanilor be fuseserA


asadar recunoscute Coate drepturile unui millet, cu exceptia aceluia de a avea un sef religios

propriu. Valiul din Yanya, Osman-Pasa, si-a prezentat scuzele lui Padeanu, iar ambii
inspectori au putut sa -si reia activitatea114 .
Yn amintirea succesului dobandit atat de repede, guvernul roman a dispus sA se
bats o medalie cu portretele tuturor ministrilor si ale acelor reprezentanti ai Romaniei in

strAinatate care se ocupasera de aceastA chestiune, anume Al. Lahovari, C. Derussi,


112 Styrcea cAtre Goluchowski, Pera, 20.5.1905, telegrarnA cifratA Nr. 71: loc. cit.
113 Traducere francezA oficialA la Bratter, p. 89; textul romAnesc in Documente di plomatice 1905,

p. XXXI.
114 Petrovio cAtre Goluchowski, Ianina, 28.5.1905: PA XXXVIII, Kt 383.

89

www.dacoromanica.ro

D. Ghica, D. Georgescu, C. Contescu115. S-a emis si ideea ridicArii unei moschei in


Constanta, pentru a Intretine bunAvointa Sultanului116.
Recunoasterea aromanilor ca nationalitate distincta nu se datora nici abilitAtii
diplomatice singulare a lui Al. Lahovari117, nici numai interventiei Germaniei118, ci unei

actiuni comune la care luaserA parte Germania, Italia, Austro-Ungaria si Rusia, ca si


calculelor politice ale Portii; acestea din urmA aveau in vedere, pe de o parte, lealitatea
absolutd a aromanilor cu sentimente nationale, pe de alta, bunele relatii cu Bucurestiul,
a caror mentinere, tinand seama de ce se petrecea cu Bulgaria, era in interesul Turciei119.
Franta si Anglia s-au mentinut, asa cum se poate vedea din izvoarele de care dispunem,

mai degrabd in rezervA, probabil si din pricina faptului cA, in regiunile unde le fusese
incredintata supravegherea reformei, anume sancakurile Serez (Seres) si, respectiv,
Drama, nu prea putea fi vorba de o activitate deosebit de intensA a aromanilor cu sentimente

nationale.
Motivatia implicarii Austro-Ungariei trebuie cAutata mai degraba in rivalitatea

dintre Viena, St. Petersburg, Berlin si Roma in privinta Balcanilor si nu atat in


disponibilitatea acesteia de a recunoaste neconditionat IndreptAtirea dorintelor aliatei
sale, Romania. in ipitructiunile trimise lui Calice, la 15 februarie, Goluchowski sublinia
cat se poate de 'impede cA, in cazul angajarii altor reprezentante din Constantinopol in

discutii, nu ar fi ot.ortun sd respinge-m categoric acest lucru, tinand seama de


Romania"129. Pe de altA parte, interventia lui Marschall 1-a facut pe Pallavicini, aflat la

Bucuresti, sA se teams ca in viitor, Germania va domina incl si mai mutt decat rand
acum toate domeniile vietii economice din Romania"121. intr-adevAr, Bucurestiul era tot
numai laude la adresa Germaniei si Italiei. Cu prilejul unei parade la 24 mai, ministrii

romani au adresat, ce-i drept, cuvinte de multumire lui Pallavicini pentru sprijinul de
tare Romania s-a bucurat, in aceastA Imprejurare, din partea Marilor Puteri", dar Take
lonescu sublinia cA succesul s-ar datora numai baronului Marschall si marchizului Imperiali

si regreta faptul ca baronul Calice ar fi fost mai mult decat moale in aceasta chestiune",
recunoscand insA ca, Intr-adevAr, acesta se aflase in concediu tocmai in cursul ultimei
faze a negocierilor122 si opunandu-se hotArat Inchipuirilor fanteziste" la originea cArora

statea Al. Lahovari123. Chiar in ziva urmAtoare, generalul Lahovari, Presedintele


115 Tovaru, p. 46
116 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucureti, 27.5.1905, Nr. 26 A strict confidential: PA XVIII,
Kt. 37, fol. 227-234. Moscheea a fost construittl abia in 1910.
117 Aga cum s-a sustinut de cAtre romani, cf. BOSSY, p. 167-169.
118 Paillares, p. 266.
119 Styrcea cAtre Goluchowski, Constantinopol, 31.5.1905, Nr. 28 D confidential: PA XII, Kt. 187,
I VII 1905; Kasasis, p. 51 urm.; BRAGA, p. 65 urm.
120 Goluchowski cAtre Calice, Viena, 15.2.1905, Nr. 199: PA XII, Kt. 188.
121 PallaVicini cAtre Goluchowski, Bucureti, 20.5.1905, Nr. 24A: PA XVIII, Kt. 37, fol. 209-212.
122 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucure;ti, 24.5.1905, Nr. 25 strict confidential: loc. cit., fol.
217-224. Pallavicini a atras din nou atentia cu acest prilej asuprafaptului ca abaterea aspiratiilor romaneVi catre
Sud ar fi foarte utill pentru Austro-Ungaria i cA dezvoltarea unui popor neslav In Peninsula Balcanica ar fi
corespunziltoare, de altfel, intereselor Monarhiei.
123 Calice cAtre Goluchowski, Constantinopol, 21.6.1905, Nr. 31 G strict confidential: PA XII, Kt.

187,1 VII 1905.

90

www.dacoromanica.ro

Consiliului de Ministri, transmitea oficial Austro-Ungariei multumirile guvernului


roman124. La randul sau, ambasadorul grec Ia Constantinopol, Grupares, sublinia fats
de Insarcinatul cu afaceri austriac, baronul Styrcea, cat de mutt 1-a bucurat atitudinea
neutrals, nepartinitoare a ambasadorului chezaro-craiesc in aceasta chestiune"125.
Izvoarele demonstreaza asadar cat se poate de limpede ca implicarea Austro-Ungariei In

problema aromaneasca trebuie pri vita in aceasta lumina si mull mai putin puss in
legatura cu planuri politice In Macedonia.

3. CONFLICTUL GRECO-ROMAN

insemnatatea acestei irade statea nu atat in noile posibilitati de dezvoltare oferite


de ea miscarii nationale aromanesti
erau recunoscute numai conditii deja existente
de facto126
cat, mai degraba, in actiunea ei psihologica asupra aromanilor de orientare
nationals si a comilitonilor for romani, precum si In reactia pe care ea putea sa o pmvoace
din partea grecilor, In urmarile acesteia pentru populatia aromaneasca si pentru relatiile
dintre Romania si Grecia. Chiar la 23 mai a fost emisa o tezkere a ministrului Justitiei si
Cultelor, Abd iir Rahman-Pala, prin care i se comunica Patriarhului Joachim continutul
iradelei, afirmandu-se in acelasi timp expres ca aromanii vor putea savarsi nestingheriti

propria for slujba religioasa, Insa numai cu conditia de a nu iesi din ascultarea
Patriarhiei127. Sfantul Sinod s-a Intrunit apoi de mai multe on pentru consultari, Intrucat
Insa nu s-a ajuns, pentru Inceput, la nici o concluzie, Patriarhul s-a dus in persoana la
Marele Vizir pentru a protesta128, deli Ferid-Pala tl rugase pe ambasadorul grec Grupares
s-1 sfatuiasca sa se abtina de la asa ceva, deoarece un asemenea protest ar putea avea
urmari neplacute pentru Patriarh129. Abia Ia 10 iulie, dupa Indelungate si furtunoase
discutii, In cursul carora avea sa fie curand reluata ideea la care s-a renuntat sau care a
fost rezervata pentru viitor, anume de a adresa protestul aflat in discutie nu numai Portii,

ci si tuturor Puterilor semnatare ale Tratatului de la Berlin, in calitatea for de garanti


competenti mai presus de oricine ai status-quo-ului In Balcani si mai ales in Turcia "130,
124 Pall avi ci ni cAtre Goluchowski, Bucure;ti, 25.5.1905, telegrams cifratA Nr. 9702/15: PA XVIII,
Kt. 37, fol. 225.
125 Styrcea dire Goluchowski, Constantinopol, 24.5.1905, Nr. 27 E strict confidential: PA XII, Kt.

187,1 VII 1905.


126 Depunerea jurAmAntului in calitate de nou membni al ap-numitului Viltlyet-meclis din Monastir
de cAtre aromanul Costachi $codrano (un om care -$i atrAsese bunAvointa valiului ca portretist), fapt petrecut
la 8 mai 1906, ca o consecintA a promulgatei irade, este descrisA drept eveniment cu totul nesemnificativ,
Prochaska cAtre Goluchowski, Monastir, 14.5.1906, Nr. 14: PA XXXVIII, Kt 395, 1906, fol. 71-74. Nu se tie,
in tot cazul, nimic despre vreo activitate poli ticA a lui $ codrano, de profesie farmacist
127 Text francez la Bratter, p. 90.
128 Stavridi cAtre generalul Lahovari, Constantinopol, 20.5/2.6.1905 in: Documente diplomatice
1905, Nr. 5,p 5.
129 Styrcea cAtre Goluchowski, Constantinopol, 31.5.1905, Nr. 28 D confidential: PA XII, Kt. 187,

1VII 1905.
138 Calice cAtre Goluchowski, Yenik6y, 19.7.1905, Nr. 36 F : loc. cit.

91

www.dacoromanica.ro

Sinodul s-a pus de acord asupra textului unui takrir semnat de Patriarh. Sinodul constata
existenta, In iradeaua Sultanului, a unei evidente contradictii interne intre recunoasterea

express a suveranitAtii Patriarhiei, pe de o parte, si confirmarea unor drepturi ale


aromanilor ce nu ar fi fost in concordanta cu sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, pe
de alta. AceastA irade nu ar fi fost compatibila cu drepturile Patriarhiei, asa incat Patriarhul
ruga Poarta sa-i ocroteasca drepturile vechi de sute de ani, sa stavileasca influentele
strAine si sa restabileasca vechea ordine acum compromisa131.

Situatia juridica creata prin irade era lipsitA de echivoc, dar ea constituia o
inovatie, care in ciuda recomandArilor facute in irade cu greu se putea impaca de fapt
cu privilegiile traditionale132 ale Patriarhului. Dar aceasta stAruinta in apArarea literei
legii" ridicaintrebarea, desigur absurda, daca procedand dupa modelul bulgar aromanii

ar fi primit mai usor aprobarea Sinodului. In ultima instants, aid este vorba numai de
contradictia dintre dreptul canonic codificat, recunoscut si de autoritatea de stat islamicA,
in baza organizarii corporative" a societatii otomane si a naturii
pe de o

parte si principiile de drept natural promovate de popoarele angajate in afirmarea


nationalitatii in secolul al XIX-lea, asa cum au fost ele exprimate prin aspiratia la
folosirea libera a Iimbii materne scl., pe de alta parte. Cu oarecare bunAvointA, Sinodul
ar fi putut, fArA nici un dubiu canonic, sa acorde aromanilor un statut asemanator aceluia
de care se bucurau, de pilda, sarbii, ceea ce ar fi prevenit oarecum acea interventie socotita
de Patriarh drept o imixtiune ilegalA in treburile interne ale millet-ului sAu si ar fi rezolvat
de la sine chestiunea intr-un mod acceptabil pentru toate partite, o data ce nu existau nici
diferente dogmatice intre biserica greaca si biserica pe cale de infiintare a aromanilor.
CA argumentele de drept impotriva iradelei erau mai curand un pretext si cA, de fapt,
Sinodul intentiona sa refuze aromanilor de orientare nationals orice fel de recunoastere
oficialA reiese de altfel clar din Insusi acel takrir contradictoriu, in care, pe de o parte, se
vorbeste despre drepturi vechi de sute de ani ale Patriarhiei asupra valahilor, pe de alta, se
subliniaza faptul cA Patriarhia nu ar avea catusi de putin cunostintA despre existenta
valahilor pomeniti in irade134. RecunoscutA va fi numai existenta celor 100 000 de
asa-numiti grecovalahi, care insa ar fi greci si dintre care doar vreo 10 000 ar fi fost
captati de propaganda romaneascA135.

Aromani cu sentimente grecesti, fruntasi de sate si preoti nu au intarziat sa


iscaleasca o serie de manifeste impotriva iradelei 136; grecii au declansat o campanie de
press impotriva lui Ferid-Pasa137 si se spune chiar cA ambasadorul grec la Constantinopol
a protestat impotriva iradelei138.
131 Textul original grecesc in: Episema eggrapha, p. 101-104; traducerea francezA originalA este
anexatA la: Calice cAtre Goluchowski, Yenikoy, 24.10.1905, Nr. 54 C : PA XII, Kt. 188.
132 Asupra acestor privilegii, vezi GIBB-BOWEN, vol. 2, p. 216, n. 2.
133 Op. cit., vol. 2, p. 211 urm.
134 Episama eggrapha, p. 102.
135 Op. cit., p. 103.
136 Op. cit., ibidem i KEBEDGY, p. 6.
137 Bratter, p. 91.
Documente diplomatice
138 Stavridi cAtre generalul Lahovari, Constantinopol, 15/28.7.1905,
1905, Nr. 8, p. 7-8; Bratter, p. 90.

92

www.dacoromanica.ro

Curand insa exasperarea grecilor din pricina acestei Trade s-a materializat intr-o
brutala campanie terorista indreptata impotriva aromanilor cu sentimente nationale, care
Intr-un fel erau mai primejdiosi pentru greci dealt exarhistii"I39, intrucat partida greceasca
din Macedonia era constituitA in cea mai mare parte a ei din oameni apartinand grupului
etnic aromanesc14.
Nu poate fi sarcina noastra aid sa reconstituim desfasurarea fiecarei ciocniri
In parte, lucru de altfel destul de dificil, probabil, din pricina caracterului contradictoriu
al declaratiilor facute de martori ai partidei nationale, pe de o parte, ai celei grecesti, pe
de alta. Atat presa referitoare la Macedonia, cat si corespondenta diplomatica din anii
1905-1908 sunt pline de detail privitoare la fapte sangeroase, de care cititorul trebuie sd
fie scutit in cele ce urmeaza, nu in ultimul rand pentru motivul ca scormonirea ranilor

constiintei nationale nu ar trebui sa fie trecuta in randul indatoririlor istoriografiei


secolului al XX-lea, in cazul de fats cu atat mai putin cu cat lipsesc mobil urile politice
actuale pentru asa ceva141.
Actiunea bandelor grecesti142 s-a concentrat la inceput asupra regiunii Pindului
si a Macedoniei apusene. Numai in anul 1905, potrivit datelor cuprinse in Cartea Verde
romaneasca143, au fost ucise 23 de persoane, ranite 7, jar in cursul a 13 incursiuni au fost
incendiate scoli, nimicite turme de oi, distruse gospodarii, au fost arse manuale scolare
si carti de cult,-s-au furat bani si mobilier. Deosebit de mult a avut de suferit satul Abdella
din Muntii Pindului, ai card locuitori erau, in majoritate covarsitoare, aromani angajati
In miscarea nationals: la ordinul, s-a pretins, al nestatornicului Mitropolit Agathaggelos

de Kerbenel", in noaptea de 4 spre 5 august 1905, a navalit aid o bands de 90-100


oameni, care insa n-a izbutit sa captureze dintre cele 38 de persoane inscrise, dupa cum
se spunea, pe lista pregatita inainte decal trei fruntasi ai satului, ucisi apoi in munti145. in
toamna, satul a fost atacat din nou: au fost incendiate 133 de case, mai multe hanuri si
pravalii, biserici si scoli, joagare146. La 25 noiembrie, primarul satului, George Pupi, a
139 DAKIN, p. 236.
140 Consulul grec din Selanik, Koromelas, a spus, pare-se, a el n-ar fi obtinut niciodata asemenea
succese In lupta din Macedonia, MA ajutorul aromanilor, cf. ABEROPH, p. 61, n. 1.

141 In pofida ideologiei" nationaliste a regimului grec din anii 1967-1974, dupa sfiinta autorului
acestei cart' nu au mai existat cazuri de prigonire pe tale politieneasca a unor aromani din pricina folosirii
limbii for mateme in public sau a altor delicte" de acest fel (sanctionate drept activitate anti greceasce chiar
si dupl al doilea razboi mondial).
142 Despre organizarea bandelor grecesti, cf. DAKIN.
143 Documente diplomatice 1905.
144 N. Tacit catre Papiniu, Nr. 70, 10.2.1908, copie In: BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 165.
145 Petrovie catre Goluchowski, Ianina, 11.8.1905, Nr. 20: PA XXXVIII, Kt. 383; Pi deanu care Al.
Lahovari, Ianina, 27.7/9.8.1905, in: Documente diplomatice 1905, Nr. 17, p. 28; Rubin, p. 213; ABEROPH,
p. 60; ANESTES, p. 38. Tipice pentru intrigile din interiorul personal ului Kolar rominesc stint doul fotografii
care-I infatiseaza pe revizorul scolar Tulliu Tacit In cadrul unei petreceri care a vut loc la 21.7.1905: ele au
fost trimise ministrului roman Haret, impreuna cu o reclamatie Impotriva lui Tacit, potrivit careia acesta ar fi Mut
mai bine sa organizeze o garda impotriva bandelor grecesti decat si is parte la petreceri sarbatoresti: A. St.
B., Coleclia Spiru Haret, Dosar 7.
146 Prochaska ate Goluchowski, Monastir, 19.11.1905: PA XXXVIII, Kt. 394; Al. Lahovari care
generalul Lahovari, Constantinopcg, 28.10/10.11.1905, in: Documente diplomatice 1905, Nr. 36, p. 49; Rubin,
p. 221; Cordescu, p. 40; DAKIN, p. 236.

93

www.dacoromanica.ro

fost asasinat147. Alte bande operau in kazalele Yenice-Vardar (la meglenoromani) si


Karaferiya (la poalele muntelui Bermion), iar gazete ateniene comunicau ca, multumitd

actiunilor armate intreprinse, cutare sau cutare sate s-ar fi lepddat de propaganda
romaneascd148. Peste 100 de barbati, femei si copii, multe mii de of si capre si
nenumgrate imobile au cAzut victime acestei actiuni teroriste149.
Este de la sine inteles ca aceste actiuni din cursul anului nu puteau sa rdmand

fara consecinte asupra miscdrii nationale aromanesti. Vom ajunge sd vorbim despre
ele in capitolul urmAtor. Mai Int:al va trebui insa sA vedem in ce mdsurd putea indepartata

Romanie sd vind in ajutorul hartuitilor ei protejati.


Amenintand cu boicotarea economics a numerosilor greci din Romania,
Bucurestiul a inceput prin a cere de la guvernul grec doua lucruri: in primul rand, imediata
incetare a atentatelor bandelor grecesti impotriva aromanilor din Turcia, un deziderat a
cdrui IndreptAtire putea fi cu atilt mai putin contestatA, cu cat, in pofida dezmintirilor
neincetate din partea guvernului ei, Grecia era fAcutd responsabild pentru activitatea
bandelor de catre diplomatia si opinia publics europeand. In al doilea rand, se cerea o
interventie pe 1&10 Patriarhie in vederea ludrii in considerare a dorintelor romanesti150
ceea ce, fireste, ardta ca Romania supraevaluase puterea de influents a Greciei asupra
Patriarhiei151. Ministrul de Exteme Mies a respins ambele cereri152 si, asa cum declara
147 Al. Lahovari catre generalul Lahovari, Constantinopol, 10/23.12.1905,1n: Documente diplomatice
1905, Nr. 45,.E. 54 urm.; Rubin, p. 225.
148 Brailsford, p. 215, n. 1.

149 Prochaska catre Goluchowski, Monastir, 31.10.1905, Nr. 56: PA XXXVIII, Kt. 394; Petrovid
dare Gotuchowski, Ianina, 6.11.1905, Nr. 26: Loc. cit., Kt. 383; Parcher catre Goluchowski, Monastir, 25.1.1906,

Nr. 2: loc. cit., Kt 395, fol. 10-18; Prochaska catre Goluchowski, Monastir, 17.5.1906, Nr. 15: loc. cit., fol.
75-80; Liste des atrocites commises sur les Valaques de Turquie par les bandes grecques depuis le 1/14 janvier
1906: PA XVIII, Kt. 38, Varia, fol. 7-8, 24-30; o Nod confidentiala a ambasadei romfine din Constantinopol,
de la 2/15.5.1907, se gaseste In raportul: Pallavicini catre Aehrenthal, Constantinopol, 20.5.1907, Nr. 32 F :
PA XII, Kt. 191, fol. 412-419; o alta nota, de la 14.3.1908, se gaseste in raportul: Pallavicini catre Aehrenthal,
Constantinopol, 18.3.1908, Nr. 19 H : loc. cit., Kt. 194, fol. 269-272; Para catre Aehrenthal, Salonic, 53.1908
si 9.5.1908; PA XXXVIII, Kt. 409; Bilifiski catre Aehrenthal, lanina, 1.7.1909, Nr. 36: loc. cit., Kt. 383, 1909,
fol. 60-61; Documente diplomatice 1905, p. 11-55; Brailsford, p. 215, 218; Bratter, p. 92-95; Ionescu Eugen,
p. 73-83; Rubin, p. 181-231; WACE-THOMPSON, p. 8; DIAMANDI ST., p. 36-43; TOMMASSINI, vol.
3, p. 147-148; DAMN, p. 236 urm., 309; BRAGA, p. 68. Mai tarziu grecii au recurs si la boicotul comercial,
Oppenheimer catre Aehrenthal, Salonic, 8.6.1907, In: Cartea rosie 1907, Nr. 122, p. 120 urm.
150 Instructiuni ale generalului Lahovari catre Papiniu, Bucuresti, 11/24.6.1905, in: Documente
diplomatice 1905, p. 59-60.
151 Viitorul ministru grec de Exteme Skouzes afirma ca ar fi intervenit zadamic pe Tanga Patriarhie
in vederea satisfacerii dorintelor aromanilor, Macchio care Goluchowski, Atena, 5.2.1906, Nr. 4 B: PA XVI,
Kt. 57, fol.

39-40.

152 Papiniu catre generalul Lahovari, Atena, 28.6/11.7.1905, In: Documente diplomatice 1905,
p. 60-65: Rallis a refuzat categoric sa recunoasci orice fel de drepturi ale Romaniei In Turcia, intrucat acolo
n-ar fi existat, potrivit lui, nici un fel de element romanesc; tot atilt de putin ar ft auzit el de vreun atentat; el a
negat mice fel de capacitate de influents asupra Patriarhiei de care ar dispune si a subliniat ci socoteste iradeaua
nelegala, cf. lonescu Eugen, p. 85, Nicolaidts Nicolas, p. 96 urm. Regele George a relatat ambasadorului AustroUngariei despre demersul lui Papiniu, a carui conduits o socotea lipsita de abili tate; in ce priveste dezideratele
romanesti, regele era de parere ca Romania ar fi devenit grandomana, Macchio catre Gotuchowski, Atena,
17.7.1905, Nr. 25 A strict confidential: PA XVI, Kt. 56, 1905, fol. 208-213.

94

www.dacoromanica.ro

ministrul de Razboi al Romaniei, Jacques Lahovari, in octombrie 1905, s-ar fi ajuns fara
indoiala la un conflict armat, daca cele doua tari ar fi avut o frontlet% comuna153. Din
fericire insa, cele doua tari erau nevoite sa se limiteze Ia demersuri si represalii.
Reprezentantul austriac la Bucuresti, Pallavicini, i-a recomandat ministrului
roman de Externe moderatie in ce priveste masurile anuntate154, i-a manifestat Insa
convingerea ca ar trebui pus piciorul in prag la Atena, atunci cand colegul sau grec,
Tompazes, i-a relatat despre instructiunile primite de la Ral les, prin care acesta refuza

once imbunatatire a relatiilor cu Romania atata vreme cat amintita irade avea sa
prejudicieze interesele grecesti in Macedonia155. Opinia publica din Romania statea sub

semnul indignarii nationale: la 2 august, Societatea de Cu hurl Macedo-Romana a


organizat un miting la care a participat foarte multa lume, dar care, datorita interventiei
regelui, a decurs In relative liniste (a fost zadarnicita incercarea de devalizare a unui
magazin de pantofi) si s-a soldat numai cu apelul Ia boicotarea pravaliilor grecesti156.
La sfarsitul lui iulie, guvernul roman decretase interdictia de intrare in tat% a ziarelor
grecesti157. La 10 august, Papiniu a fost in audienta la Ralles si i-a repetat cererile
guvernului roman. Mies afirma acum ca incursiunile bandelor ar fi acte de razbunare de
natura personala, iar in problema bisericeasca el ar fi de parere ca Patriarhul trebuie sa1 califice drept schismatici pe adeptii liturghiei In limba romana158. in legatura cu
zvonurile din presa referitoare la o iminenta rupere a relatiilor diplomatice din partea
Greciei, generalul Lahovari i-a declarat ambasadorului grec ca o rupere a relatiilor ar
atrage dupa sine si denuntarea tratatului comercial si anularea protocolului din decembrie
1900 privitor la recunoasterea comunitatilor grecesti din Romania159. Ca urmare a
Inmultirii stirilor despre violentele din Macedonia, opinia publica din Romania vadea o
tot mai mare indignare: o cafenea greceasca a fost devastata, iar la Giurgiu a fost ars un
drape! grecesc16; se auzeau voci care cereau ruperea tuturor relatiilorl 61. Existau, desigur,

si spirite moderate, care se prcnuntau Impotriva oricaror represalii162. Din Atena, noul
reprezentant al Austro-Ungariei, baronul Gudenus, raporta ca grecii se complac In rolul
de parte agresata si nu vor sa piarda nici un prilej pentru a se simti ofensati"; ei s-ar fi
aratat potrivnici totodata unei interventii a Ita liei si Frantei 163. $i, in vreme ce presa
153 Grace et Roumanie, p. 4; DIAMANDI ST., p. 19.
154 Pallavicini cAtre Goluchowski, Sinaia, 21.7.1905, Nr. 38 A confidential: PA XVIII, Kt. 37, fol.

364-371.
155 Pallavicini cAtre Goluchowski, Sinaia, 22.7.1905, Nr. 39 strict confidential: lac. cit., fol. 372-377.

156 Callenberg cave Goluchowski, Sinaia, 3.8.1905, Nr. 40 A : /oc. cit., II, fol. 4-14.

157 VELICHI, Relations 1879-1911, p. 535.


158 Papiniu cAtre generalul Lahovari, Atena, 28.7/10.8.1905, in: Documente diplomatice 1905,

p. 68-71.
159 VELICHI, Relations 1879-1911, p. 535.
160 Callenberg cite Goluchowski, Sinaia, 19.8.1905, Nr. 43 B confidential: PA XVIII, Kt. 37,11,
fol. 24-35; Bratter, p. 106.
161 Obedeanu, passim.
162 lonewu Eugen, p. 91 urm.
163 Gudenus cAtre Goluchowski, Atena, 28.8.1905, Nr. 30 B: PA XVI, Kt. 56, 1905, fol. 248-255.

95

www.dacoromanica.ro

greaca facea reprosuri guvernului din pricina ezitarii sale, inspirate, se pretindea, de
Austro-Ungaria164, Tompazes parasea Bucurestiul la 17 sau 18 septembrie, gra sa faca
obisnuita vizita de despartire; la 24 septembrie, Papiniu parasea, la randul sau, capitala
greaca165. La 4 octombrie, Romania a denuntat tratatul comercial Im.preuna cu protocolul
anexat, cu efect de la 1 iulie 1906166. In fapt insa, diepturile comunitatilor grecesti erau
acceptate tacit si de aici inainte167, doar negustorii si ziaristii greci despre care se pretindea
ca avusesera a face cu acti unite din Macedonia au fost expulzati din tara168. La ruperea

oficiala a relatiilor s-a ajuns abia la 13 iunie 1906, cand Grecia a Mut iarasi primul
pas 169.

Intre timp, Bucurestiul incerca si pe alts cale sa imbunatateasca soarta


protejatilor sai din Turcia. Interventii ale Puterilor pe langa Poarta trebuiau s o
determine s garanteze protejarea supusilor ei aromani fats de atacurile bandelor grecesti;

in vederea atingerii acestui scop, fusesera inaintate de reprezentantii Romaniei


ambasadorilor Puterilor europene la Constantinopol lisle de atentate si incursiuni17.
Sultanul si Poarta nu aveau, desigur, de ce s se bucure de evolutia conflictului grecoroman, Intrucat aceasta ar fi putut trezi la Sofia false sperante171, dar experienta ultimilor
ani demonstrase ca Turcia nu mai era in stare sa-si protejeze supusii in chip eficient fats

de banditismul politic si Romania era nevoita sa se multumeasca cu declaratiile


linistitoare ale trimisului turc, Kazim-Bey172. Ca lice si colegul sau rus Zinov 'ev au
intervenit de mai multe on verbal pe langa Poarta in favoarea aromanilor si au adresat
acesteia, la 13 decembrie, note identice cu exigenta de a lua masuri eficace pentru a pune
capat actelor de teroare173. Poarta hotarase in noiembrie s trimita la Yanya o comisie
pentru cercetarea atacurilor asupra aromanilor si a plangerilor acestora impotriva valiului
Osman -Papa. Delegatia alcatuita din trei membri, Hasan-Bey, Kenan-Pala si Mumtaz164 Gudenus cAtre Goluchowski, Atena, 18.9.1905, Nr. MA: loc. cit., fol. 292-297.
165 Bratter, p. 107; VELICHI, Relations 1879-1911, p. 536.
166 General ul Lahovari care premierul Rail-es, Bucuresti, 21.9/4.10.1905: Documente diplomatice
1905, p. 97; Bratter, p. 107; PASSADIS, p. 171; asupra consecintelor economice cf. VELICHI, Relations 18791911, p. 536 urm.
167 VELICHI, Relations 1879-1911, p. 538.
168 Bratter, p. 107. Chiar si la Atena se spunea Ina di grecii supusi sanctiunil or nu fuseserd invinuiti
cu total pe nedrept, Macchio cAtre Goluchowski, Atena, 19.2.1906, Nr. 6 B: PA XVI, Kt. 57, fol. 68-73.
169 Pallavicini cAtre Goluchowski, Sinaia, 20.6.1906, Nr. 47 A confidential: PA XVIII, Kt. 38, fol.
323-330; Cf. PASSADIS, p. 171; VELICHI, Relations 1879-1911, p. 538.
Cartea Alba greacd apdrutd
cu prilejul conflictului nu-i pomenete in general pe aromani, cf. Diplomatika Eggrapha.
178 Calice cAtre Goluchowski, Yenikey, 4.10.1905, Nr. 49 E si 25.10.1905, Nr. 54 D: PA XII, Kt. 188.
171 Din aceastA cauzd, Poarta a solicitat Germaniei sd medieze Intre partite aflate in conflict (Calice
cAtre Goluchowski, Yenikoy, 13.9.1905, Nr. 45 D secret; PA XII, Kt 188), dar regele Carol s-aimpotrivit ideii,
care-si facea loc si la Bucuresti, de conlucrare cu Bulgaria. Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 15.11.1905

si 18.11.1905, Nr. 62 A strict confidential, respectiv 64 secret: PA XVIII, Kt. 37, II, fol. 162-169, 182-189.
172 Pallavicini dare Goluchowski, Bucuresti, 19.11.1905, telegramA cifratA Nr. 8575/48: loc. cit.,
fol. 190 urm.
173 Calice elite Goluchowski, Constantinopol, 13.12.1905, Nr. 62 C: PA XII, Kt. 188.0 adresA cu
instructiuni corespunzAtoare a sosit de la Viena la Constantinopol abia mai tarziu: Goluchowski cAtre Calice,
Viena, 7.12.1905, Nr. 1270: /c.c. cit.

96

www.dacoromanica.ro

Bey a sosit la 14 decembrie Ia Yanya, dar a trebuit sa-si Intrerupa activitatea chiar de la
26 decembrie, probabil din pricina bunelor relatii ale lui Osman -Pala cu palatul 174.
Demersurile si interventiile nu mai luau sfarsit. In ianuarie 1906, ministrul de
Externe al Greciei, Skouzes, s-a adresat reprezentantului austriac, baronul Macchio, cu
rugamintea ca Austro-Ungaria sa intervinA in favoarea Greciei pe langa Romania; baronul
se temea de o crestere a influentei Marii Britanii la Atena175, dar Anglia, asemenea tuturor
celorlalte puteri europene, cu exceptia, poate, a Italiei, prietena cu Romania si rezervatA
feta de Grecia din motive legate de albanezi si de Epir, a evitat sa se expuna acuzatiilor
de partinire in conflictul greco-roman si a intervenit numai pe fang Turcia in favoarea
aromanilor176. In Romania s-a ajuns la organizarea unor demonstratii anti-grecesti de

catre aromanii stabiliti in tarn si, de mai multe ori, chiar Ia violente177, cu toate ca

guvernul roman se straduia sa-i tina sub control pe instigatori si Mee epel Ia
moderatie178.
Confruntata cu interventiile in diferite sensuri ale Puterilor si cu demersurile
tarn or interesate179, Austro-Ungaria se gasea intr-o situatie dificild, deoarece ea dorea
sa intretina bune relatii atat cu Romania, cat si cu Grecia180, dar, in virtutea tratatului
secret care o legs de Romania, simpatiile ei pentru Grecia erau constranse sa se manifeste

in chip platonic, cu toate actiunile de mediere intreprinse in repetate randuri, insa


intotdeauna fara succes, chiar in momente de conflict intre aceste doua state balcanice "181,
ceea ce a determinat Viena sa intensifice relatiile cu Bulgaria182. Totusi, circulau zvonuri

despre o alianta secrets greco-austriacA183.


Din momentul in care nu a mai putut sa nege actiunile violente ale bandelor
grecesti impotriva aromanilor184, Atena a incercat sa le justifice prin referiri la o pretinsa
174 O'Conor entre Lansdowne, Constantinopol, 28.11.1905, In: Turkey Nr. 1 (1906), Nr. 153, p. 111
urm.; Petrovie entre Goluchowski, Ianina, 30.12.1905, Nr. 28: PA XXXVIII, Kt. 383, 1905.
175 Macchio entre Goluchowski, Atena, 22.1.1906, Nr. 3 C: PA XVI, Kt 57, fol. 35-38.
176 Barclay entre Grey, Constantinopol, 8.1.1907, in: Turkey Nr. 1(1907), Nr. 167, p. 177-181.
177 Pallavicini entre Goluchowski, Bucurelti, 19.2.1906, Nr. 12 C strict confidential: PA XVIII,
Kt. 38, fol. 99 -106; Szapary entre Gotuchowski, Sinaia, 30.8.1906, Nr. 60: loc. cit., fol. 399-402.
178 Pallavicini entre Goluchowski, Sinaia, 2.7.1906, Nr. 52 B strict confidential: loc. cit., fol. 350-355;
Szapary entre Goluchowski, Sinaia, 4.8.1906, Nr. 58A si 2.9.1906, Nr. 61 B; loc. cit., fol. 383-386,411-414.
179 TOMMASSINI, vol. 3, p. 148-151; VELICHL Relations 1879-1911, p. 538 urm.
189 Nu in ultimul rand, deoarece acestea ofereau posibilitatea de a opune o contrapondere statelor
balcanice aflate sub influenta Rusiei, prin cooperarea celor cloud regale neslave", scrisoare particularA a lui
Aehrenthal entre Macchio, Viena, 25.2.1907, strict confidential Nr. 182: PA XVI, Kt. 59, Weisungen 1907, fol.

1-8.
181 Scrisoare particularA a lui Macchio entre Aehrenthal, Atena, 24.12.1906, confidential: loc. cit.,

Varia, fol. 70-79.


182 Scrisoare particularA a lui Aehrenthal entre Macchio, Viena, 25.2.1907, strict confidential: loc.

cit., Weisungen 1907, fol. 1-8.


183 TOMMASSINI, vol. 3, p. 149.
184 Chiar In februarie 1906, baronul Macchio transmitea la Viena o motiune a asociatiei Ellenismos"
(Elenismul) prin care se tagAduia once fel de masurA ilegall sau brutalitate Impotriva aromanilor; Macchio
raporteazA totusi despre capturarea unei bande in Turcia, in apropiere de frontiera cu Grecia, Macchio entre
Goluchowski, Atena, 19.2.1906, Nr. 6 B: PA XVI, Kt. 57, fol. 68-73.

97

www.dacoromanica.ro

Intelegere Intre aromanii de orientare nationall si exarhistii bulgari organizati in


bande185, iar mai tarziu chiar la teroarea dezlAntuitA de bande aromanesti186. Aceste
afirmatii vor fi preluate si de publicistii europeni de orientare progreceascalr, ba chiar
de o parte a istoriografi ei moderne188.
Iata de ce este indicat sd stdruim ceva mai mutt asupra acestei probleme. Se stie

ca unii aromani s-au asociat, cu titlu individual, unor bande bulgaresti sau chiar au ajuns
in fruntea lor, cum s-a intamplat cu Mitru Vlahul, Tane Karatasu Pangearu sau Pitu Guli189,
cu al cdrui nume a fost botezatd in zilele noastre o stradd din cartierul aromanesc in Ohrid

si ca ei s-au comportat la fel de dur fats de aromanii cu sentimente grecesti ca si fatA


de ceilalti partizani ai Patriarhiei si fatA de turci. Este, de asemenea, sigur ca mem bri ai
bandelor bulgaresti au gilsit de multe on un refugiu in casele unor aromani de orientare
nationald. Pentru aromani, relativ putin numerosi, era, la urma urmelor, mai usor sa le
ofere azil bulgarilor, decal sd se angajeze in aceasta lupta de partea acelora care actionau
impotriva grecilor; ar fi fost, de altfel, imposibil ca ei sa se opund ambelor tabere. Se mai
adaugd la acestea faptul cd aromanii au adApostit un numar de aproape 2 000 de bulgari
dupd ce satele bulgaresti din jurul Kleisourei au fost incendiate de turd cu binecuvantarea
arhiepiscopului grec al Castoriei si cu ajutorul unei bande grecesti"190. Dar toate acestea
nu cunt dovezi ale existentei unei colabordri organizate intre aromani si bulgari. Nu este
lipsit de interes faptul ca, in ac'est context, grecii accentuau dintr-odata apartenenta etnica
aromfineasca a unor oameni pe care, daca ar fi fost in serviciul lor, i-ar fi desemnat drept
greci autentici.
In Romania, sub impresia masacrelor grecesti, In noiembrie 1905191 a fost luatd
in considerare eventualitatea InarmArii aromanilor, insd regele Carol a interzis expres
orice fel de actiune teroristA192. Cativa aromani s-au aldtur a Insd unei bande de albanezi
mahomedani, careia i-a cdzut victims, in septembrie 1906, Mitropolitul grec din Korice
(Korce), Photios193. Se stie cd tocmai bandele mahomedane din acea vreme urmAreau,
de fapt, teluri banditesti si nu politice. In vilaietul Selanik si In kazaua Kerbene au apdrut,
in 1906, bande aromanesti si aromano-bulgAresti; de urmAreau, probabil, si teluri politice,
185 Cf. KEBEDGY, passim; ABEROPH, p. 60.
186 Macchio cAtre Goluchowski, Atena, 21.5.1906, Nr. 18 si 2.7.1906, Nr. 23 B : PA XVI, Kt 57, fol.

265 - 268,381 -386.


187 Paillares, p. 270-274
188 DAKIN, p. 236, se IntemeiazA, fArA sA citeze detalii, pe rapoarte ale consulilor greci.
1CATSOUGIANNES, vol. 2, p. 49 citeazA doar, din nou, pe Paillares. Pe de altA parte, BRAGA, p. 67, n. 90,
pune la Indoi all consideraliile lui KEBEDGY.

189 Burileanu, p. 36-37; Paillarls, p. 270 urm. TOVARU, p. 36.


196 Braildord. p. 186.
191 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 15.11.1905, Nr. 62 D: PA XVIII, Kt. 37, fol. 175-176.
192 TOVARU, p. 36.
193 lehlitschka cAtre Goluchowski, Monastir, 25.9.1906, Nr. 40 si 26.9.1906, Nr. 41: PA XXXVIII,
Kt. 395, 1906, fol. 176-183; ABEROPH, p. 61. Existenta a douA bande aromAnesti a fost comunicatil fi In
noiembrie 1906: Stand der nationalen Propaganda im Reformgebiete, November 1906, Nr. IV, in: PA XII, Liasse
XXXV/2, Kt. 320, Bandenbewegungen, fol. 35-41.

98

www.dacoromanica.ro

fapt pentru care cutare sat smuls din nou propagandei grecesti nu putea s nu-i salute cu

bun venit" pe bulgari 194. Pang in septembrie 1907, bandele aromanesti care erau
considerate ca atare, nu aveau nici un caracter national pregnant", ci erau mai curand fie
bande bulgaresti, care erau comandate de cutovlahi, fie bande valahe care operau in comun
cu cele bulgaresti"195. Dupa ce, in 1907, in kazaua Karaferiya, intre altiL un vanzator
de legume grec a fost atacat prin surprindere si ucis de o banda aromaneasca, primul-

ministru D.A. Sturdza, care detinea si portofoliul Externelor, s-a pronuntat pentru
pedepsirea vinovatilor196, jar insarcinatul cu afaceri roman la Constantinopol, pentru care
situatia era evident penibila, a afirmat el banda ar fi fost in solda bulgarilor197. La sfarsitul

anului 1907, a aparut o alts banda aromaneasca alcatuita din 4 oameni in kazaua
Kerbene. in aceeasi vreme operau insa, potrivit unui calcul datorat agentului civil austriac

Richard Oppenheimer, 27 de bande grecesti si 78 bulgaresti, totalizand 364, respectiv

632 de oameni198. Comparata cu suferintele populatiei aromanesti sub teroarea


dezlantuita de greci, actiunea armata a aromanilor, cu un caracter mai ales defensiv, era
in real itate de minima insemnatatel".

194 Macchio clitre Aehrenthal, Atena, 31.12.1906, Nr. 48 A: PA XVI, Kt. 57, fol. 619-631:
Oppenheimer care Goluchowski, Salonic, 21.8.1906, Nr. 98 ;i 4.9.1906, Nr. 101 : PA XXXIX, Kt. 3, 1906;
ABEROPH,p. 61.
195 Raport al imputemicitilor militari chezaro-crliesti la Constantinopol din 25.11.1907, Nr. 118,
p. 4-5, in: PA XII, Liasse XXXV/2, Kt 320, Bandenbewegungen, fol. 85-92.
196 Schtinburg catre Aehrenthal, Sinaia, 30.9.1907, Nr. 48 C: PA XVIII, Kt. 39, fol. 356-357.
197 Otto cAtre Aehrenthal, Yenikdy, 2.10.1907, Nr. 58 D : PA XII, Kt. 192, fol. 268-271.
198 Oppenheimer care Aehrenthal, Salonic, 17.1.1908, Nr. 10: PA XII, Liasse XXXV/2, Kt. 320,
Bandenbewegungen, fol.

127-138.

199 WALE-THOMPSON, p. 8.

99

www.dacoromanica.ro

VI. JUNII TURCI SI RAZBOAIELE BALCANICE

1. DEZVOLTAREA MISCARII NATIONALE AROMANESTI SI REFORMELE


JUNILOR TURCI

Yn capitolul precedent, am anticipat oarecum evenimentele ocupandu-ne de


prezentarea actelor de violentA grecesti si aromfinesti si de actiunile diplomatice pe care
ele le-au starnit. Inainte de a ne opri insa asupra revolutiei Junilor turd, s mai aruncAm
totusi o privire asupra dezyoltarii invatamantului public romanesc din Turcia care, in
urma promulgrii iradelei din 1905, nu mai era object de activitate diplomatica in aceeasi
mAsurA in care continua sA fie problema bisericii aromfinesti, o problema pe care o vom
cerceta maiindeaproape.

Interventia masiva a bandelor grecesti nu putea sa nu alba urmari asupra


invatamantului public romanesc din Turcia, care in anii 1905-1908 avea sA inregistreze
un considerabil regress, desi, in bugetul definitiv al Romaniei, cheltuielile prevazute pentru
acesta au crescut de la 410 285 lei (spor suplimentar 22 152 lei) in anul scolar 1904-1905
la 870 000 lei (spor suplimentar 466 840 lei) in anul scolar 1907-19082; aceastA crestere
se datora faptului ca au fost construite, pe de o parte, o serie de scoli si biserici, iar pe de
alta, au fost platite in continuare salariile personalului si gratificatiile pentru notabili3,
chiar si atunci cand scolile din localitAtile respective nu erau deschise. Regresul de care

vorbim s-a limitat, in general, in primul rand in regiunile sudice, unde, din pricina
vecinatatii cu frontiera se Inregistra o mai puternia activitate a bandelor grecesti, cu
toate ca s-a raportat ca ofensiva greceasca a provocat, pe alocuri, o si mai indarjita
afirmare a partidei nationale4. Potrivit rapoartelor consulului austro-ungar din Yanya,
Dr. Ranzi, propaganda romaneasca atinsese, in iarna anului 1907-1908, in satele de pe
versantul apusean al Pindului, un nivel nemaipomenit de sazut; acolo, numai scoala din
Distraton mai era deschisa, in vreme ce scoala din Yanya mai era frecventatA numai in
11KIRJAZOVSKI, p. 91.

2 Rubin, p. 235.
3 Ranzi cAtre Aehrenthal, Ianina, 3.3.1908, Nr. 10: PA XXXVIII, Kt. 383,1908.
4 Para cAtre Aehrenthal, Salonic, 16.6.1908, Nr. 81: loc. cit., Kt. 409. $colile din zona muntelui

Bermion au cunoscut in anii 1906 si 1907 o remarcabilA afluentA de elevi, Adamkiewicz cAtre Aehrenthal,
Salonic, 16.1.1908, Nr. 2: loc. cit.

101

www.dacoromanica.ro

timpul iernii de copiii farserotilor seminomazi. In zona situata in afara sferei de influents
grecesti, existau mai putine dificultati, scoala din Arnavut Belgrat, av'and, de pita 30
de elevi5. In satele cuprinse in vilaietul Manastir ale Pindului numarul elevilor a scazut
la circa o treime, iar unele scoli de iarna din campia tesalica au lamas mai mult Inchise6.
0 evolutie similara poate fi observata In zona locuita de meglenoromani, unde scolile

din Perikleia si Karpe au ramas mai mult inchise in anul scolar 1907-1908 si numai
scoala din Koupa a Inregistrat un spor de scolari de 10 copii7.
Asa cum raporta viceconsulul Parcher din Manastir, aceste insuccese ale politicii
scolare romanesti erau pricinuite si de atitudinea energica a Mitropolitului Ioachim al

Pelagoniei, si de motive de natura interns, cum ar fi dificultati legate de nivelul de


competenta al cadrelor, dar si de imprejurarea cd originea rurala, simplitatea majorititii

protagonistilor miscarii nationale aromanesti impiedica contactul for eficient cu


intelectualitatea aromaneasca din orase, in aparenta cel putin, grecizanta8.
Dupa introducerea reformelor Juni lor turci, pe masura considerabilei scaled In
amploare a terorismului dezla quit de bande, situatia scolilor romanesti s-a imburatatit
Indata, asa incat perioada anibr 1905-1908 nu are nici o Insemnatate esentiala pentru
istoria miscarii nationale aromanesti. Tabelul de mai jos ilustreaza acest lucru, chiar
dad datele statistice care ne stau la dispozitie din izvoare si din I iteratura stiiittifica nu
ne permit sa dam o reprezentare a anilcir scolari dintre 1903-1904 si 1912-1913.

1903 1904 1906 1907

Districtul

1907-1908

1911 -1912 1912-1913

Elevi/Profesori
I. Vilaietul Yanya
1. Sancakul Yanya
288/24
2. Sancakul Ergeri
3. Sancakul Arnavut-Belgrat -/2

99/21
43/1

/1

47/3

53/4

877/59
58/3
631/29
428/23

1147/104
55/4
692/28
?/23

H. Vilaietul Manastir

1. Sancakul Mansur

1566/83

2. Sancakul Elbasan
3. Sancakul Mince
4. Sancakul Selfice

50/4
527/18
595/26

1. Sancakul Selanik
2. Sancakul Serez

1732/56
69/3

I. Sancakul Oskilp

169/11

268/?
III.Vilaietul Selinik
1271/?
1094/68
78/3
70/?

1865/85

16/6

IV. Vilaietul Kosovo


231/15

5 Ranzi citre Aehrenthal, Janina, 28.11.1907, Nr. 19 fi 33.1908, Nr. 10: loc. crt., Kt. 383,1907 si 1908.
6 N. Tacit cAtre Papiniu, 2.3.1908, Nr. 250. Copie la BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 170.

7 Adandciewicz cite Aehrenthal. Salonic, 16.1.1908, Nr. 2: PA XXXVIII, It 409.


8 Parcher cAtre Gotuchowski, Monastir, 25.1.1906, Nr. 2 : loc. cit., Kt. 395, 1906, fol. 10-18.

102

www.dacoromanica.ro

Era nevoie MA, in primul rand, sa fie infaptuite diferite not reforme ale
administratiei scolare, intrucat C. G. Ionescu nu se dovedea corespunzator asteptarilor
in calitatea sa de conducator al Administratiei Scolilor si Bisericilor Romanesti din
Turcia", desi fusese autorul acelui plan de reforms administrative a Invatamantului
public romanesc din Turcia9 pe care ministrul Haretll acceptase la 10 martie 190410.
Guvernul roman a dispus ca, in anul scolar 1905-1906, Mini sterul Instructiunii s
elaboreze un nou Regulament pentru scolile, bisericile si comunitatile romanesti care
s fie distribuit de ambasada romans din Constantinopol. Poarta a considerat acest mod de
a proceda drept un atentat la propria ei suveranitate si a cerut deslusiri in aceasta privinta
din partea Bucurestiului. Romanii au gasit insa un raspuns linistitor, aratand ca ei voiau

doar s se asigure de corecta administrare a subventiilor prin unele masuri


corespunzatoare11. La 1 aprilie 1906, C. G. Ionescu a fost demis, iar Administratia
Scolilor si Bisericilor Romanesti din Turcia" inlocuita iarasi printr-un Inspectorat,
incredintat lui Nicolae Tacit12. Acestuia ii erau subordonati 5 revizori scolari pentru cele
5 circumscriptii scolare acum create, anume Manastir, Selanik-eskiip, Albania, Epir si
Selanik-Karaferiya13.
Si progresele pe teren bisericesc
precum promovarea de preoti aromani cu
sentimente nationale, preluarea sau construirea de biserici romanesti etc.
au stagnat

temporar itl urma activitatii bandelor grecesti, mai ales in sud. Mai multi preoti s-au
dezis de miscarea nationals, asa cum s-a intamplat In Kastanere14, altii au fost izgoniti

din comunele repartizate for ca efect al actiunii conjugate a clerului grecesc si a


autoritatilor turcesti, cum s-a intamplat, de pilda, in Yanya15. Printre conflictele
permanence care au opus partida aromaneasca celei grecesti se numara si un incident
care s-a produs la Manastir, In 1906, cu prilejul festivitatilor consacrate jubileului de 40
de ani de domnie a regelui Carol si aniversarii a 25 de ani de la proclamarea Romaniei ca
regat. Corpul consular din oral fusese invitat la un Te Deum solemn celebrat in capela
romfineasca si, cu exceptia consulului grec, acesta daduse curs invitatiei, deli grecii
amenintasera ca once participant va fi afurisit asemenea preotului, intrucat capela nu era
recunoscuta de Patriarhie16. In duminica urmatoare, Mitropolitul Ioachim Phoropoulos
a tinut o predica, din care nu lipseau atacuri fatiseImpotriva lui Hilmi-Pala, a corpului
consular si a aromanilor, comparati cu niste lupi hrapitori. Predica a starnit mare valve,
iar Mitropolitul a fost, drept urmare, rechemat, plecand spre Constantinopol la 13 iunie

9 A. Si B., MCIP, Direclia II, fast. 75, Nr. 14:807/1904, fol. 2, 38-63.
10TOVARU, p. 43.
11 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucure1, 15.3.1906, Nr. 18 A : PA XVIII, Kt. 38, fol. 160-165.
12 Cordes cu, p 33; TOVARU, p. 44,

13 Cordescu, p. 35.

14 Para cAtre Aehrenthal, Salonic, 16.6.1908, Nr. 81 : PA XXXVIII, Kt 409, 1908,


15 Renzi cAtre Aehrenthal, !mina, 28.11.1907, Nr. 19 : loc. cit., Kt 383, 1907.

16 Prochaska cAtre Goluchowski, Monastir, 24.5.1906, Nr. 20: loc. cit., Kt. 395,1906, fol. 92-96.

103

www.dacoromanica.ro

190617. Abia in august 1908, el a revenit la Manashr, protejat de o escorts formats de


bande grecesti18.

Victoria miscarii Juni lor turci, marcata prin reintroducerea Constitutiei din
1876 in virtutea unei Trade din 24 iulie .1908 si a Hatn-i-lilimayun din 1 august 190819 a

adus miscarii nationale aromanesti, ca urmare a instaurarii libertatilor democratice, o


serie de avantaje, desi la Inceput se crease impresia ca Junii turd ar fi fost intelesi cu
partida greceasc03; curand insa, grecii s-au simtit dezamagiti in sperantele Ior21 si,
cu vremea, ei au fost cuprinsi de neincredere fats de Junii turci, iar bandele grecesti si-au
reluat activitatea22. Dupa ce a fost cunoscuta iradeaua din 24 iulie, Comitetul Societatii
de Cultura Macedo-Romana din Bucuresti a decis sa faca toate eforturile pentru a Inlesni
alegerea unor deputati aromani in Parlamentul turc (meclis i meb'usan), unde acestia
aveau sa conlucreze cu turcii si albanezii pentru mentinerea in fiinta a Turciei. Guvernul
roman astepta sa obtina prin actiunea reprezentantilor legali ai arom'anilor din Turcia

succese politice Inca si mai marl decat izbutise sa obtina pans atunci prin simpla
propaganda culturala, cu toate uriasele cheltuieli destinate acesteia23.
Potriv it Constitutiei, trebuia acum sa fie organizate alegeri, la care Partidul
Unitatii si Progresului ((What ye Terakki Cemiyeti) se prezenta aproape fart concurent.
Alegerile au avut loc la sfarsitul lui octombrie, iar Parlamentul s-a intrunit pentru prima
data la 17 decembrie24. In acest Parlament, medicul aroman F. Misea25 detinea tin loc.
Scriitorul aroman Nicolae Batzaria a devenit membru al Senatului; amandoi acesti aromani
intrasera in Partidul Unitatii si Progresului26.
17 Ranzi catre Gohichowski, Monastir, 3.6.1906, Nr. 23 (cuprinde o traducere a predicii) si 13.6.1906,

Nr. 27: loc. cit., Kt. 395, 1906, fol. 100-105, 122-126.
18 DAKIN, p. 381.
19 Pallavicini catre Aehrenthal, Yenikoy, 3.8.1908, Nr. 52 A : PA MI, Kt. 196, fol. 8-13. Despre
Junii turci si revolutia for cf. ALIEV.

20 Agitatorii Juni turci se folosisera "intr-adeyar inainte de a fi dobandit victoria de reteaua


conspirativa a propagandei grecesti din Macedonia (DAKIN, p. 377 urm.), iar la 24.7.1.907, ziarul grecesc
Pants" a proslavea, pe pagina de titlu, pe regele George si pe Sultan drept of Atio xvincepxol vers A va o X fis"
(cei doi suverani ai RAsAritului) sub semnul libertatii, egalitatii si fratemitatii (un exemplar la Andrian catre
Aehrenthal, Atena, 7.8.1908, Nr. 28: PA XVI, Kt. 59, 1908, fol. 319-331). infratirile intre greci si turd emu
la ordinea zilei si grecii sperau dt alte actiuni reformatoare din partea Maribor Puteri (asemenea celor luate In
discutie fn iunie 1908, la Reval (Tallinn) cu prilejul intalnirii dintre tarul Nicolae al II-lea si Regele Eduard al
VII-lea) ar fi devenit de prisos (Andrian catre Aehrenthal, Atena, 31.7.1908, Nr. 27 B : PA XVI, Kt. 59, 1908, fol.

309-318). 0 amnistie generals a determinat bandele grecesti si bulgaresti, ca si pe partizanii albanezi, sa


fratemizeze cu turcii si sa le predea armele, cele mai multe inutilizabile; material de razboi in stare de functionare
si rezerve de munitii au fost ascunse pentru a putea fi intrebuintate la nevoie (DAMN, p. 381).
21 P6sfai catre Aehrenthal, Monastir, 6.2.1909, Nr. 3: PA XXXVIII, Kt. 396, 1909, fol. 7-8.
22 DAKIN, p. 386, 389.
23 Szapary catre Aehrenthal, Sinaia, 7.8.1908, Nr. 40 B : PA XVIII, Kt. 40, IX, fol. 361-364.

24 DAKIN, p. 392; ALIEV, p. 131. Datele privitoare la compozitia Parlamentului fumizate de


literatura stiintifica diferl: ALIEV, pe care DAMN nu-I cunoa.ste, indica, la p. 131, trei sarbi in plus.
25 P6sfai catre Aehrenthal, Monastir, 5.12.1908, Nr. 76 : PA XXXVIII, Kt. 395, 1908, fol. 260261; DAKIN, p. 394.
26 TOVARU, p. 47.

104

www.dacoromanica.ro

StrAduindu-se sA realizeze o unitate intre partidele ce se infruntau in Macedonia,


Comitetul Juni lor turci din Selanik ar fi vrut sA asocieze toate comitetele revolutionare
Intr-o Uniune. Fiecare comunitate trebuia, mai intai, sA-si formuleze ideile si aspiratiile
politice. In acest scop si aromanii (asa cum fAcusera si bulgarii, in septembrie, la Selanik)
au convocat un Congres, care a avut loc la Manastir. AceastA Intrunire a comunitAtilor
aromanesti nu pare sA fi avut un caracter oficial si, din pricina pregAtirii ei defectuoase,
nu a jucat un rol efectiv in dezvoltarea miscArii nationale aromanesti27. Cu atat mai putin
a jucat un asemenea rol un Congres al Corpului Didactic at scolilor romanesti din Turcia,
organizat in iulie 1909 la Manasttr, cu prilejul aniversArii unui an de la adoptarea noii
Constitutii, congres ce fusese convocat din initiative particulars, de cativa dintre cei

mai revoltati de intinderea coruptiei In InvAtamant. Atat trimisul roman la


Constantinopol, Papiniu, cat si consulul general la Selanik, D. Penescu, se opuseserA
hotarat organizArii acestui congres, iar inspectorul scolar N. Tacit returnase scurt invitatia.

A fost vorba ince o data de sistemul eforiilor care trebuia se InlocuiascA institutia
Inspectoratului scolar. Prin colaborarea lui Gh. Magiar din Perlepe, care detinea
presedintia, cu Dina Badralexi (Komneneion, arom. Doliani), C. Carameta (Korice),
T. Ciomu si A. Zega a fost elaborat un Memorandum, in care se vorbea incriminator nu
numai despre risipirea banilor, ci si despre lipsa unui regulament pentru corpul didactic28,
despre starea proastA a scolilor si dotarea for practic inexistentA, despre inactivitatea
Inspectoratului scolar si despre progresul prea lent at propagandei. S-a makbecis Intrunirea
anualA a unui congres at comunitAtilor romanesti la Manastir. Documentul a fost trimis
regelui Carol si conducAtorului interimar de atunci al Ministerului Afacerilor Externe,
Alexandru G. Djuvara29.
In acest memorandum, aromanii se plangeau si de un proiect de lege aflat in
discutia Parlamentului turc, proiect de lege referitor la reglementarea disputelor fete
sfarsit dintre greci si bulgari in privinta averii bisericilor din localitatile mixte sub raport
lingvistic; tratati, in acest context, drept patriarhisti, aromanii nu aveau sA se bucure de

drepturi specifice In materie de proprietate bisericeascA38.. Ambasada romans din


Constantinopol nu a intarziat sl adreseze o notA de protest adecvatA lui Hilmi-Pala, care
fusese, intre timp, avansat in demnitatea de Mare-Vizir (13 februarie 1909)31. Pentru
Inceput, legea a fost Ins/ votatA fsre modificAri, iar la Bucuresti a avut loc o intrunire a
studentilor aromani, organizata la 25 martie 1909 in clAdirea SocietAtii de CulturA
Macedo-Roman /, cu scopul de a se discuta atitudinea ce trebuia adoptatA fate de Turcia.
Intr -o cuvantare, N. Batzaria, membru al Senatului Turciei, a subliniat cA drepturile de
Ibidem, p. 48, 79.
28 Profesorilor de la scolile romanesti din Turcia nu li se pretindea sA prezinte un certificat special
de calificare; in cazul for nu erau respectate nici normele uzuale In icoala romfineascA pentru avansAri $i
pensionAri. Abia in anul 1931 s-a ajuns la reglementarea acestor chestiuni, TOVARU, p. 83.
29 Nodal cAtre Aehrenthal, Monastir, 31.7.1908, Nr. 55 secret: PA XXXVIII, Kt. 396, 1990, fol.
136-149; Trifon, p. 1-7; TOVARU, p. 48; PANDEVSKI, p. 292.
Despre dezbaterile referitoare la aceasta chestiune din Parlament, vezi DAMN, p. 393 urrn., unde
'MA este vorba numai despre atacurile deputatului Dr. Misea impotriva grecilor.
31 Pallavicini cAtre Aehrenthal, Constantinopol, 11.8.1909, Nr. 71 J : PA XII, Kt. 199.

105

www.dacoromanica.ro

proprietate ale bisericilor in vigoare In acel moment nu ar putea fi lezate, intrucat legea nu

ar avea efect retroactiv si ca, pe deasupra, el ar fi fost informat de Dr. Misea ca s-ar fi
promis deja abrogarea articolului 8 care-i discrimina pe aromani ca grup national. La
urrndtoarele consfAtuiri, Batzaria nu a mai fost prezent, deoarece aceastd participare nu
ar fi fost compatibild cu pozitia sa de senator turc. Intrunirea a hotdrat sd indemne
comunitAtile aromanesti din Turcia la protest si sd adreseze memorii trimisilor turci la
Bucuresti, presedintilor Parlamentului turc si celor doi parlamentari aromani, Dr. Misea
si N. Batzaria32. in cele din urmd, romanii au avut castig de cauza: inainte ca Sultanul
sd promulge legea printr-o Trade, articolul 8 a fost eliminat fArd rezerve, succes atribuit de
presd elocintei deputatului Dr. Misea33.
De la 23 la 25 iulie 1910, 75 delegati ai comunitdtilor romanesti au tinut un
nou congres la Manastir, care s-a bucurat de oarecare simpatie si din partea autoritAtilor
si care a facut un schimb de mesaje de salut cu Partidul Unitdtii si Progresului34. Acest
congres a votat nu numai statutul cu 19 articole al unui comitet de cenzori ai scolilor si
bisericilor romanesti din Turcia, cu sediul la Manastlr, alcdtuit din cinci persoane, ci si
trimiterea unei delegatii de case persoane la. Constantinopol, pentru tratative cu Patriarhul
ecumenic35. Aceastd definitiva desfiintare a Inspectoratului scolar aprobatd de Bucuresti

constituia, ce-i drept, potrivit lui Iorga, o hotdrare nenorocita". Ea prezenta insd,
neindoielnic, pentru Ministerul din Bucuresti avantajul de a-I descarca de o parte din
rdspunderi, fard sal oblige sd-i lase cu totul pe aromani si miscarea for culturald si
politica in voia soartei. Pentru asigurarea controlului politic asupra evolutiilor firoblemei

aromanesti a fost chiar creatd, in 1911, pe langd Ministerul Afacerilor Externe din
Bucuresti, o comisie permanentd aromaneascd, ai carei membri (Profesorul Iuliu Valaori
si savantul si poetul George Murnu) nu aveau sd fie afectati de periodicele schimbari de
personal administrativ implicate de regimul guverndrilor de partid36.
Victoria revolutiei Junilor turci si preponderenta partidelor bulgard si greceascd
in Macedonia i-au Impins pe arm rani din nou care o apropiere de albanezi, care se bucurau
acum de anumite drepturi nat: onale, dupd ce, multd vreme, fuseserd sprijiniti in acest
scop de cercuri intelectuale si politice din Bucuresti37. In Bucuresti, revista Viata albanoromand", intemeiatd de Dr. Shunda in 1909, pleda in favoarea unei colabordri stranse a
celor cloud popoare, iar in vilaietul Yanya, limba albanezd era si ea studiatd in scolile
romanesti (ca, de pilda, in Arnavut Belgrat si Frasheri), iar profesorii romani erau chiar
membri ai cluburilor albaneze, in cadrul carora tineau prelegeri pe teme lingvistice. Acolo,
32 Informatie din Gazeta Bucure$til or" din 26 martie 1910 (la: Schtinburg cdtre Aehrenthal,
Bucuresti, 31.3.1910, Nr. 13 E: PA XVIII, Kt. 42, IVI, fol. 167-170.
33 Independance Roumaine", 21.6./10.7.1910; Schonburg cAtre Aehrenthal, Sinaia, 21.7.1910, Nr.
35 D: PA XVIII, Kt. 42, VII XII, fol. 53-55.
34 Nimic nu dovedeVe cA acest Congres ar fi fost initiat de catre turci, a$a cum sustine DAKIN, p.
405, n. 29; Congresul din 1909 decisese doar ca In fiecare an sa alba loc o asemenea intrunire.
35 Bornemisza cAtre Aehrenthal, Monastir, 7.8.1910, Nr. 50 confidential : PA XXXVIII, Kt. 396,

1910, fol. 134-138.


36 TOVARU, p. 48.

" Despre relatiile al bano-romane cf. IANCOVICI, a cArui lucrare este prev1zut1 cu o bogat1
bibliografie.

106

www.dacoromanica.ro

aromanii votasera totodata pentru candidatii albanezi38. In satele albano-aromanesti


Phlampouro, Drosopege si Elatia (vilaietul Manastir) au fost instalati, prin eforturile
revizorilor scolari N. Tacit si C. Balamace, preoti care citeau deopotriva in albaneza si
in.aromana39. In schimb, visul lui Albert Ghica, pretendent la tronul unui eventual stat
aromano-albanez ce ar fi urmat sa includa Intreaga Macedonie si Albania40, a starnit Inca
din 1905-1906 atat de putin entuziasm, provocand chiar reactii de respingere din partea

aromanilor din Bucuresti, Meat Ghica a provocat la duel functionari ai Societatii de


Cu !tura Macedo-Romane din Bucufesti41. Guvernul roman a continuat insa sa joace
cartea aromano-albaneza, mai ales fata de Italia, intrucat nadajduia sa Nina includerea
teritoriilor aromanesti in viitoarea Albanie autonoma42. S-a avut chiar in vedere o
restrangere a propagandei din Epir in favoarea albanezilor43. In cele din urma insa,
colaborarea aromano-albaneza a fost zadarnicita de nationalismul celor dot& popoare,
iar planul unei Mari Albanii care sa se Intinda si peste teritoriile locuite de aromani nu a
rezistat nici el confruntarii cu orientarile politicii mari.
Deoarece Patriarhia ecumenica refuza sa recunoasca iradeaua din 1905, la
Constantinopol au Inceput curand not tratative Intre Patriarhie si romani. Cum AustroUngaria a jucat cu acest prilej un anumit rol, vom urmari pe scurt si not desfasurarea
acestor negocieri Incheiate fara rezultat.
In primavara lui 1906, romanii s-au adresat Patriarhiei cu o noun prOpunere:
pentru a evita piedicile canonice, ei sugerau acum instalarea unui mitropolit de nationalitate
aromani; Intr -o mitropolie cu majoritate etnica aromaneasca, urmand ca ierarhul sa fie
si capul religios al grecilor stabiliti acolo. El ar fi avut dreptul de a hirotoni not preoti

aromani si ar fi trebuit sa poarte titlul de episcop el i novlah", solutie de compromis


acceptata rill fara impotri vire de partea romaneasca44. Aceasta solutie ar fi satisfacut,
pe de o parte, dorinta aromanilor de a avea un episcop propriu, dand, insa, pe de altA
parte, grecilor posibilitatea de a ajunge la o intelegere cu aromanii in chestiunea
bisericeascA, fara compromiterea demnitatii for intrucat nu era vorba sa se creeze
nici un fel de organizare bisericeascA aromaneasca aparte, fie ea chiar subordonata
Patriarhiei si fara nici un risc de schisma. Propunerea a fost insa respinsa si schisma
parea acum iminenta, deli Bucurestiul, nu mai putin. decat St. Petersburgul, nu agrea
38 Ranzi cAtre Aehrenthal, Ianina, 29.3.1909, Nr. 23 : PA XXXVIII, Kt. 383, 1909, fol. 19-22.
39 POsfai ate Aehrenthal, Monastir, 1.3.1909, Nr. 9 confidential: loc. a., Kt. 396, 1909, fol. 19-23.
Brailsford, p. 286, n. 1.
41 Revista Macedoniei" 1, 1905, 1, p. 7 gi 2, 1906, 22, p. 1.
42 Pallavicini cAtre Goluchowski, 11.2.1906, Nr. 10 B strict confidential : PA XVIII, Kt. 38, fol. 62-73.

43 Aromani din Bucuresti au demonstrat impotrivli fail de mini strul de Externe conservator Titu
Maiorescu i chestiunea a fbst, firete, preluata gi amplificatA indatA de opozitia liberals, Ugron cAtre
Aehrenthal, Bucuresti, 18.4.1911, Nr. 25 D : loc. cit., Kt. 43, I VII 1911, fol. 259-260. Cu toate acestea, T.
Pisoski, consilierul de legatie al Ambasadei roman din Constantinopol, a intreprins In 1911, In timpul verii, o
cllAtorie prin aceastA regiune, pentru a se informa asupra situatiei la fata loci]] ui. Frossard cAtre Aehrenthal,
Ianina, 14.8.191I,Nr. 54 secret: PA XXXVIII, Kt. 384, 1911, fol. 163-168.
44 Pallavicini cltre Goluchowski, Bucureqd, 14.5.1906, Nr. 34D: PA XVIII, Kt 38, fol. 252-259.

107

www.dacoromanica.ro

ideea necesitatii unei rezolvari de tip exarhist a problemei si atat trimisul austriac,
marchizul Pallavicini, cat si colegul sau rus von Giers recomandau deopotriva la Bucuresti
moderatia45. Izvolskij nu voia sa Imbratiseze interesele cutovlahilor", deoarece oricum

ortodoxia era Indeajuns de invrajbita si fare ei46. Nici Poarta nu socotea schisma altfel
decat o nesabuinta, dar Mare le Vizir Ferid-Pasa a declarat ca dorintele romanilor sunt
Indreptatite si a Inteles chiar sa interzica o Intrunire a Sfantului Sinod, pentru ca nu
cumva acesta sa ajunga la hotararea unor not masuri antiaromanesti47. Totusi schisma
exista de multa vreme, dace nu Inca de drept, cel putin de fapt, caci preoti afurisiti de

Patriarhie continuau sa-si rndeplineasca Indatoririle in comunitatile romanesti. La


Bucuresti domnea convingerea ca Patriarhul refuza sa vine in Intampinarea dorintelor
romanilor din motive politice grecesti si nu din motive religioase"48. Si din partea turcilor
se faceau eforturi pentru a-1 determina pe Patriarh s cedeze; s-a pretins ca ar fi fost chiar
dorinta personala a sultanului ca problema aromaneasca sa capete acum o rezolvare
definitive. Din anturajul Patriarhului au fost adresate ambasadorului austriac, marchizul

Pallavicini, plangeri in legatura chiar cu brutalitati din partea turcilor Impotriva


clerului grec49.

Intr -o sedinta a Sinodului, la 21 ianuarie 1907, 1oachim al III -lea a emis parerea

ca scopul final at romanilor ar fi crearea unui exarhat dupe model bulgar50. Sinodul a
refuzat sa facd orice fel de-concesii, iar o circulard adresata mitropolitilor le recomanda
aceasta inflexibilitate fata de propaganda strains, ale carei obiective Insemnau tot atatea
abateri de la canoane, intrucat ea crea discriminari de neam Intre credinciosi. Patriarhia
nega, de altfel, orice drept de mediere statului roman si sustinea ca aromanii ar putea sa
depund ei Insisi o petitie51. Curand insa, chiar si Poarta a devenit suspicioasa, deoarece
atat intriganti greci, cat si trimisul roman Papiniu Insusi, Intr-o inoportuna aluzie, vorbeau
despre pcsibilitatea unei apropieri bulgaro-romane52. Romania a Incercat din nou sa-si
asigure sorijinul rusesc pe langa Patriarhie si, Intr-adevar, von Giers a declarat la Bucuresti

ca revendicarile romanesti (recunoasterea romanei ca limbs de cult, ridicarea anatemei


si desemnarea unui mitropolit pentru hirotonirea preotilor aromani) sunt rezonabile",
fagaduind cs va interveni in favoarea for Ia St. Petersburg53.
Nestramutatul non possumus" al Patriarhiei ecumenice a fost in cele din urma
retras, la recomandarea Atenei, care trimisese la Constantinopol un om de Incredere at
45 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucureti, 5.7.1906, Nr. 53 B : loc. cit, fol. 362-365.
46 Instructiuni cAtre Pallavicini, Viena, 24.11.1906, Nr. 1105 strict confidential: PA XII, Kt. 190,
Weisungen, fol. 127-130.
47 Pallavicini cAtre Aehrenthal, Yenikoy, 28.11.1906, Nr. 56 B : loc. cit., fol. 360-367.
48 Szapary catre Aehrenth31, Bucureti, 5.12.1906, Nr. 70 C: PA XVIII, Kt. 38, fol. 453-456.
49 Szapary catre Aehrenthal, Bucureti, 19.12.1906, Nr. 72 B : loc. cit., fol. 457-460; Pallavicini
cAtre Aehrenthal, Yenik6y, 23.1.1907, Nr. 6 C: PA XII, Kt. 191, fol. 69-72.
AnexA Ia raportul cAtre Aehrenthal, Yenik6y, 6.2.1907, Nr. 9 E : PA XII, Kt 191, fol. 121-124.
51 Pallavicini cAtre Aehrenthal, Yenikoy, 30.1.1907, Nr. 8 G : loc. cit., fol. 107-108; o traducere a
instructiunilor cAtre mitropoliti se gAsete in PA XVIII, Kt. 39, Weisungen, fol. 5-8.
52 Schonburg cAtre Aehrenthal, Bueureti, 30.1.1907, Nr. 4 strict confidential: loc. cit., Berichte,

fol. 39-49.
53 Schonburg cAtre Aehrenthal, Bucuregti, 23.1.1907, Nr. 3 E i 5.2.1907, Nr. 5 B strict confidential:

loc. cit., fol. 29-38, 54-61.

108

www.dacoromanica.ro

guvernului grec, desi ambasadorul grec de acolo, Grupares, dadea asigurari reprezentantului Austro-Ungariei, on de sate on i se ivea prilejul, a Grecia s-ar abtine de la
once imixtiune in actiunile Patriarhiei. indaratnicia Patriarhiei mergea atat de departe,
incat secretarul Patriarhiei, Nikolopoulos, transmitea marchizului Pallavicini din partea
lui Ioachim al III-lea ca el nu va ceda in chestiunea folosirii limbii materne, in cazul in
care aromanii i-ar adresa o petitie in aceasta privinta54, in pofida deciziilor diferite ale
predecesorului sau55, decizii ce fusesera depuse de reprezentantii guvernului roman,
impreuna cu actuala hotarare, sub forma de documentatie, la respectivele cancelarii ale
ministrilor de Exteme ai Marilor Puteri56 si care determinasera si pe reprezentantul Frantei
la PoartA sa intervina in favoarea romanilor pe rang/ Patriarh57.
Discutiile si interventiile s-au oprit aici, pang ce, in anul 1910, in legatura cu
Congresul aromanesc de la Manastir, Patriarhul a luat initiativa unor negocieri cu senatorul
Batzaria si a convenit cu acesta asupra urmatoarelor puncte care ar fi trebuit sa fie aduse
in discutie de o delegatie aromana la Patriarhie:
1. Aromanii renunta la episcopi proprii.
2. Folosirea aromanei in biserica va fi permisa.
3. In Mitropoliile cu populatie preponderent aromaneasca, la ocuparea locurilor
de episcopi devenite vacante, aromanii trebuie s fie, pe cat posibil, preferati58.
La 28 februarie o delegatie alcatuita din patru persoane a pomit la drum, din
Manastir, pentru a-si Indeplini aceasta datorie. La Selanik si Constantinopol, delegatiei
aveau sa i se mai adauge Inca trei, respectiv doi membri59. Desi acum si marchizul
Pallavicini a mijlocit o vizita a trimisului roman Misu la Patriarh si ambasadorul rus
Carykov a incercat o impacare a partilor in conflict, aceste eforturi au esuat60. Razboaiele
balcanice si extrema restringere a zonei aflate sub jurisdictia Patriarhiei care a survenit
in urma for aveau sa creeze o situatie cu totul noun.

2. RAZBOAIE BALCANICE $I CONFERINTE DE PACE


In ultimele luni dinaintea izbucnirii primului Razboi balcanic, situatia din Turcia

nu evoluase in favoarea aromanilor. Crize interne si externe au contribuit la victoria


54 Pallavicini cAtre Aehrenthal, Yenikoy, 26.2.1907, Nr. 9 C i 27.3.1907, Nr. 20: PA XII, Kt. 191,

fol. 119-127, 281-282.


55 Vezi mai sus p.65.
56 De gasit in PA XVIII, Kt. 39, Weisungen, fol. 5-8.
57 SchOnburg cAtre Aehrenthal, Bucureti, 5.2.1907, Nr. 5 B strict confidential: loc. cit., Berichte,

fol. 54-61.
58 Zitkovszky cAtre Aehrenthal, Monastir, 13.11.1910, Nr. 75 strict confidential: PA XXXVIII, Kt.

396, 1910, fol. 205-206.


59 Bomemisza cAtre Aehrenthal, Monastir, 11.3.1911, Nr. 22 confidential: loc. cit., 1911, fol. 32-33.
60 Pallavicini dare Aehrenthal, Yenikiiy, 7.11.1911, Nr. 64 J strict confidential 5i 14.12.1911, Nr.

69 J confidential: PA XII, Kt. 205, VIXII 1911, si Pallavicini cAtre Berchtold, Yeniktiy, 15.7.1912, Nr. 61

D: loc. cit., Kt 206, VIIXII 1912, fol. 373-374.

109

www.dacoromanica.ro

sovinismului asupra liberalismului in cadrul miscdrii Junilor turci61 asa cum a reiesit din
dizolvarea Parlamentului si alegerile trucate din aprilie 191262; albanezii nemultumiti
s-au rasculat63 si crima politica ajunsese la model (numai din ianuarie pang in iulie 1912
au avut loc in Macedonia in jur de 500 de asasinate politice)64. Yn momentul in care, dupd

indelungate tratative privitoare la o actiune comund, statele balcanice declarau razboi


Turciei, slabitd de razboiul pe care-I purtase impotriva Italiei, anume tocmai in ziva
incheierii pdcii de la Lausanne, la 18 octombrie 191265, aromanii dispuneau de 106 scoli
elementare pentru 81 de comunitati, de un gimnaziu, o Academie de Comert, o scoald

comerciald, o scoald normald pentru formarea de invatatori si un internat la


Constantinopol66; soarta miscarii for nationale nu mai depindea insa de atitudinea
favorabild on defavorabila a Portii, atat de des dojenitd in calitatea ei de aliat natural67,
ci se afla, in bine ca si in rdu, la discretia celor care panel aunci fuseserd fie concurenti,
fie parteneri in marele imbroglio macedonean, grecii, bulgarii, sarbii si albanezii, iar

indepartatului Bucuresti nu-i mai ramanea nimic altceva de fAcut decat sd pund in
miscare toate mijloacele diplomatice disponibile pentru a dobandi dreptul la cuvant, prin
mijlocirea Marilor Puteri, la tratativele ce urmau sd decidd viitorul Turciei europene.
Desfasurarea operatiunilor militare este cunoscutd68. Bulgaria a fost constrAnsa,
din motive strategice, sd inainteze catre Constantinopol si a trebuit sd lase sarbilor si
grecilor, aliatii ei, prioritatea in Macedonia; acestia au ocupat si si-au impartit intre ei
partea de departe cea mai mare a teritoriului: In vreme ce toate centrele-aromdnesti din
jurul Manastirului au revenit sarbilor, grecii au ocupat, cu sprijinul bandelor, pe langd
zona de sud-vest a Macedoniei, cu o mare densitate de populatie aromaneascd, si Epirul,
ingloband astfel in sfera for de autoritate majoritatea aromanilor.

Despre atitudinea populatiei aromanesti cu sentimente nationale fatd de


ocupanti nu se stie decat prea putin, este Insd lesne de inteles ca ea nu putea sd fie
cordiald. Daca fruntasii miscarii nationale din kazalele Karaferiya si Kerbene, ocupate
61 HOVANNISIAN, p. 18.
62 STAVRIANOS, p. 534.

63 KRAUSE, p. 135-169.
64 DAKIN, p. 407.
65 STAVRIANOS, p. 532-535; DAKIN, p. 422-445; STOJANOV, p. 24-41; despre politica

austriacA in SudEstul Europei, vezi TURCZYNSKI, OsterreichUngarn; despre relatiile austro-grecesti,


vezi HINTERLEHNER, p. 56-67.
66 TOVARU, p. 98.

67 In februarie 1913, and nu prea mai existau sperante pentru Turcia, a fost intemeiat Ia
Constantinopol un Comitet pentru apArarea intereselor populatiilor musulmanA, israelitl si cutovlahA din
Macedonia". Un Memoriu pentru autonomizarea Macedoniei, contrasemnat de aromanul N. A. Papahagi, a fost
adresat Ambasadei austriace (Pallavicini cAtre Berchtold, Constantinopol, 18.2.1913, Nr. 10 : PA XII, Liasse
Tiirkei XLV/4, Kt. 401, fol. 758-761). 0 delegatie a acesrui Comitet s-a oprit, in timpul cAlAtoriei ei catre
Londra, in martie 1913, si Ia Viena, unde a cerut independenta orasului Selanik si a hinterlandului sAu
(Instructiuni ale lui Berchtold cAtre Mensdorff-Pouilly, Viena, 27.3.1913, Nr. 1307: PA XII, Liasse Turkei
XLV/4, Kt. 403, fol. 1137-1146). AceastA initiativ5 nu a fost incununatil, fireste, de succes.
68 STAVRIANOS, p. 535-537; STOJANOV, p. 42-54, cf. mai ales harta ocupArii Macedoniei
lap. 53; I. M. N., p. 359-369.

110

www.dacoromanica.ro

de greci, au fost arestati, maltratati si deportati69, albanezii, turcii si aromanii din orasul
Yanya, asediat panA in martie 1913, s-au aliat in lupta Impotriva grecilor70.
in zona sarbeasca, gcolile romanesti au rAmas, ce-i drept, Inchise71, dar relatia
aromanilor cu armata sarba era mai buns, mai ales in Kruevo, unde armata de ocupatie

era constituitA din romani din partile de rasarit ale Serbiei si, prin urmare, se putea
ajunge usor la o intelegere cu ei72. In partea ocupatA de sarbi a Albaniei, aromanii de
orientare nationals au trecut, in schimb, de partea albanezilor73, in vreme ce negustorii

aromani cu sentimente mai curand grecesti din Durres au refuzat sA-si trimita
reprezentanti la Congresul national albanez de la VI-- '7 , unde a fost proclamat statul
independent al Albaniei75 si au salutat in chip rasunator ocuparea orasului for de catre
sarbi76.

Bucurestiul avea privirile atintite, Inca din 1878, asupra partii de sud a
Dobrogei, pans la linia Rus6uk-Varna, asa-numitul Cadrilater, locuit in principal de turci
si tatari77, iar regele Carol vorbea, chiar cu cateva zile Inainte de izbucnirea razboiului,
despre ocuparea unei linii strategice in aceastA regiune, in cazul unei victorii a aliatilor, in

vederea asigurArii viitoarelor pretentii ale Romaniei78. Romanii au fost insa pans la
urma suficient de prudenti ca sA nu intre in razboi de partea Turciei, deli relatiile cu
Grecia, reluate din anul 1911, nu erau cele mai bune79 si respectau o strica neutralitate,
datoratA, probabil, in parte, recomandarilor primite de la Puterile Centrale80.
69 La Macedoine, p. 18; Braun cAtre Berchtold, Atena, 17.4.1913, Nr. 17 B : PA XII, Liasse TUrkei

XLV/4, Kt. 405, fol. 657-658.

Regele George deplangea diferendul greco-roman, socotea insA


nesemnificativA problema aromaneascd; consulul general austriac la Selanik, Kral, i-a recomandat sd facd
uncle concesiuni aromanilor, Kral cAtre Berchtold, Salonic, 3.3.1913, Zl. 44 : PA XII, Liasse TUrkei XLV/4,
Kt. 403, fol. 104-107.
70 Bilifiski cAtre Berchtold, Ianina, 7.10.1912, telegramA cifratA Nr. 42: PA XXXVIII, Kt. 384,
$i in Macedonia propriu-zisd, in apropiere de Kezriye si Kerbene, grecii au avut de Infruntat
1912 n. fol.
Impotrivirea unor bande albano-Mrcesti. cf. SETON-WATSON, Nationality, p. 201.
71 Halla cdtre Berchtold, Monastir, 27.1.1913, Nr. 9 : PA XXXVIII, Kt. 397, 1913, n. fol.
72 Batzaria, p. 162-165.
73 Telegramd cifratd din Durazzo, Nr. 138, transmisA la Viena prin t: legramd din Corfu din
29.12.1912, Nr. 36 : PA XII, Liasse TUrkei XLV/6 c, Kt 417, fol. 165.

Asupra ocupdrii Albaniei cf. KRAUSE,

p. 171-190.
74 FRA SHERI, p. 178 urm.; KRAUSE, p. 191-199.
75 Rudnay cAtre Berchtold, RadiotelegramA aratA, Durazzo, 23.11.1912;i 25.11.1912 : PA XII
Liasse TUrkei XLV/6, Kt. 417, fol. 101 si 113.
76 Rudnay cAtre Berchtold, Durazzo, 9.12.1912, Mr. 88: /oc. cit., fol. 87-88.
77 IORGA, Etats balkaniques, p. 480.
FUrstenberg cAtre Berchtold, Sinaia, 13.10.1912, in Rotbuch 1914, Nr. 43, p. 25.
79 Obiectul disputei erau aromanii, al cAror numAr era apreciat de cAtre ministrul grec de Exteme
Koromelas la 50 000, In vreme ce Ambasada romand de la Atena socotea cd erau 500 000, Braun cAtre Berchtold,

Atena, 9.11.1912, Nr. 51 C confidential; PA XII, Liasse TUrkei XLV/4, Kt. 394, fol. 900-903. Abia atunci
and ImpArtirea prAzii de rAzboi a provocat dificul tAti in raporturile cu Bulgaria, Atena a inceput sA vadA in
Romania un posibil partener de aliantA: Braun cAtre Berchtold, Atena, 14.12.1912, in Rotbuch 1914, Nr. 163,
P. 85.

80 IORGA, Roumanie, p. 8; HICKL, p. 98-101; existau insA in Romania voci care, asemenea
deputatului liberal Duca, pledau In favoarea unei aliante cu Turcia, cf. Titulescu, Discursuri, p. 95.

111

www.dacoromanica.ro

Opinia publicA era, in once caz, ImpartitA81. In vreme ce Societatea de Cu 'tura


curand pArAsitA
din nou, dupa victorie, de statele balcanice82 a unei Macedonii autonome, in care toate
nationalitAtile sA se bucure de drepturi egale, in vreme ce acestea sustineau, de asemenea,
respectarea intereselor romanesti in Albania, Serbia si Bulgaria83, Ilie Barbulescu, profesor
de slavisticA la Universitatea din Iasi, prieten cu J. C. JireZek, intervenea in favoarea unei
aliante a Romaniei cu Serbia si Grecia impotriva Bulgariei84.

Macedo-Romans si unele personalitAti aromane sustineau ideea

Era usor de interes a Romania avea sA ceara partenerului sail de alianta,


Austro-Ungariei, sl-i sustinA aspiratiile. intrucat status quo-ul fusese definitiv distrus
si erau iminente not trasari de frontiere, regele Carol a cerut ca Romania sA fie invitata la
conferinta de pace85. Ministrul de Externe Berchtold 1-a asigurat pe rege, la 31 octombrie,

cA guvernul chezaro-crAiesc ar adopta o pozitie binevoitoare fatA de o cerere in acest


sens"86, ba chiar cu cateva zile mai inainte el aratase Berlinului c socoteste nu numai
libera dezvoltare a Albaniei", ci si satisfacerea IndreptAtitelor dorinte ale Romaniei"
ca fiind in interesul vital al Monarhiei (Bucurestiul a fost instiintat despre aceste lucruri
la 3 noiembrie, iar delegatiile la 5 noiembrie, cand s-a lansat lozinca Balcanii apartin
popoarelor balcanice")87. Cateva zile mai tarziu, Berchold it insarcina pe trimisul austriac
la Bucuresti, Furstenberg, sA comunice regelui si premierului Maiorescu cA el, Berchtold,
va interveni, atunci cand se va discuta noua organizare a Albaniei, pentru mentinerea in
fiinta a nationalitatii si limbii" aromanilor88. IatA de ce nu numai guvernul roman a
aratat un viu interes fats de actiunile intreprinse de austrieci in Albania89, dar si opinia
81 Ziarul bucurestean Universul" din 31.10.1912 afirma cu toatA seriozitatea, intr-un articol de
inspiratie ruseasc5, el problema aromineascA ar fi fost nAscocitA de Austro-Ungaria, pentru a semana dezbinare
intre Romania si statele balcanice (0 traducere se afla in PA I, Liasse Geheim XLV/6, Kt. 493, fol. 382-383).
82 Kral cite Berchtold, Salonic, 8.12.1912, in Rotbuch 1914, Nr. 153, p. 80 urm.
83 La Macedoine, p. 20 urm.; Berlescu, p. 65-69.
In favoarea unei midi Macedonii autonome cu
centrul la Manastir a pledat o delegatie aromaneascA in cursul unei cAlAtorii prin capitalele vest-europene. Din

ea fAceau parte savantii George Murnu, Nicolae Papahagi si Iuliu Valaori. In audienta pe care au avut-o la
Ministerul de Externe din Viena, ei au subliniat et nu aveau nici un fel de ingrijorare in privinta acelor pArti
ale Rumeliei care revin Albaniei", ci in leglturA cu teritoriile pretinse de Grecia, Bulgaria si Serbia. Delegatiei
i s-a rAspuns cA guvernul Austro-Ungariei a aratat dintotdeauna" cea mai mare simpatie fatA de aromani
(Tagesbericht, Viena, 28.2.1913 : PA XII, Liasse XLV/4, Kt. 402, fol. 1390-1393); o alta delegatie a fost
trimisi la Tri est cu misiunea de a lua contact cu Congresul albanezilor, TOVARU, p. 49.
84 BArbulescu, passim, mai ales p. 85 urm.; cf. insA si ecoul bulgaresc: Tabakov, passim.
85 FUrstenberg cAtre Berchtold, Bucuresti, 31.10.1912 in Rotbuch 1914, Nr. 61, p. 38.
86 Berchtold cAtre Ftirstenberg, Viena, 31.10.1912: /oc. cit., Nr. 62, p. 38.
87 Berchtold cAtre Szogeny, Viena, 30.10.1912: loc. cit., Nr. 60, p. 36-37; Sosnosky, vol. 2, p.
285-288; DAKIN, p. 452. Un proiect de integrare economics a Romaniei in Austro-Ungaria elaborat de
Dr. Richard Riedl, sef de sectie la Ministerul Comertului din Viena, prevedeachiar un mandat rominesc asupra
Albaniei, in primul rind, in vederea impiedicArii implantArii acolo a influentei Italiei, cf. HICKL, p. 106-109.
Despre politica balcanicA a Austro-Ungariei cf. lucarile lui 2OGOV si TURCZYNSKI, OsterreichUngarn.
88 Berchtold cAtre FUrstenberg, telegrams cifratA Nr. 6, Budapesta, 20.11.1912: PA XII, Liasse
TUrkei XLV/4, Kt. 394, fol. 463-465. Regele Carol a f'dcut apoi propunerea de a fi instalat in fruntea Albaniei
un print egiptean si a oferit sprijin material din partea Romaniei in vederea consolidarii principatului, printre
altele prin constituirea unei jandarmerii arominesti, FUrstenberg cAtre Berchtold, Bucuresti, 25.11.1912, Nr.
66 B confidential: loc. cit., Kt. 395, fol. 803-806.
89 FUrstenberg cAtre Berchtold, telegraml cifratA Nr. 76, Bucuresti, 22.11.1912: loc. cit., Liasse
TUrkei XLV/6, Kt. 417, fol. 95.

112

www.dacoromanica.ro

publics romaneasca a dat noi dovezi de simpatie fats de Austro- Ungaria90. Para lel cu
aceste contacte, Bucurestiul negocia Insa si cu Bulgaria, care, in once caz, putea sa vina
in intampinarea cerintelor Romaniei privitoare Ia recunoasterea drepturilor minoritatii
aromanesti mai usor decat atunci cand era vorba de Cadrilater91.
La 3 decembrie, Bulgaria, Serbia si Muntenegru au semnat armistitiul, iar Ia
16 decembrie a inceput, la Londra, conferinta de pace la care lua parte si Grecia. Aproape

concomitent a inceput, tot la Londra, la 17 decembrie, sub presedintia Intr-adevar


nepartinitoare a ministrului de Exteme britanic, Grey92, o conferinta a ambasadorilor
Marilor Puteri care luasera asupra for rezolvarea unei serii de probleme legate de incheierea

acestei pad. Din partea Austro-Ungariei participa Ia conferinta ambasadorul, contele


Mensdorff-Pouilly, asistat de baronul Giesl, trimis diplomatic de multi vreme la Cetinje
si de expertul Ministerului de Exteme In chestiuni albaneze, seful de sectie Theodor Anton
Ippen93.
Initial se parea ca dorinta lui Mensdorff de a face s fie admis la conferinta un

delegat roman nu va intruni consimtamantul celorlalte Puteri, cu toate ca atitudinea


pasnica a Romaniei pe durata razboiului a fost evidentiata laudati V94. Un demers comun
al reprezentantilor Austro-Ungariei, Germaniei si Italiei, Intreprins in acelasi sens in I una
februarie, nu s-a bucurat, nici el, de succes95. Abia la 19 martie a fost acceptata propunerea

austro-italiana ca reprezentantul Romaniei, Nicolae Misu, safie audiat in problema


aromanilor din Albania, ceea ce s-a si lntamplat la 26 martie96.
Misu fusese Insarcinat sa ceara includerea Muntelui Pind, locuit de aromani,

in teritoriul Albaniei si recunoasterea Iimbii romane nu numai ca limbs a scolii si a


bisericii, ci si ca limbs a administratiei in toate comunele cu majori tate aromaneasca de
90 La 16 decembrie a avut loc o demonstrable, Ia care au participat o mie de persoane, in favoarea
independentei Albaniei si a aromanilor, in cursul careia s-a strigat s1 traiascit Imparatul Franz Joseph" si a
fost aclamata Monarhia dunareana, FOrstenberg cAtre Berchtold, telegramA cifrata Nr. 98, Bucuresti, 16.2.1912;
loc. cit., fol. 49; din aceleasi motive, printre grecii din Epir s-a raspandit o pronuntata aversiune feta de AustroUngaria si de Romania, Biliiiski catre Berchtold, lanina, 9.9.1912, Nr. 71 : PA XXXVIII, Kt. 384, 1912.
91 Ghica catre Maiorescu, Sofia, 4117.11.1912, in: Documente diplomatice 1913, Nr. 12, p. 8 urm.;
cf. si Sosnosky, vol. 2, p. 346 urm.
92 HELMREICH, p. 251, n. 8.
93 Despre conferinta de pace vezi KRITT, passim si despre activitatea lui Ippen cf. WERNICKE,

p. 66-93.
94 Sosnosky, vol. 2, p. 300; Berchtold catre Flirstenberg, Viena, 19.12.1912 in Rotbuch 1914, Nr.
78, p. 94; Mensdorff-Pouilly care Berchtold, Londra, 6.2.1913, loc. cit., Nr. 274, p. 148.
Stricta respectare a
neutralitAtii din partea Romaniei pe durata primului razboi balcanic i-a dat acestei OW, dupA parerea lui SetonWatson, Austria-Hungary, p. 806 (acest articol a aparut In decembrie 1912 la deschiderea conferintei
ambasadorilor) nu numai dreptul de a pretinde garantii nationale pentru aromani si pentru romanii timoceni

din Serbia rasAriteanA si o rev izuire a granitei Dobrogei, dar si temeiul de a-si strilmuta capitala la
Constantinopol, in calitate de hegemon al unei noi aliante balcanice!
95 Mensdorff-Pouilly catre Berchtold, Londra, 14.2.1913 in Rotbuch 1914, Nr. 285, p. 153.
Interesul Italiei pentru aromani nu scazuse nicidecum din pricina problemei albaneze; cultivarea bunelor relatii
cu acestia a fost adesea privity ca punct de sprijin pentru sustinerea pretentiilor italiene asupra Albaniei, cf.
Luca, Gli Albanesi, p. 35-43, 51.
96 Mensdorff-Pouilly cAtre Berchtold, Londra, 193.1913 si 28.3.1913: loc. cit., Nr. 331, p. 176 si Nr.
361, p. 192.

113

www.dacoromanica.ro

locuitori. El a atras atentia asupra faptului ca regiunea in discutie numara 35 de localitati


cu aproximativ 80 000 de locuitori si a cerut garantarea drepturilor minoritatii arcmanesti
pe taram cultural, religios, administrativ si politic nu numai prin stipulatiile tratatului de
pace, dar si prin prevederile Constitutiei albaneze97.
Albanezilor le convenea includerea Pindului in teritoriul statului lor, pe de o parte

fiindca astfel crestea suprafata acestuia si se consolida siguranta lui, pe de alts parte
intrucat ei obtineau cea mai buns dovada de comportare liberals fats de minoritatile
etnice, fara de care realizarea aspiratiilor for (granita de sud la Prebeza) ar fi devenit
imposibil A98.

In Romania, s-a facut propunerea infiintarii unui stat propriu al aromanilor in


limitele teritoriale ale Marii Vlahii medievale99. Din partea grecilor a fost ridicatA obiectia

ca aromanii din Pind si-ar avea pasunile de iarna in Grecia si, din aceasta pricing,
anexarea Pindului la Albania nu poate intra in discutie din ratiuni economic &.

Austro-Ungaria si Italia au facut totusi din includerea Pindului in teritoriul


Albaniei una din exigentele for minimale, dar conferinta ambasadorilor, in ultima ei
sedinta din 11 august 1913, nu a izbutit sa ajunga la un acord asupra solutionarii
problemei granitei de sud a Albaniei, hotarand numai ca stabilirea acesteia sa fie
incredintata unei comisii internationale, care trebuia sa lucreze luand in considerare cele
doua limite propuse, una de Austro-Ungaria, cealaltd de Grecia si sa determine de
asemenea nationalitatea aromanilor care locuiesc in spatiul respectiv" tot pentru ca mai
tarziu Marile Puteri sa poata lua, pe aceasta baza, o hotarare definitive. La asa ceva s-a
ajuns insa abia dupd opt ani, la conferinta ambasadorilor de la Paris din 9 noiembrie 1921:
Pindul aromanesc a ramas grecescl02.
SA revenim Ia Londra, unde nu numai problema albaneza era reglementata ci

se negocia si o pace intre Turcia si aliati, urmand ca totodata se fie astfel decisa soarta
unei, marl parti din populatia aromaneasca a Turciei. Bulgaria se arata foarte dispusa

sa implineasca dorintele Romaniei in privinta autonomlei culturale si religioase a


aromanilor, pentru ca sa fie cu atat mai inflexibila in privinta problemei Dobrogei108.
Dupa ce, la 8 ianuarie 1913, o declaratie bulgard in sensul amintit a fost transmisa lui
Maiorescu prin mijlocirea rusilorM4, s-a ajuns, la 29 ianuarie, la semnarea Protocolului
97 DIAMANDI, St., p. 410; Maiorescu cAtre Misu, Bucure0, 9/22.3.1913 si Mist, cgtre Maiorescu,
Londra, 13/26.3.1913 in: Documente diplomatice 1913, Nr. 120 si 121, p. 90 urm.
98 Mensdorff-Pouilly cAtre Berchtold, Londra, in Rotbuch 1914, Nr. 205, p. 110-113.
99 Papahagi P., Aromanii, p. 40; MURNU, Istoria, passim.
100 Cassavetti, p. 236. Acest argument este, in esentg, corect, dar pgstorii aromani au capacitatea de

a se adapta la conditii not cu uwrintg, ap cum s-a dovedit in 1881, dupg anexarea Tesaliei Ia Grecia, cf.
CAPIDAN, Romanii, p. 42-65.
101 Berchtold cAtre Braun, Viena, 12.8.1913, in Rotbuch 1914, Nr. 809, p. 405. WERNICKE, p. 90

urm.; HINTERLEHNER, p. 79-84.


12 Tratarea acestei probleme ar dep4i cu mull limita cronologicg a PAcii de la Bucure0.
103 Ceea ce dovedeve totodatA cat de putin logic/I este teoria potrivit cAreia Romania ar fi vAzut
In aromani numai o monetg de schimb in vederea rectificgrii frontierei.
104 Maiorescu cAtre regele Carol, Bucure0, 26.12./8.1.1913, in: Documente diplomatice 1913, Nr.
32, p. 23; Thum cAtre Berchtold, St. Petersburg, 11.1.1913, in Rotbuch 1914, Nr. 234, p. 127 urm.

114

www.dacoromanica.ro

de la Londra" de catre reprezentantii Bulgariei si Romaniei, Dr. Stojan Danev si


Dr. Nicolae Misu; Bulgaria isi lua expres obligatia de a acorda aromanilor de pe cuprinsul

teritoriului ei de stat autonomia culturala si bisericeasca, sub conducerea unui episcop


propriu si de a permite subventionarea acestor institutii de catre Romania105. Aceasta
promisiune a devenit punctul 4 al Protocolului de mediere Intre bulgari si romani, Incheiat
la St. Petersburg, la 9 mai 1913106.

In cautare deja de aliat in lupta impotriva Bulgariei, Grecia s-a aratat gata sa
face anumite concesii in problema aromaneasca107. Dorinta grecilor de a obtine sprijin
din partea Romaniei In problema stabilirii granitei de sud a Albaniei a fostinsa respinsa
de Bucuresti, deli Grecia oferise o garantie pentru aromanii care traiau in regiunea
di sputatal8. Serbia i definise Inca din decembrie 1912 pozitia in favoarea drepturilor
minoritAtilor aromanesti si rugase Romania sa-i acorde sprijin in Macedonia, intrucat
aromanii de acolo ar fi solicitat protectie de la autoritAtile militare sarbesti109.
Cel de al doilea Razboi balcanic nu putea fi oprit, cad alianta se rezema pe
picioare de lut. Frustrarea Bulgariei, care facuse atatea jertfe in rasarit, pentru ca sa nu
puns mana in apus nici mAcar pe Selanik, avea sa-si gAseasca expresie intr-o noun
infruntare armata, dar rezultatul ei a fost catastrofal. Cu toate incercarile de mediere ale
Austro-Ungariei, nu s-a ajuns la nici un acord asupra pretului eventualei neutralitati
romanesti si, la 11 iulie, nu numai mult ravnitul Cadrilater a fost ocupat de trupe romanesti,

sub pretextul nevoii de securitate; acestea au inaintat mult mai adanc in interiorul tarii,
fare sa intampine o reaia rezistenta, probabil pentru a dobandi o pozitie hotAratoare
pentru Romania la reglementarea definitive a problemelor teritoriale, caci Bucurestiul

nu se temea de nimic mai mult decat de o Bulgarie rusofila cu granitele de la San


Stefano110. Grecia, care nu ar fi putut sA se opuna singura trupelor bulgare, superioare
alor ei, deplangea acum, prin Venizelos, greselile din trecut in raporturi le Romaniei cu

Grecia, admitand ca guvernul elen avea o mare parte de respundere "111 si se arata
di spusa sA usureze situatia aromanilor din teritoriile grecesti. Si Serbia s-a aratat dispusa
sA acorde aromanilor de pe teritoriul ei drepturi largi; ea a facut acest lucru Ia 21 iulie, o
105 Documente diplomatice 1913, Nr. 61 bis, p. 94.
16 HICKL, p. 146.

107 Era vorba, ce-i drept, numai de o asigurare orald datA de ambasadorul grec Ia Bucuresti,
Papadiamantopoulos, cf. Maiorescu cAtre regele Carol, Bucuresti, 2/15.5.1913, in: Documente diplomatice
1913, Nr. 134, p. 101 unit Gazeta greceascA Proodos", care apArea la Constantinopol, propusese, la 31 martie,
sa li se acorde comunitkilor romanesti din teritoriile Turciei care vor reveni Greciei libertAti in masura in
care si comunitatile grecesti din Romania vor ajunge sA aiba parte de privilegii corespunzAtoare; a fost pusk
pe MITA acestea, in discutie si restituirea bunurilor manastirilor inchinate (vezi mai sus, p. 36) cave Patriarhia
ecumenicA, Pallavicini catre Berchtold, Constantinopol, 5.4.1913, Nr. 20 E : PA XII, Kt. 206, IIX 1913, fol.

158-159.
108 Misu cAtre Maiorescu, Londra, 2/15.6.1913 si Maiorescu cAtre Misu, Bucuresti, 4/18.6.1913,
in Documente diplomatice 1913, Nr. 146, p. 110 si Nr. 150, p. 112.
19 Boghitschewitsch, vol. 1, Nr. 251, p. 275 urn.
110 Fiirstenberg cAtre Berchtold, Bucuresti, 10.7.1913 si 12.7.1913, in Rotbuch 1914, Nr. 675, p.
338-339 si Nr. 683, p. 342; Berlescu, p. 64; HICKL, p. 25-32.
111 Filodor cAtre Maiorescu, Atena, 28.6./11.7.1913, in : Documente diplomatice 1913, Nr. 197, p.
156; cf. Si PREVELAKIS, passim.

115

www.dacoromanica.ro

zi dupa ce Romania propusese aliatilor ei Incheierea pacii112.


La 10 august, pacea a fost semnatA la Bucure0. In textul tratatului, aromani nu
erau pomeniti nici mAcar cu un cuvant, dar in anexa la tratatul de pace se gAsea un schimb
de note intre Romania, pe de o parte si Bulgaria, Grecia si Serbia, pe de alta, prin care cele
trei state balcanice se obligau sa acorde autonomie scolilor si bisericilor aromanilor in
noile for posesiuni, sa permitA infiintarea de episcopii pentru aromani si subventionarea
acestor institutii de care guvernul din Bucuresti113. Problema aromanilor din Turcia a
fost astfel InchisA114, dar aromani nu erau foarte fericiti de faptul al Bucurestiul, exultAnd
pentru un castig de prestigiu115, intervenea prea putin pentru a asigura in fapt garantarea
acestor drepturi116. Dupa cum spunea C. Braileanu, consulul roman la Manasbr, numit
acum, in stilul Serbiei Mari, Bitolj, Pacea de la Bucuresti echivala pentru aromani cu o
loviturA de gratie117.

112 Filality catre Maiorescu, Belgrad, 8/21.7.1913, In: Documente diplomatice 1913, Nr. 232, p.
174 urm.

113 Cf. textul oficial in limba franceza In: Trait6 de Bucarest, p. 83-85.
114 Asupra aspectului de drept international al acestui schimb de note, vezi: BRAGA, p. 71 Linn. cu
bibliografie sujolimentara.
115 Viitorul ministru de Exteme Nicolae Titulescu a pus in evidenta intr-un discurs tinut In fata
Camerei Deputatilor, In decembrie 1913, faptul ca Romania ar fi demonstrat pe durata Intregului conflict
solidaritatea ei cu civilizatia europeana, cf. Titulescu, Discursuri, p. 91 urm.
116 Hanotaux, p. 369 urm.; TOVARU, p. 49; DIAMANDI ST., p. 22.
117 DIAMANDI ST., p. 23.

116

www.dacoromanica.ro

VII. INCHEIERE

Prin Pacea de la Bucuresti oamenii politici din Sud-Estul Europei dadeau o prima

solutie, chiar dacA mai degraba provizorie, chestiunii aromanesti. Judecata mult prea
ended la adresa tratatului de pace formulate de consulul Braileanu este de inteles data
ne gandim ea pans atunci miscarea nationals aromaneasca scontase pe mentinerea
stApanirii turcesti asupra Peninsulei Balcanice, iar acum ea era nevoitA sA-si reconsidere

radical orientarea, in functie de noile imprejurari: minoritatea aromaneasca traia acum


nu Intr-un singur stat, ca pans Inainte de pace, ci in patru state diferite.
SA ne Intoarcem Inca o datA, recapituland cele expuse, la originile chestiunii

aromanesti, care trebuie cAutate in desteptarea constiintei nationale aromanesti la


cumpana secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea. Activitatea literarA a unor oameni ca Roja
si Boiagi a trezit in randurile liderilor de opinie ai romanilor din monarhia danubianA si din
Principate constiinta traditiilor si a telurilor nationale ale aromanilor si, prin aceasta,
a creat premisele celor dintai actiuni ale unor intelectuali aromani pe teritoriul Romaniei,
actiuni ale unor oameni care, in pofida culturii grecesti primite prin scoalA si bisericA,

pastrasera totusi sentimentul individualitatii for nationale, In parte datorita tocmai


textelor religioase tot mai raspfindite in chiar patria for macedoneana, de tipul Codicelui
Dimonie sau Liturghierului din Voskopoje. Ei fusesera martori ai renasterii nationale a
altor doul popoare balcanice, sarbii si bulgarii, si vedeau cu ochii for cum principatele
dunarene, a caror bogAtie era proverbiala In Peninsula Balcanica, faceau acum, dupa
unirea Moldovei cu Tara Romaneasca in anul 1859, primii pasi pe calea care o pozitie
exceptionala, IntemeiatA pe dezvoltarea economics si fortA militarA, in Europa de SudEst. Initiativa miscarii a apartinut unor aromani sau unor descendenti de aromani, precum
D. Bolintineanu, D. Cazacovici, Gr. H. Grandea, A. Panu, D. Atanasescu sau arhimandritul
Averchie. In urmAtoarea faza din evolutia problemei aromanesti, aromani si dacoromani
au participat, de asemenea, in egala masura, impreuna, la Intemeierea invatamantului
public national in localitAtile din Macedonia, Epir si Tesalia. Interesul aromanilor se
indrepta care folosirea limbii materne in scoala si biserica; era vorba, asadar, in primul
rand de o chestiune pur pedagogics si culturala, iar aspectul politic pe care ea I-a dobandit
117

www.dacoromanica.ro

cu timpul a fost aproape integral efectul opozitiei cu care a fost IntampinatA"1. Faptul cA
Bucurestiul a pus la dispozitie banii ceruti pentru construirea si organizarea scolilor a
fost interpretat de partea greacA drept un act de agresiune imperialistAimpotriva drepturilor
grecilor din Turcia, desi, avand in vedere resentimentele antislave relativ larg rAspandite
in ambele tAri, ar fi fost lesne de inteles o actiune comunA in Macedonia2. Pe de alts

parte, nu se poate nega faptul cA succesul propagandei romanesti a afectat, nu putin,


interesele elenismului. Mobilurile reale ale angajArii statului roman in problema
aromaneascA pot fi determinate clar numai cu ajutorul datelor cuprinse in izvoarele aflate
in arhivele romanesti. Daca InsA oamenii cu raspunderi politice din Bucuresti urmAreau

concomitent si teluri care nu aveau nimic in comun cu revendicari le nationale ale


aromanilor insisi, noi nu le putem lua in nume de eau faptul cA ei nazuiau sa imbine
binele cu utilul. Cine oare s-ar fi indoit atunci cA grija pentru cultivarea constiintei
nationale nu este numai un lucru bun, ci si un lucru util? in nici un caz campionii Marii
Idei grecesti!

Atitudinea austriacA in problema aromaneasca, in aceasta prima faza din


evol utia ei, s-a limitat la demersurile cu totul lipsite de relevantA, subiective si, pe
deasupra, criticate de superiori, ale unui viceconsul.
Yn intervalul de timp dintre Congresul de la Berlin si sfarsitul veacului, miscarea

nationals aromaneakA a fost marcata de personalitatea lui Margarit si de eforturile


pentru dobandirea independentei fatA de clerul grecesc, dar nici unirea cu Roma, nici

intemeierea unei mitropolii nationale nu au ajuns sA fie infaptuite. In schimb,


invatAmantul public a cunoscut o puternica expansiune, chiar daca persoana lui Margarit
a dat nastere la conflicte care au intrerupt dezvoltarea lui progresiva. Din fel-lin care s-au
desfasurat aceste conflicte reiese limpede cl politicienii din Bucuresti au irr eput acum sA
foloseascA miscarea nationals aromaneasca drept instrument in lupta dintre particle, ceea
ce avea sa provoace necontenit daune miscArii insasi.

Nu se poate vorbi, in aceastA fazA, de o atitudine bine definita a Vienei in


problema aromaneasca, desi Bucurestiul a aratat in repetate randuri cat de utila ar putea
fi pentru politica Austro-Ungariei existenta unui partid aromanesc puternic in Macedonia.
Importanta crescandA a problemei aromanesti a determinat, desigur, Viena sa se informeze
mult mai bine decat in trecut asupra evolutiei ei. in nici un caz insA nu s-a ajuns vreodatA
la o intelegere secrets intre Viena si Bucuresti pentru a abate atentia de la aspiratiile
nationale ale romanilor din Transilvania printr-o diversiune aromaneascA.3
I WACE-THOMPSON, p. 7.
2 Omul politic roman D. A. Sturdza spunea In 1903: Pentru Romania ace0 5 pani la 600 000 de
cutovlahi au o mare importantA, intrucat ei ar putea, In alianta cu elementul grecesc si turcesc, ss Impiedice
desavarita slavizare a Macedoniei. Acesta este singurul motiv pentru care noi ne interesam de ei..." (Pallavicini
dare Goluchowski, Bucuresti, 14.1.1903, Nr. 3 D strict confidential : PA XII, Liasse TUrkei XXXV/1, Kt. 318,
fol. 134-137, citat fol. 136 r. Si publici0 aromani au intervenit In favoarea unei aliante anti-slave, cf. Cazzaiti,
passim i Puppa, p. 13. 0 coalizare a grecilor, albanezilor i aromanilor ar fl fost i In interesul Austriei, dupA cum
sublinia agentul civil austriac Oppenheimer in al sau Studiu confidential privitor la efectul actiunii de reforms
asupra echilibrului nationalitatilor din Macedonia" (Oppenheimer cave Aehrenthal, Salonic, 31.10.1907, Nr.
104: PA XXXIX, Kt. 4, 1907).
3 Cf. de pildA B. BLACHOS, p. 191.

118

www.dacoromanica.ro

Abia in 1903 Austro-Ungaria a dat ascultare solicitarii de atatea on repetate de


aliatul sau, Romania si s-a angajat diplomatic in favoarea cauzei aromanilor, insa fara
fermitate si, pentru o vreme, fara succes. invatamantul public romanesc din Peninsula
Balcanica a fost reorganizat dupa pensionarea lui Margarit si, dupa trecatoare reduceri
de buget, iarasi extins. Recunoasterea aromanilor ca millet, in mai 1905, s-a produs in
urma unei actiuni comune a Marilor Puteri la Constantinopol, ea a avut insa drept
consecinta intensificarea terorismului grecesc si, legat de aceasta, o puternica scadere
a numarului de elevi din scolile romanesti, in special in regiunile limitrofe Greciei. 0
noun reorganizare a administratiei scolare si noile libertati democratice introduse sub
regimul Junilor turd au contribuit in ultirna instants la consolidarea partidei nationale intre
aromani. Ra'zboaiele balcanice au pus curand din nou sub semnul intrebarii aceste succese,
dar Romania a izbutit sa obtina de la Serbia, Bulgaria si Grecia,datoritA unei abile politici

externe, recunoasterea formals a drenturilor minoritatii aromanesti.


Astazi, la 60 de ani de la Pacea de la Bucuresti, aromanii din tarile Europei de
Sud-Est sunt lipsiti de tot ceea ce se intelege prin notiunea de drepturi ale minoritatilor
ei nu au scoli, nu au biserici cu limba de cult proprie, nu au mijloace de informare in masa
in limba materna si nici macar dreptul de a intrebuinta liber, in public, aceasta limba
materna nu le-a fost recunoscut, ca un lucru de la sine inteles, in toate tarile si in toate
timpurile. Fara indoiala nu Pacea de la Bucuresti, ci schimbarile cu grave consecinte
in toate domeniile vietii din ultima jumatate de veac sunt cele care au dat lovitura de
gratie miscarii nationale aromanesti. Ca si in timpul primului razboi mondial, multi
aromani si-au pus si in cel de al doilea razboi mondial sperante in Puterile Axei, adica in
Puterile Centrale. Consecintele au fost catastrofale. Nu este de datoria noastra sa dam
aici un raspuns intrebarii: cine poarta in masura mai mare vina inchiderii ultimelor scoli
romanesti din Peninsula Balcanica, a scolilor din Grecia? S-a intamplat acest lucru din
vina Greciei, spre lauda careia trebuie sa amintim ca ea a respectat cel putin de lure pans
la razboiul civil intelegerile convenite la Bucuresti (In vreme ce Serbia, de pilda, a decis
Inca. din 1918 inchiderea tuturor scolilor romanesti din 1 tazdonia) sau din vina politicii
adoptate de guvemul roman dupa preluarea puterii de cat a comunisti? In pofida activitatii
publicistice a unor emigranti aromani, astazi nu mai exista o problems aromaneasca si
atata vreme cat libertatea democratica de gandire si expresie nu va fi restabilita in tarile
in care exista minoritate aromaneasca, nu va exista problems aromaneasca, iar aromanii
cu constiinta nationalitatii for vor fi mai mult sau mai putin condamnati la tacere.
Un anumit aspect omenesc
prea omenesc on balcanic prea balcanic
al istoriei miscarii nationale aromanesti poate sa aduca pe buzele oamenilor din Europa
Centrals, din a doua jumatate a secolului al XX-lea, un suras dispretuitor. Organizarea
defectuoasa si lipsa unor concepte pedagogice in invatamantul public4, obi snui nta de
a recurge la balq4 pentru a evita uncle probleme, ca si inclinarea partidelor politice din
Romania de a transforma mici scandaluri in marl chestiuni de stat au daunat prestigiului
miscarii nationale aromanesti nu numai in Peninsula Balcanica, dar si in istoriografie. Si
judecand lucrurile in perspectiva unei politici care tine seama de realitati, trebuie sa
recunoastem ca punctul de vedere al grecilor este, intr-o anumita masura, indreptatit:
4 Cf. TOVARU, p. 67-71; Puppa, p. 35-39; Leonte-Missail-Puppa, p. 59.

119

www.dacoromanica.ro

dace nu ar fi existat o miscare nationall, aromanii ar fi fost scutiti de teroare si de


emigrire; ei ar fi fost absorbiti, pe nesimtite, de lumea greacA. DacA insa privim lucrurile

in perspectiva istoriei, constatam cA deciansarea miscarii nationale aromanesti


corespunde evolutiei firesti a Peninsulei Balcanice si indeosebi a Macedoniei, unde ideile
nationale au aparut relativ tarziu si unde optiunea in.dividuall pentru o anumitA identitate

nationalA a fost, poate in mai mare masura decat oriunde altundeva, determinate de
presiuneaimprejurarilor geografice, economice, sociale si politice, efectul unei IntamplAri.

www.dacoromanica.ro

POSTFAT A
dupii doui decenii

Iata chestiunea aromaneascA redeschisa


saizeci de ani de la incheierea
Indoielnicei pAci de la Bucuresti, douazeci de ani de la publicarea cartii de fats.
Schimbarile intervenite in sistemul politic al Europei rasaritene, pe cat de asteptate, pe atat

de surprinzatoare totusi, au inlesnit aceastA redeschidere a chestiunii. Ea nu s-a produs


Insa pe taramul stfintei sau al politicii, ci pe acela al disputelor de nivel superficial;
manifestate prin polemici, conferinte de presA si, mai ales, prin inevitabila galceava intre
aromanii insisi cu privire la identitatea for nationals. Trebuie sa spunem cA, daca si-ar
cunoaste cu adevArat propria istorie culturalA cu incepere, cel putin, din secolul al
XVII-lea, aromanii ar renunta cu totul la acel nationalism romantic, inadecvat astAzi
conditiilor vietii moderne. Mi se pare semnificativ faptul ca, doar la cateva zile dupa
redactarea acestor randuri, vicepresedintele PEN-Clubului international, Gyorgy Konrad,
formula, la Viena, acela.si gand: numai atunci cand imaginile despre propria istorie sunt
foarte nebuloase, poate aparea o ideologie istoricA nationalists.
in intreg Sud-Estul Europei sunt repetate, totusi, astAzi, gravele greseli politice
comise inainte de 1913. Pe de o parte, se cere respectarea deplina a drepturilor omului
pentru grupuri etnice definite, cu o terminologie de mult invechita, Imprumutata din
biologie, drept Thrudite". Pe de alts parte, sunt incalcate, zi de zi si pretutindeni, drepturile

minimale ale minoritatilor considerate strAine". Evident, calificativul strain" este lipsit
de sens in contextul la care ne referim. Sunt oare kurzii straini" fats de turci, asa cum sunt,
ca sA preluam un termen de comparatie folosit de Invatatul aroman din Viena Mihail
Boiagi, eschimosii fats de hotentoti? Sunt oare turcii Intr-adevar straini" fats de greci,
a caror limbs este Inca si astazi vorbitA intre musulmanii din Anatolia? Sunt oare grecii
straini" fats de bulgari, care, in urma cu secole, au adaptat alfabetul grecesc necesitatii
de a-si crea un alfabet propriu, pentru asternerea in scris a limbii lor, de origine slava?
Cititorul e invitat sa sporeascA singur sirul exemplelor!
i totusi, se IncearcA, Ma succes, refacerea ordinii cu ajutorul armelor, prin
razboi, prin fapte sangeroase inspirate de concepte ca exclusivitate, prioritate, puritate,
majoritate, continuitate, unitate etc.
121

www.dacoromanica.ro

Cartea de fats a constituit, intr-o versiune ceva mai restransa, teza mea de
doctorat din 1971. Vremea care s-a scurs de atunci pang astazi nu m-a determinat sa
renunt la concluziile ei fundamentale, trebuie insa sa recunosc ca, scrisa acum, ea ar

arata totusi altfel. E soarta multor teze de doctorat! Studentii se lass, in general,
influentati prea mult de izvoarele lor, nu numai in ce priveste stilul, ci si modul de gandire.

In cercetarile mele, am abandonat definitiv domeniul istoriei diplomatice, dar ma


intereseaza in continuare problema mai generals a constiintei nationale sau, mai bine
zis, a identitatii culturale. La solutionarea problemei, atat de viu discutata astazi, dad
aromanii din Romania sunt o minoritate etnica/nationala sau nu, slujitorii lui Clio nu pot
contribui altfel decat prin apelul la judecata rationale: nu exists criterii stiintifice pentru
determinarea nationalitatii cuiva in afara propriei sale constiinte! Ea singura decide in
aceasta privinta, dovada numarul mare de oameni de origine aromana care, totusi, si

pe bung dreptate, se considers a fi


eventual: si!
greci. lstoricii ar trebui sa
desluseasca mai bine care sunt criterile dupe care se conduce un individ, in moderna
societate de masa, atunci cand se decide sa opteze pentru o anumita apartenenta
nationals sau ident'tate culturala. Aceasta decizie poate comporta, desigur, anumite
nuante si nu este Irtotdeauna la fel de constienta ca optiunea cuiva pentru o anumita
culoare de par. Este oare necesar sa mai evoc aid cazul deciziei adoptate de alegator in
cabina de votare pentru ca sa pun in evidenta cat de supusa intamplarii poate sa fie,
adeseori, o asemenea decizie?
Ar fi cu neputinta sa aduc la zi si sa reexaminez critic, intr-o postfata dupe
dotia decenii", Intreaga baza documentary de izvoare si toata bibliografia lucrarii pe
care o pun in mainile cititerului roman. Nu mi se pare potrivit nici sa inlocuiesc unele
explicatii de caracter, poate, prea general, destinate initial unui public cu totul neinformat
asupra celor tratate, cu expuneri amanuntite care sa reflecte the state of the art de astazi.
De aceea n-am schimbat nimic din textul cartii, cu exceptia unor mici Indreptari, datorate
in parte traducatorului, Conf. univ. Nicolae Serban Tanasoca, caruia ii voi ramane mereu
adanc Indatorat pentru munca, In sensul originar, slavon, de chin, al cuvantului, depusa
aid. Mai important mi se pare ca noi cercetari sa adanceasca in continuare cunoasterea

chestiunii aromanesti, Imbogatind-o tematic si innoindu-i metoda; investigarea


minutioasa a arhivelor din Bucureti, pe care, din diferite motive, nu le-am putut cerceta
decat superficial, ca si a celor din Atena, Londra, Paris etc., ca sg nu mai vorbim de cele
din Constantinopol, va contribui la aceasta.
Lucrarile dedicate in ultimii douazeci de ani chestiunii aromanesti ca problema
di plomatica si politica, asa cum e tratata in cartea de fats, repeta in general vechile

prejudecati, fare sa aduca in sprijinul for nici un singur argument noul. Am participat
in anii din urma la mai multe congrese internationale In cadrul carora au fost discutate
problemele aromanesti, dar nici acolo nu au fost infatisate, in general, rezultate ale unor

noi cercetari, ci, prea adesea, vechi legende, repetate necontenit de literatura de
popularizare, insa lipsite de continut istoric real. Asa este; de pilda, neverosimila poveste
I lstoricul grec Mihail Romanos a cercetat ani de zile arhivele bucurestene, dar n-a publicat nimic in
afara unui articolas care nu educe nimic nou C Anoilietc Kai Oioct; yea TO Ovoga rnv Kavaywytl zal Til
yXilloon WV KouvoofiXdxw v. MvTipm rcapyCou I. Kouptiotikn, AEhjvat, 1983), recenzat in Revue des Etudes
Sud-Est Europeennes" 23, Bucuresti, 1985, p. 186-188.

122

www.dacoromanica.ro

despre marele Tepedelenli Ali Pasa, care ar fi fost atat de lipsit ae simt economic, incat
si-ar fi distrus singur, prin violenta organizata, una dintre cele mai bogate surse de venituri
fiscale: orasul Moscopole. In afara unor traditii populare romantice din secolul al XIX-lea,
care exprima o anumita atitudine politica din epoca, nu exists izvoare istorice referitoare
la aceasta presupusa expeditie de pedeapsa", chiai cronologic incongruenta cu miscarea

de rezistenta cunoscuta sub denumirea de Orlophika". Este mutt mai probabil ca


Moscopole sa fi cazut victims atat conflictelor militare dintre pasalacurile musulmane
invecinate, cat si talhariei practicate de cetele de outlaws, formate, pe vremea aceea, in
majoritate din crestini!

Desi lingvist de specialitate, Gheorghe Carageani a publicat doua articole


substantiate privitoare la atitudinea italiana in chestiunea aromaneasca, confirmand in
linii man concluziile melee. Tom J. Winnifrith, nisi el istoric de formatie, a publicat pentru
publicul anglo-saxon o sinteza etnografico-istorica, In care este tratata si perioada aflata

in atentia cartii de fatO. Mai multe aspecte not cuprinde un volum colectiv, editat in
Publications Longues d'0", destinat cititorilor francofoni4, In care sunt tratate atat istoria
medievala cat si emigrarea aromanilor In secolul al XVIII-lea sau fenomenul asimilarii din

secolul nostru, autorii fiind specialisti de renume ca Petre S. Nasturel, Matei Cazacu,
Neagu Djuvara s,a. 0 carte mica, fora aparat stiintific, merits totusi sa fie semnalata,
pentru cs autorul ei, istoricul aroman Nicolae Cusa, promite sa-si continue cerectarile
atat de necesare pentru cunoasterea istoriei aromanilor din secolul at XX-lea5.
Asa cum am mai aratat intr-o expunere foarte surnara6, numarul problemelor
Inca nerezolvate de cercetarea stiintifica a aromanilor si a istoriei for este foarte mare.
AceastA situatie este reflectatA si de cartea de fats, care cuprinde unele informatii destul
de vagi si unele afirmatii, poate, pripite. Confruntat cu pozitii extremiste, din dorinta de
a le combate, m-am lasat poate uneori atras mai mult decal trebuia de unele Impotriva
celorlalte. Dar menirea istoricului nu este aceea de a furniza arme politicienilor, ci,
dimpotriva, de a tempera manifestarile exacerbate ale afectivitati. Cei care vor citi cartea
de fats cu spirit critic 11 vor ajuta pe autor sa-si Indeplineasca aceasta menire.
Maria Enzersdorf langa Viena, In toamna anului 1993
Max Demeter Peyfuss

2 Gh. Carageani, Gli Aromeni e la questione aromena nei documenti dell'archivio storico diplomatico

del Ministero degli Affari Esteri italiano (1891-1916), I 0 II, in Scoria contemporanea" 18, Bologna, 1987,

p. 929-1007 ;i 22, Bologna, 1991, p. 633-662.


3 T. J. Winnifrith, The Vlachs. The History of a Balkan People, London, 1987.
4 Les Aroumains, Paris, 1989 (de fapt 1990) = Cahier No. 8 du Centre d'etude des civilisations de
('Europe Centrale et du Sud-Est

5 N. Cu;a, Macedoromanii pe vAile istoriei, Constants, 1990.


6 M. D. Peyfuss, Romanitatea balcanicA: perspective de cercetare, In LuceafAnd", serie noul, 3,

Bucurefti, 1992, 5 (105), p. 8-9.

123

www.dacoromanica.ro

BIBLIOGRAFIE

Colectiile speciale de la Haus-, Hof- and Staatsarchiv din Viena sunt citate in notele textului in
formele prescurtate uzuale. Indicele de izvoare care urmeazA pune In evidenli semnificatia acestor abrevieri.
Fondurile din alte arhive sunt, la randul lor, desemnate ca atare.
Atat pentru publicatiile de izvoare, cat 5i pentru ti duffle ce constituie bibliografia, au fost folosite in
note exclusiv forme abreviate. Ele sunt randuite alfabetic 5i Insotite de forma compled a fiecArui titlu in cele
ce urmeazA.
Pentru indicarea revistelor 5i seriilor de publicatii care revin de mai multe ori, ca Si pentru desemnarea
locului apariliei au fost folosite urmAtoarele sigle:

BBR
BS
BZ
CL
DR
FD
IMCIA

Atena (si variantele)


Almanahul Parohiei Ortodoxe Romane din Viena (W.)
Bucure5ti (5i variantele)
Buletinul Bibliotecii Romine (Freiburg i. Br.)
Balkan Studies (Th.)
Byzantinische Zeitschrift (Munchen)
Convorbiri literare (la5i)
Dacoromania (Cluj respectiv Munchen-Freiburg i. Br.)
FoneticA Si dialectologie (B.)
To8putta Mekerolv XEpooviluou TOO Amy, Ercupda

JIRS
LEL
LL
NAMR
OL
P.

Jahresberichte des Instituts Mr rumanische Sprache in Leipzig


Langue et Litterature (B.)
LimbA 5i literaturA (B.)
Noul Album Macedo-Roman (Freiburg i. Br.)
Organulii Luminarei (Blaj)
Paris

0011

Osterreichische Osthefte (W.)


Peninsula BalcanicA (B.)
Revista AromaneascA (B.)
Revue des Etudes Sud-Est EuropEennes
Revista Macedo-RomAnA (B.)
Revue Roumaine de Linguistique (B.)
Thessalonike (si variantele)
Wien (5i variantele)

A.
APOR
B.

MaKe6o YLKei V zwousav (Th.)

PEN. BALC.
RA
RESEE
RMR
RRL
Th.
W.

125

www.dacoromanica.ro

L IZVOARE INEDITF
HAUS-, HOF- UND STAATSARCHIV, WIEN (H. H. St A.)
Politisches Archly (PA)

1 UP
4444441

PA I Allgemeines
Karton 493 (Liasse Geheim XLV/6)
PA III Preussen
Karton 115 (Berliner KongreB)

PA XII TUrkei

ifW,nn

.011thaa
uj,tmlui

.';'_

Karton 127 (1878) t.


Karton 128 (1878)
Karton 135 (1879)
Karton 139 (1881)
Karton 174(1900)
Karton 185 (1904)
Karton 186 (1904)
Karton 187 (1905)
Karton 188 (1905)
Karton 190 (1906)
Karton 191 (1907)
Karton 194 (1908)

Karton 196(1908)

Karton 199 (1909)


Karton 205 (1911)
Karton 206 (1912/13)
Karton 213-216 (Couvents dedies)
Karton 318 (Liasse XXXV/1)
Karton 320 (Liasse XXXV/2)

Karton 394 (Liasse XLV /4 Balkankrieg)


Karton 395 (Liasse XLV/4Balkankrieg)
Karton 401 (Liasse XLV/4Balkankrieg)
Karton 402 (Liasse XLV/4Balkankrieg)
Karton 403 ( Liasse XLV /4 Balkankrieg)
Karton 405 (Liasse XLV/4Balkankrieg)
Karton 417 (Liasse XLV/6Balkankrieg)

PA XVI Griechenland
Karton 19 (1853)
Karton 21 (1860)
Karton 22 (1861)
Karton 26 (1867)
!Carton 28 (1869)
}Carton 34 (1878)
Karton 35 (1879/80)
Karton 40 (1887)

!Carton 41 (1888)
!Carton 51 (1899)
!Carton 52 (1900)
!Carton 53 (1901)
Karton 55 (1903)
}Carton 56 (1904/05)
Karton 57 (1906)
Karton 59 (1907)

PA XVIII Rumanien
Karton 13 (1879/80)
Karton 14(1880)
Karton 15 (1881)
Karton 16 (1882)
Karton 17 (1883)
!Carton 25 (1891/92)
Karton 28 (1896)
!Carton 29 (1897)
Karton 30 (1896-98)
!Carton 31 (1899)
Karton 32 (1900)

Karton 33 (1901)
Karton 34 (1902)
Karton 35 (1903)
!Carton 36 (1904)
'Carton 37 (1905)
!Carton 38 (1906)
Karton 39 (1907)
Karton 40 (1908)
'Carton 42 (1910)
!Carton 43 (1911)

126

www.dacoromanica.ro

1EAg

UMW
mmn
'4.1,-VtURAF

PA XXXVIII Konsulate
Karton 169 (Janina 1866)
Karton 197 (Janina 1872)
Karton 230 (Salonic 1879)
Karton 235 (Salonic 1880)
Karton 238 (Janina, Monastir 1881)
Karton 239 (Salonic 1881)
Karton 247 (Janina, Monastir 1883)
Karton 248 (Salonic 1883)
Karton 270 (Monastir, Salonic 1888)
Karton 274 (Monastir 1889)
Karton 278 (Janina, Monastir 1890)
Karton 282 (Monastir 1891)
Karton 286 (Janina, Monastir 1892)

Karton 298 (Janina 1895)


Karton 382 (Janina 1896-1903)
Karton 383 (Janina, 1904-1910)
Karton 384 (Janina 1911-1912)
Karton 389 (Monastir 1896-1898)
Karton 390 (Monastir 1899-1900)
Karton 392 (Monastir 1903)
Karton 393 (Monastir 1903)
Karton 394 (Monastir 1904-05)
Karton 395 (Monastir 1906-08)
Karton 396 (Monastir 1909-11)
Karton 397 (Monastir 1913)
Karton 409 (Salonic 1908)

PA XXXIX Zivilagent in Makedonien


Karton 3 (1906)

Karton 4 (1907)

Konsulatsarchive (KA)

Monastir

Faszikel 45 (1864-65)
Faszikel 46 (1866-67)

Faszikel 47 (1868-69)
Faszikel 48 (1870-72)

Salonic
Fas'zikel 246 (2. Semester 1869)

ARHIVELE STATULUI, BUCURE$T1 (A. St. B.)

Fond Ministerul Cultelor $i Instructiunei Pub lice (MCIP)


Administrative
594/1865
1227/1865
1313/1865
513/1866

546/1866
845/1866
1030/1866
373/1902

Di recti a II

Faszikel 7

Fond Casa Regal (C.R.)


46/1881

Fond A. Nacio (Drita)


MMOMXXXIV/23

Coleclia Spiru Haret


Dosar 7

127

www.dacoromanica.ro

BIBUOTECA ACADEMIEI ROMANE, BUCURE.,STI

(BAR)

Colectia de manuscrise
Arhiva D. A. Sturdza
III, Mss.
VI, Acte

XVII (2), Varia

II. IZVOARE PUBLICATE


(Edith de izvoare, izvoare literare, memorii, texte contemporane

de nature publicistica, hall etc.)

Album = Album Macedo-Roman. Sub directiune lui V. A. Urechia. B. 1880.


Amadori-Virgili = G. Amadori-Virgili, La question rumeliota e la politica italiana. Bitonto 1908.

Antonescu = Teohari Antonescu, 0 problems politica. Cestiunea Macedoneana. Causele turburirilor si


interventia diplomatiei europene. Iasi 1903.
Arginteanu, Dumba = I. Arginteanu: Ex. sa N. Dumba si Cuto-Valahii. In: Gazeta Macedoniei 1, 1897, 16
(18. Mai 1897), p. 1.
Bagavfi =A. Bagavii: Carte de alegere scrisa in dialectulii macedo-romanti. B. 1887. [Pref.* de Gr. H. Grandea].
Balcescu = N. BAlcescu, Opere. B. 1940 f.
BArbulescu = I. Barbulescu, Relations des Roumains avec les Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie en
liaison avec la question Macedo-Roumaine. Iasi 1912.
Batzaria = N. Batzaria, Romania vazuta de departe. B. s. a.
Berard, Macedoine = Victor Berard, La Macedoine. P. 1897.
Berard, Turquie = Victor Berard, La Turquie et l'Hellenisme contemporain. P. 51904.

Berlescu = M. D. Berlescu, Romanii din Turcia Europeans si interesele romanesti in Balcani. Conferinta
desvoltata la Cercul de studii al Partidului National-Liberal in ziva de 22 Decembre 1912. Extras din
Buletinul Cercului de studii 3, 1913, 1-2.
Bianu-Hodos = loan Bianu, Nerva Hodos, Dan Simonescu, Bibliografia romaneasca veche 1508-1830. Vol. 1-4,
B. 1903-1944.

Boghitschewitsch = Dr. Milol Boghitschewitsch, Die auswartige Politik Serbiens 1903-1914. 3 Bde, Berlin
1928-1931.
Bojadschi, Grammatike = M. G. MpoIatzE, ipanaaimn OtopcivtKit, flint paKEBovoliXaxixn. ixamoOdaa eat
updliov els Obis axecloa biro [...] / Romanische oder Macedonowlachische Sprachlehre. VerfaBt and

zum ersten Mahle herausgegeben von [...]'Ev Bavvn Tits, 'Aimarirpias, > v rn TunoypaOict io0
'Iwdvvou Ivtipcp. 1813. Editie noun de D. Bolintineanu. Bucuresci 1863.
Bojadschi, Nastavlenija = M. Bojad/ij, Umnaja nastavlenija iii pravouatelnaja pravila v polzu slaveno serbske
device s greC'eskago Na Prostyj Slaveno-Serbskij jazyk prevedena Michailom BojadAij. V Budim: Pismeny

Kral. Vseu'diliIta Vengerskago 1808.


Bojadschi, Sprachlehre = M. G. Bojadschi, KurzgefaBte Neugriechische Sprachlehre, nebst einer Sarmnlung der
nothwendigsten Worter, einer Auswahl von freundschaftlichen Gesprachen, Redensarten, SprUchwOrtem

und LeseUbungen. / Etiviottos rpappaTteil rigs ypattaxiis yX4loang. 'Ev &ivy(' rtls 'Auoipias.
'Ex ins. Twrroypactsias. D. Aafit6oBixn. 1821.
Bolintineanu = Dimitrie Bolintineanu, Calitorii. Ed. Ion Roman. 2Vo1., B. 1968 = Biblioteca pentru toll 479,480.
Brailsford = H. N. Brailsford, Macedonia: Its Races and Their Future. London 1906.
Bratter = C. A. Bratter, Die kutzowalachische Frage. Hamburg 1907.
Burada =Th. T. Burada, Cercetari despre scoalele romanesci din Turcia. B. 1890.

128

www.dacoromanica.ro

Burileanu = C. N. Burileanu, Dela Rom Anii din Albania. B. 1906.


Cantemir = Dimitrie Cantemir, Hrontcul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor publicat sub auspiciile Academiei
Romfine de Gr. G. Tocilescu. B. 1901.
Caragiu-Marioteanu = Matilda Caragiu:Marioteanu, Liturghier aromanesc. B. 1962.
Cassavetti = D. J. Cassavetti, Hellas and the Balkan Wars. With an Introduction by The Hon. W. Pember Reeves.
London-Leipsie 1914.
Cazzaiti = Pierre B Cazzaiti, Le malentendu Greco-Rouniain en Macedoine. B. 1904.
Chrusochoos Michael = M. Chrusochoou, BXcixot Kai KowraoAcixot A. 1909. =13diXtoeijoi Too irpos. Bfa Booiv
TWV alvavaiv ypaptd.nov ZuXXoyou, 58.
Cipariu =Timotei Cipariu, Principia de limba si de scriptura. Blaj 1866.
Constante = C. S. Constante, Spre Albania. B. 1905.
Cordescu = M.-V. Cordescu, Istoricul scoalelor roman din Turcia, Sofia si Turtucaia din Bulgaria si al seminarilor
de limba romans din Lipsca, Viena si Berlin. Lucrare intocmitA sub auspiciile Ministerului Instrucliunei.

B. 1906.

Cornea-Piru = P. Cornea, E. Piru, Documente Si manuscrise literare. 2 Vol., B. 1967-1969.


Cornea- Zamfir = P. Cornea, M. Zamfir, Gindirea romfineascil In epoca pasoptista (1830-1860). 2 Vol, B. 1968.
Cosmulei = Demetrie Cosmulei, Memoriu despre starea sc6lelor romanesci din Macedonia. B. 1891.
Costin = Miron Costin, Opere. Ed. P. P. Panaitescu. 2 Vol., B. 1965.
Critica = Critica fficutA asupra statului inspectorului din Macedonia. B. 1898.

Daniel = Daniel o Moscopolites: Mar.) yucit BtBaoKaXia neptixouaa XefEKOv TerpdyXwacrov Ti3v
TECIOdOTW V KOLVL3 V 6LOXKTL.IV VTOL TTIS dirXiic TWILatrijc rijg iv M Duna BXaxtrAs., Tljs.

BouXyaptrfjc, cal ills' 'AX1lavturils. Euv.rdeloa piv iv APX1) xdptv apaecias TWv cktXoXOyow
etXXoyXbiaawv VEWV vapit TOO AI6E01.116.11-dTOU, Cal A0y1.14TdTOU ALBOOKdX01/, OIKOVOLLOU, COL

leportiptiKos Kup(ou Aavti* TOO iK Moaxowcilews. 'Ev ZTEL OWTTIO1b) cw13'1802.

Di sialescu =C. DAscAlescu, Scrisori din teara tiptAreasca si Poezii noue. Iasi 1847..
Dipl6matika Eggrapha =7Troupytiov 'Efureptav, AurrXwitamei "Eyypa4a xarwrieevra EIS TO Botokilv
liyth TOO if4ITQLK41-1, diroupyo0 ('EXXTivoppougahKii Stollopa). A. 1906.

Djuvara. Missions = T. G. Djuvara, Mes missions diplomatiques. Preface par M. Victor Berard. P. 1930.
Documente diplomatice 1905 = Ministerul Afacerilor Strline, Documente diplomatice. Afacerile Macedoniei.
Conflictul greco-roman. B. 1905. = Rumanisches GrOnbuch.
Documente diplomatice 1913 = Ministerul Afacerilor StrAine, Documente diplomatice. Evenimentele din
Peninsula Balcanica. Actiunea Romaniei. 20 Septemvrie 1912-1 August 1913. B. 1913 = Rumanisches
GrUnbuch.

Doukas, Epistole = N. Douka, 'EyedeXroc 'EtruroXii. 1TpOs. Tolis. Karo Cxous TOO Zayop(ou irepi
KaTaardaads ax0Xeiou EXXAvtKoti. Zayopirats Tots yew:not:10ms- got auirrtarpmirats Noictnrros
Awkas. Ell ITOdTTELV 0. 0., O. J.
Doukas, Logos = N. Douka, Aciyos Imps!. KaTOOTdOEhlg EXOXEC01.1. ToIs. clnXonciTpLat Kai kpaaTais

TWV

Ka/WV MeaoriiTaig Nu:iwi-cos AcniKas EU trpci.rretv. In: Maximou Turiou: Adyen Teociapcixovra
Kai kis. EnktepyaaEliwres Kai E'K8o04;res Trawl N64Arrou AotiKa. 'Ev BLEVVTI Tflc 'Aouorp(ac,
EK TT rtnroypaegas. rewpyi:ou Bivachou 1810. S. C-1.0.
Doukas, Parainesis = N. Douka, Hapctivecns. 13'. lipi)s. Taw Ev Bavrti"EXXlivas els adaraatv oxoXEColo
""EXXTiviKou; Tay kV 131.4V1r0 Egoopticols.-EXX:not NELCCIAITOS AoliKas Ell ripCiTTELV. 0. 0., O. J.

Dumba, Bibliothek = Aus dem NachlaB liver Exzellenz Marie Dumba. 1. Teil. Bibliothek. In: Nachrichtenblatt
fUr BUcherauktionen, W. 30.3. 1937 (Nr. 377).
Dumba Constantin = C. Dumba, Dreibund- und Entente-Politik in der Alten und Neuen Welt. Zurich- LeipzigW. 1931.
Dumba Nikolaus = Tfl MaxaptA IxtA TOO doatpou Islucaaou ET. tioilorce, inrO O. A. / Den Manen des
unvergeBlichen Nicolaus Dumba von Th. L W. 1900.

129

www.dacoromanica.ro

Blade = I. Eliade, Souvenirs et impressions d'un proscrit. P. 1850.


Episema Eggrapha = 'EnCamia "Eyypacfm irepi TAT iv Max6ovia 66uvitplis Karaorcizein. 'Ev
KuvoTavTLvoOwoXEL, ix TOO Ilarptaxtxo6 Tuiroypt4elou 1906.
Episcopatul = Episcopatul Romanilor Macedoneni. SA aus Vointa National& B. 1897.
Etude sur les Valaques = Etude sur les Valaques de l'Empire Ottoman. s. 1.1894.
Eustatievici = Dimitrie Eustatievici Brasoveanul, Gramatica rumaneasca, Ed. N. A. Ursu. B. 1969.
Gersin = K. Gersin Ed. i. Niko 2upaniej, Macedonien und das tarkische Problem. W. 1903.
Gherasi = Tulin N. Gherasi, Un ministru roman persecutor al limbei romfine. Extras din Telegraful Roman.
B.

9.

Grace et Roumanie = Grace et Roumanie. P. s. a.

Hangiu = Presa literary romaneasei. Articole-program de ziare si reviste (1789-1948). Ed. I. Hangiu.2 vol.,
B. 1968.

Hanotaux = Gabriel Hanotaux. La guerre des Balkans et ('Europe 1912-13. P. 1914.

lonescu Eugen = E lonescu, Cauza Romaneasca in Turcia Europeana si Conflictul cu Grecia. B. 1906.
lonescu-Niscov = Traian Ionescu-Niscov, Corespondenla dintre Jarrifk si Ispirescu. In: Studii $i cercetari de
istorie literary 5i folclor. B. 12,1963,3-4, p. 639-682.
Iorga, Correspondance = N. lorga, Correspondance diplomatique Roumaine sous le Roi Charles I-er (1866-1880),
publiee sous les auspices du Ministere des Affaires Etrangeres de Roumanie. P. 1923.
1CaballiOtes =Th. A. Kaballiotou, Ilpioronetpia Nap& TOO aoctwXoyciorcirou, Kai AISECILIMPITOU AL6aoxa'Xou,

Iipoxr[puxos, Kai 11pwronara Kupiou Oco6dpou A'vaoraolou KallaXXLuirou TOO MoaxonoXirou


'EverCtoC, q4d. 1770. nape, A'VTV140 TW BOproXi..
Kalender 1813 = Kalender des burgerlichen Handelsstandes in Wien. W. 1813.
Kasasis = Neocles Kasasis, La Macedoine et les Roumains. Expos historique. P. 1907.
Kogalniceanu, Cronicele = M. Kogalniceanu, Cronicele Romaniei sea Letopiselele Moldaviei Si Valahiei,
3 vol , B. 1872-1874.
Kogalniceanu, Documente = M. KogMniceanu, Documente diplomatice. Red. G. Macovescu, D. C. Giurescu,
C. I. Turcu. B. 1972.
Kogalniceanu, Histoire = M. de Kogalnitchan, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques
Transdanubiens. Berlin 1837.
Kogalniceanu, Moldau = [M. Kogalniceanu], Moldau und Wallachei..Rumanische oder Wallachische Sprache
und Literatur, von einem Moldauer. In: Lehmanns Magazin, Berlin, Janner 1837.
Kogalniceanu, Scrisori = M. Kogalniceanu, Scrisori. Note de calatorie. Ed. A.Z.N. Pop, D. Simonescu. B. 1967.
Kophos = Euaggelou KOphou, 'H 'Ewavdoram.s. Tits Maxi6ovias Kara r6 1878. 'Avix6ora irpofivi.dt
i'yypoite gcra alivrogov WI-opals Z1TLOK.01TTICIEWT. eE0CfaX0VISTI 1969. = IMChA, 104.

fuvraitoa...

Lamouche = Colonel Lamouche, Quinze ans d'histoire Ballcanique (1904-1918). P. 1928.


Lazar = Victor Lazar, Die Sildrumanen der Tarkei und der angrenzenden Lander. Beitrag zur Ethnographic der
Balkanhalbinsel. B. 1910.
Leonte-Misail-Puppa = Dr. Leonte, G. Misail, I. C. Puppa, Jubileul Societatei de CulturA Macedo-Romani,
31 Octombrie 1904.25 ani de lupta In Cestiunea Macedoneana. Galati 1904.
Luca, Gli Albanesi = Benedetto de Luca, Gli Albanesi, i Macedoromeni e gli interesi d'Italia nei Balcani. Roma
1913.

La Macedoine = Societe Macedo-Roumaine de Culture Intellectuelle, La Macedoine aux Macedoniens. B. 1912.


Maimuca = [ Maimuca], Les Roumains Macedoniens et les intrigues etrangeres par un Roumain de Macedoine.
B. 1892.
Maior, Lesicon = Petru Maior, Lesicon Romanescu-Latinescu-Ungurescu-Nemtescu. Budae 1825.
Maiorescu = Titu Maiorescu, Istoria contimporana a Romaniei (1866-1900). B. 1925.
Margarit, Comunele = Apostol Margarit, Comunele romfine din Dada Aurelian& cu incepere de la frontierele

130

www.dacoromanica.ro

Greciei pe sirs muntelui Pindu. In: CL 8, 1874/75, p. 197-208.


Margarit, Grecs = [Ap. Margarit], Les Grecs, les Valaques, les Albanais et !'Empire Ottoman, par un Valaque
du Pinde. Bruxelles 1886.
Margarit, Memoriu =Ap. Margarit, Memoriu privitoru Ia scoalele romane de paste Balcani. [B. 1887].
Margarit, Refutation = Ap. Margarit, Refutation d'une brochure grecque par un Valaque Epirote. Extras din
Courrier d'Orient. [Constantinople] 1879.
Margarit, $colile = Apostol Margarit si pcolile romfine de paste Dun Are. In: CL 8, 1874/75 , p 235-247, 264-282,
317-329, 353-362.
Margarit-Faveyrial = [Ap. Margarit, J. Faveyrial], Etudes historiques sur les Valaques du Pinde. Extras din
Courrier d'Orient. Constantinople 1881.
Martinianos, Sumbolai = loakeim Martinianou, ItipiloXat els TO loropiav TTic Mooxonactos: A'. 'H tkpa
pa vri TOU TtIlLOU np0690110U Kara TOV iv adTil K416LICa 1630-1875. 'A8fivat 1939.

Massimu = I. C. Massimu, Rapeda Idea de gramateca macedono-rumanesca, compusa de I. C. Massimu si cu


spesele D.D. G. Goga si D. Cosacovici typarita tra se se imparta gratuitu Rumaniloril de a drept'a Dunareli
[Nebent. griech.]. B. 1862.

Montan, Geschichte = Georg Montan, KurzgefaBte Geschichte der Wlachischen Nazion in Dacien und
Macedonien. Pesth 1819.
Montan, Gesprach = Georg Montan, Gesprach zwischen einem Fremden aus der Turkey und einem Pesther
Burger. Pesth 1816.
Montan, StrAinul = Georgie Montan, Strainul in Pesta adeca 0 vorbire intre un StrAin din Tara TurceascA, si
intre un CetAtean din Pesta. Buda 1816.
Montan, Versuri = Gheorghie Montan, Versuri la Nasterea Domnului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos,
TipArite du ajutorul onoratului Domn Athanasie Pulievici, Negotitoriu si CetAtean in Pesta. Buda 1813.
Morangies = de Morangies, Les Romounis de l'Ano-Valachie. In: Spicuitorul Moldo-Romin, Iasi [1] 1841, 3,
p. 1-16.
Murgu = Eftimie Murgu, Scrieri. Ed. I. D. Suciu. B. 1969.
Mumu, Poeme = George Murnu, Poeme. Ed. S. Diamantescu, R Hincu, [B.] 1970.
Nacio = N. N. Nacio, Viitorul Romanismului in Balcani. B. 1905.

Nenitescu = loan Nenitescu, De Ia Romanii din Turcia European& Studiu etnic si statistic asupra Armanilor.
B. 1895.
Nicolaides Cl. = Dr. Cleanthes Nicolaides, La Macedoine. La question macedonienne dans l'antiquite, au
moyen-fige et dans Ia politique actuelle. Berlin 1899.
Nicolaides Nicolas = N. Nicolaides, Les Grecs et la Turquie. Bruxelles 1910.
Obedeanu = Const. V. Obedeanu, larAsi Grecii, si Romanii. Cu o scrisoare a d-lui C. G. Dissescu, fost Ministru,
B. 1905.
Odysseus = Odysseus [d. i. Ch. N. E Eliot], Turkey in Europe. London 1900.
Oukoutas = INka fiatBaywyia VTOL, AXclmfbrrciptov eiiKoXov TOO weedy ra v4a watBia ra Atopavo43Xcixtica

Ykuuara els eotvilv xpijotv TtiV 'Peipavo43Xaxwv. EuverOw Kai iBtopOiS81 wapa roil
alBeottuarcirou kv lepeiaty KU0.01.1 KWVOTaVTCVOU TOO 01)KOCITa, MOOX01TOVIOU, XapTOCOUltaKOT

Kal lipwrowana Iv TU floovcivta Tits georipppvils iipotwias

'Ev Etivvo, Tthrotc r@v MapKiBwv

llotiXtow 1797.

Paillares = M. Paillares, L'Imbroglio Macedonien. P. 1907.

Pallatides = A. Pallatidbu,'Thdpmia loroputev wepi aprils. Kai wpdo6ow Kai riis avegyris aKtiiis TOO
Iv &owl kXkrivizo0 ouvotetopoO. 'Ev Bt vv TAT AUOTpIac, iK Tits runoypaotCas 'Avr@vtoo
MuiyKou 1845.
Papacostea, Documente = V. Papacostea, Documente arominesti dintre 1860 si 1870. In: RA 1, 1929,
1, p. 81$7; 2, p. 169-177.
Papacostea, InsemnArile = V. Papacostea, InsemnArile lui loan $omu Tomescu privitoare Ia arhimandritul
Averchie. In: RA 2, 1930, p. 38-55.

131

www.dacoromanica.ro

Papacostea-Goga = Gusu Papacostea-Goga, In zilele redesteptarii macedo-romftne. Memorii, acte gs


coresponden;A. [B.] 1927.
Papageorges = Spiro Papageorges, Les Koutzovalaques. A. 1908.
Papahagi P., Aromanii = Pericle Papahagi, Aromanii din punct de vedere istoric-cultural. n: Liga pentru unitatea

culturala a tuturor Romani lor, Romania si popoarele balcanice. B. 1913. P. 28-41.


Peez =Alexander Peez, Die Griechischen Kaufleute in Wien. Extras din Neuen Freien Presse. W. 1888.
Peyfuss, Propaganda = M. D. Peyfuss, Die rumanische Propaganda in der Makedonischen Frage" im Jahre 1898.
Ein Bericht des osterreichisch-ungarischen Konsuls in Monastir. In: Mitteilungen des Osterreichischen
Staatsarchivs 27,1974.
Puppa = loan C. Puppa, Romania fag de cestiunea macedoneana. (Studiu aparut In ziarul AdeVerul). B. 1903.
Puscariu, Amintiri = Sextil Puscariu, Calare pe doua veacuri. Amintiri din finer* (1895-1906). [B.] 1968.
Rappoport = Alfred Rappoport, Au Pays des Martyrs. Notes et Souvenirs d'un Ancien Consul General d'AutricheHongrie en Macedoine (1904-1909). P. 1927.
Respuns = Respuns Ia scrisoarea d-lui Apostol Margarit despre Scalele roman din Macedonia". B. 1896.
Rosa, CercetAri = G. K. Rosa, CercetAri despre Romanii dincolo de Dunare, traduse din limba greacil de S.
Hagiadi. Craiova 1867.
Rosa, Dissertatio = Dissertatio inauguralis de Luxu in medicamentis, ejus fontibus et damno. Quam authoritate

et consensu Illustrissimi ac Magnifici Domini Praesidis et Directoris, nec non Clarissimorum


D. D. Professorum, pro Doctoris Medicinae laurea rite adipiscenda, in Antiquissima, ac Celeberrima
Universitate Vindobonensi publicae Jatrosophorum disquisitioni submittit Georgius Cong. Rosa, Vallachus
Voscopolitanus ex Maced. In Theses calci operis adnexas disputabitur in Universitatis Palatio die Mensis
Aprilis 1812 hora Viennie, Typis Antonii de Haykul, M. DCCC. XII.

Rosa, Maestria = MAestria ghiovasirii romanesti. Cu Litere Latinesti, care ant Literele Romanilor
cile vechi, Spre Polirea a toatli Ghinta Romaneasca ceii din coace si ceii din colo de Dunire. Lucrag
de Gheorghie Constatin Roja, CetAlanul Academicesc, si Candidatul Clinicesc Doftor In Spitalul
Universitaiii Unguresti din Pesta. / TXV71 Tits P'wpcfucfts- Avayvtjaews. tic Awl-ft/xi( y0111161-6
[...] / In Buda: Ia CrAiasca Tipografie a Universitatii Unguresti anul 1809.
Rosa, Untersuchungen = Untersuchungen Ober die Romanier oder sogenannten Wlachen, welche jenseits der
Donau wohnen; auf alte Urkunden gegrUndet von Georg Constantin Rosa, Zuhorer der Physiologic und
GeburtshOlfe auf der medizinischen Universitats-Fakultat zu Pesth in Hungam. / E'ETcfacts. nepl Ttiiv
P'wp.duav if Tay 6 vouctCopim v BXcixwv [...] / Pesth, gedrucict bei Mathias Trattner 1808.

Rotbuch 1907 = K. u. k. Ministerium des AuBeren, Diplomatische Aktenstticke Ober die Reformaktion in
Mazedonien. 1906-1907. W. 1907.
Rotbuch 1914 = K. u. k. Ministerium des AuBeren, Diplomatische AktenstUcke betreffend die Ereignisse am
Balkan. 13. August 1912 bis 6. November 1913. W. 1914.
Rubin = Alexandre Rubin, Les Roumains de Macedoine. B. 1913.

Sabareanu = Cornilie Arhimandrit SAbAreanu, Drepturile Romanilor din Macedonia Ia Biserica National&
B.21906.
San Giuliano = A[ntonio Marquis] di San Giuliano, Briefe Ober Albanien. Deutsch von D. Schulz und W.
Wichmann. Leipzig 1913.

Seton-Watson, Austria-Hungary = R. W. Seton-Watson, Austria-Hungary as a Balkan Power. In: The


Contemporary Review. 1912, Nr. 565, p. 801-806.
$incai = Gh. $incai, Opere. Ed. Fl. Fugariu , 3 vol. ,B. 1967-1969.
Sosnosky = Theodor von Sosnosky, Die Balkanpolitik Osterreich-Ungarns seit 1866.2 vol., Stuttgart-Berlin,
1913-14.
SpeliOtopoulos = A. SpeliOtopoulou, Ot BXaviclnavot-EXXiives. Ka fi Pougamit irrmaydvBa. A. 1905.

Stephanopoli = Jeanne Z. Stephanopoli, Trente deux ans de propagande roumaine* en Macedoine. Les
Koutzovlaques et l'Hellenisme. A. 1903.
Stoicescu-Naum-Petrescu-Birina = V. Stoicescu, C. I. Naum, C. Petrescu-Birina, Abecedar Macedo-Roman.
B. 1900.

132

www.dacoromanica.ro

Stourdza = D. A. Stourdza, les ecoles roumaines en Macedoine, Discours prononces au Senat et a la Chambre
des Deputes. B. 1896.
Synvet =A. Synvet, Carte ethnographique de la Turquie d'Europe et denombrement de la Population Grecque de
l'Empire Ottoman. P. 1877.
Sydakoff = Bresnitz von Sydakoff [d. i. Ph. Fr. Bresnitz], Soll die TUrkei getheilt werden. Ein Mahnwort in
zwolfter Stunde. Berlin-Leipzig 1898.
Tabakov = Dr. Tabakov, Romilnite v Makedonija. Sofija 1913.
Thunmann = J. Thunmanns ordentlichen Lehrers der Beredsamkeit and Philosophic auf der Universitat zu Halle
Untersuchungen fiber die Geschichte der ostlichen europaischen Volker. Leipzig 1774.
Titulescu, Discursuri = Nicolae Titulescu, Discursuri. Ed. R. Deutsch. B. 1967.
Toroutiu-Cardas =1. E Toroutiu, Gh. Cardas, Studii i documente literare. 13 vol.,B.21931-1946.
Traite de Bucarest = fvfinistere des Affaires Etrangeres. Le Traite de paix de Bucarest du 28 juillet (10 aout) 1913,

precede des Protocolles a la conference. B. 1913


Trifon = Dr. Tascu G. Trifon, Congresul Romanilor Otomani tinut la Bitolia (Monastir) in zilele de 10 si 11
iulie 1909, cu ocazia primei aniversari a proclamarei Constitutiei. B. 1909.
Turkey Nr. 2 (1904) = Further Correspondence Respecting The Affairs Of South-Eastern Europe. Turkey Nr. 2
(1904). London 1904= Brit. Blaubuch.
Turkey Nr. 2 (1905) = Further Correspondence Respecting The Affairs Of South-Eastern Europe. Turkey Nr. 2
(1905). London 1905 = Brit. Blaubuch.
Turkey Nr. 1 (1906) = Further Correspondence Respecting The Affairs Of South-Eastern Europe. Turkey Nr. 1
(1906). London 1906 = Brit. Blaubuch.
Turkey Nr. 1 (1907) = Further Correspondence Respecting The Affairs Of South-Eastern Europe. Turkey Nr. 1
(1907). London 1907 = Brit. Blaubuch.

Urechia = Interpelarea D-lui V. A. Urechia In cestiunea scoalelor macedo-romane. Senatul Roman, sedinta de
la 26 februarie 1896. B. 1896.

Veress = Andrei Veress, Bibliografia romana-ungara. 2 vol, B. 1931.

III.EXPUNERI
ABEROPH = Eu. A. AberOph: 'H troXtTEKTI itXcipct Toil Kotrool3XaxtKoO Cwrrittwros. 'Afilva 1948.
ALEXICI = Gheorghe Alexici: MacedoromInii. In: CL 37, 1903, 9., p. 865-877; 10., p. 939-960.
ALIEV = G. Z. Aliev: Turcija v period pravlenija mladoturok. Moskva 1972.
ANESTES = D. P. Aneste: TO KoirrooaXaxtKOv Crirmict. Larissa 1961.
ARGINTEANU, Istoria = I. Arginteanu: Istoria Romanilor Macedoneni, din timpurile cele mai vechi panel in

zilele noastre. B. 1904.

ARMBRUSRER=Adolf Ambruster: Romanitatea Romanilor. Istoria unei idei. B. 1972. = Biblioteca

istoricl XXXV.
DBAKALOPOULOS = Ap. E. Bakalopoulou: 01 8trrtKottaKESOves. d1rO6tmot tiet ToupKoKparfas.
OecraaXo viol 1958. = IMChA 22.
BERINDEI, Balcescu = Dan Berindei: Balcescu. B. 1969.
BERINDEI, L'ideologie = Dan Berindei: L'ideologie politique des Revolutionnaires Roumains de 1848. In:
Nouvelles Etudes d'Histoire. B. 1970, p. 207-221.
BERINDEI, L'Union = Dan Berindei: L'Union des Principautes Roumaines. B. s. a. = Bibliotheca Historica
Romaniae 13.
BEZA, Urme = Marcu Beza: Urme romanesti in disliritul ortodox. B. 21936.
BITOSKI = Krste Bitoski: Dejnosta na Pelagoniskata Mitropolija (1878-1912). Gr6ki religiozno-prosvetni i
vooruieni akcii. Skopje 1968.

133

www.dacoromanica.ro

BLACHOS = N. B. Blachou: TO LtaxeBovixOy ins. dicing To0 etvwroXixoi, Cirr-riparoa. A. 1935.


BOISSIN = Henri Boissin: Les Lumieres et la conscience nationale en Albanie. In: Les Lumieres et la formation
de la conscience nationale chez les peuples du Sud-Est Europeen. B. 1970., p. 43-46.
BOLOGA, Medici = Valeriu L Bologa: Medici aromAni In Monarhia HabsburgicA.Extras din Inchinare Iui N.
Iorga. Cluj 1931.
BOLOGA, Roja = V. L Bologa: G. C. Roja, un savant medic aroman din Timioara.Extras din Viata medicall
1928, 2.
BOSSY= R. V. Bossy: Un succes diplomatic rominesc. Iradeatia" din 1905. In: NAMR 1, 1959, p. 167-169.
BOTI$ = Teodor Botis: Monografia Familiei Mocioni. B. 1939.
BOURCART = J. Bourcart: Un geographe Francais sur les Roumains de Macedoine. In: Revue Historique de
Sud-Est Europeen 16, 1939, 4-6, p. 120-129.
BRAGA = Sevold Braga: Die Rechtslage der romanischen Minderheit in Griechenland. In: NAMR 2, 1965.,
p. 37-136.
BRAN CU $ = Gr. BrAncus: Les elements lexicaux autochtones dans le dialecte aroumain. In: RRL 11, 1966, 6,
p. 549-565.
BROCKHAUS = Brockhaus-Enzyklopadie. Wiesbaden 1966 ff. s. v. Aromunen".

BURADA, Romanii = Th. Burada: RomAnii din Asia MicA. In: Analele Academiei Romarte, ser. II, 15,
1892-1893, p.392-397.
CIACHIR-MACSUTOVICI = N. fakir, G. Maksutovi'd: Uslovija, sozdannye na tenitorii Rumynii dlja albanskogo
kul'tumogo dvilenija v konce XIX
ndeale XX veka. In: RESEE 5, 1967, 3-4, p. 489-500.
CALINESCU = G. C.Alinescu: Gr. H. Grandea. In: SCILF 15, 1966, p. 140-150.
CAMPBELL = J. K. Campbell: Honour, Family and Patronage. A Study of Institutions and Moral Values in a
Greek Mountain Community. Oxford 31970.
CAPIDAN, Aromanii =Theodor Capidan: Aromanii. Dialectul aroman. Studiu linguistic. B. 1932 = Academia

Romani, Studii si CercetAri 20.


CAPIDAN, Farerotii = Th. Capidan: Ffirserotii. Studiu lingvistic asupra Romanilor din Albania. In: DR 6,
1929-30, p. 1-210.
CAPIDA N, Lexique = Th. Capidan: Un lexique Macedo-Roumain en cinq langues de 1821. In: LEL 1, 1940,
1,.p. 102-111.
CAPID/ N, LimbA = Th. Capidan: LimbA si culturA. B. 1943.
CAPIDAN, L'origine = Th. Capidan: L'origine des Macedo-Roumains. Reponse A M. le professeur Keramopoulos
de l'Academie d'Athenes. B. 1939.
CAPIDAN, Macedoromanii = Th. Capidan: Macedoromanii. Etnografie, istorie, limb& B. 1942.
CAPIDAN, Maior = Th. Capidan: Petru Maior si AromAnii. In: Junimea literary 12, 1913.P. 4 si urrn.
CAPIDAN, Mazedo-Rumanen =Th. Capidan: Die Mazedo-RumAnen. B. 1941.
CAPIDAN, Meglenoromanii = Th. Capidan: Meglenoromanii. 3 vol., B. 1925-36. = Academia Romany, Studii
Si Cercetari 7.
CAPIDAN, Recueil = Th. Capidan: Un recueil d'homelies (cazanie) en macedoroumain. In: LEL 1, 1940,
1. p. 111-113.
CAPIDAN, Reponse = Th. Capidan: Reponse critique au dictionnaire d'etymologie koutzovalaque de Constantin
Nicolaldi. Salonique 1909.
CAPIDAN, Rezension = Th. Capidan: A. Keramopoulos: Ti einai of Koutsoblachoi. In: LEL 1, 1940, 1., p.
120-121.
CAPIDAN, Romanii =Th. Capidan: Romanii nomazi. Studiu din viata Romanilor din sudul Peninsulei Balcanice.
In: DR 4, 1924-26, p. 183-352.
CAPIDAN, SAracAcianii = Th. Capidan: SArAcAcianii. Studiu asupra unei populatiuni romane0 grecizate. In:
DR 4, 1924-26, p 923-959.
CAPIDAN, $coala = Th. Capidan: $coala comercialA din Salonic. In: PEN. BALC. 2, 1924, 5 , p. 74-79.
CARAGIANI = loan Caragiani: Studii istorice asupra RomAnilor din Peninsula Balcania 2 vol., B. 1929-1941.
CARAGIU-MARIOTFANU, Definition = Matilda Caragiu-Marioteanu: Definition einer Volksgruppe. Glotta
and Ethnos der Aromunen. In: OOH 13, 1971, 2, p. 140-151.

134

www.dacoromanica.ro

CARAGIU-MARIOTEANU, Fonomorfologie = M. Caragiu-Mario(eanu: Fonomorfologie aromana. Studiu de


dialectologie structural& B. 1968..
CARAQIIINMARIC/TEANI.J, Idiomes = M. Caragiu-Marioleanu: Les idiomes Romans Sud-Danubiens du point
de vue typologique. In: DR 1,1973, p. 222-227.
CARAGIU-MARIOTEANU, Romanite = M. Caragiu-Marioteanu: La Romanite Sud-Danubienne. L'Arournain
et le Megleno-Roumain. In: La Linguistique 8,1972,1, p. 105-122.
CHITIMIA = I. C. Chitimia: Probleme de baza ale literaturii romane vechi. B. 1972.
ORNAJA = E. t ornaja: Poezija lui D. Deskelesku. In: Limba Ii literatura moldovenjaske 15,1972,4, p. 62-73.
COSMESCU = C. I. Cosmescu: Cosacovici si Aromanismul. In: Analele Academiei Romane, ser. II, XXV,
1902-1903, p. 285-340.
CREMER = I. Cremer: Titu Maiorescu gi editarea scrierilor tatalui sau. In: Familia 4,1968,9, p. 6.
CURTICAPEANU = V. CurticApeanu: Micarea culturalA romaneasca pentru Unirea din 1918. B. 1968.
CVIJIe = JovariCviji6: La Peninsule Balkanique. P. 1918.
DAMN = Douglas Dakin: The Greek Struggle in Macedonia 1897-1913. Th. 1966. = IMChA 89.
DALAMETRA = I. Dalametra: Dictionar macedo-roman. B. 1906.
DEMARAS = K. Th. Demara: laropia Tres veoEX)opmfis. Xoyorexvias. A. 41968.
DIAMANDI ST. = Sterie Diamandi: Oameni si aspecte din istoria aromanilor. B. 1940.
DIAMANDI-AMINCEANUL = V. Diamandi-Aminceanul: Romanii din Peninsula Balcanica. B. 1938.
DJUVARA, Cent projets = Trandafir G. Djuvara: Cent projets de partage de la Turquie (1281-1913). P. 1914=
Bibliotheque d'histoire contemporaine, 84.
DUNKER= A. Dunker. Der Grammatiker Bojadli. In: JIRS 2,1895, p. 1-146.
EBEL= Ernst Ebel: Rumanien und die Mittelmachte von der russisch-ttakischen Krise 1877/78 bis zum Bukarester
Frieden vom 10. August 1913. Berlin 1939 =Historische Studien 351.

ELWERTH = W. Elwerth: Besprechung von A. Keramopoullos: Ti einai of Koutsoblachoi. In: BZ 1941,


p. 497-:402.
ENEPEKIDES = P. K. Enepekides: Griechische Handelsgesellschaften und Kaufleute in Wien aus dem Jahre
1766. Th. 1959 = IMChA 27.
ESENKOVA = Enver Esenkova: Les Roumains de Macedoine a travers un document presente au Sultan Abd-ulHamid II. In: NAMR 1,1959, p. 131-136.
FLORA, Stadiul = Radu Flora: Despre stadiul actual al istroromfinei. In: FD 4,1962, p. 135-170.
FRASHRI = krisio FiaSirdri: The History of Albania A Brief Survey. Tirana f964.
FOVES = ()don Rives: WE/ Alves %fig Qiurvapfas. Th. 1965. = IMChA 75.

GEORGESCU-TISTU = N. Georgescu-Tistu: Ion Ghica scriitorul. B. 1935.


GEROMICHALES = A. Gr. Geromichalou: 'H kevuch Bpdats To6 pwrpono)a-rou TT eXayo vices 'lidaKEla
4)oponoxiXou cal al kKO4ciets airroil. Th. 1968 = MaKe6ovuo) Bu3Xwenrn, 28.
GHEORGHIU = N. A. Gheorghiu: Pouqueville si Dimitrie Bolintineanu. Calatoria poetului roman In Macedonia.
In: NAMR 1,1959, p. 197-214.
GIBB-BOWEN = H. A. R. Gibb, Harold Bowen: Islamic Society and the West. 2 vol., London 1950-1957.
GIURESCU = C. C. Giurescu: Viata Si opera lui Cuza Voda. B. 21970.
GRECU = Victor V. Grecu: Unitatea limbii In conceptia si preocuparile lui Timotei Cipariu. In: LL 26,1970,
p. 63-69.

GUBOGLU = M. Guboglu: K. voprosu o proizcholdenii karakgan. In: Sovetskaja Etnografija 1966,4,


p. 164-176.
HACIU =A. Haciu: Aromanii. Comerl, industrie, arte, expansiune, civilizatie. Focsani 1936.
HAENSEL = F. Haensel: Probleme der Vor-VtlIker-Forschung. Frankfurt/Main-W. 1955. = Die Universitat, 55.
HAZARD = Paul Hazard: Die Krise des europaischen Geistes. Hamburg s. a.
HEIMBUCHER= M. Heimbucher: Die Orden und Kongregationen der Katholischen Kirche. 2 Bde, Paderborn 31934.

135

www.dacoromanica.ro

HELIADE-RADULESCO = Souvenirs et impressions dun proscrit Paris, 1850.


HELMREICH = E. C. Helmreich: The Diplomacy of the Balkan Wars 1912-1913. Cambridge (Mass.)
London 1938.
HICKL =Elisabeth Hick!: Erzherzog Franz Ferdinand und die Rumanienpolitik Osterreich-Ungarns. W. phil.
Diss. 1964.
HINTERLEHNER = Hansjorg Hinterlehner. Die Beziehungen zwischen Osterreich-Ungarn und Griechenland
von den BallcanIcriegen bis zum Austria Griechenlands aus der Neutralitat (1912-1917). W. phil. Diss. 1967.
HISTOIRE UNIVERSELLE DES MISSIONS = Histoire universelle des Missions catholiques. Vol. 3: Les
Missions contemporaines (1800-1957). P. 1957.
HITCHINS = Keith Hitchins: Andreiu Saguna and the Restauration of the Rumanian Orthodox Metropolis in
Transylvania, 1846-1868. In: BS 6, 1965, 1, p. 1-20.
HOEG = Carsten Hoeg: Les Saracatsans, une tribu nomade grecque. 2 vol. P.
Copenhague 1925.
HOVANNISIAN = Richard G. Hovannisian: The Armenian Question in the Ottoman Empire. In: East European
Quarterly 6, 1972, 1, p. 1-26.

IANCOVICI = Sava lancovici: Relations Roumano-Albanaises a l'epoque de la renaissance et de l'emancipation


du peuple Albanais. In: RESEE 9, 1971, 1, p. 5-48; 2, p. 225-248.

IORGA, Contributii = N. lorga: Contributii Ia istoria literaturii roman Ia Inceputul secolului al XIX-lea. III.
Scriitori greci. In: Analele Academiei Romane, ser. II, 29, 1906-1907, p. 1-31.
IORGA, Etats balkaniques = N. Iorga: Histoire des eats balkaniques jusqu'a 1924. P. 1925.
IORGA, Histoire = N. lorga: Histoire des Roumains de la Peninsule des Balcans. B. 1919.
IORGA, Istoria comertului = N. lorga: Istoria comertului romanesc. 2 vol., B. 1925.
IORGA, Istoria literaturii = N. Iorga: litoria literaturii romane in secolul al XVIII-lea (1688-1821). Ed.
B. Teodorescu. 2 vol., B. 1969.
IORGA, Negotul = N. lorga: Negotul $i Mestesugurile in trecutul romAnesc. B. 1906.
IORGA, Roumanie = N. lorga: Comment la Roumanie s'est detach& de la Triplice. D'apres les documents austrohongroi s et des souvenirs personnels. B. 1932.
IORGA, Scrisori = N. Iorga: Scrisori de negustori. B. 1925.
I. L R. = Academia RSR: Istoria literaturii romane. 2 vol., B. 1964-1968.
I. R. = Academia RSR: Istoria Romaniei. 4 vol., B. 1960-1964.
I. M. N. = Institut za nacionalna istorija: Istorija na makedonskiot narod. 3 vol., Skopje 1969.

KANITZ = F. Kanitz: Die Zinzaren. In: Mittheilungen der k. k. Geographischen Gesellschaft 7, 1863, p. 44-50.

ICARAD21t, Rjesenik = Vuk St Karadife: Srpski rje6nik istumaeen njemaelijem i Iatinskijem rijeeima.
Beograd 31898.
KATSOUGIANNES = Tel. M. Katsougianne: rlepi TCw 13Ncixov Twv axlvtaiv xwptii v. 2 vol., Th. 1964-1966.

='Eevtxii BtAtoerjxn, 22, 23.


KAVADIAS = Georges B. Kavadias: Pasteurs-nomades mediterraneens. Les Saracatsans de Grace. P. 1965.
KEBEDGY = Michel S. Kebedgy: Le conflit greco-roumain. Extras din Revue de Droit international et de
Legislation comparee, 2. Serie, 7-8, 1905-1906.
KERAMOPOULLOS = A. Keramopoullou: Ti dvat of KoirraoAcixot ; A. 1939.
KIRIL, Prinos = Kiril Patriarch Billgarski: Prinos kum uniatstvoto v Makedonija sled osvoboditelnata vojna.
Sofija 1968.
KIRJAZOVSKI = R. Kirjazovski: Za romanskata propaganda vo Makedonija. In: Istorija (Skopje) 5, 1969, 2,
p. 79-92.
KLOSS = Heinz Kloss: Grundfragen der Ethnopolitik im 20. Jahrhundert. Die Sprachgemeinschaften zwischen
Recht und Gewalt W.-Stuttgart-Bad Godesberg 1969. = Ethnos 7.
KONECNY = Elvira Konecny: Die Familie Dumba und ihre Bedeutung far Wien und Osterreich. W. phil.
Diss. 1970.
KOPITAR, Rezension = B. Kopitar. Besprechung von M. G. Bojadschi, Grammatike. In: Wiener Allgemeine
Literaturzeitung. 1814, p. 185-188.
KOPITAR, Sprache = B. Kopitar: Albanische, walachische und bulgarische Sprache. In: Jahrbticher der Litteratur

136

www.dacoromanica.ro

46, 1829, p. 59-106.


KOURILAS-LAURIOTES = Eulogiou Kourila Lauriotou: 'H MooxchroXts Kai fi Na 'Aea6-qpda aGrits. 'H
xardywyh TlilU Kouroot1Xcixwv cal it kYYPaPpcirtots Tic's yXdooris. aGrfov. 'Avartiuwats. tr. ills.
'ecoXoyias% rOpos IB'. 1934.
KOVAtEC = August Kovaeec: Descrierea istroromanei actuale. B. 1971.
KRAUSE= Albert Gottfried Krause: Das Problem der albanischen Unabhangigkeit in den Jahren 1908-1914. W.
phil. Diss. 1970.
KRITF = R. IL Kritt Die Londoner Botschafter-Konferenz. W. phil. Diss. 1960.
LENORMANT = Francois Lenormant Les Pates valaques de la Grece. In Revue orientale et americaine 9, 1865,
p. 237-255.
LEXIKON =Tirotipydov ZUVT011.01.106. 'Trioupydov 'Eotorepixav: AetteOv ray &fluiv, KofvornrGiv cat
ouvotxtopuiv Tits 'EXXd6os. inst Tfj NOEL Tic diroypackfts. roG irXrpucipoii roG ZTOUT 1951 cat
v kireXeououiv laxpL TiXous. louviou 1955 61.0LKTITLIC41 V 11ETCEP 0 X W Y Kai kyxptOetaiiiv
tterovottaatea v. A. 1956.
LHERITIER = Michel Lheritier: L'evolution des rapports greco-roumains depuis un sicle (1821-1931). In:

Melanges offerts a M. Nicolas lorga par ses amis de France et des pays de langue francaise. P. 1933,
p. 569-606.
LIAKOS, Albanoi = Solvate Liakou: 'H Karaywyit ray 'AXI3civwv cal 'Poupcivw v. Th. 1970= M txpEupwuatxis.

peXires, 3.
LIAKOS, L'origine = Socr. N. Liakos: L'origine des Albanais et Roumains. Complement. Daco-Geto-Sclavinica.
Th. Juin 1972 = Etudes Mikreuropeennes 3 bis.

LIAKOS, Katagoge = S. N. Liakou: 'H earaywyit ray 'Appivw v (ToutrixXiiv BXdxw v) Th. 1965 =
Mtxpeupwwatxis pX4rEs. , 2.
LIAKOS. Onomata = S. N. Liakou: Ta 150 6 vdpara ri;) v olxtopt5v Tits- AtlyKou. (11Epioxit 4.)ofptvag_
Movaorriptou). Th. 1961.
LUGO$IANU, Macedonenii = 0. Lugosianu: Macedonenii din Pesta la inceputul secolului. In: Tinerimea
romanil 14, 1896, 9, p. 150-153.
LUGO$IANU, Societatea = 0. Lugogianu:: Societatea femeilor romkie din 1815. In: Revista NouA 7, 1894,
p. 278-284.
MARCOPOULOS = G. J. Marcopoulos: King George I and the Expansion of Greece. In: BS 9, 1968, 1, p. 21-40.
MARINOV = Vasil Marinov: Prinos kum izueavaneto na proizchoda, bita i kulturata na ICarakaeanite v Biilgarija.
Sofija 1964.
MARTINIANOS, Moschopolis= Ioakeim Martinianou: 'H MocixdiroXis 1330-1930. Th. 1957. = MaxeBovtxit
Btftki.oEhirq 21.

MATE.= Ion Matei: Un agronome Roumain dans l'Empire Ottoman pendant les annees 1849-1859. In: Studia
et Acta Orientalia 7, 1968, p. 295-301.
MCVICKER = Charles P. McVicker: Titoism. Pattern for International Communism. New York-London 1957.
MIHAESCU = H. MihAescu: Influenta greceascil asupra Iimbii roman pinA In secolul at XV -Iea. B. 1966.
MOISESCU = Gh. Moisescu: Centenarul SocietA(ii Academice Literare Romania June din Viena, 1871-1971.
W. 1971.
MOISIL = Iuliu Moisil: Viata studentilor roman din Viena in a doua jumatate a veacului al XIX-lea. In: APOR
8, 1969, p. 51-64.
MOUSSE!' =Albert Mousset: L'Albanie devant l'Europe (1912-1929). P. 1930.
MPALLA = N. Mpalla: laropia rot; KpoOoopou. Th. 1962. = IMChA 56.
MURESIANU = I. B. Mure0anu: Un editor roman de la inceputul secolului at XIX-lea: Zaharia Carcalechi. In:
Orizont 19, 1968, 7, p. 83-87.
MURNU, Istoria = George Mumu: Istoria Romanilor din Pind. B. 1913.
MU$1, Romanii = Vasile Mui: Romanii din dreapta Dunkii si Unirea din 1859. In: Destin 11, 1959, p. 214-235.

NASTUREL = Petre S. NAsturel: Besprechung von LIAKOS, Albanoi. In: StIdostforschungen 30, 1971,
p. 322-323.

137

www.dacoromanica.ro

NIKOLAIDES K., Lexikon = KOnstantinou Niko laidou: 'ETuRoXoytKOv Xef taw Tits KouraoliXaxtichs.
rKtiaafis. A. 1909.
NISTOR = I. I. Nistor: Bisericile si coala greco-romana din Viena. In: Analele Academiei Romane, ser. III., 13,
1932-33, p. 69-140.
OLTEANU-$ERBAN = Stefan Olteanu, Constantin $erban: Mestesugurile din Tara Romaneasca $i Moldova
in evul mediu. B. 1969. = Biblioteca istorice 20.
ONCIUL = D. Onciul: Scrieri istorice. Ed. A. Sacerdoteanu. 2vol., B. 1968.
OTETEA = Andrei Otetea (Red.): Istoria poporului roman. B. 1970.
PACURARIU= Dimitrie Pacurariu:D irnitrie Bolintineanu. B.21969.

PAIA = N. Pala: Contributiuni la istoria Vlahilor din Meglenia (Megleno-Romanii). Manuskript. Vom Verfasser
freundlicherweise zur Verftlgung gestellt.
PANDEVSKI = Manol Pandevski: Politickite partii i organizacii vo Makedonija (1908-1912). Skopje 1965.
PAPACOSTEA, Cavalioti = Victor Papacostea: Teodor Anastasie Cavalioti. Trei manuscrise inedite. Extras din
Revista Istorica Romana 9, 1931, 10, 1932.
PAPACOSTEA, Memoriul = V. Papacostea: Memoriul macedoromanilor acre Napoleon. Un proect de autonomie

romaneasca in Peninsula. In: RMR 1, 1932, 1-2, p. 23-35.


PAPACOSTEA, Povestea = V. Papacostea: Povestea unei carti. Protopiria lui Cavalioti. Ein Unicum". Extras
din Omagiu lui Const. Kiritescu. B. s. a.

PAPADOPOULOS = Stephanou I. Papadopoulou: 'EKtratBeirtKil Kai Katy vtKii 6paarrundrryra TOG


'EXXTIV1.011013 Tfig MaKEBOViag eaTa TOY TEXorraio at Iva Tits ToupKoKpar las Th. 1970. =
Max6o VLKit Bil3XtoOriKn, 31.

PAPAHAGI P., Coloniile = Pericle Papahagi: Coloniile aromane (mdcedo-roman) in fosta Ungarie. In:
Transilvania 54, 1923, 4-5, p. 185-201.
PAPAHAGI P., Megleno-Romanii = P. Papahagi: Megleno-Romanii. Studiu etnograficofilologic. In: Analele
Academiei Romine, ser. II., 25, 1902-1903, p. 1-268.
PAPAHAGI P., Trecutul = P. Papahagi: Din trecutul cultural al aromanilor (cu prilejul unui document de limbs).
In: Analele Academiei Romane, ser. II., 35, 1912-13, p. 1-36.
PAPAHAGI T., Aromanii =Tache Papahagi: Aromanii. Grai, folclor, etnografie. B. 1932.
PAPAHAGI T., Dictionarul =T. Papahagi: Dictionarul dialectului aroman, general si etimologic. Dictionnaire
aroumain (macedo-roumain) general et etymologique. B. 1963.
PAPAHAGI T., Originea =T. Papahagi: Originea Mulovistenilor si Gopesenilor in lumina unor texte. In: Grai
si suflet 4, 1929-30, p. 195-265.
PAPAHAGI V., Aromanii = Valeriu Papahagi: Aromanii moscopoleni $i comertul venetian in secolele al XVIIlea si al XVIII-lea. B. 1935.
PAPAHAGI V., Constiinta = V. Papahagi: Cum s'a format constiinta latinitatii la Aromani. In: Revista istorica
romans 24, 1938, 1-3, p. 43-49.
PAPANACE, L'origine = Constantin Papanace: L'origine et la conscience nationale des Aroumains (la terreur
grecque en Macedoine). Cetatea Eterna [= Roma] 1955.
PAPANACE, Minorite = C. Papanace: Sur la rninorite Aroumaine (Macido-roumaine) dans les pays balkaniques.
In: BBR 1 (5), 1967-68, p. 185-226.
PAPANACE, Geneza = C. Papanace: Geneza si evolutia conitiintei etnice la Macedo-Romani. Redesteptarea
for national& In: NAMR 2, 1965, p. 271-402.
PAPANACE-DAMI = C. Papanace, Aldo Dami: Die aromunische Volksgruppe in den Balkanlandern. In:
Handbuch der europaischen Volksgruppen. W.-Stuttgart 1970, p. 237-248.
PAPASTATHES = Charalampou K. Papastathe: TO MooxotoXimo 4.(EuvrayudTtov 'OpeoBritrav* Kai
ITaXtich TOO gercickpaari &ITO pakrii TOG Nuoylnipou eleoTchcl. In: Ellenilca 25, 1972, p. 192-199.
PASSADIS = Augustin Passadis: La Question d'Orient et la Grace. These. P. 1929.
PELERIN = Jacques Pelerin: Am Beispiel Bulgariens. In: Wort and Wahrheit 20, 1965, 4, p. 263-272.
PEPHANES = Dorou Ger. Pepharte: 01 -EXX.riveg aXal3ch4mvot tits MaKeSovfas Kai al 'EXXlivol3Xcixot.
MAg.rn iroXiTiKti_loroptel_Kotnwiel. A. 21949.

138

www.dacoromanica.ro

PETEANU =Aurel E. Peteanu: Dr. Alexandra de Mocsonyi 1841-1909, cu prilejul implinirii unui sfert de veac
de la moartea sa. Lugoj 1934.
PEYFUSS, Akademie
Max Demeter Peyfuss: Die Akademie von Moschopolis und ihre Nachwirkungen im
geistigen Leben Siidosteuropas. In: Studien zur Geschichte der Kulturbeziehungen in Mittel- und Osteuropa,
Vol. 3.
PEYFUSS, Kolonien = M. D. Peyfuss: Die aromunischen Kolonien im alten Osterreich und das Erwachen des
aromunischen NationalbewuOtseins. In: Bericht fiber dem elften osterreichischen Historikertag in Innsbruck.
W. 1972, p. 275-279.
PEYFUSS, Nachrichten = M. D. Peyfuss: Nachrichten von den Aromunen. In: 00H 11, 1969, 2, p. 101-106.
PEYFUSS, Pelagonien = M. D. Peyfuss: Pelagonien aus griechischer Sicht. In: OOH 12, 1970, 2, p. 141-143.
PEYFUSS, Rom = M. D. Peyfuss: Rom oder Byzanz? Das Erwachen des aromunischen NationalbewuBtseins. In:
OOH 12, 1970, 6, p. 337-351.
PHISTAS = Nikolaou G. Phista: 4)cliyei fi Ncl36:ma. EupOokyi Etc Ti' pairnv Tay BKcixow. Th. 1964.
PICOT = M. E. Picot: Les Roumains de Macedoine. Extras din Revue d'Anthropologie 1875, 3.
PINETTA = Mihail Pinetta: Apostol Margarit. Iasi 21940.
POLENAKOVIK = H. Polenakovik: Daniloviot tetirijazienik". In: Od istorijata na makedonskiot jazilc Skopje
1952, p. 23-27.
POPESCU, Problema = Mircea Popescu: Nicolae Iorga si problema aromfineascii. In: NAMR 1, 1968, p. 265-302.
POPOVIC, Cincari = Dugan J. Popovie: 0 Cincarima. Prilozi pitanju postanka nageg gradjanskog druttva.
Beograd 21937.
POPOVI, Srbi = D. J. Popovie: Srbi u Vojvodini. 3 vol., Novi Sad 1957-1963.
POULIANOS = Are N. Poulianou: 'H irpo4Xcuan TtaV 'EKX111,WV. TOVOyEVETtril E'petiva. A.31968.
PREVELAKIS = E. Prevelakis: Eleutheiios Venizelos and the Balkan Wars. In: BS 7, 1966, 2, p. 363-378.
PUNDEFF = Marin Pundeff: Hundert Jahre bulgarisches Exarchat 1870-1970. In: OOH 12, 1970, 6., p 354-358.
PU$CAR1U = Sextil Puscariu: Die Rumanische Sprache, ihr Wesen und ihre volkliche Pragung. Aus dem
Rumanischen tibersetzt und bearbeitet von Heinrich Kuen. Leipzig 1943 = Rumanische Bibliothek I.

ROSETTI = Alexandru Rosetti: Istoria limbii romane.Vol. 4-6, B. 1966.


RUFFINI = Mario Ruffini: Scrittori aromeni del secolo XVIII. Extras din La Rassegna Italo-Romena. Ottobre 1941
XX.
AFAMK = Paul Jos. gafaiik: Geschichte des serbischen Schriftthums. Ed. J. Jiredek. Prag 1865.
SCHANDERL = Harms Dieter Schanderl: Die Albanienpolitik Osterreich-Ungarns und Italiens, 1877-1908.
Wiesbaden 1971 =Albanische Forschungen 9.
SCHROEDER = K. H. Schroeder: Einfilhrung in das Studium des Rumanischen. Berlin 1967.
SCHWANDA = H. P. Schwanda: Das Protektorat Osterreich-Ungams fiber die Katholiken Albaniens. W. phil.
Diss. 1965.
SETON-WATSON, History = R. W. Seton-Watson: A History of the Roumanians from Roman times to the
completion of unity. Cambridge 1934.
SETON-WATSON, Nationality = R. W. Seton-Watson: The Rise of Nationality in the Balkans. London 1917.
SHAFER = B. C. Shafer: Nationalism Myth and Reality. New York 1955.
SIVIGNON = Michel Sivignon: Les Pasteurs du Pinde septentrional. Lyon s. a.
SKENDERES = Kon. Ch. Skendere: 'Io TO pia Tits dpxaiac, cal ouyxpovol, Mooxonacws.. A. 21928.
SOUSA = N. Sousa: The Capitulatory Regime of Turkey. Baltimore 1933.
STAVRIANOS = L S. Stavrianos: The Balkans since 1453. New York 1963.
STOJANOV = Petar Stojanov: Makedonija vo vremeto na balkanskite i prvata svetska vojna (1912-1918).
Skopje 1969.
STOJANOVI( = Miodrag V. Stojanovie: Besprechung von Liakos, Katagoge. In: Balcanica 2, 1971, p. 397 f.

TANASOCA = Nicolae-$erban Tanasoca: In amintirea lui George Murnu. Mousikos aner". In: Viata
romfineascA 26, 1973, 1, p. 117-120.
TOMMASSINI = Francesco Tommasini: L'Italia alla vigilia della guerra. La politica estera di Tommaso Tittoni.

139

www.dacoromanica.ro

5 vol., Bologna 1934-1941.


TOPA = Petru T. Topa: Infiintarea Societitii de cultura Macedo-Romana. In: RA 2, 1930, p . 33-53.
TOVARU = S. Tovaru: Problema Koalei romfine0 din Balcani. B. 1934.
TRIFUNOSKI, Aromunen =Jovan Trifunoski: Die Aromunen in Mazedonien. In: Balcanica 2,1971, p. 337-348.
TRIFUNOSKI, Gope = J. Trifunoski: Gopeg, ranija cincarska varogica u okolini Bitolja. In: Godilen zbomik
na Filozofskiot Fakultet na Univerzitetot vo Skopje, prirodnomatemaelti oddel 10, 1957, 13, p. 259-271.
TRIFUNOSKI, Krulevo = J. Trifunoski: Varolica Krulevo. In: Glasnik Etnografskog Instituta SAN 4-6, 1957.
TRIFUNOSKI, Naselja = J. Trifunoski: Cincarska naselja u Makedoniji. In: Geografski Horizont 5, 1959, 3,
p. 21-27.
TRIFUNOSKI, Stoi5ari = J. Trifunoski: Dana'enji cincarski sto6ari na Pljaekavici. In: Geografski Horizont 7,
1961, 1-2, p. 43-44.
TURCZINSKY, Kulturbeziehungen = Emanuel Turczinsky: Die deutsch-griechischen Kulturbeziehungen bis
zur Berufung Konig Ottos. MOnchen 1959.
TURCZINSKY, Mazedo-Wlachen = E. Turczinsky: Die Bedeutung der Mazeclo-Wlachen fOr die Verbreitung der

Aufklarung. In: NAMR 1, 1959, p. 75-96.


TURCZINSKY, Osterreich- Ungarn = E. Turczinsky: Osterreich-Ungarn und Stidosteuropa wahrend der
Balkankriege. In: BS 5, 1964, 1, p. 11-46.

UCI, Kavallioti = Alfred Uci: T. A. Kavallioti, un representant Albanais des lumieres. In: Studia Albanica 3,
1966, 2, p. 185-196.
URBANSKA = B. Urbanska: Karakaczani. Nomadzki lud pasterski na Balkanach. In: Etnografia polska 6,1962,
p. 202-225.

VARGOLICI =Teodor Vargolici: Dimitrie Bolintineanu i epoca sa. B. 1971.


VAVOUSKOS = C. Vavouskos: Der Beitrag des Griechentums von Pelagonien zur Geschichte des neueren
Griechenlands. Th. 1963. = IMChA 62.
VELICHI, Tnfiintarea = Constantin Velichi: Infiinlarea reprezentantei diplomatice a Romaniei la Atena. In:
Reprezentantele diplomatice ale Rominiei.Vol. I, B. 1967, p. 325-339.
VELICHI, Relations 1866-1879 = C. Velichi: Les relations roumano-grecques durant la pdriode 1866-1879. In:
RESEE 8, 1970, 3, p. 525-548.
VELICHI, Relations 1879-1911 = C. Velichi: Les relations roumano-grecques pendant la periode 1879-1911.
In: RESEE 7, 1969, 3, p. 509-542.

VELICU = I. I. Velicu: Institutul dela Sfintii Apostoli i inceputul miqc5rii de redeqteptare a Romanilor
Macedoneni. In: Revista istoricl roman 11-12, 1941-42, p . 272-286.
WACE-THOMPSON = A. J. B. Wace, M. S. Thompson: The Nomads of the Balkans. An Account of Life and
Customs among the Vlachs of Northern Pindus. London 1914.

WEIGAND, Aromunen = Gustav Weigand: Die Aromunen: Ethnographisch-philologisch-historische


Untersuchungen Ober das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren. 2 vol., Leipzig 1895/94.
WEIGAND, Vlacho-Meglen = G. Weigand: Vlacho-Meglen. Eine ethnographisch-philologische Untersuchung.
Leipzig 1892.
WERNICKE = Anneliese Wernicke: Theodor Anton Ippen. Ein osterreichischer Diplomat und Albanienforscher.
Wiesbaden 1967 = Albanische Forschungen 7.
WILKINSON = H. R. Wilkinson: Maps and Politics. A Review of the Ethnographic Cartography of Macedonia.
Liverpool 1951.
WILSON = Duncan Wilson: The Life and Times of Vuk Stefanovie Karadiio 1787-1864. Literacy, Literature,
and National Independence in Serbia. Oxford 1970.
WISCHALL = Susanne Wischall: Das Ministerium Haymerle (1879-1881). W. phil. Diss. 1964.

20GOV = P. V. 2ogov: Diplomatija Germanii i Avstro-Vengrii i pervaja balkanskaja vojna 1912-1913 gg.
Moskva 1969.

140

www.dacoromanica.ro

CUPRINS

Cuvant Inainte

Des luyiri pentru cititor ..........

I. Introducere

11

1. Aromanii ca grup etnic


2. Aspecte ale chestiunii aromfine0i

11

18

II. Originile chestiunii aromfinesti


...........
1. Trezirea conqtiintei nationale aromane0i ........
2. Cmterea interesului fats de aromani la romanii din nord
3. inceputurile micArii nationale aromane0i .........
.
.

III. Chestiunea aromaneasca pang la Congresul de la Berlin

23
23

.......
.

30
34
41

I. Apostol Margarit gi intemeierea de not ;coil


41
2. Primele ecouri
.
.
,...........
46
3. Evenimentele anului 1878 ..................................................................................................49

IV. Politica bisericeasca si scolara romaneasca in Turcia de la 1879 la 1898


1. Consecintele Congresului de la Berlin
2. Problema bisericii aroma:nevi intre uniatie Si autonomie
3. Dezvoltarea invatAmantului public qi contlictele
starnite de persoana lui Apostol Margarit

V. Recunoasterea aromanilor ca millet .


1. Reorganizarea Invatamantului public
2. Contacte diplomatice 0 iradeaua din 22 mai 1905 ................................
3. Conflictul greco-roman

53
53

58
70
75
75
82
91

VI. Junii turci $i Rfizboaiele balcanice


1. Dezvoltarea miscarii nationale aromane0i gi reformele Junilor turci
2. Razboaie balcanice gi conferinte de pace

101
101

VII. fncheiere

117

Postfaid dupd cloud decenii

109

121

Bibliografie

125

141

www.dacoromanica.ro

Redactor. Mihaela Dumitrescu


Tehnoredactor: Olimpiu Popa
Culegere si paginare computerizata:

EDITURA ENCICLOPEDICA
Coll de tipar: 9

Tiparit la : IMPRIMERIA ARDEALUL" Cluj

www.dacoromanica.ro

DIEMax Demeter Peyfuss

AROMUNISCHE
FRAGE
Ihre Entwicklung

von den Ursprungen


bis zum Frieden
von Bukarest (1913)
and die Haltung
Osterreich-Ungams

tJJ

Bohlau

Max Demeter Peyfuss, pro-

fesor de istorie sud-est europeana

Ia

Universitatea

din

Viena, s-a nascut Ia Viena, in


1944. Familia sa are inaintasi
care au fost legati de romani i
Romania, fie prin originea lor
aromaneasca, fie prin activitatile

lor pe taram economic i artistic (pictori i gravori in serviciul


Casei Regale a Romaniei). Temeinice studii de istorie, filologie i balcanologie Ia Viena,
completate cu frecvente calatorii in /arile balcanice, ale
caror limbi le cunoate. Spe-

cializat in istoria aromanilor, a


elaborat numeroase studii im-

Chestiunea aromaportante.
neasca, teza sa de doctorat
(1971), a fost premiata de
Si closteuropa Gesellschaft (1972).
Numeroase traduceri din literatura moderns i contempo-

rana romaneasca. A fost redactor Ia Osterreichische Osthefte


1980) i Studia Austro(1971
Polonica (1978
ISBN 973-45-0073-2

1989).
www.dacoromanica.ro
LEI : 1750

S-ar putea să vă placă și