RATH-VEGH ISTV'AN

ISTORIA CULTURALA
A PROSTIEI OMENESTI
Traducere: DOINA TODOJSVX
RDJTURA GARAMOXD BUCURESTI, BULEVARDUL REPUBLICII NR. 68

PREFATA NTELEAPTA
Stiinta prostiei omenesti daca mi-e ngaduit sa alatur doi termeni diametral opusi
n-a avut prea multi adepti. Probabil ca vastitatea tematicii i-a speriat pe ce
rcetatori. Americanul W. H. l'itkin n-a ajuns dect la nceputul nceputului; nud dep
arte nici n-a ncercat sa patrunda. Astfel si-a intitulat cartea: Scurta introduce
re /t istoria prostiei omenesti (A short introduction (o thc history of human stu
pidity, New York, 1932). Scurta introducere se ntinde pe suprafata a 574 de pagini
, autorul marturi-sindu-si si prin aceasta parerea despre dimensiunile nemargini
te ale subiectului sau.
Se poate oare de/ini precis prostia ?
Un filolog maghiar a adunat 325 de expresii care, fiecare, exprima o nuanta a pr
ostiei.
Definitia stiintifica a prostiei este foarte deficitara. Charles liichct ocolest
e astfel ntrebarea: Nu este prost acela care nu ntelege ceva, ci acel om este prost
care desi ntelege un lucru procedeaza de parca nu l-ar fi nteles'". Spirituala dej
mi tie. insa nu ne ajuta cine stie ce.
Or. L. Loewenfeld abordeaza problema din punctul de vedere al medicului. El si-a
intitulat cartea cu elasticul titlu de: Ober d ie Dummheit (Despre prostia omen
easca, Miinchen, 1909 si 1912). Cartea a apucat doua editii, 'ceea ce dovedeste
ca publicul a ur-marit cu deosebita atentie aceasta tema de interes obstesc. Auto
rul grupeaza astfel formele de manifestare ale prostiei:
Prostie totala si partiala. Inteligenta deficitara a oamenilor talentati. Putere
de ntelegere nedezvoltata. Slaba capacitate de judecata. Neatentie, asociatie gr
eoaie, memorie slaba. Spirit tern, tmpenie. Grandomanie, orgoliu. Influentabil
itatc, nechibzuinta. Egoism. Prostie si vrsta ; prostie si sex ; prostie si rasa : prostie si
har ; prostie si med iu. Prostia n economia politica si n viata sociala; n arta si
litc ratura; n stiinta si politica.
Clasificarea este foarte mbietoare, pacat nsa ca, aria tema-tica fiind att de vasta
, autorul mi reuseste sa o cuprinda. Se poate vedea, de asemenea, ca autorul mi
este prea umblat prin. istoria culturii ; datele si le culege din a doua si a tr
eia mna ; exemplele sale nu prea au legatura cu titlul capitolului in care sun! i
nserate *.
/// opozitie eu lucrarea lui Piti in, cartea lui Charles Ricliet L'honimc stupid
e (Omul prost) a iesit surprinzator de scurta. De altfel, savantul francez nu-si
prea bate capul cu lamurirea notiunilor. n schimb, prezinta cititorului exemplif
icari foarte, sugestive. Iata cteva din titlurile capitolelor cartii sale:
Alcool. Opiu. Tutun. Inegalitate : bogat si sarac, sclavagism, iobagie, ctc. Razb
oi. Moda si bijuterii. Haosul limbilor. Superstitie. Chinuirea animalelor : lupt
ele cu tauri, vnatoarea de porumbei. Distrugerea barbara a monumentelor de arta.
Martirajul pionierilor. Sistemul vamal. Distrugerea padurilor ctt.
Cartea este mai degraba o causerie spirituala, dect o lucrare stiintifica. Are si
capitole care nu au ce cauta sub acceptia de prostie.
Cartea lui Max Kemmerich : Aus der Geschichte der menschlic/icn Dummbeit (Din istoria prostiei omenesti, Mitnchen, 19/2), este un patima
s rechizitoriu mpotriva dogmelor bisericesti si religioase. Ca si n celelalte cart
i (de sale (Curiozitati culturale,
* De exemplu, ilustreaza lipsa de judecata care apare la oamenii lalcn-(ati cn o
nuvela de Anzengruber. n nuvela csfc vorba despre tragedia solilor Trendel. Soli
i se iubesc, nsa neglijenta soliei duce a ruptura. Odata domnul Trendel se pregate

ste sa se duca n audienta la seful sau, nsa constata ca-i atrna nasturi cic la pant
aloni. ,,Nu-i nimic spune sotia- , cu cteva mpunsaturi ti-i voi ntari." Femeia a si m
puns de cteva ori nsa att do neglijent, cala prima plecaciune nasturii au zburat de
pe pantaloni si etc. I frmeaza divortul.
Doctorul Loewenfeld analizeaza astfel motivele caic au provocat divortul: Si o fe
meie tmpita stie ca nu poli. cu cteva mpunsaturi, sa ntaresti niste nasturi ce stau
sa cada. Or, asa cum este prezentata n nuvela, femeia nu este tmpita, ci numai neg
lijenta. Daca totusi scriitorul prezinta lucrurile in asa lei nct pune o Femeie nor
mal.! n situatia de a-si face, din neglijenta, de rusine barbatul, nseamna ca scrii
torul a descris un lucru imposibil din punct de vedere psihologic. Acest lucru d
a dovada de o totala lipsa de judecata, nedemna pentru marele scriitor austriac.
Asa pateste scriitorul daca pica pe mna unui psihiatru!
Curiozitati culturale moderne) .si n aceasta carte Kemmerich se prezinta ca un at
eu convins.
n anul 1785a aparut la Lipsea o lucrare n sapte volume, neiscalita, intitulata: Gcs
chichte der menschlichen Narrheit (Istoria prostiei omenesti). Autorul ei,J. Chr
. Adehmg, scriitor si lingvist,
a fost bibliotecar principal la biblioteca imperiala clin Drezda. Cartea lui n-a
re nici n clin, nici n mneca cu istoriografia. Lu-crarea contine vreo saizeci-sapte
zeci de biografii, prin care se prezinta si se analizeaza viata unor alchimisti,
a unor sarlatani si maniaci religiosi.
De taisul satirei dam n cartea lui Sehastian Brandt: Das Narrenschiff (Nava nebun
ilor, 1494), la fel ca si n cartea lui Thomas Murner: Narrenbeschvvorung (Pacalel
i, 1521). In aceste carti autorii nsiruie diferite tipuri de prostie, eu un umor
perimat astazi si eu un accentuat iz de predicatori.
nchei saracacioasa bibliografie eu nemuritoarea opera a lui Erasmus de Rotterdam
: Lauda prostiei omenesti (Encomium moriae, 1509). Stim, dinlr-o scrisoare adres
ata lui Thomas Mo-rus, ca aceasta stralucitoare satira a fost conceputa de Erasm
us n limpid unei calatorii pe care o facea calare. Parca mi suna n urechi cuvintele
lui Erasmus, din scrisoarea lui catre h lorus: Stiu ca si pe tine te ncnta o astfe
l de gluma, pentru ca si tu privesti eu veselie viata oamenilor, la fel ca si De
mocrit... Nu ar fi drept sa se interzica gluma stiintifica mai ales daca cititor
ul - -n cazul ca nn-i total marginit poate nvata mai multe din ea, dect dintr-o luc
rare stiintifica plina de morga. .. Daca s-ar nimeri cineva care sa se simta jig
nit, prin asta n-ar face altceva dect sa-si dezvaluie slabiciunea sau frica... To
ti cititorii mei de huna credinta vor ntelege ca m-ani straduit sa amuz si nu sa
jignesc'1.
Mi-am adunat materialele din domeniul istoriei culturii; pe ct s-a putut nu din s
urse facile, oricui usor accesibile. nainte de toate am dorit sa ofer o lectura p
lacuta si de aceea, n locul unui studiu riguros construit, am recurs la prezentar
ea unor colorate realitati culturale. Daca cititorul va aduna capitolele, asa cu
m se obisnuieste eu coloanele de cifre, n fata sa va aparea un fragment din istor
ia culturii. Doar un fragment fiindca ntr-un singur volum
nu m-am putui desfasura prea mult. Poate roi mai avea prilejul sa complete: ac
est material, deocamdata oferit cu zgrcenie.
Ani ramas dator si cu definirea notiunii de prostie. Rog citi-torii sa extraga e
i nsisi din materialul pe care l-am oferit ceea ce socotesc ei ca se poate consid
era drept prostie. Am credinta ca n astfel de lucrari autorul procedeaza mai core
ct daca n locul spe-culatiilor sale ofera cititorilor date concrete.
Tocmai de aceea acum scriu pentru ultima data cuvntul prostie.
RATH-VEGH ISTVN
AUR! AUR!
Iu apropierea Carolinelor, valurile Oceanului Pacific se sparg de tarmul singura
ticei insule Yap, pe care traiesc aproximativ vreo sapte sau opt mii de oameni.
Cu toata neprihanirea lor paradisiaca, cunosc ingenioasa descoperire a civilizat
iei : banul. Subsolul insulei Yap nsa nu tainuieste n adncurile sale nici un metal
care sa poata ii folosit drept valuta; trebuia, deci, nascocita o alta valuta. l

ocuitorii Yapului au ajuns curnd la concluzia ca scoicile, coltii de cine sau lucr
uri asemanatoarea acestora, usor de procurai, nu fac doua parale. S-au vazut obl
igati sa nascoceasca deci altceva, greu de gasit, deoarece ntelepciunea le soptea
ca banii trebuie, neaparat, sa aiba si o valoare intrinseca, derivata din greut
atea procurarii si prelucrarii materialului din care sunt facuti. Urmarea acestu
i rationament a fost ca alegerea li s-a oprit asupra unor bolovani pe care i-au
descoperit n insulele Pelew, asezate la vreo 200 de leghe de insula lor. Mari cit
pietrele de moara, deci greu de transportat, bolovanii
daca mai punem la socotea
la si faptul ca trebuia slefuiti ntruneau toate calitatile pentru a se putea numi
o valuta serioasa. Bun. Valuta a fost apoi sortata pe diferi le categorii de v
alori.
O piatra cu diametrul de un picior * corespunde la ceea ce numim noi maruntis. P
rin gaura slefuita n mijlocul ei se trece o bta, cu care, proptind-o de umar, porn
esti frumusei ia trg. Cu ct pietrele sunt mai mari, fireste si valoarea lor creste
. De exemplu, o piatra enorma, cu un diametru de 12 picioare, joaca rolul unei b
ancnote de o mie. Gaura scobita n centrul unui astfel
Picior unitate de masura
30,48 cm.
de bolovan este att de mare, nct poate intra n ea comod un om orict de gras.
Sa nu va nchipuiti nsa ca aceasta enorma masa de piatra este rostogolita, de colocolo. cnd se cumpara ceva cu ea. Nici po-meneala. Au ci minte, bastinasii! Piatra
de moara ramne pe locul unde a fost asezata la nceput, n curtea primului ei pro-pr
ietar, transcriindu-se doar, pur si simplu, pe numele noului stapn. Fireste, acea
sta transcriere" se face pe baza unei n-telegeri verbale. Averea insularilor bogat
i este, asadar, mpras-tiata prin diverse locuri straine. Uriasii bani pot li vizi
tati, proprii inii lor se pot aseza n gaura din mijlocul pietrelor; decisi insula
rii au parte de delicii asemanatoare celor pe care !. au avarii ..civilizati" cnd si
zornaie aurul pe masa.
Dar partea interesanta de-abia urmeaza.
Daca valurile oceanului, bntuit de furtuna, trasc dupa ele averea imobiliara a ctor
va locuitori nstariti, disparitia pietrelor de moara nu aduce dupa sine ruinarea
proprietarilor \o\\ Dupa trecerea calamitatii, oamenii si cauta banii; pietrele d
e moara suni gasite pe fundul apei, aproape de mal. Nimeni nu-si da osteneala sa
le pescuiasca. Ar fi tic prisos. Fiecare stie preci;; locul unde se afla, sub a
pa, piatra sa de moara, asa ca averea familiei nu sufera nici o paguba. Faptul c
a suni scufundate n apa nu schimba valoarea bolovanilor.
Am citit ca, n caz de primejdie, tezaurul Statelor Unite se poate scufunda. Aurul
inundat al Fort Knox-ului nu altereaza cu nimic valoaiva miliardelor de dolari
care circula ia suprafata. Chiar si sub apa, acoperirea n aur se considera intact
a.
n toata treaba aceasta un singur lucru este surprinzator: sclipitoarea inteligent
a cu care necultivatii locuitori ai insulei Yap au anticipat manevrele civilizat
ilor economisii burghezi.
AURUL SE JOACA DE-A V-ATI ASCUNSELEA
Nicicnd nvapaiatul clise de lumina al soarelui na attat nehipuiiea omului, cum a strn
it-o aurul cu stralucirea lui vicleana, galbena si rece. De fapt, cuviosii adora
tori ai soarelui cinsteau astrul ca pe un Dumnezeu, nsa cu un respect lip.sil de
entuziasm, devenit un fel de obisnuinta, cinstire care se cuvine
in
unei divinitati cumsecade, demna de ncredere, care si ndeplineste constiincios si pr
ompt ndatoririle ei de zeitate. Doar nu s-a ntmplat niciodata ca soarele sa nu apun
a seara si sa nu rasara dimineata!
nsa aurul ? Aurul! El surde galben cnd ici, cnd colo. Unde nu-1 cauti, se rostogoles
te la picioarele calatorului. Apele l arunca la mal ca pe o pulbere stralucitoare
. Pe neasteptate, muntele si deschide, sub loviturile lacome ale trnacoapelor, snul
doldora de aur. Daca ii cauti insa, se arata doar pentru o clipa, ca o femeie c
ocheta, si se ascunde apoi, denu-i mai dai de urma.
Pe vremuri, cnd spaniolii, posedati de furia aurului, vnau comorile pieilor-rosii,
oamenii lui Cortez au ajuns pana in Caii' fornia. n drumul lor rascoleau fiecare

cort, fiecare coliba, sat or oras indian, dar de urma aurului n-au dat, desi ar
fi trebuit doar sa se aplece ca sa-l culeaga, fiindca boabele de aur le scr-tiau p
e sub talpi. Visau El Dorado-ul, nestiind ca umbla prin.el!
Aurul putea fi mndru de festa pe care o juca adoratorilor ?i!
De-a lungul a tni sute de ani aventurierii europeni au cutreierai pamntul Californ
iei n cautarea norocului, dar niciodata, nimanui, nu i-a trecut prin minte sa ia
un pumn din nisipul care stralucea pe malul rurilor si sa-l cerceteze. . . Oare r
azele soarelui fac sa sclipeasca, ntr-adevar, doar un fleac de mica, lipsita de val
oare? n 1848, un anume Marshall, din serviciul capitanului elvetian Sutter, n sfrsi
t, si-a ndoit mijlocul ca sa ridice un pumn de nisip zgrunturos. Parca aurul doar
plecaciunea aceasta a asteptat-o: omul norocos tinea n palma farme de aur curat.
Ca sa-si sprijine sarlatanii Ic, aurul si face o reclama uriasa. Cronicile antich
itatii sunt pline cu nemaipomenitele minuni ale aurului; vechile aiureli simt n s
tare sa atte pna si n zilele noastre fantezia unor oameni.
De pe filele batrnelor cronici straluceste aurul regelui Soio-nioii, comorile lui
Midas si Cressus, recolta aurita a Hesperidelor, lna de aur a lui lason. Despre
bogata Fenicie s-a dus vestea ca-si aducea aurul din Hispania. Se zice ca, la nto
arcere, corabiile feniciene aveau ancore de aur, deoarece, terminnd marfurile, pr
eschimbau n aur si fierul vechilor ancore. Diodor sicilianul da
1!
si o explicatie faptului ca in Hispania se gaseste o cantitate att de mare de aur
. El spune ca pe vremuri vechii locuitori nu cunosteau pretiosul metal. O data, ns
a, Pirineii au fost cuprinsi de un incendiu urias. Padurile s-au transformat ntro imensa torta; flacarile au mistuit lanturile muntoase. Groaznicul pojar a topi
t aurul din maruntaiele Pirineilor si astfel metalul necunoscut pna atunci a irump
f, spre vai, sub forma unor veritabile ruri de aur.
AUR SI FURNICI
Au crezut ei, oamenii, lucruri si mai trasnite. Si-au nchipuit, de exemplu, ca si
animalele pretuiesc aurul.
Aelianus ne informeaza ca n pustiul Bactriei, din antica Persie, salasluiau grifo
nii. Aceste pasari ciudate scormoneau cu ghearele lor ca de otel stncile ca sa sc
oata aurul din piatra. Astfel, grifonii strngeau gramezi de metal pretios, pe car
e Ic pazeau cu strasnicie de oameni.
Pliniu nu crede n existenta acestei pasari legendare. n schimb, nu se ndoieste ctusi
de putin ca ar exista niste furnici care scurma aur.
Oamenii se aduna cala.o minune in fata antenelor furnicii indiene, care se pastre
aza n templul lui Hercule din Eritreea. n partea de nord a Indici traiesc niste fu
rnici ciudate, de marimea lupului egiptean. n timpul iernii, aceste furnici scurma
aurul din pamnt si-1 aduna, gramada, la suprafata. Vara, arsita le goneste in ga
leriile lor subpamntenc. n aceasta perioada indienii le fura aurul. Trebuie sa se
grabeasca, insa, foarte tare, fiindca furnicile, de ndata ce simt miros de om, ie
s din ascunzatoare si i ataca. Daca nu sunt destul de sprinteni, hotii sunt sfsiati
pe loc, fiindca patima aurului Ic-a facui cumplit de sngeroase" *.
Herodot spune ca s-ar fi capturat vreo cteva furnici de acest soi, care erau tinu
te la curtea regelui Persiei.
Si Strabo descrie furtul de aur. El relateaza ca in apropierea musuroiului se ar
unca otrava. Lacome, furnicile o inghiteau pe
* Tanlu pernicitas feritasque est cum aniore nuri (llist. mit., Xl> XXXVI
).
12
data, si, n timp ce ele se tavaleau de durere, aurul era iute furat. Strabo se re
fera si la alti autori, din descrierile carora reiese ca existenta furnicii cu o
patima att de ciudata a fost acceptata fara nici o discutie de catre scriitorii
lumii antice.
Cariera fabuloasei furnici nu se opreste aici. Ea patrunde si n stiintele natural
e ale evului mediu, deoarece nvatatii medievali considerau drept profanator pe cel
care ndraznea sa nfrunte cu obiectii si ndoieli scrierile clasicilor.
n jurul anului 1240, Brunetto Latini, magistrul lui Dante, a scris o vasta lucrar

e intitulata Cartea comorilor *. Ea cuprinde, ntr-adevar, tezaurul stiintei din e

vul mediu. Lucrarea este o grandioasa enciclopedie care ncepe cu facerea lumii si
ngramadeste n filele sale toate cunostintele de geografic, stiintele naturii, astr
onomic, ba chiar si de etica si politica.
Furnica sus-amintita .t fost trecuta in partea rezervata stiintelor naturii.
Dupa Latini, hraparetele fiinte nu traiesc in India, ci intr-o insula a Etiopiei
. Si el accepta ca cine se apropie de ele este sortit picirii. Oamenii vicleni l
e-au venit nsa de hac. Cu o iapa, de spatele careia atrnau niste lazi, treceau pe
insula si acolo, dnd drumul animalului, pastrau cu ci mnzul. Ierburile grase slr-i
eau apetitul iepei, care pastea fara grija pna la asfintitul soarelui. ntre timp,
furnicile observnd lazile de pe spatele iepei le socoteau ca ar (1 tocmai bune pe
ntru aurul lor. Zis si facut. Furnicile ncarca lazile cu aur. La apusul soarelui,
ingeniosii etiopieni aduc mnzul pe malul opus celui pe care paste iapa. Bietul mn
z necheaza disperat dupa maica-sa, care, auzindu-l, o ia la goana, se arunca n ap
a si o trece not cu povara ei de aur cu tot. Ingenios furt, nu ?
Sa sarim trei secole. n 1544 apare impunatoarea cosmografie a lui Sebastian Miins
ter: Cosmographia universalis. Aici furnica scurmatoare de aur este nfatisata pri
ntr-o frumoasa gravura. Naivul desen o reprezinta la fel cape binecunoscutele si
modestele ei neamuri, furnicile de rnd, atta doar ca o umfla la o dimensiune colosa
la.
* Li livres dou Tresor. Crima traducere italiana a manuscrisului a fost tiparita
la Treviso, in 1474. Originalul a fost editat si de I\ Chabaille (Paris, 1863).
Rezistentul animal nu si-a ncheiat cariera nici de asta data. De Thou, un celebru
judecator, om politic si istoric al Frantei, povesteste ca n 1^9 sahul Persiei a
trimis daruri bogate sultanului Soliman. n pretiosul transport figura si o furnic
a indiana, mare ct un cine mijlociu, salbatica si coltoasa... *.
Mai trziu, cnd stiinta a nceput sa deschida ochii, s-a n-cercat explicare;) originii
basmului cu furnicile. Dupa una dintre teorii, el si-ar datora aparitia vulpii
siberiene, deoarece aceasta are obiceiul sa scurme movilite, la fel ca si crtita.
Or, despre vulpe, cunoscuta ca o fiinta desteapta, nu se poate presupune ca ar s
curma musuroaiele numai asa, dintr-un simplu moft; desigur ca cauta aur. Slaba e
xplicatie, la fel ca si o alta, dupa care, ntr-adevar, ar li existat cndva o speci
e de insecte disparuta azi, asemanatoare cu furnicile uriase.
Poate ca s-ar putea aborda mai rational miezul legendei uria-sei furnici. Probab
il, cineva a asemuit munca mineralii cu cea a furnicii. Comparatia era nimerita
si izbitoare; ea a facut obisnuitul drum oral. Cunoastem la ce se ajunge, pe acea
sta cale, daca cercetam soarta diverselor legende: pe ici, pe colo li se adauga
cte ceva; fiecare transmitator vrea sa fie mai interesant dect predecesorii! sau s
i le umfla, le gogeneaza; n cele din urma, materialul brut de flecareala ajunge i
n minile unui cunoscator, care l slefuieste, transformndu-1 ntr-o legenda ce rezista,
apoi, timpului.
UODUL DE AUR AS. VJTEI-DIi-VIE MAGHIARE
Nu-i vorba despre auriul vin de Tokaj, ei despre o legenda care se agata cu tena
citate de secolele ce se perinda. Povestea spune ca n Ungaria, pe alocuri, rita-d
e-vie rodeste aur curat. Desantatul delir nu s-a multumit sa scorneasca pe seama
animalelor ca sunt lacome de aur; el a calomniat pna si plantele, afirmnd ca s-ar
hrani cu aur.
Anticii au fost obsedati de gndul ca metalele cresc si se dez-volta la fel ea si
plantele. Multa vreme s-a abuzai de numele
* Inter qune erat furinica indica canis meJiocris magnitudine, unihuil mordnr ct
saevtim.
I 1

Iui Aristotel, atribuindu-i-se carticica Despre ntmplari minunate. Cartea este apo
crifa, nsa oglindeste credintele epocii. n ca se afirma ca, undeva, s-a bagat n pamn
t o bucata de aur, care a nceput sa creasca, pna ce a rasarit ca oricare alta samnt
a. Stiintele naturale din evul mediu, orientndu-se cu constiinciozitate dupa scrie
rile unor clasici antici, au dezvoltat aceasta teorie. Aurul - se spunea --, pe
alocuri, se afunda, n stare semisolida, n adncul pamntului. Se poate ntmpla deci ca u

cie plante, n specia! vita-de-vie, sa-si nfiga radacinile in aurul moale, ctcodata
chiar lichid, absorbind astfel metalul pretios. Aurul patrunde treptat prin trun
chiul plantei n ramuri, n frunze .si n fructe.
Petrus Martyr, vestit nvatat al secolului al XVI-lea, profesor la Oxford, scrie c
a n Hispania se ntlnesc des astfel de arbori care absorb aurul. Cu ocazia fericitul
ui eveniment al logodnei unei printese portugheze, logodnicul, print de Savoia,
i-a trimis logodnicii daruri n valoare de 12 000 de taleri imperiali. n lipsa de b
ani lichizi, curtea de la ! isabonn a raspuns generozitatii logodnicului, trimitnd
u-i fel de fel de raritati. Cele mai remarcabile articole erau: I) doisprezece h
arapi, dintre care unul blond; 2) vn iepure viu fript; 3) un bulgare mare de aur
de recolta; 4) un copacel de aur curat crescut de la sine.
Cei mai multi autori aminteau vita-dc-vic ca pe una dintre plantele carora le pl
ace sa se hraneasca cu aur. n podgoria satu-lui St. Martin ia Plaint, din Franta,
s-a gasit cica un butuc de vita de aur, cu mugurii tot de aur. L-au trimis rege
lui Henric al IV-lea care, desigur, s-a bucurat ca viile supusilor sai rodesc au
r. nvatati germani scriau articole stiintifice n care era vorba des-pre lastarele
de aur ale podgoriilor germane. n viile din regiunile Dunarii, Mainului si Neckaru
lui scriau ei
pe buluci apar muguri de aur curat, din care se desfac frunze de a
ur.
Cele mai vestite roduri de aur au fost oferite de viile clin Ungaria *.
Povestile au pornit de Ia culegerea de anecdote despre regele Matei Corvin, a lu
i Galeotto Marzio. n aceasta culegere gasim urmatorul fragment:
* Materialul n losl prelucrat in amanuntime de catre Bcla T<>(h, n cartea sa, Mag
yar ritkasgok (Raritati unguresti), Budapesta, 1899. De aceea, ii redam numai pe
scurt, mprospatat cu cteva date.
[5
,,Amintesc un lucru uimitor si nemaiauzit, despre care se spune ca nicaieri nu s
-a mai ntmplat. Anume ca acolo (n Un-garia) aurul creste fie sub forma unui betigas
, la fel ca si spa-ranghelul, fie ca un crcel ncolacit de butucul vitci-dc-vie, crc
el care are de cele mai multe ori o lungime de doua palme, lucru ce l-am vazut a
deseori eu propriii nostri ochi. Se crede ca inelele facute din crcei de aur inel
e foarte usor de mestesugit, fiindca nu-i nevoie de cine stie ce (ruda sa-ti trag
i un astfel de crcel pe deget
vindeca negii. Drept care si eu ani un astfel de in
el." Asa a nceput cariera lui aurum vegctabile, adica a
aurului vegetal".
Din toale cte se povestesc, un singur lucru este adevarat, si anume ca ntr-adevar
s-au gasii n Ungaria pe ni.stcbutucidc vita crcei, sau mai bine zis srme spiralate
de aur.
Medicul german li. W. Happcl, n lucrarea sa Relutioncs curiosac (Harnburg, 1683),
a adunat date despre descoperirile renumite din epoca sa. Iata doua cazuri de l
a Eperjcs (Ungaria), pe care medicul localnic M. H. Franckenstcin Ie-a descris nt
r-o scrisoare lunga, adresata prietenului sau Sachs Lcwenhcim, vestitul medic di
n Breslau.
O dala, paznicul unei vii, odihnindu-sc dupa lucru,observa ceva galben ce se ite
a din pamnt. Se duse acolo, cerceta: acel ceva galben era adnc nfipt iii sol. izbi
de cteva oii cu sapa, insa acel lucru nici nu se clinii. Cu marc truda desprinse
din el o aschie, pe care o duse la aurar. Apoi asta este cel mai curat si mai lin
aur" i spuse mesterul. Fericit, paznicul preschimba aurul pe bani si se rentoarse
la minunea galbena. Se ntmpla cu adevarat o minune, fiindca dupa cteva zile aparu
o noua revnurica de aur. Autenticitatea ntmplarii este atestata de actele unui pro
ces deoarece paznicului care ducea ntruna aurarului lastare de aur, a ajuns sa-i m
earga vestea; pentru pradaciunea facuta de unul singur, att mosierul, ct si vistie
ria l-au dat n judecata.
Un alt caz: n timp ce un taran ara, fierul plugului sau a scos la iveala o radaci
na de aur de ctiva coti * lungime. Nc-cunoscndu-i valoarea, el facu din ea un cui
pentru jug. O data, transportnd lemne Ia Eperjes, s-a oprit sa se odihneasca n fal
a unui aurar; acesta a remarcai ciudatul cui si 1-a cumparat pe un prej de nimic
.
* Unitate de masura
2/3 m.

Pna si nvatatii secolului al XVIII-lea si mai bateau capul cu aurul crescut n Ungari
a. O revista cu prestigiu, Breslauer Sammlungen", se ocupa pe larg de el, n vara a
nului 1718. .Aceeasi revista publica si n numarul XXXVI, clin 1726, o informatie p
rovenita din Kesmrk. Potrivit acestei informatii la Andrsfalva, dupa seceris, serv
itorii de pe mosia Iui Andrs Pongrcz au gasit o bucata mare de aur care iesea din
pamnt, de parca-ar fi crescut de acolo. Cinstiti, ci au dat-o stapnului lot. Desco
perirea a fost evaluata la 68 de forinti. (Pe vremea aceea, dintr-o marca de Kol
n se bateau 72 tic forinti. Deci, aurul gasii a atins aproape greutatea marcii de
Koln, adica 233,81 g.)
Dar nici asta n-a fost de ajuns pentru imaginatia nfierbn-tata de aur. la un momen
t dai s-a dus vestea ca si boabele de struguri contin aur.
Mate Held, doctorul de curte al principelui ardelean Zsig-moid Rkoczy, povesteste
ca la Srospatak, cu prilejul unui Ospat, principelui i s-au servil struguri cu co
aja de aur.
Galantul print Kroly Batthyny i-a lacul cadou Mariei Tereza un bob de aur asemanat
or. Un bijutier a montat bobul de strugure n gura unui cerb tic aur, pe care l-au
asezai ntr-o ladita tot de aur. Astazi ladita a ajuns Ia Muzeul National [din Bu
dapesta], unde este inventariata sub numele de dulapiorul de la Tokaj''. Bobul sa stafidit, a crapat n doua, nsa n coaja lui mai stralucesc graunte de aur veritabi
l. F. clar ca le-a montat bijutierul.
Faima fructului-minune s-a raspndit dincolo de granita, pna n Anglia. Istvn Weszprem
i, medicul-sef al Debretinului, sustinea, n conferinta sa din 1773, ca, pe vremea
cnd studia la Londra, s-a scos la licitatie mostenirea doctorului curtii, Richar
d Mead.
,,A cumparat acolo, un lord englez, domn nobil si bogat, un ciorchine tic strugu
re stafidit, socotit ca provenind din Ungaria, pe care se gaseau, din belsug, farm
ite cu un luciu galben ca al aurului."
Nobilul si bogatul domn a dus pretiosul ciorchine lui Morris, profesor de chimie
, pentru a fi analizat. Weszpremi a fost de fala ia analiza. Fa a dat nsa gres: g
rauntele de aur n-au rezistat probei focului, transformndu-se repede n cenusa. Astf
el, n senil limp, toi aurul de vita din Ungaria s-a transformai n
2

c. 168

17
fum si cenusa, mpreuna cu multele lire sterline de aur adevarat ale lordului engl
ez."
Care sa fie laicul acestor ntmplari nascocite n delirul str-nit de aur ?
Radacina de aur, mugurul de aur, srma de aur n spirala nu sunt altceva dect ramas
itele bijuteriilor vechi, de origine celtica, sau, poale, de alta provenienta.
Pe vreme de razboi, proprietarii comorilor le-au ngropa!, iar cnd, o claia cu tr
ecerea pericolului, s-au ntors dupa ele, la dezgropare s-a rupi sau s-a pierdut ct
e ceva din bijuterii. Se poate ca si stapnul lor sa ii pierii, iar bijuteriile sa
fi stal pitite .sub pamnt, pna cnd o radacina sau o tulpina de planta, milostivin
du-se de ele. Ie-a tri cu ea la suprafata pamntului. Astfel de srme spiralate se gas
esc cu duiumul n galeriile fiecarui muzeu,
La analiza, grauntele de aur de pe boabele de strugure s-au dovedit a fi ouale u
scate, cu luciri galbui, ale unui soi de plosnita. Plosnita a iesi! din ele si si
-a lasat coaja nselatoare pentru amuzamentul nobililor bogati.
Sau, cu alte cuvinte, toata legenda n-a fost altceva dect cu-rata palavrageala na
scocita de creierii nfierbntati ai unor apucati. Dupa expresia minunata a destoinic
ului si chibzuitului Weszpremi: aiureala.
BAIATUL CD DINTE DE AUR
Fantasmagoriile aurite ale febrei galbui se nvrtejesc mai de
parte, sus. sus, spre naltimi pna la stele, si chiar dincolo de ele; pna si puterea
divina ar li nvestii aurul cu harul de a lai-maci omenirii profetiile sale.
In amintita expunere a lui Wes/premi suni cuprinse si urma-toarele:
,,Asa am patii noi pna acum cu aurul de recolta, precum Jacob Horstius cu dintele
de aur al copilului din Silezia, care Ia Martin Rulandus si la alti nvatati de m

ai mica importanta este prezentat ca o mare minune a firii, si despre care el sc

risese o ntreaga carie."
18
Jncob Horst ius n fost profesor si prorector Ja Universitatea din Helmstadt. Ami
ntita lucrare a iscat o mare controversa n lumea nvatatilor *.
Cartea este rezultatul unei ntmplari ciudate: unui copil din Sile/ia, de vreo zece
ani, i-a crescut o masca de aur. Maseaua cil pricina se afla jos, pe partea .stn
ga a mandibulei. Importanta locului unde era plasata maseaua va iesi ndata la iv
eala.
Daca pe vremea aceea vreun nvatat ar fi sustinut ca a va/ut un copil caruia i curg
ea mercur din ureche ori ca i crestea o unghie de arama, de buna seama ca ar li f
ost: internat imediat n turnul nebunilor. Fiind nsa vorba de aur, lucrurile se sch
imbau radical. De minunea cereasca trebuia sa te apropii cu capul descoperit si s
-o talmacesti cu argumentele de nezdruncinat ale stiintei.
Pe scurt, demonstratia profesorului Horstius era urmatoarea:
Copilul s-a nascut la 22 decembrie 1585. Soarele se afla n zodia Berbecului, n con
junctie cu Saturn. Din pricina constelatiei astrologice favorabile, energiile di
n trupul copilului se manifestau cu o putere neobisnuita, astfel nct, n Ioc de masa
osoasa, au secretat aur.
Luat n sine, acest lucru ar l suficient pentru explicarea mis-terului, nsa, la infl
uenta astrelor s-a adaugat nca un fapt n-deobeste cunoscut: de stiinta medicala. n
timpul sarcinii mama a vazut obiecte de aur sau bani de aur si si-a atins din ntmp
lare maseaua. Se stie ca daca femeia nsarcinata pofteste ceva si daca n aceiasi ti
mp si atinge mna de fata, nas, gt sau de alte parti ale trupului, pe copii va apare
a, n acelasi loc, imaginea obiectului poftit, sub forma unui semn din nastere**.
ntrebarea urmatoare a fost: care-i semnificatia maselei ne-obisnuite ?
* />< aurei) dente nia.xillari pucri Silcsii, primuni, utrum cius generaiiu mitur
alis l'uerit, nec ne ; dcindc an digna cius interpretativ duri quaeat (Lip-siac,
1595). Aceasta culc rara se gaseste Ia Biblioteca Universitatii clin Buda-pesta
.
** Aceasta n fost teoria a^a numitei minunari. Luminatul doctor Joubert. n editia
din 1601 a curtii s;ie despre superstitiile medicale, recomanda mamelor ncepatoar
e ca in astl'c) de mprejurari sa se fereasca sa-si atinga fata. ducnd mna repede Ia
spate; o si spime unde! Acolo semnul din nastere n-o sa supere ochii nimanui.
I!)
Nu ncape ndoiala
scria profesorul -~ ca ca a aparul ca un semn ceresc. Dupa stralu
cita victorie de la FiileJc, au urmat gravele nfrngeri ale ostirilor crestine din
Ungaria, drept pedeapsa pentru pacatele noastre; clar iata ~ continua profesorul
-- cerul ne da speranta, fiindca dintele de aur nseamna timpuri de aur. Adica, mpa
ratul roman va alunga pe turci clin Europa si astfel va ncepe o epoca de aur, car
e va tine o mic de ani. Cum nsa dintele a crescut pe mandibula si nca pe partea stn
ga, sa nu Jim prea ncrezatori, fiindca epoca de aur va fi precedata de lovituri s
i necazuri.
Expunerea de motive s-a dovedit att de ispititoare, nct un alt nvatat, admirnd-o, a l
uat pana n mna si a creat" o noua opera, despre aceeasi masea buclucasa. Respectivu
l a fost Martin Rulandus, medic din Regensburg. Cartea, scrisa nca n acelasi an, s
-a alaturat parerii lui Horstius. n schimb, Johann Ingols-tadter n-a crezut n cele
relatate si 1-a atacat pe Rulandus. Ru-landus a ripostat strasnic. n controversa
s-a amestecat si Puneai) Liddel, demonstrnd ca Horstius nu poate avea dreptate. D
e ce? Deoarece, la 22 decembrie 1585 soarele nu era n zodia Berbecului. Discutia
lund proportii enorme, Andreas Liba-vius, renumit chimist din Coburg, a rezumat s
i comentat (oale parerile.
Sabiile stiintei zanganeau si fulgerau aprig.
n sfrsit, unui medic clin Breslau i-a venit o idee normala. Ar trebui examinat copi
lul"
a propus el, ntr-adevar, pna alunei nimeni nu se gndise la asia. l.a nceput, ex
amenul a fost favorabil copilului. Au trimis dupa aurar, acesta a frecat dintele
cu piatra de proba si urma ramasa pe piatra s-a dovedit a fi aur curat. Dar un
medic din Irealitate, cu numele de Rhumbaurn, descoperi pe clinic o mica fisura

suspecta. A zgndarif-o si iala, parca se misca ceva. Dintele era acoperit cu o pl

aca de aur ! Nu era clasica coroana cunoscuta de stomatologia moderna; parintii i
nventivi mbracasera dintele copilului ntr-un nasture de aur, gol pe dinauntru.
Stralucitorul clbuc al profetiei plesni. Turcii au fos( izgonii i din Ungaria, da
r abia dupa o sula de ani, insa promisa epoca de aur n-a aparut.
20
Oare sa fi avut dreptate Ovidiu ?
..latii epoca de aur; Stapnul nostru a devenit aurul.
Vrei o femeie? Vrei dragoste? Toale te obtii n schimbul aurului.
FARMACOPEEA AURULUI
Cu ani in urma, gazetele publicau stirea ca un medic balneo-log francez administ
reaza bolvanilor sai injectii de aur, vindecnd cu succes reumatismul. Nu ma ndoies
c de succes, fie ca abordez problema din punctul de vedere al medicului, ori din
cel al bolnavului. Dar orict as respecta stiinta medicala moderna, trebuie sa spu
n ca descoperirea nu este noua.
nca pe vremea lui Pliniu * se ntrebuinta aurul ca medica-ment. Mai trziu, si medici
na araba 1-a trecut n raiului leacurilor pompoase. Traditia s-a pastrat, cu multa
cuviosenie, si in terapeutica medicala a evului mediu. Lucru firesc, deoarece n r
egele metalelor trebuie ca se ascunde o mai marc putere de vindecare dect n cine st
ie ce alt metal de rnd.
Panaceul universal preferat era aurwn potabile
aurul po-tabil; despre efectul lu
i, medicii numai ca nu cntau osanale. n general, se ntrebuinta ca ntaritor pentru in
ima, dar se recomanda si contra altor neplaceri. O nota ramasa de la curtea regelu
i francez Ludovic al Xf-lca arata ca medicii traiau epilepsia, carc-1 chinuia pe
rege, punndu-1 sa bea aur; pentru pretioasa bautura s-au ntrebuintat 96 de taleri d
e aur.
Aurul potabil se obtinea n mai multe feluri. Dintre multele retete, reproducem pe
cea recomandata de Marsilio Ficino ** regelui Matei.
Toti autorii recomanda aurul ca fiind substanta cu cea mai mare putere de alinare
si totodata leacul cel mai ferii de stri-caciune. Din cauza stralucirii lui, ci
a fost nchinat Soarelui, din cauza calitatii de balsam, planetei Jupitcr; drept
care el arc nsusirea de a mbina ntr-un mod admirabil caldura naturala cu umezeala s
i de a apara de stricaciune umorile trupului. El este n stare sa introduca in par
tile trupului att caldura SoaHist. nai., XXXIII, 25.
n lucrare;i Iui ilin 1489, De triplici vita (Viata ntreita).

au proce
; imbolnvUle vars
sura
* Unitate de masura
,t putea numi
. ,t putea
. ,\ln 28 decembrie V/i Numal
liillllil
s
Pte Uu"vU
a S
ramas

ceWUmrH. Dari ^

^^ trebuinta.

-.--;;:-!
n,ot>v, b
a neaparai

^va

u,t<

~J3
n cotet, ca nu cumva usuratica pasare sa risipeasca pretiosul metal prin cine sti
e ce balarii.
Critica farmacopeei aurului o las pe seama nvatatului S-muel Kolcseri, care n carte
a sa Auraria Romano-Dacica (Mina de aur romano-daciea), aparuta n perioada de vrf
a aurote-rapiei, opineaza astfel:
Cum ar putea oare sa se lege una de alta cele doua notiuni: valoare si medicament
? (Pretium et Medicamentum). Lucrul se aseamana cu ntmplarea unui flacau de la tar
a, care, mbol-navindu-i-se tatal, a vrut sa-si hraneasca parintele cu o mncare deo
sebit de fina. Si a luat un canar care cnta frumos de a facut friptura din el" *.
MISTERIOSUL OPHIR
Acum vreo trei decenii, un profesor universitar din Londra si-a expus ipoteza cu
m ca centrul globului pamntesc ar fi de aur. Cnd elementele lichide care alcatuiau
Pamntul au nceput sa se solidifice, cele grele se scufundau, iar cele mai usoare
rabufneau la suprafata. Cantitatile incomensurabile de aur se odihnesc deci n adnc
urile inexplorabile.
Cu ce explozie de bucurie ar fi primit aceasta stire omul de altadata! nseamna ca
n-au fost fantasmagorii spusele mult gustate despre minele de aur ale Ophirului
si despre comorile de aur din LI Dorado! Legendele au, asadar, un smbure de adev
ar.
Cea mai veche, cea mai patinata dintre legende este cea a misteriosului Ophir.
Versetul 18, partea a 9-a, din cartea a Ii-a a Cronicilor din Vechiul Testament
glasuie.ste astfel:
Si trimis-a Hiram slujitorii sai, care erau buni corabieri, si pe drumurile marii
nvatati, mpreuna cu slugile lui Solomon, care, mergnd n Ophir, sa aduca de acolo pa
tru sute cincizeci de talanti de aur pre carele sa le duca regelui Solomon".
* Amanunte despre medicamentele preparate din aur se pot gasi n revista stiintifi
ca Breslauer Sammlungen", numerele din iulie-octombrie 1722, precum si n cartea do
ctorului Cabanes, intitulata Remides d'autre-fois, Paris, 1910.
24
n textul original al Vechiului Testament se afla scris kikkar" si v: ..talant'1. n
cartea lui despre Ophir, A. Soetbeer evalueaza kikkarul la 42,6 kg n greutatea de
azi. n felul acesta. ncarcatura de aur a corabiilor s-ar fi ridicat la 17 892 kg.
Din alte fragmente razlete ale Vechiului Testament aflam ca aceste corabii ale l
ui Solomon si ale asociatului sau Hiram din Tir repetau din trei n trei ani excur
sia n Ophir si totdeauna se ntorceau acasa ncarcate cu aur.
Aceasta ar fi fost explicatia tronului de aur al regelui Solo-mon, a celor cinci
sute de scuturi de aur, a vaselor sale de aur si a celorlalte orbitoare comori,
pentru admirarea carora regina din Sab.i nu s-a dat n laturi din fata obositoarei
si ndelungatei calatorii.
Si deodata Biblia amuteste. Nu mai aduce vorba despre Ophir.
Frazele laconice nu davi nici un fel de indicatie cam pe unde ar putea fi mister
iosul Ophir. Sau, ceea ce interesa mai ales posteritatea: unde se aflau minele d
e aur ale regelui Solomon?
Problema Ophirului s-a ncuibat n trupul stiintei ca o i-mens tenie mncatoare de cern
eala. Multi kikkari de aur au costat cerneala si tusul care s-au risipit, scriin
du-se despre Ophir.
La nceput, rebusistii trudeau doar cu nasul n carte. Lingvistul aduna denumiri geo
grafice care aveau rezonante asemanatoare Ophirului. Daca ntlneau vreo denumire car
e le suna bine la ureche, spuneau: aceasta a fost vechiul Ophir. Dhofarul arab a
ademenit pe un cautator al Ophirului n Arabia. Numele tribului Abhira, din regiu
nea Indusului, a ndreptat pe altul spre coasta Indiei. S-a gasit cineva care, din
gramada de versete ale Bibliei, 1-a ales pe acela care aminteste despre aurul d
in Parvaim. Este clar, prin urmare, judeca el, ca Ophirul nu trebuie cautat nica
ieri altundeva dect taman n Peru.
Cei care au identificat biblica denumire cu Africa erau mai aproape de adevar. B
inenteles ca aceste cautari erau un fel de joc de-a lingvistica al nvatatilor de s
alon. Dezlegarea miste-rului a luat o forma mai serioasa atunci cnd calatoriile d

e ex-plorare au nceput sa reduca din ce in ce mai mult petele albe de pe harta Af

ricii.
25
prinzagiunea Sofaliei si
i

se;1
KADO
h mr
Piscuri de ""''J^bea'sangilC pra{ul pamntului m.
i.kX>\
- le aventurieri ca

si mii de mile; n-are importanta, se vor odihni ei cnd vor ajunge sub cupolele de
aur ale orasului Manoa.
Si acesti falsi eroi, ce-si vrsau sudoarea si sngele, nu-si dadeau seama ca truda
lor e la fel ca un joc de copii: povestea copilului si a curcubeului.
Cnd spaniolii, n loc sa-i macelareasca, au nceput sa stea de vorba cu indienii, cau
tatorilor li s-a dezvaluit o poveste uimitoare:
li se povestea a carei capetenie iese n fiecare dimineata pe malu
..Exista o tara
l lacului, spre a i se unge trupul cu uleiuri aromate. Si se presara apoi pe el
pulbere de aur, de se aseamana cu o statuie de aur. Seara, n tovarasia preotilor
sai, capetenia vsleste pe lac, se scalda si-si spala aurul de pe trup. A doua zi
ceremonialul cu aurul rencepe. Toate acestea se ntmpla n Manoa, capitala acelei tari
, n care straluceste cupola aurita a zeului Soare si n care acoperisurile caselor
sunt din aur curat!;"
Att a fost de ajuns pentru a incendia imaginatia spanioli Io-, Pe loc au si botez
at legendara tara cu numele de El Dorado, ..Aurita"'. Noi stiri attau si mai tare
pojarul. n tara de basme, cica irump spre cer munti de aur adevarat; la asfintit
, stralucirea lor scnteietoare ti ia ochii!
Mai trziu, s-a gasit si un spaniol viu si nevatamat care de-clara ca umblase prin
Manoa si a depus marturie, consemnata ntr-un proces-verbal, cum ca spusele despr
e tara de aur sunt adevarate. Numele lui era Juan Martinez. A slujit n oastea lui
Diego de Ordaz, si probabil ca a ncalcat n mod grosolan disci-plina militara, fii
ndca a fost condamnat la moarte; ulterior a fost gratiat si, asezat ntr-o barca f
ara lopeti, a fost lasat n voia norocului si a curentului fluviului Orinoco. A av
ut noroc. Niste indieni binevoitori l-au pescuit din fluviu si, socotindu-1 o ci
udatenie nemaivazuta ora cu pielea alba?!
, l-au dus la Manoa ca sa-1 arate capet
eniei lor. Acolo Martinez a benchetuit sapte luni ncheiate. Orasul de aur
spuse e
l arata ntr-adevar asa cum l descriau povestirile oamenilor, si chiar mai frumos. P
e o strada din Manoa si-au deschis pravalii nu mai putin de trei mii de aurari,
si zi si noapte, n cele trei mii de ateliere, se prelucreaza aurul. Dupa trecerea
celor sapte luni, Martinez a fost lasat sa plece, dndu-i-se chiar si o escorta.
I s-a ngaduit sa ia cu el atta aur ct puteau sa care n spate nsotitorii sai.
Din pacate nsa, pe drum a fost atacat de un alt trib indian, care 1-a jefuit de t
ot aurul.
Cnd Sir Walter Raleigh a debarcat n insula Trinidad si, lipsit total de simtaminte
prietenoase, a prjolit capitala spa-niolilor, speriatul guvernator spaniol i-a f
luturat prin fata ochilor descrierea calatoriei lui Martinez; pesemne spre a-1 d
etermina sa-si vada de drum si sa caute aiurea El Dorado. S-a facut chezas ca or

iginalul proccsului-verbal se poate gasi intre actele arhivei de stat din capita
la insulei Porto-Rico. Raleigh a crezut povestea, a transmis-o mai departe regin
ei Eli-sabeta, adaugnd si acele informatii pe care Francisco Lopez de Gomara le a
dunase n cartea intitulata Historia general de las Indias... (Medina, 1553). Goma
ra, nainte de a fi profesor de retorica la Alcala, a calatorit patru ani prin Ame
rica pentru a strnge datele necesare importantei sale opere. Dar se vede treaba c
a bunul-simt al istoricului a fost nabusit de verva pro-fesorului de retorica, de
oarece iata ce a fost n stare sa scrie despre palatul sefului de trib Guaynacapa:
Toate vasele, pna si cele de bucatarie, sunt de aur. Prin salile palatului se afla
statui uriase, din aur curat. Se pot vedea, de asemenea, mulajele n maiime natur
ala ale tururor vietui-toarelor care traiesc n tara, fie ele patrupede uriase, pa
sari ori pesti. Guaynacapa are si o gradina n care si petrece clipele de ragaz. To
ate plantele gradinii, pomi, arbusti, flori, sunt din aur curat. Printre alte co
mori, mareata capetenie are stivuite si cantitati incomensurabile de aur brut'".
Ulterior, Humboldt a ncercat sa demitizeze fantasticele palavrageli, dezvaluind m
iezul lor real. n regiunea dintre A-mazon si Orinoco, spune Humboldt, se afla din
abundenta un minereu cu sclipiri aurii, care nsa nu are nici o valoare deosebita
. Acest minereu este mica. El se afla la suprafata solului si n unele locuri mbrac
a n ntregime coastele dealurilor. Cnd razele piezise ale apusului se rasfrng pe coas
te, regiunea pare, ntr-adevar, scaldata in vapai de aur. Razboinicii unor triburi
indiene, n loc sa se tatueze sau sa-si unga trupul si fata cu vopsele, cum fac ce
i din alte triburi, se pudreaza din cap pna n picioare cu praf de mica, praf care
face parte, si el, din arsenalul podoabelor martiale.
Cu povestile despre Manoa, indienii ncercau sa-i pros-teasca si s-i pacaleasca pe
spaniolii pe care-i urau. n dorinta
19
de a se scalda n gloria initiatului si totodata spre a-si spala pe-tele dubiosulu
i sau trecut. Martinez amai nflorit si el baliver-nele. Natural ca faimosul proce
s-verbal, care ar fi atestat n-treaga poveste, nu este de gasit n nici o arhiva, i
ar gradina de aur a sefului de trib cu nume sonor n-a nflorit vreodata dect n nchipu
irea profesorului de la Alcala.
Abia daca se mai afla n istoria omenirii vreun exemplu de fantasmagorie care sa f
i ametit, de-a lungul unui secol aproape, nu numai creierii nfierbntati ai unor av
enturieri nechibzuiti, ci si guverne serioase si bancheri calculati.
Iata, pe scurt, bilantul afacerii cu aurul din El Dorado:
1530, Din nsarcinarea casei Welser din Augsburg pleaca I.. drum Ambrosius Dalfinge
i. Ia cu el doua sute de nsotitori si cteva sute de sclavi. Sclavii erau legati, u
nul de altul, cu im lant prins de gt. Daca vreunul dintre ei se prabusea, nu se p
ierdea timpul cu lecuirea sau eventual cu pilirea lantului de la gt; i se reteza p
ur si simplu capul, iar peste ceilalti robi, biciul vjia mai departe. N-au gasit E
l Dorado, n schimb gtul lui Dal-finger a fost strapuns de o sageata indiana, si om
ul s-a prapadit.
1536. Porneste la drum Georg Hohcmut. Tot german. ! nsotesc cteva sute de aventurie
ri germani si spanioli, insucces total. Hohemut moare n patul sau, nsa strapuns de
pumnalul unui ucigas spaniol.
1541. O ultima expeditie germana, sub conducerea lui Phi-lipp von Hutten. Cnd se n
apoiaza din explorare fara rezultat guvernatorul Venezuelei l decapiteaza.
1552. Prima ncercare spaniola de mai mare anvergura, co-mandata de Don Pedro de U
rsua, nobil din Navarra. Ca su bage n sperieti triburile bastinase, i invita pe .s
efii de trib la un ospat prietenesc si i macelareste pe toti. Pe ajutorul sau. Pe
dro Ramiro. l ucid din gelozie doi ofiteri, camarazi de-ai lui. Ursua decapiteaza
pe cei doi faptasi.
1560. Al doilea drum al lui Ursua. Un ofiter n subordine,
cu numele de Aguirre, instiga un complot mpotriva lui si este
omort de propriii sai soldati.
1561. Sub conducerea lui Aguirre, expeditia .se transforma
ntr-o banda de tlhari. Prada si ucid. Cu toate acestea, cteo
data !i se ntmpla sa ramna fara alimente. Atunci si boabele
de porumb se mpart numarate cu bucata. Din nsarcinarea lui

Aguirre, Martin Perez ucide pe Sancho Pizarro, devenit suspect.

30
Apoi, bnuindu-1 pe Perez, seful ! ucide si pe el. Un subaltern, pe nume Antonio Ll
amosa, ca sa-si dovedeasca credinta, bea din sngele presupusului tradator Perez.
Pe cel pe care-! atingea doar aripa banuielii, Aguirre l omora. In decursul a cin
ci luni de jafuri, a pradat patru orase, si din propriii lui spanioli saizeci au
fost omorti la porunca lui. Printre acestia se numara trei preoti si cinci femei.
A fost ncercuit de armata trimisa pentru capturarea lui, iar oamenii sai au deze
rtat.Cnd a vazut ca nu mai are scapare, si-a njunghiat, cu pumnalul, propria-i fat
a. L-au prins si l-au mpuscat. Camaradul lui credincios bautorul de snge , mpreuna
u alti ctiva complici de-ai sai au fost spnzurati.
1595 1618, Repetatele expeditii ale Iui Sir Walter Raleigh. Aceasta ligura de fact
ura shakespeariana, care ntruchipa n fiinta Iui savantul, scriitorul, marinarul, c
omandantul, curteanul si aventurierul, credea orbeste in basmul cu El Dorado. A
armat pe cont propriu corabii, cheltuind 40 000 de lire pentru sterileie-i ratac
iri. La ultima calatorie, secundul sau a incendiat un oras spaniol, din care cau
za regele lacob I J-a condamnat pe Sir Walter ia moarte; a fost decapitat la 29
octombrie 161S.
Dec:', soldul: snge, snge, numai snge.
Oh. aur. zgura galbena a pamntului!. . .
HARPAGONI
Avari;! nu-si dezleaga baierele pungii dect pentru a si-o ndesa si mai tare.
Crescit amor nummi, quantum ipsa pecunia crescit
(Patima pentru bani creste n raport cu cantitatea lor.) Din constatarea lui Juven
al se poate trage concluzia ca, de-oarece numai acela care are bani poate sa i'i
e cu adevarat zgrcit. pe ces mai multi avari i vom ntlni deci n rndul oamenilor care
u bani din belsug. nainte de a fi ntrecuta de America, Anglia era tara cea mai bog
ata a epocii moderne; deci acolo trebuie sa investigam daca dorim sa evidentiem
tipul reprezentativ al avarului. Ziarele engleze de pe vremuri rezervau ntmplarilor
cu zgrciti faimosi un spatiu considerabil.
In toamna anului 1852, ziarele londoneze relatau despre moartea lui John Camd
en Neild, un faimos avar care a murit
Ia vrsta de 72 de ani. Conform datelor sale biografice, si-a facut studiile la Ca
mbridge, devenind avocat; ntr-un cuvnt a pornit ca un om cumsecade. Cnd a mplinit tr
eizeci si patra de ani, a mostenit de la taica-sau o avere uriasa de 250 000 de i
re. Dupa mostenire si-a schimbat cariera n cea de avar. transfor-mndu-se ntr-un zgrc
it cum scrie la carte: nu-i placea sa-si achite datoriile, se tocmea pentru fiec
are paraluta, nu facea nimanui nici un serviciu, si nu era cu adevarat fericit d
ect atunci cnd obtinea ceva pe gratis. Odata, iarna, calatorea ntr-un postalion, mpr
euna cu niste oameni sarmani. n timp ce se schimbau caii, calatorii au intrat n crc
iuma sa se ncalzeasca cu un paharel de brand)1: economul domn, nsa, drdia mai depart
e n trasura. Celorlalti li s-a facut mila de el, si adunnd mna de la mna i-au luat s
i ..sarmanului domn"" un paharel de bautura, pe care i l-au trimis ca sa se dezm
orteasca si el. ..Sarmanul domn'" a multumit frumos si 1-a baut.
Ca orice zgrcit pur-snge se trata si pe sine nsusi de parca ar fi fost un concurent
n afaceri. Nu mnca dect niste pine uscata, oua tari si putin lapte. Dorirea pe scndu
ra goala iar pentru spalat nu-si ngaduia dect c cojita de sapun. Nu permitea sa i
se perie hainele fiindca postavul s-ar fi tocit mai repede. n anul 1S28 1-a ajuns
o mare nenorocire: pe neasteptate i-au scazut actiunile. n disperarea lui s-a ra
zbunat tot pe el nsusi: si-a taiat beregata. Ar fi murit de hemoragie daca o anume
Mrs. Neal, sotia unui chirias de-al sau, nu i-ar fi sarit n ajutor ca sa-J salvez
e pentru anii ce-i mai avea de trait n zgrcenie.
Toate acestea n-ar fi fost nca suficiente ca sa ajunga n rubricile ziarelor; se ma
i gaseau in Anglia destui avari asem-natori. Adevarata surpriza s-a produs la des
chiderea testamen-tului sau. A iesit la iveala ca Neiki a sporit averea ramasa d
e la tatal sau pna la fabuloasa suma de 500 000 de lire. bani pe care i-a lasat m
ostenire reginei Victoria. N-a cerut nici o recompensa n schimb: a rugat-o pe regi
na sa primeasca suma si sa o ntrebuinteze n scopurile ei personale. Victoria, cum

era de asteptat, a acceptat mostenirea. I-a facut batrnului avar o nmormntare ca lu

mea, a renovat biserica, lasata n paragina, de pe mosia lui si i-a fixat o pensie
viagera acelei doamne Nea), care a salvat
alunei cnd cu taierea beregatei viata
bra32
vului domn, dndu-i astfel batrnului posibilitatea sa se nfrupte, nca un sfert de vea
c, din placerile economiei, sporindu-si averea. Un om tot att de ciudat a fost si
Daniel Dancer, vlastarul unei distinse familii. S-a purtat la fel de dusmanos c
u e! nsusi ca toti veritabilii avari. N-avea dect o singura camasa pe care o purta
pna ce putrezea pe el. Acest lucru trebuie luat aproape ad litteram, pentru ca s
i spalatul i concepea la fel ca si colegii sai zgrciti, adica i era mila de banii c
heltuiti pe sapun. n zilele nsorite se ducea pna la malul rului din vecinatate, unde
se spala cu nisip si se usca culcat la soare. Traia mpreuna cu sora lui care dum
inica gatea toata mncarea pentru o saptamna: supa de oase si paisprezece budinci,
socotite cte doua pentru fiecare zi. Asta au mncat ei zi de zi, saptamna de saptamna
, an de an, pna cnd batrna lady s-a mbolnavit. Fratele sau a fost cuprins de o pioas
a religiozitate, care s-a manifestat prin faptul ca n-a chemat un medic. Zicea e
l: as comite un sacrilegiu daca m-as amesteca n sentinta providentei". Presupunnd c
a zilele batrnei doamne sunt numarate era firesc sa n-o mai poata ajuta nici o in
terventie medicala. Binenteles ca n astfel de conditii providenta a chemat-o la ea
pe nfometata fiinta, astfel ca domnul Daniel a fost obligat sa duca tratative cu n
treprinderea de pompe funebre Dupa ndelungi trguieli, afacerea s-a ncheiat n felul u
rmator: ntreprinderea va confectiona cosciugul. nsa cu scndurile domnului Daniel. M
ult timp dupa nmormntare ndoliatul frate s-a zbuciumat deoarece fusesera ntrebuintat
eprea multe cuie, desi ar fi fost de ajuns si mai putine.
Daniel Dancer a trait pna la vrsta de saptezeci si opt de ani, si cum nu putea pro
ceda la fel ca si avarul despre care Jozsef Aszalay spune ca s-a desemnat pe sin
e drept mostenitorul sau. domnul Daniel si-a lasat toata averea verisoarei sale
Lady Tempestre. Era o avere considerabila. nsa a trebuit sa fie adunata pe bucatel
e. n staulul vacilor au fost gasite ascunse 2 500 de lire sterline, din grajduri
a iesit la iveala aur n valoare de vreo 500 de lire sterline, n horn se aflau 200
de lire sterline iar ntr-un ibric vechi se piteau bancnote n valoare de 600 de Jir
e sterline.
3-c. 168
Toate acestea sunt date autentice. Cei pe care ii intereseaza latura anecdotica
a ntmplarilor cu zgrciti, pot apela la cule-gerea intitulata Harpagon/ana *.
n literatura, dupa cum bine este stiut, tipul statornic al avarului a fost creat
de Plaut si Moliere. Mai putin cunoscuta este nsa acea avalansa de carti care s-a
ocupat cu regulamentul de functionare si viata inexistentului club al avarilor.
Gluma a fost lansata cam pe la mijlocul secolului al XVI-lea n Italia. Onorabilu
l club ar fi avut numele de Compagnia della Lesina (Asociatia avarilor) **. Se s
punea, printre altele, ca membrii clubului se obligau: sa nu-si schimbe camasa v
reme de 45 de zile, sa-si taie unghiile de la picioare pna la carne ca nu cumva s
a Ie gaureasca ciorapii, sa nu-si presare praf de uscat pe scrisori spre a nu le
ngreuna, ca sa poata plati o taxa postala mai mica; sa nu puna punctul pe litera
i" ca sa economiseasca cerneala.
S-ar mai putea vorbi si despre o categorie curioasa a avarilor, si anume despre
cersetorii bogati. Mai demult aparea prin ziare stirea ca Ia moartea vreun uia d
intre cersetorii de la coltul strazilor, s-au gasit, dosite prin saltele, pungi n
tregi cu bani si pachete de bancnote. Poate ca cel mai vestit din acest soi de a
vari a fost un profesor berlinez. Acesta, n timpul zilei, preda lectii de limbi s
traine, iar noaptea cersea. A murit n 1812. Sub pragul casei Iui au fost gasiti,
ascunsi, 20 000 de taleri. Scotianul WilJiam Ste-venson (mort n 1817) si-a petrec
ut 87 de ani cersind cu srgu-inta. In mizerabilul sau bordei a fost gasita o adev
arata colectie de bani de aur si de argint. Au iesit la iveala si multe polite,
unele n valoare de 1 000 de lire sterline. Pe acesti cersetori, nsa, nu i-as trece
n categoria avarilor pur-snge, pentru ca ei nu adunau banii de dragul baniloi. li
strnea la economii mai degraba grija pentru asigurarea traiului la batrnete sau n

caz de boala.
* Paris 1801. La batrnete, autorul ei, Cousin d'Avallon, a ajuns ntr-o neagra mize
rie. Mai mult. s-a prapadit la fel cum obisnuiau sa-si sfrseasca zilele eroii lui
care rabdau de foame. ntr-o dimineata a fost .gasit mort n fata catedralei AotreDame; murise de inanitie.
** Titlul ntreg al volumului italian, fara specificarea locului si anu-lui, este
: Capitoli de osservarsi imiolabilmenie da tutti i confraiellidell' onorevole Co
mpagnia della Lesina. Prima traducere n Jimba franceza se intituleaza: La fwncu.s
e Compagnie de la Lesine, Paris. 1604.
L-am lasat anume la urma pe baronetu englez Sir John Elwes, regele zgrcitilor din
toate timpurile, a carui faima va ramne pe veci nepieritoare. Sir John a murit la
26 noiembrie 1789 ca membra al Parlamentului englez. Mostenirea pe care o lasa n
urma sa a fost evaluata la 800 000 de lire sterline. Personalitatea lui parca er
a alcatuita din caracterul a doi oameni deosebiti. Biografii lui l prezinta ca pe
un domn cu maniere foarte placute; totdeauna era gata sa-si serveasca prietenii
, chiar si cu bani. Ciudatul lui fel de a fi s-a manifestat n cea mai caracteristi
ca forma cu prilejul unor curse de cai de la Newmark. A invitat la aceste curse
pe preotul de pe mosia sa. Au pornii la drum calare, dimineata la ora sase. La p
lecare preotul n-a mncat nimic, socotind ca, si asa, n timpul curselor va fi musafi
rul bogatului mosier. Acesta, nsa, a gasit de cuviinta sa uite. in focul emotiilo
r, de stomacul lui si de ce! al invitatului sau. S-a facut dupa-amiaza si n drum
spre casa bietul popa a anuntat timid ca lui, zau, i este foame; probabil ca aeru
l proaspat de la Nevvmark sa-i fi provocat aceasta stare exceptionala. Sigur, sig
ur", i-a raspuns Sir John si a scos de prin buzunare o bucala uscata de cozonac,
desprecare, mpartind-o cu preotul, 1-a asigurat ca,desi cozonacul fusese adus de
la Londra cu sase luni n urma, era la fel de gustos de parca ar fi fost copt de
curnd. Au ajuns acasa seara la ora noua. Sir John s-a culcat plin de veselie ca,
sustra-gndu-se de la obligatiile sale de gazda, a putut economisi trei silingi. I
n schimb, cu prilejul acelorasi curse s-a ntmplat ca Lordul Abington, prietenul do
mnului avar, a pierdut sapte mii de lire sterline pe care nu le putea onora. Sir
John s-a obligat, fara sa tresara macar, sa plateasca in locul lordului datoria
, stiind precis ca n-o sa-si revada banii n vecii vecilor.
Despre el se scria ca este penny-wise and poimd-foolish ; n-telept cnd era vorba d
e a economisi un banut de arama si nebun cind era vorba de a irosi auru. Nopti ntr
egi juca, la clu-bul sau, carti. Cteodata pierdea mii grele, nsa dimineata se ntorc
ea acasa pe jos ca sa economiseasca banii de birja. Dormea ntr-o camera nencalzita
, nsa o data a investit 26000 de lire sterline ntr-o dubioasa afacere americana cu
niste mine de carbuni. A si pierdut banii, dar a suportai mult mai usor aceasta
paguba dect stirea ca i-au pierit ctiva berbeci. Avea la Londra o multime de case.
Cu una dintre ele a avut un mare bucluc.
35
fiindca, dnd faliment, chiriasul mi-i mai platea chirie. Casa s-a aprins si a ars
pna Ia temelie. Sir John a primit stirea cu un suspin de usurare: Slava Domnului
ca a ars, fiindca altfel n-aveam cum sa ma descotorosesc de neghiob si ar fi tre
buit sa-1 Jas sa locuiasca pe grais'\
Daca vreunul dintre chiriasii sai rezilia contractul si Sir John nu reusea sa ren
chirieze casa, se muta e? nsusi n locuinta pna o nchiria din nou. Din cauza aceasta
nu avea Fa Londra o locuinta ca lumea, fiindca tot timpul se muta dinir-un Ioc nt
r-altul. Nu-i venea greu s-o faca deoarece n afara de doua paturi, doua scaune si
o masa nu avea nici o alta mobila, si nici alti servitori n afara de o batrna car
e i facea curatenie.
Ca toti avarii reglementari, si Sir John si considera propria sa persoana ca pe u
n dusman. Traia cu oua rascoapte si morfolea pine uscata. Nu ngaduia sa i se Instr
uiasca cizmele ca sa nu i se toceasca mai repede. Nu s-ar fi suit pentru nimic n u
me ntr-o birja fie ca ploua cu galeata sau era lapovita; prefera sa se ude pna la
piele. Acasa statea ore ntregi cu hainele ude pe el pna se uscau. O data a gasit p
e strada o peruca naprlita ca vai de lume, pe care probabil ca a aruncat-o vreun
cersetor, fiindu-i si lui rusine sa se mai arate cu ea. Sir John a pus mna pe nea

steptata prada si de atunci ncolo a purtat-o mereu. Daca mergea calare la una dint
re mosiile sale, n buzunar cu proverbialele oua rascoapte, lucrul se petrecea n fe
lul urmator: pe ct posibil nu calarea dect pe iarba pentru ca potcoavele calului s
a se toceasca ct mai putin. Cnd trecea pe vreun drumeag marginit cu maracini ncetin
ea lasnd calul sa mannce firele de paie agatate n maracinis. Cu riscul sa-si frnga gt
ul si conducea calul prin toate hrtoapele, ocolind de departe toate barierele ca sa
nu plateasca taxa de trecere. Daca, n vreo iarna deosebit de friguroasa, era tot
usi ob;gat sa ncalzeasca vreunul din castelele sale, punea sa se adune pentru foc
toate ramasitele de lemne, de paie, de oase. ntr-un rnd, vecinul sau de mosie 1-a
surprins smulgnd cuiburile de ciori de pe copaci. Este de-a dreptul o nerusinare,
explica el omului perplex, ct material pot sa risipeasca ciorile astea pentru un
cuib. Ar putea fi mai econoame".
Dintre toate cheltuielile pe care le socotea inutile, mai groaza i era de banii p
e care i-ar fi bagat n buzunar medicul. O data a cazut, totusi, pe mna doctorului.
ntr-o noapte, conform obi36

ceiului sau, htorcndu-se pe jos de Ia o sedinta a Parlamentului,

s-a mpiedicat de ceva si, n cadere,si-a ranit ambele picioare. Acasa, a rabdat el
ct a rabdat pna ce varul sau, trecnd din ntmplare pe la el, 1-a hotart sa cheme medic
l. Cu mare greutate a cedat sfatului si a ngaduit sa fie consultat. Ca sa economise
asca jumatate din onorariu, a mintit ca-1 doare doar un picior, prezentndu-1 doar
pe acela spre a fi tratat; pe celalalt I-a lasat n seama mumei noastre Natura.
Piciorul tainuit s-a vindecat cu doua saptamni mai repede dect cel pe care medicul
si exercitase profesiunea.
?i
*
1
ii
* A
Ar trebui sa ntregesc sirul celor posedati de demonul au-rului cu visatorii care
credeau ca aurul se va supune poruncii lor. Alchimistul nu fugea dupa aur; voia
sa forteze aurul sa vina Ia el. Dar pomelnicul despre aur s-a ntins si asa prea m
ult; personajele capitolului urmator sunt nerabdatoare, doresc sa se prezinte, s
i astfel de fete simandicoase nu-i bine sa le lasi sa astepte.

THEATKUM CEREMONIALE
Drept urmare a unei migaloase si trudnice activitati de cer-cetare, istoricul ge
rman Johann Christian Liinig a scos o lucrare n doua volume, cu ti tiul sonor de
Theatrum ceremoniale (JLei-pzig, ]7i9). Cntarite, cele doua uriase volume in foli
o ar trace vreo 10 kg. Lucrarea relateaza, descrie, dezvaluie, explica, analizeaz
a cu minutiozitate ceremonialurile si eticheta care reglementeaza cu severitate d
e lege viata de Ja curtile domnitoiilor europeni. Pe deasupra, temerarul autor ng
ramadeste, n filele tomurilor, o sumedenie de ntmplari de Ja diferitele curti, ntmpla
i pe care le reJateaza cu o foarte exacta cunoastere a protocolului. Pagini ntregi
sunt pJine cu amanuntele viziteJor si deplasarilor unor marimii principi german
i, de exemplu.
Uriasul material brut a tentat si pe un alt autor sa-J siste-matizeze ntr-o clasi
ficare stiintifica. JuJius Bernhard von Rohr, caci despre eJ este vorba, si-a in
titulat cartea: Einleiturtg zur Ceremonial-Wissenschajt cier grossen Herren (Int
roducere la stiinta protocolului nobiliar), Berlin, 1729. Parca prin acest modes
t titlu s-ar exprima speranta ca mai trziu firavul vlastar al noii stiinte va cre
ste si-si va ocupa Jocul ee i se cuvine printre stiintele mature ale omenirii.
Liinig si rezuma n urmatorul fel parerea cu privire la necesitatea ceremonialelor:
./Deoarece marii domnitori sunt niiuchiparea pamnteasca a Atotputernicului, trebui
e, pe ct posibil, sa semene cu El. Dumnezeu este si Dumnezeul ordinii, ordine car
e se arata in fi?ce lucru creat. Cu ct doresc sa-i semene mai mult, cu att repreze
ntantii iui pamnteni trebuie sa mentina o mai mare or-dine n treburile Ier persona
le. Gloata (Pobel!) mai degraba
38
se orienteaza dupa piida sfapnitorului ei dect dupa legi. Daca in felul de viata a
l domnitorului observa o ordine folositoare, si-o va nsusi si gloata; prin aceast

a propaseste ntreaga tara. Daca multimea descopera undeva dezordine, ea si zice ca

acel domnitor nu-i ntruchiparea fidela a celui adevarat (adica a lui Dumnezeu).
Respectul piere si tarile acelea vor cadea prada dezordinii. De aceea, marii dom
nitori au creat reguli pe care curtenii lor trebuie sa ie respecte si carora li
sesupun si ei nsisi'". Desi consider exagerata conceptia dupa care pna si domnitori
i pe care istoria ni-i prezinta drept lipsiti de inteligenta si cu moravuri ndoie
lnice ar fi ntruchipari ale divinitatii, totusi voi porni pe fagasul deschis de L
iinig.
Teoria cu chipul lui Dum.iezeu pe pamnt a avut mare priza la mparatii bizantini.
n anul 404. drept urinare a unui eveniment ramas obscur, mparatii Arcadius si Hono
rius au hotart sa-si disciplineze curtenii, dnd un decret de ordine interioara, ca
re se ncheia astfel: Iara toti aceia care, mnati de o cutezanta profanatoare, ndrazn
esc sa se mpotriveasca divinitatii noastre, vor ii despuiati de slujba si averea
lor'*. n aceasta ordonanta;, scrisa cu cerneala de sofran, nu bubuie glasul pagnil
or imperatori romani, ci al blnzilor mparati crestini. Scrisoarea mparatului bizant
in era considerata sfnta; legislatia lui, revelatie divina. Trebuia sa i te adres
ezi cu titlul de Eternitatea ta.
Fiind o personificare divina, si lui, la fel ca si lui Dumnezeu, i se cuvenea ad
oratia. Nemiloasele canoane ale ceremonialului obligau nu numai pe supusi, ci si
pe ambasadorii straini sa se prosterneze n fata domnitorului. Episcopul din Crem
ona, Liut-prand, ambasadorul ducelui din Alilano, n-a vrut cu nici un chip sa se
prosterneze n fata unui pamntean. Pna la urma, totusi, afost nevoit s-o faca. n des
crierea soiiei sale, el povesteste cum s-a desfasurat prezentarea la curte. mpara
tul statea pe un tron de aur, asezat la umbra unui copac, cu crengile si frunzel
e din aur. Pe ramuri stateau pasari artificiale; de cele doua parti ale tronului
si holbau ochii lei de marime naturala, fauriti din aur curat. Cnd ambasadorul a
fost introdus n sala tronului.. pasarile artificiale au nceput sa fluiere si sa cnt
e; cei doi lei au izbucnit n ragete. Rezistenta episcopului s-a frnt si. mpreuna, c
u suita lui, s-a prabusit n fata tronului. Cnd si-a ridicat din

nou privirea, nu mai era nici mparat, nici tron : un mecanism secret ridicase toa
ta panorama n aer si fulgerele dumnezeiesti ale privirii mparatului l sagetara de s
us pe ambasadorul n-lemnit.
Ceilalti domnitori europeni nu pretindeau o astfel de umi-linta cu iz asiatic. E
i se multumeau cu simpla ngenunchere. Se pare ca faimoasa eticheta spaniola a nas
cocit acest frumos, dar incomod fel de cinstire. ngenuncherea este ntlnita si la Vi
ena unde, evident, a sosit o data cu eticheta spaniola. mparatilor austrieci le-a
placut mult de tot aceasta flexiune a articulatiei genunchiului. Ei s-au stradu
it sa nmulteasca pe ct se poate ocaziile de ngenunchere. Solicitantii si nmnau cereri
e stnd n genunchi; n alte ocazii, era de ajuns doar ndoirea unui singur genunchi. Dac
a mparatul trecea prin oras cu trasura, toti trecatorii erau obligati sa-si plece
genunchiul n fata lui; mai mult chiar, nici naltii demnitari nu erau scutiti de k
nix pe strada, daca din ntmplare, trasura lor se ncrucisa cu caleasca domnitorului.
Chiar asa, ct de mare demnitar sa fi fost trebuia sa coboare din trasura sa si sa
se lase frumos pe un genunchi. Sub domnia Mariei Tereza, s-a mai usurat un pic
povara etichetei. Cnd Lessing aparu n audienta la suverana poetul, lipsit total de
antrenament si experienta, se mpiedica n propriile sale picioare si nu-i reusi kn
ixul; drept care mparateasa 1-a dispensat de acest exercitiu de gimnastica.
Cu toata tendinta sa spre idolatrie, curtea de la Versailles n-a urmat, n aceasta
privinta, eticheta spaniola. Gustul fran-cez se opunea categoric ngenuncherii. n
schimb n Anglia, rotuiele curtenilor erau puse la grea ncercare. n 1547, maresalul
Vieilleville a fost invitat la masa de regele englez Eduard al Vl-lea. n memoriil
e sale, el prezinta oribila experienta astfel:
Masa a fost servita de cavalerii Ordinului Jartierei, caro purtau tavile; cnd ajun
geau n dreptul mesei se lasau n ge-nunchi. Tavile erau preluate de maestrul de cer
emonii al curtii si el, tot n genunchi, l servea pe rege. Noua, francezilor, ni sa parut foarte ciudat. Sa ngenuncheze cavaleri care descind din familiile cele ma
i vestite ale Angliei, barbati si osteni bravi, cnd la noi si lacheii si pleaca ge
nunchiul numai la usa, cnd intra n sala ? !"

Sub domnia reginei Flisabeta sfera de activitate a genunchi-lor curtenilor s-a l

argit si mai mult. Calatorul german Paul Henz-ncr, n descrierea drumurilor sale *
, povesteste ca a avut ocazia sa asiste cnd se asternea masa reginei. nti a intrat
un demnitar de la curte, cu bastonul de ceremonie n mna; dupa el, un alt gentleman,
cu fata de masa pe brat. Amndoi si-au aplecat de trei ori genunchii n fata mesei
goale. Gentlemanul numarul doi a ntins fata de masa, din nou si-a aplecat genunch
ii, apoi cei doi domni s-au restras, plini ele solemnitate. Dupa ei au sosit alt
i doi gentlemeni, dintre care unul purta solnita, farfuria si pinea, iar celalalt
, un domn serios, cu baston, pasea n fata lui servindu-i drept garda de onoare. T
rei ndoiri de genunchi n fata mesei, nainte si dupa depunerea obiectelor din mna. Au
intrat apoi, cu pasi marunti, doua ladies ; ele aduceau cutitul. (Pe vremea ace
ea nca nu se folosea furculita.) Flexiunea genunchilor ctc. ctc. Sunete de corn, hri
t de toba soseste garda, depune pe masa 24 de tavi cu mncare, pe niste platouri d
e aur. Regina nu se arata nca, n schimb se ngramadesc n sala o multime de doamne de
onoare, tinere. Cu mult respect, ele ridica tavile si le duc n apartamentul regin
ei. Prin urmare, Elisabeta voia sa mannce singura. Ea si-a ales un fel sau doua d
in mn-carurile aduse, restul a fost trimis napoi si mncat de doamnele de onoare.
Regele, chiar si pe vremea lui Carol al II-lea, era servit n genunchi. Cavalerul
francez Grammont a luat parte la un prnz de la curte. Pe rege l cuprinsese laudaro
senia si i-a spus cavalerului :
N*u-i asa ca acasa nu vedeti ceva asemanator? Regele francez nu este servit n genun
chi!''
Francezul a raspuns prompt:
Sire, ntr-adevar, nu. n schimb, marturisesc ca m-am n-selat. La nceput crezusem ca do
mnii acestia stau n genunchi ca sa ceara iertare Maiestatii voastre pentru mncarur
ile proaste pe care i le servesc".
Itinerarium, Gennaniae, Galliae, Aiigh'ac r/r., Niirnbcrg. 1612.
41
ETICHETA SPANIOLA
De obicei, n culegerile de anecdote absurditatile etichetei spaniole sunt servite
ca niste delicatese.
Persoana sacra a perechii regale spaniole nu putea fi atinsa de orice muritor. O
data, calul reginei Iund-o razna, ea aluneca din sa; doi ofiteri au prins-o n cad
ere, eliberndu-i piciorul din scara, salvndu-i astfel viata. De ndata nsa, salvatori
i au pornit-o n goana peste granita, n "strainatate, spre a scapa de inevitabila ped
eapsa cu moartea ce-i ameninta, fiindca atinsesera trupul reginei.
Filip al III-lea s-a ars stndlnga camin, pentru ca nu fuse gasit la repezeala acel
grunde, care avea dreptul sa dea deoparte fotoliul regelui.
Iarna, regina trebuia sa se culce la ora noua. Daca eventual ntrzia la cina peste o
ra noua, doamnele de companie o luau cu asalt, o dezbracau si o culcau.
Ana Maria de Austria, mireasa lui Filip al II-Iea, a fost n-tmpinata cu pompa n fie
care oras prin care a trecut. Primarul unuia dintre orase i-a oferit n dar o duzi
na de perechi de ciorapi de matase, mndria fabricii locale. Majordomul, ncruntat,
a dat deoparte cutia: Sa stiti, domnule primar, ca regina
Spaniei n-are picioa
re". Cica, mireasa ar fi lesinat de spaima, creznd ca la Madrid de dragul etichet
ei o s.a i se amputeze picioarele. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute an
ecdote. Gasim una asemanatoare si din vremea revolutiei franceze. n timpul dezbat
erilor asupra constitutiei, un deputat a propus o motiune catre rege, care ncepea
cam asa: Natiunea si depune omagiul Ja picioarele regelui". Mirabeau nsa a stricat
frumusetea de fraza, strignd cu vocea sa de leu: Regele n-are picioare!" Dar anec
dota are si picioare, si aripi: face ocolul pamntului, zboara din secol n secol, i
ar daca vrem sa-i descoperim izvorul, nu-1 aflam niciodata. Nu avem date demne de
crezare care sa ateste faptul ca aceste gogorite ale etichetei ar fi existat cu
adevarat. Liinig le aminteste cu maic prudenta si spune ca informatii mai ample
se pot gasi n memoriile contesei d'Aulnoy. Contesa d'Aulnoy fusese o pretioasa n t
oata legea; a scris multe romane si povesti; toate s-au scufundat nsa n uitare. O
sin- , gura carte a supravietuit pna n zilele noastre si anume Memorii
42

despre curtea spaniola, editata fn 1690. Aceasta lucrare a fost izvorul din care
ulterior s-au inspirat si autorii cartilor cu anecdote si autorii lucrarilor seri
oase, cum ar fi de pilda culegerea de curiozitati literare a batrnului Disracli;
desi era evident ca distinsa contesa a recurs Ia multe artificii, nfrumusetnd br-fc
lile si palavragelile cu aparenta realitatii.
Un fapt este nendoielnic, si anume ca domnitorii spanioli, scrntiji la cap de pute
rea absoluta, s-au afundat n temnita celei mai rigide etichete, faurita de ei nsis
i. Ei si-au pus catuse de aur la mini si la picioare. Fiecare ora a vietii li se
scurgea cu o rigurozitate cronometrica. Regele spaniol nu putea face nici macar
dragoste altfel dect dupa regulile stabilite de eticheta. Seriosul si respectuosu
l Liinig descrie naltatorul moment n care regele porneste, pe vreme de noapte, sasi ndeplineasca drepturile si datoriile de sot astfel echipat:
. . . cu papuci n picioare, iar peste umeri cu o mantie de matase neagra. n mna dreapt
a o sabie scoasa din teaca, n stnga, un felinar. De bratul stng i atrna, prinsa cu o
funda, o plosca, care nicht zum trincken, sondern sonst bey Nacht-Zeiten gebraucbet wird" (care nu folosea la baut, ci, pe vreme de noapte, la cu totul altceva
).
ETICHETA DE LA CURTEA REGELUI SOARE
Vechilor regi francezi le venea peste mna sa ncatuseze liberul si spumosul spirit g
alic n chingile etichetei. Ei au preluat, de fapt, ceremonialul curtii burgunde, n
sa au avut grija sa lase n el destule fisuri prin care sa poata lua contact nemij
locitei! anturajul lor. Lui Henric al IV-lea i placea vorba neprefacuta. El a ren
untat si la stupidul obicei de la curtile germane de a folosi tineri nobili n func
tia de Priigclknabe (baiat de batut), obicei prin care tovarasii de joc ai micul
ui print erau batuti, n locul lui, daca printul se obraznicea. Henric al IV-lea 1
-a mputernicit pe educatorul fiului sau ca ori de cte ori copilul face vreo rautate
sa-1 bata bine. La 14 noiembrie 1607, i scrie urmatoarele: _.,Vreau ca Dauphinul
sa fie batut cu nuielele ori de cte orise ncapatneaza sau ('ace rautati; stiu din
proprie experienta ca nimic nu-i mai folositor dect balaia din belsug"'.
Sub Ludovic al XlV-lea se schimba situatia. Lui i placea viata de la curte, era p
e gustul lui lumea plina de animatie a Versaillesului insa dorea sa fie ci soarele, n jurul caruia se nvrte ntregul univers
al curtii.
A reajustat deci si a impopotonat eticheta spaniola dupa propriul sau gust.
Dau la o parte cortina secolelor ca sa arunc o privire n dor-mitorul Regelui Soar
e. Prim-cameristul face acelasi lucru ca si mine: trage draperiile patului, fiin
dca e dimineata. Regele se trezeste. Lacheii i introduc pe nobilii care au dreptu
l sa fie de fata la aceasta clipa solemna. si fac aparitia printii de snge; sambel
anul-sef nainteaza cu plecaciuni, apoi seful garderobier, mpreuna cu patru sambela
ni.
ncepe lever-ul, ceremonialul de sculare a regelui.
Regele coboara din ilustrul pat, care este asezat pe directia axei gradinii de l
a Versailles si constituie centrul castelului; Regele Soare este centrul curtii
sale, precum Soarele e centrul sistemului planetar. Dupa o scurta rugaciune, pri
m-cameristul i picura pe mna ctiva stropi de esenta aromata si cu aceasta spalatul
de dimineata s-a ispravit. Primul-sambelan i pune papucii, apoi i preda sambelanulu
i-sef halatul de casa, iar acesta l mbraca pe rege. Apoi regele se asaza n fotoliu.
Frizerul curtii i scoate boneta de noapte si i piaptana parul, n timp ce primul-sa
mbelan i tine n fata oglinda.
Acestea sunt amanunte neinteresante, pna la plictis, nsa n viata curtii de la Versa
illes ele erau de mare importanta si pline de semnificatie. Sa-i pui regelui pap
ucii sau halului de casa era o favoare extraordinara, pe care ceilalti curteni o
priveau galbeni de invidie.
Ordinea n care decurgea mbracatul a fost hotarta de nsusi regele, stabilindu-i desfas
urarea cu o rigurozitate matema-tica. Regele, pna la vrsta de 77 de ani, ntotdeauna
a fost ncaltat cu papucii de catre primul-sambelan si mbracat cu halatul de catre
sambelanul-sef. Sapropui schimbarea rolurilor ar fi dovedit gnduri revolutionare
.
Pna aici tinea partea nti, intima, a Icvcr-ului. Urma a doua parte, ceremonioasa.

Lacheii deschideau larg usile. Intra curtea: printii si ceilalti nobili de rang n
alt, ambasadorii, maresalii Frantei, ministrii, naltii judecatori si tot felul de
demnitari de la curte. Se nsiruiau
44
n dosul barierei aurite care mpartea ncaperea n doua, urma-rind ntr-o liniste religio
asa panorama care se desfasura n fata lor, de parca ar fi urmarit o reprezentatie
de gala, jucata de cel mai mare actor al Frantei.
Primul act: dezbracarea halatului. Garderobierul-sef ajuta din dreapta, camerist
ul-sef
din stnga. Se pare ca halatul era un obiect vestimentar mai putin distins
dect camasa, fiindca schimbarea camasii se facea mai complicat: un ofiter gardero
-bier o dadea primului-sambelan, acesta o transmitea printului de Orleans, care
urma n rang imediat dupa rege. Regele prelua camasa de la print, o tragea pe umer
i si cu ajutorul a doi sam-belani se descotorosea de camasa de noapte pentru a o
mbraca pe cea de zi. Reprezentatia de gala continua. Functionarii de la curte l mb
racau pe rnd si cu celelalte obiecte vestimentare, i puneau pantofii, i prindeau ca
taramele cu diamante, i potriveau sabia si decoratiile. Garderobierul-sef, care d
e obicei era unu! dintre cei mai distinsi printi ai Frantei, avea un rol importa
nt. El tinea hainele din ziua precedenta, pna ce regele scotea din buzunarele lor
diferitele maruntisuri si le potrivea n buzunarele hainei pe care o mbracase; tot
el ntindea, spre alegere, pe o tava de argint trei batiste brodate. i oferea apoi
regelui palaria, manusile, bastonul.
n diminetile mohorte, daca era nevoie de lumina, avea de lucru si vreunul din memb
rii asistentei. Sambelanul-sef l n-treba n soapta pe rege cui sa i se acorde favoar
ea de a tine lumnarea. R.egele desemna o notabilitate si respectivul, cu pieptul u
mflat de mndrie, tinea un sfesnic cu doua brate ct timp dura mbracatul. Sa fim bine
ntelesi: un sfesnic cu doua brate. Fiindca n mecanismul bine gndit si slefuit al e
tichetei de la curte, Ludovic a prevazut pna si dreptul de ntrebuintare a sfesnicel
or. Numai regele avea voie sa ntrebuinteze un sfesnic cu doua brate; toti ceilalt
i trebuia sa-si faca lumina doar cu un sfesnic cu un singur brat. De altfel, asa
era pe toata linia. Lui Ludovic i placeau hainele cu gaitane, deci nu-i era ngadu
it oricarui muritor sa poarte una la fel. Permitea, ca pe o rara favoare, unor ba
rbati cu totul exceptionali sa-si coasa si ci niste galoane pe haina. Ca autoriz
atie de port al galoanclor se ntocmea un act cu peceti, iscalit de rege si contra
semnat de priinul-ministru.
Aceasta mbracaminte exceptionala se numea justaiicvrps a brevet, adica haina cu
autorizatie.
45

r,p
laturi,
lat
u
ritatea s* ^7, se tepcta * ;
u fd
^ culcare Inj
,U ma
eucbela
;

de fel c\c c*^^ ^ ^ fiecare

eticheta c

,
S

, lami\-set- ^
1 mt:jT^

ffler\sU-

if c

alte lucruri,

Idolatiia zilnica punea n miscare o imensa armata de curteni. Pentru desemnarea r

angurilor si functiilor lor nu avem expresii ndestulatoare. Numai cu supraveghere
a bucatariei regelui se ocupau 96 de notabilitati, dintre care 36 stolnici, 16 c
ontrolori, 12 maresali ai curtii si un prim-maresal al curtii. Personalul curtii
se ridica la 448 de capete, fara a lua n considerare servitorii personalului si
lacheii servitorilor.
RECT DE CEARA PE CATAFALC
nlr-uiia din salile manastirii Wcstminster din Londra se pot vedea, n schimbul une
i laxe de intrare de doi silingi, niste manechine de ceara, nvesmntate n podoabe reg
esti. Sa nu credeti ca papusile au fost confectionate pentru panopticul doamnei
Tus-saud *. Nu, ele substituiau pe catafalc, cu prilejul nmormntarilor regale, pe s
uveranul mort.
Lucrul este ciudat, deci trebuie explicat. Spre a-1 putea lamuri, sunt obligat sa
ma rentorc n Franta
si acolo papusile de ceara au avut un rol asemanator celui di
n Anglia , unde se gasesc descrieri amanuntite asupra ceremonialelor care se desf
asurau cu ajutorul manechinelor.
Trupul mbalsamat al regilor francezi era nhumat la patruzeci de zile dupa moarte. Pn
a atunci sicriul era depus pe un catafalc luxos, acoperit.cu o cuvertura din bro
cart ele aur, tivita, de jur-mprejur, cu hermina. Pe cuvertura era culcata o papu
sa, copia de ceara a regelui, pe cap cu coroana, iar n mna eu sceptrul regal.
Manechinului de ceara i se dadeau toate onorurile, de parca ar fi fost nsusi rege
le, n viata, doritor de toate cele lumesti. Binenteles ca ceremonialul sculat ului
si culcatului nu se mai ndeplinea; cu att mai minutios se desfasura nsa ntreaga cere
onie a meselor. Personalul curtii aducea tavile care erau preluate de catre nobil
i, ndeplinind u-se toate chitibusurile etichetei. Cu o seriozitate de nezdruncinat
amestecau si gustau vinurile, respectau, la predarea servetului, legile priorita
tii n rang, de fata fiind, n afara nobililor de serviciu, ntreaga curte. Cel
Faimoasa colectie de figuri de ceafa, reprezentnd oameni celebri.
48
care avea dreptul sa participe la masa regelui viu insista sa fie de fata si la h
ranirea" papusii de ceara.
Manechinul de ceara suporta n tacere intrarile, iesirile, complimentele. Nici maca
r n-avea cum sa zmbeasca.
Cum o fi luat oare fiinta aceasta comedie absurda?
Fara discutie, n aparitia ei a jucat un rol nsemnat vanitatea fara de margini a cur
tenilor. Timp de 40 de zile se puteau etala ranguri si se putea uza si abuza de
favoruri. Daca unul dintre curteni apuca sa ndeplineasca vreo functie, se declansa
o reactie n lant: si al doilea si al patrulea si al o sutalea si pretindea, eu ve
hementa, dreptul de a se evidentia. Cina si prnzul papusii de ceara erau fapte bi
nevenite ca sa hraneasca vanitatea ntregi ciuti.
De unde s-a ivit nsa ideca dementa de a confectiona un manechin de ceara? i vom ga
si geneza ntorcndu-ne la m-paratii romani.
Din descrierile lui Herodianus se poate afla ca atunci cnd murea mparatul, copia l
ui de ceara era depusa n vestibulul palatului, culcata pe un pat de fildes. Suleme
nit n culori care sa-i dea un aspect livid, mparatul de ceara era tot timpul nconju
rat de senatori n haine de doliu. Pe afara, poporul se mbulzea asteptnd stirile. Din
timp n timp, medicii examinau bolnavul de ceara si, clatinnd ngrijorati din cap, d
eclarau ca starea i se nrautateste din ce n ce. n cea de-a saptea zi se declara, ofi
cial, moartea. Abia dupa aceea urma adevarata nmormntare, apoteoza, adica incinerar
ea pe uriasul rug festiv si zeificarea mparatului.
S-a modelat si dupa Ludovic al XVIII-lea o papusa de ceara. La catafalcul lui nsa
ceremonialul hranirii nu s-a mai ndeplini), deoarece ultimului vlastar al celei
mai vechi ramuri a Bourbo-nilor i se dusese buhul de mncau ce era si curtenii s-a

u ferit sa strneasca multimea, ca nu cumva hohotele de rs ale strazii sa patrunda n

sala catafalcului.
CURTEA NAPOLEONILOR DIN HAITI
iu anul 1810, partea apuseana a insulei Haiti era republica. Functia de presedi
nte era detinuta de Henri Christophe. Nascut
4-c. 168
49
sclav, cu timpul s-a eliberat si a devenit bucatarul unui conte francez. S-a nrol
at, apoi, n armata si dovedindu-se, n luptele purtate, viteaz, a avansat din grad n
grad, pna a ajuns general si, n sfrsit, presedintele republicii. Spre cinstea lui,
nici dupa ce a ajuns n functii nalte nu si-a alungat sotia, desi femeia era o fii
nta tare simpla.
naintea presedintelui haitian stralucea exemplul lui Napo-leon. Si el a pornit-o
tot de jos. Desi presedinte de republica, ('hristophe si aroga o autoritate de ce
zar. Posteritatii i-a ramas un exemplar al organului de presa oficial din Haiti,
n care este descrisa amanuntit festivitatea organizata cu prilejul zilei de nast
ere a sotiei presedintelui.
Titlul ziarului: Buletinul oficial al statului Haiti" (30 au-gust 1810, n anul al
saptelea al Independentei).
Urmarind articolul de fond al buletinului, se poale afla ca:
Ziua de 15 august s-a caracterizat printr-o bucurie gene-rala. Fiecare cetatean a
fost patruns de debordantul entuziasm ce nsoteste de obicei sarbatorirea zilei d
e nastere a preanallei doamne, sotia Presedintelui nostru. Deoarece pe cetatenii
Hai-tiului i intereseaza si cele mai mici amanunte legate de nalta doamna pe care
o iubesc si o respecta att de mult, vom relata n amanuntime toate acele splendori
care au dat stralucire acestei marete sarbatoriri".
Grandioasele festivitati au nceput nca din ajun. Semnalul nceperii lor a fost dat d
e salve de tun, care au marcat clipele izbucnirii delirantei bucurii obstesti. P
e coline s-au aprins focuri. Noaptea, capitala era luminata ca ziua. Casele si d
rapelele erau presarate cu inscriptii de lauda si preamarire. La miezul noptii,
in fata palatului prezidential s-a dat un concert. Ariile si duetele interpretate
cu ardoare aduceau prinos de dragoste sarbatoritei. Dupa serenada, publicul s-a r
estras, eu regret nsa, la odihna; tobosarii l vor chema n zorii zilei urmatoare sa
participe n continuare la festivitatile sublimei ceremonii."
La ora sase dimineata, n timp ce tunurile bubuiau, notabi-litatile s-au adunat la
palat, spre a fi prezentate, pe rnd, de catre maestrul de ceremonii gratiozitati
i sale, eminentei doamne prese-dinta. Prim-rninistrul a tinut un discurs de feli
citare, terminat cu un imn de slava catre stapnul cerurilor, care a binecuvntat
50
Haitiul cu gratiozitatea sa, eminenta doamna presedinta asa scria gazeta oficial
a).
Doamna presedinta a raspuns foarte emotionata si foarte pe scurt. A vorbit doar
pret de trei rnduri, si aceasta a fost, din partea ei, o realizare remarcabila, d
eoarece nu stia nici sa scrie, nici sa citeasca. Iata raspunsul:
Domnilor! Apreciind pe deplin omagiul domniilor voastre, inima mea nu doreste alt
ceva dect sa se faca pe zi ce trece mai demna de dragostea si respectul poporului
haitian".
Trebuie sa recunoastem ca a fost un discurs cumsecade si de isprava. Iata si bom
basticul comentariu al ziarului oficial:
La aceste cuvinte, insuflate de modestia si bunatatea ntruchipate, asistenta a izbu
cnit ntr-un freamat plin de emotie. Pribeagul care, dupa un drum lung prin pustiu
ri, da n sfrsit de un izvor unde si astmpara setea arzatoare nu poate simti o mai ma
re ncntare dect aceea care s-a revarsat n sufletul supusilor haitieni la auzul acest
or nobile cuvinte".
Dupa multe alte numere de program, a urmat un banchet la care notabilitatile siau stins, si la propriu, setea arzatoare.

Presedintele Christophe nu s-a oprit la jumatatea drumului. A urmat fidel pilda

lui Napoleon, idolul sau, si la 2 iunie 1811 se ncorona, ca rege, sub numele de H
enric 1.
Prima sa ndclenicirc a fost sa consolideze stralucirea curtii sale. Si n aceasta p
rivinta 1-a imitat constiincios pe Napoleon. Almanahul curtii haitiene din 1813
enumara membrii familiei regale si nobilimea de la curte. Iata cteva spicuiri:
Familia regala: Maiestatea sa Henric, regele Haitiului, si sotia sa, Maiestatea
sa Maria-Ludovica, regina Haitiului; copiii Maiestatilor lor, si anume: dauphinu
l, printul Iacob-Victor, printesele Emethyste si Athenals-Henriette, dintre care
, printesei Emcthyste i revine titlul de madame-premiere (prima doamna), mpreuna cu
toate onorurile cuvenite.
Printii si printesele de snge: alteta sa regala, printul Nocl, fratele reginei, s
i madame Celestine, sotia acestuia; alteta sa regala, printul Jean, varul regelu
i, madame Marie-Augustine, vaduva printului Gonaives,
Marii demnitari ai regatului: printul Noel, colonelul garzii; printul Jean, amir
al. Maresalii regatului (urmeaza o multime de conti si de printi).
51
Marii demnitari ai coroanei: marele pomanar, marele paharnic, marele sambelan, ma
rele comis, marele maestru de vnatoare, marele maestru de ceremonii.
Curtea reginei: un mare pomanar, doua doamne de onoare personale, douasprezece d
oamne de palat, un marc sambelan, doi sambelani, doi comisi, un secretar particu
lar si o multime de paji.
Si mostenitorul tronului, dauphinul, avea curtea sa personala, n plus, mai avea si
doi profesori, educatori.
De unde a rasarit aceasta multime de demnitari?
Din Almanah aflam ca Maiestatea sa a nvestit o nobilime succesorala cu : 11 titlu
ri de print, 20 titluri de conte, 39 de titluri de baron si 11 titluri de cavale
r.
Almanahul aminteste si despre eticheta de la curie. Aflam ca Maiestatile lor ave
au zi de primire n fiecare joi. Regele si regina se asezau n fotolii; celorlalti n
obili li se ofereau scaune conform gradului, exact dupa canoanele curtii francez
e. Printeselor de snge li se cuvin scaune cu speteaza, iar celorlalte doamne numai
taburete, adica scaunele fara spatar.
n prezenta Maiestatilor lor, invitatii nu au voie sa se salute ntre ei. Era de ase
menea interzis sa te adresezi direct Maiestatilor lor. Acest lucru era ngaduit num
ai cu aprobarea marelui maestru de ceremonii.
Si asa mai departe, pna la 8 octombrie 1820, cnd, dupa obisnuita reteta" haitiana,
a izbucnit o rascoala militara. Regele Henric, vaznd ca i se naruie tronul, s-a mpu
scat.
Familia regala, mpreuna cu ntreaga curte, s-a mistuit n neturile anonimatului din c
are rasarise.
Dupa cteva decenii, stralucirea coroanei sclipi din nou n Haiti. De data aceasta e
ste vorba nu de o coroana regala, ci de una imperiala.
Generalul Faustin Soulouque nu s-a multumit cu presedintia republicii, a dorit m
ai multe onoruri, proclamndu-se mparat. Importantul act a avut loc la 26 august 18
49. Nefiind la ndemna o coroana de aur, s-a ncropit una din carton aurit, pe care p
resedintele senatului a asezat-o solemn pe crestetul noului mparat.
52
Faustin I acest nume si-] luase
si-a organizat curtea m-parateasca dupa acelasi m
odel ca si regele Henric. A facut mari nobili si mari demnitari, a instituit un
ordin cavaleresc. Printre demnitatile curtii, era si cea de mare maestru brutar,
copiata dupa aceea de grand panetier, de la curtea france/a. Dar, interveni o nc
urcatura, fiindca nimeni nu putu sa-i spuna demnitarului n ce consta functia lui.
Fiind teribil de ncurcat, el ceru audienta mparatului, care, plin de marinimie, l
concedie cu urmatoarele cuvinte: Cest quelque chose de bon (este ceva bun).
Numele marelui maestru brutar era contele Limonada.
ntr-adevar, ciudat nume! Iata nsa si un alt nobil: ducele Marmelada. Dar sa citim
lista noii aristocratii:

Ducele de Durduliu (Duc de Dondon), ducele de naintare (Duc de VAvancee), contele

de Aversa (Comte de l'Avalasse), contele de Cine-Rosu (Comte de Terrier-Rouge),
baronul de Seringa (Baron de la Seringue), baronul de Gaura-Murdara (Baron de Sa
le-Prou), contele de Numarul-Doi (Comte de Numero- Deux ).
Aceste absurditati au si ele o explicatie: Cnd mparatul Faustin a instaurat nobili
me;1,, i-a donat si proprietati, plantatii mai mari sau mai mici, confiscate de
la diversi proprietari. Fiind cunoscut faptul ca membrii nobilimii franceze, pe
care o maimutareau, si mprumutau numele de la domeniile pe care le stapneau, s-a ga
sit tic cuviinta ca si nobilimea haitiana sa poarte nume de latifundii. Numai ca
plantatiile lor n-aveau denumiri melodioase cum aveau castelele nobiliare franceze
. Vechii proprietari au dat plantatiilor niste nume tare de rnd, potrivite lic cu
produsul care se cultiva ori se pre-lucra pe ele, fie cu asezarea sau cu nsusiri
le specifice ale terenu-lui. Astfel, s-a ajuns ea n actul de donatie, noul propri
etar al livezii de lami sa figureze eu numele de Comte de Limonade, iar proaspatu
l proprietar al fabricii de marmelada sa se mndreasca, pe viitor, ca este Duc de M
armeladc.
La 18 aprilie 1852, mparatul Faustin s-a ncoronai din nou, mpreuna cu mparateasa. De
data aceasta, eu o coroana de mir veritabil. Solemnitatea a decurs dupa modelul
ncoronarii lui Napoleon.
Mai trebuie sa amintesc doar cte ceva despre garda. mpa-ratul tinea Ia ea ci la oc
hii din cap, nimic neflind socotit prea scump pentru nevoile ci. A poruncit sa i
se faca o uniforma fastuoasa; coifurile au fost comandate la o renumita firma d
in Marsilia. Firma a livrat, ntr-adevar, niste coifuri minunate; pe fiecare stral
ucea, ca podoaba deosebita, o placuta de metal.
O data s-a nimerit la curte un calator francez, care lua parfe la o parada milit
ara. I-a batut la ochi placuta de metal, S-a dus lnga un militar din garda s-o pr
iveasca mai de aproape. Pe placuta era nsemnata, cu litere marunte, o inscriptie c
are nu avea nici n clin, nici n mneca cu maximele mparatesti; era doar o marca de o
filistina simplitate: Sardiues a V'huile, Barton e( Cie., Lorinet".
Garda nu s-a dovedit demna de coifuri, n 1859, cu ocazia rascoalei iscate conform
obiceiurilor haitiene, garda l parasi pe mparat; drept care si acesta parasi limon
ada", marmelada", fugind, mpreuna cu familia lui, pe insula Jamaica, unde si-a tra
it viata nencoronat, urmnd si n aceasta privinta pilda napoleoniana.
PANTOFJ1 CU TOC ROSU
n Bizant, numai mparatul avea dreptul sa poarte pantofi rosii, care, la fel ca si
diadema, reprezentau unul dintre nsem-nele puterii mparatesti. Dupa caderea Bizant
ului, pantofii rosii s-au refugiat la Paris, dar pe drum si-au pierdut talpile s
i felele; Ia curtea regilor francezi nu si-au facut intrarea dect tocurile rosii.
Tocul rosu
talon rouge a devenit un accesoriu al portului de la curte, deosebin
d pe nobilul de la curte de ceilalti oameni.
Fiecare curte domnitoare constituia o lume nchisa. ngra-dita era lumea curtii stra
lucitorului Versailles, la fel cu a sum-brului Escuria) ori cu cea a micilor pri
ncipi germani care, la rndul lor, se dadeau n vnt ca sa maimutareasca obiceiurile m
arilor domnitori. Aceasta lume nu se desfasura n latime, ci suia n trepte. Ea treb
uie nchipuita ca o piramida, n vrful careia troneaza domnitorul, iar pe scari, n jos
, se nghesuie curtenii, fiecare ajungnd pna la treapta pe care i-a harazit-o ierarh
ia rangurilor.
Rangul! Mirajul fiecarui curtean: sa o iei altuia nainte, sa ajungi cu o treapta
mai aproape de idolul care troneaza deasu-pra. Chiar si atunci cnd acel tron nu e
ste deloc fastuos, din aur, ci este un simplu scaun gaurit, ntrebuintat de domnit
or pentru scopuri cu totul prozaice. nca de pe timpul regelui francez Fran-cisc J
, n ierarhia rangurilor figura si demnitatea purtatorilor tic scaun (porte-chaise
d'affaires). Acestia si ndeplineau misiunea mbracati ntr-o uniforma speciala, purtnd
decoratii si sabie. ndatoririle legate de scaunul rnai sus amintit faceau parte d
in serviciile cele mai invidiate la curte, deoarece, n cazul unui rezultat favorabi
l, Maiestatea sa nu se zgrcea cu mpartirea favoru55

rilor. Mai de mult, naltatorul spectacol se desfasura n public. Publicitatea i-a f

ost ngradita de Ludovic al XlV-lea. El a con-siderat ca o actiune att de intima nu
trebuie ndeplinita n fata unui public numeros. Cnd facea uz de prozaicul tron, n sc
urtul interval de o jumatate sau trei sferturi de ceas nu accepta n preajma sa de
ct printi si printese de snge, pe Madame de Maintenon, ministri si mari demnitari
de hi curte *.
Ierarhia punea de multe ori probleme foarte dificile, care necesitau nuantari sub
tile, pe care le stabilea chiar domnitorul. Si cei mai nensemnati printi germani
hotarau, prin edict oficial, ierarhia demnitatilor de la curtea lor. De exemplu,
Karl l'heo-dor, principele elector de Pfalz, i-a repartizat, n cadrul cancelariei
comisului, att pe cei care trebuia sa se ndeletniceasca cu ngrijirea cailor, ct si
pe educatorii si preceptorii aprozilor nobili: Pracceptores ct projessorcs philos
ophiae
spune ordonanta
deci nu era vorba de predarea stiintelor hipice. Probabil
ca blajinii nvatati au luat cunostinta, cu resemnare, de faptul ca dupa rang era
u asezati n rnd cu grajdarii si vizitiii. Cel mult se necajeau din cauza lefii mic
i, si pe drept cuvnt: vizitiul de la curte primea 300 de fiorini pe an, ajutorul
lui 250 de florini. Si cei 12 trompeti de la curte se bucurau de o leafa tic 250
de florini; un projessor philosophiae nsa era nevoit sa se multumeasca doar cu 200
de florini pe an. (Se stie ca un print de Esz-(erhzi 1-a angajat pe Haydn ca muz
icant de curte, fapt care a usurat considerabil viata artistului: nsa trebuia sa
poarte livrea si n contract era stipulat ca la serviciu este obligat sa vina cura
t ... li adevarat ca, mai trziu, "Universitatea din Oxford 1-a facut pe Haydn doc
tor, ceea ce oricum nseamna ceva.)
Urzeala complicata a problemelor strnite de rangurile de ia curte merita tot inte
resul. Cel mai indicat este sa se studieze pul* Asa-numilul scaun gaurit (chelise percee) merita onoarea ce i se dadea, pentru
ca era ornat cu podoabe scumpe. Caterina de Mcdicis avea doua scaune gaurite: u
nul mbracat n catifea albastra, celalalt n catifea rosie. Dupa moartea barbatului c
i, si-a comandat si un ai treilea scaun, m-bracat, din pricina doliului, n negru.
Cnd regele napolitan Ferdinand al IV-lea mergea la teatru, un deta-sament special
al garzii, condus de un ofiter, ducea dupa el amintita mo-bila, n fiecare scara
de reprezentatie, se repeta interesantul spectacol:de la castel pornea un lastuo
s cortegiu militar eu torte, avnd la mijloc scaunul destinat naltelor scopuri. Pe
unde trecea cortegiul, militarii dadeau onorul iar ofiterii salutau cu sabia sco
asa.
56
sul curtii din Versailles, pentru ca aici febra rangurilor s-aridi-cat la cel ma
i nalt grad.
Pe cea mai nalta treapta a piramidei se aflau printii de snge, printii n general si
pairii. Acestia clin urma erau consi-derati, pe baza legii, nobilimea de baza a
Frantei, si, totodata, membri de drept ai parlamentului si ai consiliului de st
al. Acestei grupe sus-pusei se cuveneau cc!e mai multe onoruri si privilegii. Cu
mult n urma lor veneau ceilalti nobili.
Trebuie subliniat ca una nseamna rangul si alta puterea. Cineva putea fi ministru
atotputernic, comandant victorios, guvernator de colonii sau presedinte de parla
ment cu prestigiu n toata Iara; n viata de la curte nsa avea un rang mai mic dect un
oarecare print cu tuleie n barba. n tabara, maresalii Frantei le-o luau nainlc prin
tilor si pairilor, nsa n viata de la curie nu beneficiau de nici un rang, iar soti
ile lor nu se bucurau nici macar de invidiatul si mult rvnitul tabouret.
Dumnezeiescul taburet", cum se entuziasmeaza doamna de Sevigne, ntr-o scrisoare. V
echile dictionare unguresti l traduceau cu guggony (ghemuici). Era o mobila fara
brate, fara spatar, mai degraba un scaunel dect un scaun, nsa, n pofida bicisniciei
lui, la curtea franceza avea un rol important.
Daca, fiind n mijlocul curtenilor, regele sau regina se aseza, curtea ramnea n pici
oare. Dintre doamne, numai printesele se asezau, nsa nici clc pe fotolii, ci pe r
enumitele taburete. Cu toate acestea, si n fata doamnelor condamnate la chinuitor
ul slat iu picioare ramnea descinsa portita sperantei; ele se puteau mpartasi cu d
eliciile taburetului, cnd perechea regala nu era de fata. Eticheta de la curte a
prevazut, grijulie, toate situatiile care s-ar fi putut ivi. Astfel a luat fiint

a dreptul taburetului", codificat n legi severe, de nezdruncinat. Deci:

n ('ata tatalui sau a maniei lor, copiii regali sedeau pe tabu-rete; n orice alta m
prejurare aveau si ei dreptul la fotoliu. n prezenta copiilor regali, nepotii reg
ali mi puteau avea pretentie dect la taburet; n oricare alta ocazie, si sub ei se m
pingea un fotoliu. De fata cu perechea regala, printesele de snge stateau smerite
, pe taburete; n societatea nepotilor regali, beneficiau de o favoare speciala, i
nieirnediar: primeau un fotoliu fara brate, clar cu speteaza, un jet adica. Binent
eles, nici ele nu erau
57

excluse de Ia favoarea fotoliului, de care beneficiau atunci cnd luau loc n cercul
unor doamne de rang mai mic dect al lor. Cu aceasta nca nu s-a ncheiat sirul probl
emelor juridice: trebuia sa se aiba n vedere si plasarea naltilor demnitari. n prez
enta regelui, cardinalii ramneau n picioare; n prezenta reginei si a copiilor regal
i, puteau sa se aseze pe taburete; n mijlocul printilor si al printeselor de snge,
puteau revendica dreptul la fotoliu. n prezenta perechii regale si a copiilor re
gali, principii straini si granzii spanioli stateau n picioare, n fata nepotilor r
egali, pe taburet, iar n mijlocul printilor si printeselor de snge, n fotoliu.
Vor mai li fiind nca multe de spus despre dreptul taburetului, nsa nu-i pot consacr
a mai mult spatiu, deoarece am n fata cartea lui Galeotto Marzio si citesc cte cev
a despre ordinea asezarii la curtea regelui Matei. Beatricc, sotia lui, a adus c
u sine obiceiul italian potrivit caruia daca ea se aseza, si celelalte doamne de
Ia curte puteau sa se aseze, fara vreo nvoire speciala. Un curtean mofturos a ad
us vorba despre aceasta n fata regelui Matei, manifestndu-si profunda dezaprobare,
adaugnd ca ar fi mai potrivit ca doamnele sa ramna n picioare. Las-le sa se aseze
a linistit regele , sunt asa de pocite, nct daca ar sta n picioare ar supara si mai
mult privirile omului'".
Dreptul taburetului reprezinta doar o farmita din tava n-carcata cu apetisantele d
elicatese, care constituiau deliciile no-bilimii.
La receptiile de la curte, doamnele de rang mai mic trebuia sa sarute tivul roch
iei reginei; printesele si sotiile tic pairi nu erau nici ele scutite de sarut,
privilegiul lor nsa consta n faptul ca ele puteau saruta fusta ceva mai .sus de ti
v.
Dupa Saint-Simon, legile curtii hotarau astfel lungimea trenei:
Regina
11 coti.
Principesele
9 coti.
Nepoatele regale
7 coti.
Printesele de snge
5 coti.
Celelalte printese 3 coti.
Si cu trena de trei coti se putea matura destul praf, fiindca un cot parizian ma
sura 1,19 m.
Doamnele de onoare beau din pahare cu picior mic. Privi-legiul printeselor const
a n faptul ca sub paharul lor se punea o farfurioara de sticla. S-a ntmplat o data
ca pe lnga printesa
de Valois, printesa de snge, sa fie atasata, ca doamna de onoare, n (impui unei ca
latorii, doamna Villars, ca rang tot printesa, dar nu de snge". Amndoua puteau bene
ficia de privilegiul farfurioarei de sticla, drept care, de la primul prnz, au iz
bucnit conflicte furtunoase. Domnisoara de Valois pretindea sa nu i se dea si ce
leilalte farfurioara, fiindca altminteri prin ce se va sublinia rangul ei mai nal
t? Replicnd, doamna Villars a declarat ca si ea, ca printesa, aie dreptul la farfu
rioara. Din pricina farfurioarelor s-au certat n toata legea. Nu li se putea face
dreptate, deoarece n privinta dreptului la farfurioara de sticla nu exista nca o j
urisprudenta lamuritoare. Problema neputnd (i deci solutionata, cele doua protago
niste s-au vazut silite ca n tot cursul calatoriei
cu prilejul dejunurilor si cin
elor comune sa nu bea nici un strop, prefernd mai degraba sa se usuce de sete dect
sa cedeze din privilegiul l-or *.
Mini/na non curat praetor spune proverbul latin, care s-ar putea talmaci cam ast

fel: nu-ti bate capul cu maruntisurile, nsa la Versailles, lumea se uita si la fa

rma farmei.
Un alt privilegiu al printeselor era ca si puteau acoperi lan-dourilc cu o cuvert
ura purpurie. Copiii si nepoatele regelui trebuia sa se deosebeasca ntr-un fel de
ele. Deci privilegiul lor s-a amplificat, ngaduindu-le sa prinda cuvertura de ac
operisul trasurii, batnd-o hi cuie. Din aceasta pricina, o data s-a si iscat o glce
ava grozava, deoarece printul de snge" Conde a pretins ca si principesele tic snge
sa aiba dreptul sa-si fixeze cuverturile n cuie. Intriga tic la curie i-a bagat b
ete n roate lui Conde. Revoltai, el a azvrlii cuvertura purpurie de pe landoul sot
iei sale si, spre groaza tuturor, a intrat fara cuvertura la palat.
Felul cum se intra la palat era de asemenea foarte important, fiindca trasurile
nobililor cu rang mai mic dect cel de print nu puteau nainta mai departe ele curte
a interioara; acolo ci trebuia sa coboare si s-o ia pe jos pna la intrare.
* Acestea cel putin au mncat mpreuna. Nu ca acel conic german despre care C. Mcincr
s scrie ca, fiind casatorii din dragoste cu o printesa austriaca, se plngea amarni
c din cauza marii diferente de rang: Era ngaduit sa dormim in acelasi pal. insa mi
ma puteam asc/a la aceeasi masa cu ca'' (Geschichte des weiblichen Gcschtecht, t
fanovra, 1788).
59
Daca regele si vizita vreun castel din provincie, curtea ve-nea buluc dupa el. n c
astel, aprozi mbracati n haine albastre indicau, scriind cu creta pe usile camerel
or, numele personalitatilor care le ocupau: Monsieur X sau Madame Y. Dar nici ace
asta simpla formalitate nu se putea desfasura n liniste. Demonul prioritatii n rang
a umplut cu rnjetele sale coridoarele de la Marly si Fontainebleau. Domni si doa
mne de rang mai nalt primeau si un pour (pentru) naintea numelui.
Cele patru litere scrise cu creta ale acestui pour reprezentau o valoare cu scli
piri de aur. Si anume: n dreptul numelui prin-lilor de snge, cardinalilor si capet
elor domnitoare straine, aprozii nscriau cu creta pe usile camerelor ce le erau de
stinate aceste palm litere. Inscriptia suna deci n felul urmator: Pour Mon-sieur
X. Aceasta distinctie deosebit de ,,subtila" avea cam aceeasi nsemnatate pe care
ar fi avut-o fapta! daca nsusi regele ar fi salutat n prag musafirul.
Ambasadorii straini socoteau o mare jignire ca pe usile lor nu se nscria acest fa
imos pour. nsa toate insistentele lor au fost zadarnice: n-au putut toarce de la r
egele ndaratnic acele pa-Iru litere desenate cu creta. Cu att mai mare senzatie a
facut evenimentul ca o printesa Ursins a obtinut vocabula pour. Femeia reusind sa
dovedeasca ca se trage dintr-o familie domnitoare straina, n fata usii sale a ap
arut, pe loc, aprodul mbracat n haine albastre si a desenat cuvntul pour.
Toata Franta scria ea cu entuziasm barbatului ei
s-a nghesuit n jurul meu, ea sa-Ti
exprime felicitarile pentru acest pour rvnit cu atta patima. M-au nconjurat cu sti
ma cuvenita. Lucrul a facut mare vlva la Paris "*.
O si mai mare senzatie a facut stirea ca cei doi (i ai lui Ludovic al XlV-lca fac
uti cu doamna de Montespan au traver-sat prin mijloc sala de sedinte a parlament
ului. Da, au traver-sat-o! Da. chiar prin mijloc!
Pentru a ntelege senzatia strnita, trebuie stiuic urmatoa-rele: Ludovic i iubea pe
cei doi copii nelegitimi mai mult dect pe cel legitim. 1-a coplesit cu titluri si
demnitati. Unul, printul de Mine, nca de ia vrsta tic patru ani, fusese numit colo
nel, iar ia vrsta de doisprezece ani avansase pna la postul de guver* Henri B r o c h e t, Le rang ci Petiquette sum l'uncien regime, Paris, 1934, p
. 48.
60
nator al Languedocului. Celalalt, contele de Toulouse, n-a ajuns n functia de guv
ernator dect la vrsta de paisprezece ani; In schimb, cnd copilul a mplinit cinei ani
, tatal sau 1-a numii amiral al Frantei. Amndoi baietii au facut o frumoasa carie
ra, nsa n ceea ce priveste rangul nobiliar n-au ajuns cine stie ce sus. naintea lor
erau printii de snge, legitimi. Trebuia sa se ntreprinda ceva. La 29 iulie 1714,
un edict regal a aranjat intrarea celor doi baieti n parlament, n mprejurarile arata
te mai sus si, cu aceasta, i-a ridicat la rangul printilor de snge.
Sub ancien re'gime, parlamentul era cel mai nalt for al jus-titiei. Pairii, print

ii si printii de snge erau membri n parlament. Printii de snge se bucurau de privil

egii importante. Cnd se facea apelul, presedintele nu le rostea, numele, ci se ui
ta doar la ci, iar cnd li se adresa, si scoica toca. La venire si la plecare ii co
nduceau doi usieri. Dar (oate acestea nca nu nseamna nimic. Cel mai serios privile
giu consta n felul cum si ocupau locul. Ca sa ajunga la locurile lor, pairii, de e
xemplu, nu aveau dreptul sa traverseze sala prin mijloc, ci trebuia sa treaca pr
in partile laterale, pe lnga pereti. Prin mijlocul salii nu puteau trece dect pres
edintele si printii de snge.
Saint-Simon descrie eu lux de amanunte memorabila zi n care, mbatati de glorie, ce
i doi fii ai regelui au naintat prin mijlocul salii.
SERVILISMUL
Dupa ce Jan Sobieski i-a pus pe fuga pe turci lnga Viena, a avut loc ntlnirea dintr
e el si mparatul Lcopold. Palatinul polonez, de fapt loctiitorul regelui, s-a pra
busit la picioarele mparatului, vrnd sa-i sarute cizmele de calarie. Sobieski a va
zut rosu n fata ochilor si si-a smucit n sus palatinul: Palatin ! point de bassess
e !
i-a strigat. Cuvntul bassesse se poate traduce n mai multe feluri josnicie, njos
re, degradare , insa ntelesul lui adevarat este umil singur: servilism.
Cu greu poti gasi sinonime termenului de servilism. I se poale lia ea echivalent
: slugarnicie, suflet de sluga, umilire, caciulirc, gudurare, lingusire, nsa nici
unul nu-i acopera continutul.
Ramn, deci, la termenul de servilism.
Morala servila de la curie s-a cristalizat in modul cel mai evident in aceasta l
ege de baza; sngele domnesc nu poate dez1,1
onora. Att simplul cetatean, ct si ngmfatul nobil luau Ia cunostinta, cu aceeasi feri
cita mndrie, cu fata sau nevasta lor era rvnita de printi de snge sau, eventual, ch
iar de catre suveran. Cronicile de scandal ale timpului cuprind o sumedenie de c
ancanuri de la curte n care este vorba de astfel de povesti de dragoste". Asii acest
or ntmplari sunt regii francezi care ,,conduc'" detasat, desi nu ramn cu mult n urma
lor nici istoriile amoroase ale englezului Carol al II-Iea, nici vestitele aven
turi ale lui August cel Puternic *.
Este arhicunoscuta porecla de ncornorati, care se da sotilor nselati. Se parc ca l
ise (rage de Ia mparatul bizantin Androni-cus, care si alegea amantele dintre soti
ile demnitarilor de la curte. Drept despagubire, barbatul primea vaste terenuri
de vnatoare, iar ca semn al noii proprietati avea dreptul sa prinda pe poarta cas
ei sale coarne de cerb. Despre aceste gospodarii mpodobite cu coarne de cerb lume
a stia cum stau cu cinstea conjugala.
Putem citi o ntmplare edificatoare n biografia unuia din-tre cei mai eminenti oamen
i de stat ai Angliei, lordul Clarendon. Ca lord-cancelar, tocmai lua parte la o
sedinta a consiliului de stat, cnd fu nstiintat ca printul de York (viitorul rege
Iacob al II-Iea) vrea sa se nsoare cu fata lui, Ana. Mai mult, ca nunta ar fi urg
enta, deoarece urmarile atentiei princiare ncep sa fie vizibile. Dupa propriile s
ale memorii, afectuosul tata a izbucnit acolo, n fata consiliului, n cele mai aspr
e reprosuri la adresa fetei sale. Nu pentru ca devenise amanta printului, ci pen
tru ca pretindea sa se marite cu el. A cerut consiliului sa dispuna ime-diat nchi
derea fetei n Tovver, iar acolo fiind, s-o arunce n va-gauna cea mai ntunecoasa. To
todata, consiliul sa nainteze parlamentului un proiect de acuzare, cernd pentru fat
a pedeapsa cu moartea. El va fi primul care sa o voteze!
* Acestea sunt lucruri binecunoscute. Pentru cei care se intereseaza de amanunte
vor fi de folos urmatoarele carti: S a u v a 1, Galantcries des roii de France
; C h a t c a u n e u f, Les favortes des rois de France; S a i n t-E d in c, Atn
ours ct galanteries des rois de France ; i c a n H c r v c z, scria ilc sase vol
ume: la Rgencc galante; Ies inultrcsxcs de Lotus XVctc. In cartea baronului Po 11
n i t z, care a avui o sumedenie de editii, este vorba de legaturile lui August
cel Puternic: La Sase galante ctc. ctc.
02
Nu s-a ntmplat chiar asa. Printul a luat fala de solie, iar aceasta a devenit apoi
regina Angliei, spre marea tristete a tatalui eu moralitate" severa *.

Caminul unei familii burgheze de Ia Augsburg pastreaza amintirea unui caz mai ne
vinovat. Sub un clopot de sticla se pot vedea bustul de ceara al regelui suedez
Gustav Adolf si gulerul sau brodat.
Istoria gulerului, devenit relicva, c imortalizata de o pioasa placa comemorativ
a, n felul urmator:
Acest guler a fost purtat de catre regele suedez Gustav Adolf si dat n dar iubitei
mele sotii Jakobine Lauber, eu ocazia vizilei premaritului rege la Augsburg; ia
r iubita mea sotie, fiind cea mai frumoasa fecioara, cu mult respect amintita ma
iestate a nvrednicit-o sa danseze cu ea, la bal. mprejurarea care a provocat darul
a fost ca n timp ce regele ncerca sa mngie pe amintita fecioara, ea, din pudoare, na ngaduit anumite lucruri, si cu degetele ei a facut gaurile ce se vad pe guler".
Gulerul era tare zdrentuit, din care se poate deduce ct de furtunoasa fusese mngier
ea**.
n aceasta caciulire si lingusire servila nu-i nimic surprinzator. Pantoful cu toc
rosu stia care sunt obligatiile lui cnd n fata i se nalta regala cizma de vnatoare.
Altceva trebuie sa ne mire, si anume ca fumul dens de tamie*** nu irita ochii si
nasul tamiatului idol pamntesc.
Este uimitor ce de laude fatise, lipsite de pudoare, suporta idolul, fara sa ros
easca. Trebuie sa citez din nou exemple din Franta; dealtfel, si prin alte parti
spinarea omeneasca s-a ndoit
* Cazul e relatat de Ta ia e, Histoire de Ui littirature anglaisc, cartea a IIIa, cap. IV.
** O povesteste Sa mu el I! a u r, Denkwurdigkeiten etc, VIII", Ulm 1819, p. 339
*** Cuvntul tamiere este o mostenire lasata de epoca feudala. n timpul serviciului
religios, preotul oficiant trebuia sa mearga la suzeran si sa miste de trei ori
cadelnita n fata lui. Aceasta constituia o parte importanta a drepturilor suzeranu
lui. La francezi era n vigoare sub denumirea de droit de l'encens.
G3
Ia fel de servil, atf numai cil literatura franceza ne pune fa dis-pozitie dale m
ai bogate.
Contemporanii entuziasti I-au considera! pe Ronsard drept suveranul poetilor si
poetul suveranilor. n aceasta din urina calitate, el a compus o oda Iui Henric al
III-Iea, desi, se stie, n schimb, ca pe tronul Frantei aproape ca nu a stat vreu
n rege mai imoral si mai mrsav ca el. Tradusa n cenusie proza, poezia avntata pe ar
ipile rimelor rasunatoare ar glasui n felul urmator:
Europa, Asia si Africa sunt prea miei pentru tine, care vei fi regele lumii ntregi
; Cerul de aceea a naltat America din mijlocul marii, ca acest Marc Tot sa devina,
n ntregime, imperiu francez, sa se supuna poruncilor (ale; dupa cum sceptrul tau
a supus Polul Nord, tot astfel sa ia n stapnire pe cel din Sud. Si cnd vei fi singu
rul stapn al pamntului, vei nchide cu pereti templele Razboiului; atunci, pacea si
virtutea vor nflori pe pamnt. Jupiter si Henric si vor mparti lumea; unul ca mparat a
l cerurilor, celalalt al pamntului" *.
Minunatul vis de pace, dupa cum se stie, nu s-a realizat.
Cel mai dens fum de tamie se nvalatucea n jurul persoanei lui Ludovic al XlV-Iea, C
ine viziteaza salile castelului de la Versailles se poate minuna de splendidele
fresce din Galerie des Glaces. Ludovic este reprezentat n chip de comandant glori
os, erou n lupte victorioase, cuceritor de tari. Atta s-au mbulzit n fata ochilor Re
gelui Soare operele de arta pictate cu pensule lipsite de bun-simt, nct, pna la urm
a, a crezut si el ca bataliile au fost ntr-adevar cstigate de el si nu de generali
i sai. Este adevarat ca nimeni n-a pictat si luptele pierdute.
Probabil ca Le Brun se justifica fata de sine nsusi spunn-du-si ca tablourile i-au
fost comandate; el nu facuse dect sa mpopotoneze tema. nsa nimeni n-a obligat Acad
emia Fran-ceza, adunarea celor nemuritori, sa instituie un concurs cu ur-matoare
a tema de interes general: Careia dintre virtutile regelui i se cuvine locul nti?
Ulterior, si-au dat seama ca au cam exagerat si au nmormntat concursul sul; lespez
i de tacere.
* Pentru autenticitate, dam n original ultimele doua versuri: ..Jupiter el Henri
le monde purtiront, i'.'un Empereur du Ciel, ci Vcuttrc de la Ier re'.

Nimbul Academiei a mai fost adumbrit si de un alt esec.

La I octombrie 1684, prin moartea marelui Corneille, scau-nul sau clc nemuritor
ramasese gol. Printul de Mine, n vrsta de paisprezece ani
despre care stim ca pe vr
emea aceea era guvernatorul Languedocului , rvnea la mai mare. I-a trimis vorba la
i Racine, directorul Academiei, ca vrea sa fie urmasul Iui Corneille. Racine a c
onvocat adunarea nemuritorilor si a comunicat Jorinta feciorului de rege. Adunar
ea ilustra 1-a nsarcinat pe director sa-i transmita din partea Academiei urmatorul
raspus:
Chiar claca n-ar fi vreun loc vacant, nu exista membru al Academiei care sa nu mo
ara fericit spre a-si ceda locul ilustrului print".
Nefiind vorba de persoana lui, de data aceasta, Ludovic a gasit exagerata polite
tea savantilor si a dat candidatului semnalul do retragere.
Cu alte prilejuri, nu obisnuia sa fie att de rezonabil. La Versailles s-a dat un
bal mascat. Un demnitar de la curte s-a travestit ir. avocat, punndu-si roba si p
eruca. Pe piept ii atrna o tablita, iar pe ea
un catren. Potrivit poezioarei de p
atru rnduri, avocatul pleda ca Ludovic e cel mai mare dintre oameni, si se consid
era ndreptatit sa fie cu totul sigur ca va cstiga procesul*. Pseudoavocatul oferi
regelui baloasa poezie; Maiestatea %i a binevoit s-o primeasca si sa ateste cu mu
ltumire ingeniozitate,: ideii.
Nicicnd literatura servila nu s-a dezvoltat n asa hal ca pe vremea lui Ludovic. Pe
ntru ca tipografii sa nu ramna mai pre-jos dect scriitorii, un tipograf de la curt
e, cu numele de Colom-bar, a publicat un studiu despre rezultatele vnatorilor reg
ale. Cu ajutorul unei informari minutioase si a unei srguincioase cercetari, auto
rul stabileste ca, pna n ziua cnd a fost data la tipar cartea, regele doborse 104 ci
ute, de asemenea 27 de cerb;, 57 de iepuri, 50 de mistreti si 4 lupi. Cu ajutoru
l unor cal,,De tant d'Avocats quc nous sommes,
Je ne sQaurais plaider qu'avec un bon succes;
Je soutiens que LOXJIS est le plus grand des homnies,
Et je suis asseure de gagner mori proces."'
5-c, 168
cule exacte el a mai demonstrat ca regele a parcurs, cu ocazia acestor vnatori, n
total, vreo 3 255 de mile.
Manifestarea cea mai anosta a servilismului era imitarea. Sa endesti la fel ca do
mnitorul, sa te comporti asemanator cu el sau macar sa prinzi ceva din felul sau
de a se mbraca, si prin aceasta sa te apropii, n asemanare, de idol.
Cnd, n sfrsit, Maria Antoaneta a ajuns si ea pe pragul bucuriilor materne, doamnele
de la curte au creat, cu iuteala unui prjol, moda graviditatii. Au agatat pe ele
niste fuste care. cu ajutorul unor pernite bine plasate, dadeau purtatoarelor a
spectul femeii gravide. S-au ntrecut cumplit ntre ele, dornice de succes. Se strad
uiau sa-si potriveasca pernele n conformitate cu stadiul de naintare al graviditat
ii reginei. Din timp n timp, schimbau nfoierea fustei, facnd sa apara modele potriv
ite diverselor stadii de graviditate, modele pe care le denumeau quart de terme,
demiterme etc. fusta pentru trei luni, fusta pentru, patru luni jumatate, si asa
mai departe, pna la luna a noua.
Sosind pe lume, primu! lucru pe care 1-a facut micul Dauphin a fost sase scape n
scutece, de fata cu toata nobilimea de a curte. N-avea ce face, desi nca de pe atu
nci era cavaler al ordinului Sfntul Ludovic si comandantul mai multor regimente. n
altul act fiziologic a fost aplaudat cu mare nsufletire de catre curteni, iar a d
oua zi, atelierele pariziene nu pridideau sa fabrice cea mai proaspata culoare I
a moda, caca Dauphin. Este un fapt real din istoria modei, nu o anecdota.
Mare panica s-a produs n jurul unuia dintre cele mai pal-pitante evenimente ale c
urtii din Versailles. n istoria curtii franceze, cazul deveni celebru sub titlul
de furunculul lui Ludovic al XlV-lea. l povestesc pe scurt, cu omiterea amanuntel
or care aici nu sunt necesare. Regele Soare suferea de un buboi. Si nca plasat pe
o parte a trupului nu prea batuta de soare, ba. chiar dimpotriva. Dupa o multim
e de ncercari de lecuire nereusite, el se hotar pentru operatie. Interventia a avu
t loc la 18 noiembrie 1686, n prezenta doamnei de Maintenon si a lui Louvois: oper
atia a reusit si din punctul de vedere al bolnavului si din cel al medicilor. Pr

imul chirurg a primit un rang nobiliar si

66
un premiu n bani de 300 000 de franci, ceilalti trei medici, cte 40 000, 60 000 si
respectiv 80 000 de franci; cei patru farmacisti cte 12 000 de franci de cap.
Este usor de imaginat emotia care a sfsiat nervii curtii de la Versailles, nainte,
n timpul si dupa operatie. Luni de zile nu se vorbea dect despre operatie. Era so
cotit norocos aceia caruia i se ntmpla un necaz asemanator. Medicii ii faceau si p
reafericitului suferind interventia regala (operation du Roi), iar despre starea
respectivului i se raporta regelui. Aceasta era o evidentiere nemaipomenita, de
tasndu-1 pe privilegiat de pcla deasa a invidiosilor. Si acum, urmeaza poanta: chi
ar si cei care nu aveau furuncul se duceau, n ascuns, la chirurgi, oferind sume c
olosale numai sa li se faca si lor interventia regala". Cel mai renumit chirurg a
l Parisului, Dionis, numara treizeci de domni cuprinsi de aceasta febra, pretinzn
d sa li se opereze si lor marele nimic. Medicii nu luau asupra lor riscul pseudo
-interventiei, drept care domnii s-au suparat grozav, spunnd ca, n definitiv, de v
reme ce nu medicii suporta durerea operatiei, nu vad de ce se codesc atta, compli
cnd inutil lucrurile *.
mi iau ramas-bun de la luxul si stralucirea curtii din Ver-sailles. mi iau ramas-b
un de la papucii cu toc rosu, de la mta-surile spumoase si volanele dantelate de
pe camasutele doamnelor de la curte. Pacat numai ca fermecatoarele camasute nu er
au sch imbate dect o data pe luna.
Nu eu o spun, ci Scarron:
..Que sur el Ies blanche chemi.se N'e.it point que de mois en mois mise, El qu'e
/les prennent seulement Le linge blanc pour l'ornament".
Scarron avea dreptate. Doamnele de la Versailles nu puteau fi nvinuite de curaten
ie exagerata. Doar n acea epoca s-a in-ventat grattoir-u], o gheruta lunga, confe
ctionata din aur sau
* Din punct de vedere medical, istoricul operatiei este comunicat de catre dr. C
abancs, Le cabinei secret de l'histoirc. f.a., I-e scrie. Paris, p. 163.
67
fildes. Coafura, cladita si lipita n fel si fel de chipuri, ca sa tina cteva zile
sau chiar saptamni, facea inaccesibila pielea capului, transformnd-o ntr-un teren v
irgin, propice pentru dezvoltarea diferitelor vietati. Eticheta a rezolvat proble
ma, dnd drept de cetatenie la curte grattoir-ului. n situatiile date, era ngaduit s
a-1 introduci sub coafura si sa scarpini cu gingasie locurile expuse atacului.
MORBUL TITLURFLOR
Pe vremea cnd n Birmania mai domneau regi autohtoni, ei purtau urmatorul titlu: .,
Regele regilor, caruia i se supun toti ceilalti stapnitori; diriguitorul anotimpu
rilor; ndrumatorul atotputernic al fluxului si refluxului; fratele mezin al soare
lui; proprietarul celor douazeci si patru de umbrele".
Si capeteniile malaieziene din Sumatra aveau titluri destul de atragatoare: ..Do
mnul Atolului, al carui trup lumineaza ca soarele, pe care Dumnezeu 1-a faurit d
esavrsit ca si Juna plina; ai carui ochi stralucesc la fel ca si steaua polara; c
el care, daca se ridica n picioare, umbreste ntreaga mparatie; picioarele caruia ra
spndesc miresme dulci etc, etc".
n privinta ultimei nsusiri, este stiut ca Henric al V-ea este vestit tocmai pentru c
ontrariul ei. Probabil de aceea s-a si multumit cu modestul ..sire-'.
Sahul Persiei, sultanii! otoman, maharadjahul indian pre-tindeau, de asemenea, c
a dupa numele lor sa se anine un lung sirag compus din cele mai rasunatoare titl
uri.
Morbul titlurilor s-a ntins, epidemic, din Asia n Europa. Terenul cel mai fevorabi
l l-au oierii curiile micilor domnitori germani. Cu totul neasteptat, a facut ma
i putine ravagii n preajma domnitorilor, ct mai ales a nfierbntat vanitatea no-bilil
or marunti si, apoi, pe cea a burgheziei. Printul domnitor se multumea cu titlul
de Durchlacht (alteta), care mai trziu s-a amplificat, devenind Allerdurchblav.c
htigster (alteta serenissima). n plus, regii mai pretindeau si titlul de Grassmac
htigster (prea-puternicul). Dupa un Titularbuch (Carte de titluri) aparut pe vre

mea iui Leopold al II-lea, n afara de titlurile amintite, mparatului austriac i se

cuvenea si titlul de Unuberwindlichster (cel mai ele nenvins;.
69
n secolul ai XV-lea, contii erau de buna obrsie (Wohlge-boren) si a trebuit sa ast
epte, pna n secolul al XVII-lea, ca sii ajunga la titlul de nalta obrsie (Hochgebore
n). n mod mi-raculos, unificarea celor doua titluri nseamna mai putina cin-stire.
De nalta si buna obrsie (Hochwohlgeboren) se cuvenea baronilor de rang mai mic. Da
ca era vorba de un baron im-perial, titlul se ntindea, devenind Reichsfrcyhochwoh
lgebonier.
Samuel Baur, decan din Gottingen, a urmarit variatia titlu-rilor nobiliare * dea lungul a trei secole. Unele dintre titluri de-abia se pot traduce. Se mai inte
lege ca titlurile de Ehrbar, Wohledler, Hochedler, Hoehedelgeborner, Hochwohlgeh
onier nseamna: venerabil, cu adevarat nobil, de nalta noblete, de nalta si nobila obr
sie. E mai dificil nsa de talmacit calificativul de Ehrenvester si Gestrenger. Pr
imul ar desemna pe cineva care si pastreaza onoarea, cinstea: ultimul are iz de i
obagie si exprima ceva in genul ca supusul se bucura mult daca seniorul lui este
aspru.
Din cauza ntrebuintarii excesive, stralucirea titlurilor pali. Si dupa cum burghe
zele se dadeau n vnt dupa rochiile lepadate de doamnele de la curte, tot astfel cl
asa burgheza se mpodobea, bucuroasa, cu titlurile nobiliare sclciate de atta purtar
e. Consilierul municipal si facea intrarea in sala de sedinte denumin-du-se de bun
a obrsie. La titlurile naprlite de pe nobilime s-au nsirat noi adaugiri, cu rezonan
te burgheze, pe care filistinii le flfiau cu mndrie.
Am citat Titiilarhuch-u\ de la sfrsitul secolului al XVIII-lea. Acesta da ndrumari
n privinta felului n care trebuie sa te adresezi in scris diverselor personalitat
i de ranguri diferite. Pri-marului unui oras liber imperial trebuia sa i te adre
sezi astfel:
..Celui de buna obrsie, severului, neclintitului n cinste, de mare si eminenta eru
ditie, de mare si eminenta ntelepciune, domnului Primar cutare si cutare".
Adaugirile burgheze sunt reprezentate de calificativele Hochund WohJgelehrter si
Hoch- urni Wohlweiser.
Medicul curtii trebuia onorat n felul urmator:
..Domnului de nalta obrsie si mare experienta, neclintitului n cinste si preanvtatulu
i domn X. Y, doctor preavestit n
* S. Baur. Historische Memorabilien etc. Augsburg. 1934.
stiinte medicale, precum si prin nalta decizie princiara, medic al curtii".
La fel cu vagonul de cale ferata care, mpins n timpul manevrei, transmite izbitura
ntregii garnituri, tot astfel s-a transmis si febra titlurilor de-a lungul socie
tatii burgheze, pna jos, (a crpaci si lachei.
Studentii purtau titlul ,,nobilul si de mare stiinta domn X. Y, care se harnices
te cu ntelepciunea". Librarul, peruchierul si bijutierul tineau la calificativul
de ,,distins". La numele croi-torului trebuia adaugat neclintit n cinste si pruden
t" (Dem Eltrenvesten und Vorsichtigen Mei ster N.N Schneider zu X). Si cizmarul p
retindea titulatura de prudent", nsa datorita unei nuantari inexplicabile, el nu e
ra neclintit n cinste'-, ci era demn de cinste" (Ehrengeachter). Lacheului princiar
nepu-tndu-se lauda cu o meserie pe care s-o fi nvatat
, nu i-a ramas dect titlul d
e bine asezat n functie" (Wohlbestalltet).
Fireste, femeile nu puteau aspira la splendidele titluri bar-, batesti. S-au des
curcat nsa, asociindu-se la postul, serviciul sau meseria barbatului lor. Asa au
devenit sotiile doamna doctor, doamna profesor, doamna general, doamna consilier
. Acestea mai treaca-mearga, nsa morbul evolua mai departe. In arena aparura si d
oamna perceptor, doamna trompet al curtii, doamna husar de casa, doamna strajercalare, doamna nasturar de curte, doamna brigadier-calare. doamna armurier de ga
rda {Fru Einnehmerin, Hoftrornpeterin, Kammerhusarin, Landreiterin, Hofknopfmache
rin, reitende Fdrsterin, Leibbuchsenspanncriri).
Femeile si-au aparat cu strasnicie titlurile astfel dobndite. Nici cteva secole nau fost n stare sa le zdruncine. Galoanele de titluri ale barbatilor s-au desirat
de mult, nsa femeile tineau la aie lor cu ndaratnicie.

ARBORI GENEALOGICI FANTASTICI

Dintr-o arhiva londoneza a aparut un act interesant. El cu-prinde ordinea descen
dentilor regilor anglo-saxoni, cu ncepere de la Adam. Este adevarat ca. potrivit
Bibliei, toti ne tragem de la Adam. dar nu orice om sarac are posibilitatea sa d
ovedeasca din tata in fiu acest lucru. Mare domn trebuia sa fie cel
71
ce putea sa angajeze n solda sa stiinta. Cndva, o droaie de nvatati si framntau capul
cu acesti fantastici arbori genealogici; domnitorii le onorau munca prin sume co
nsiderabile; rezultatele cercetarilor lor le dezvaluiau lumii n carti pompoase.
Documentul descoperii la Londra a fost ntocmit, mai mult ca sigur, n urma straduin
telor scriitorului englez Statyer. Savantul servil 1-a magulit pe regele lacob 1
cu un enorm si stufos arbore genealogic, la radacina caruia era asezat nsusi Adam
.
n cartea sa despre Carol al V-lea, istoricul spaniol Pru-dencio de Sandoval, dorn
ic sa cucereasca obrsia adamita n favoarea regilor spanioli, a prelucrat cu o nema
ipomenita truda o suta douazeci de generatii pna sa ajunga la biblicul strabun. O
asemanatoare osrdie 1-a cuprins si pe suedezul Messenius; cu ajutorul penei sale
de istoric, regii suedezi s-au catarat pe cele mai nalte ramuri ale arborelui ge
nealogic adamit.
Trebuie sa citim nsa si printre rnduri. De fapt nu Adam era personajul principal.
Daca, trecnd de la o generatie la alta. reuseai sa ajungi pna la Avram, de aici, u
rmnd datele Evangheliei lui Matei, era usor de dovedit rudenia cu sfntul Iosif, dec
i cu nsusi Iisus Hristos.
Pierzndu-si ntr-asemenea hal bunul-simt, nobil; s-an facut vrednici de satira lui B
oileau, care si exprima temerea ca datorita deselor ispite ia care a fost expusa c
redinta conjugala, s-ar fi putut frnge, totusi, pe undeva linia directa a descend
entei.. .*
RUBEDENII DIN VECHIUL TESTAMENT
Gloria regilor englezi, spanioli si suedezi a strnit invidia stravechii familii f
ranceze Levis. Aceasta era de vita nobila si bogata. A aparut n istoria Frantei nc
a de la nceputul secolului al Xi-ea: diversi maresali, ambasadori si guvernatori au
sporii de-a lungul veacurilor gloria familiei. Mai trziu, aii fost ridicati la r
ane princiar. Membrii familiei
insa nu se
* Satira a V-a :
..';f(ih (ini m'i/ssiireru qu'cn ce long cercle d'ans A leurs fameux epoitx ros
Ayeules fidel'es Aux douceurs des galans furent toujours rehelles?"
multumira cu obisnuita faima, care putea reveni si altora. Au cautat si au gasit
un genealog, iar acesta Ja rndul sau a desco-perit ca familia princiara se trage
din vita levitilor Vechiului Testament. Un prim fapt a fost asemanarea de nume;
adunarea datelor suplimentare reprezenta un fleac pentru un nvatat versat n ale i
storiei. Cine ar fi ndraznit, pe vremea aceea, sa puna la ndoiala autenticitatea d
atelor ?
Familia Le vis era nemaipomenit de mndra de rubedenia biblica.
n memoriile sale, Lady Morgan povesteste (Londra. 1818) despre calatoria ci n Fran
ta; fusese invitata si la castelul prin-tilor Levis. ntr-o sala, atrna o pictura m
are n ulei; pe ea se vedea Fecioara Maria, iar n fata ei, ngenuncheat si cu capul d
escoperit, un Levis. Din gura Mariei ieseau urmatoarele cu-vinte : Afon cousin,
couvrez-vous ! (Vere, pune-ti palaria!)
Un print Levis, de cte ori se urca n trasura ca sa mearga la catedrala Notre-Dame
la liturghie, avea obiceiul sa-i strige vizitiului: Chez ma cousine, cocher! (V
izitiu, la vara-mea !)*.
Familia baronilor Pons nu era att de pretentioasa, li tinea de stramos pe Pilatus
Pontius. O data s-au ntlnit seniorii celor doua familii. Seful familiei Levis i-a
aratat celuilalt un crucifix, spunndu-i cu un usor repros: Vezi, baroane, cum sa purtat ruda ii'unu'talc cu ruda mea ? **
Perechea demna a tabloului de familie al printilor Levis se aila n posesia famili
ei franceze Croy. Pictura reprezinta po-topul. Dintre valuri se ntinde o mna, tinnd

o diploma no-biliara. Lnga ea. n vltoare, un cap de om, gata-gata sa se scufunde,

din gura caruia serpuieste, pe o panglica, asemana-toare celei de pe pictura Lev
is, urmatoarele cuvinte: Sauvez Ies titres de la mai son de Croy /*** (Salvati t
itlurile casei de Croy!).
Si familia franceza Jesse a concurat la rudenia cu personaje din Vechiul Testame
nt. ntocmitorul arborelui genealogic si-a ridicat constructia piramidala tot pe o
asemanare de nume. n Evanghelia lui Matei se afla: ,.Ovid a nascut pe Jessei: Je
ssei
159.
* Pcivnot Predicatoriana, Dijon, 1841, p. 181. *'" Albert Ci ni, Xouvelles r
ecreations litteraires. Paris. 1921,p.
f* S. Banr. Denkmlrdigkeinn, voi. VIII, Ulm, 1819, p. 324.
73
a nascut pe David, care a fost rege-'. De dragul unei si mai te-meinice atestari
a autenticitatii obrsiei, in 1668, un Jesse si-a prezentat blazonul si documente
le privitoare ]a istoria familiei n fata unei comisii oficiale. Dupa ample cercet
ari, comisia a ntocmit un abil si minutios raport, in care se ajungea la con-cluz
ia ca lucrul este plauzibil si legatura familiala cu regele David e absolut demn
a de crezare *.
NOE, STRAMOSUL HABSBURGILOR ?
Era ct pe-aci sa se stabileasca oficial si provenienta biblica a Habsburgilor.
mparatul Maximilian a avut un istoric de curte, pe nume Johann Stab, cu numele la
tinizat Stabius, un barbat de mare eruditie, care cocheta si cu poezia; se pare,
cu succes, fiindca, n 1502, colegiul poetilor din Viena i-a decernat, n mod solem
n, cununa de lauri. Datorndu-si cariera n mare parte bunavointei mparatului, el se
stradui sa-i fie recunoscator. A ntocmit un arbore genealogic. n care Ham, fiul lu
i Noe, era socotit drept stramos al Habsburgilor; descendenta a indicat-o precis
si documentat din tata n fiu. mparatul punea mare pret pe vechimea familiei sale si
nu-1 supara deloc daca nvatatii dovedeau legaturile de rudenie ale casei imperia
le cu un sfnt sau altul.
nsa Noe, ca stramos ? Lucrul era oarecum suspect,
S-a gndit: cel mai ntelept lucru e drumul drept.
Problema a fost transmisa, spre a fi elucidata, Facultatii de teologie a Univers
itatii din Vie/ia.
Domnii de la facultate fura cuprinsi de calduri. n zadar ' blestemau pe Stabius pe
ntru ncurcatura produsa: se parea ca nu se pot sustrage de la luarea unei decizii
. Spre norocul lor, n timp ce hotarrea se taragana. mparatul muri. Urmasul lui
**** ,,. . .ce que contrihue beaucoup a persuadtr Vopinion publique, que cctte r
ace tient en quelque fason a cette gratiile race de Jesse, la plus noble, In plu
s glorieuse el la plus connue du nionde".
Referatul este publicat integral deGourdonde G e n o u i 11 a c Les mysteres du
blason. Paris. 1868. p. 73 si urm.; M. Berfflann, Alt nud ucu Wien .Viena. 1880.
p. 628.
nu avea pretentii ia rubedenia biblica si capodopera lui Stabius a fost depusa l
a arhiva.
De altfel, fabricarea arborilor genealogici a devenit o industrie din ce n ce mai n
floritoare. Cu ea se putea cstiga bine. La ntocmirea genealogiei casei de Brandenb
urg au lucrat 59 de scriitori! Pretiosul material a fost prelucrat cu srguinta ne
maipomenita, cercetndu-se date din arhive si cronici, lundu-se n considerare inscrip
tiile de pe pietrele funerare. Lucrarii terminate i s-a dat un titlu poetic: Bnm
denburgischer Ceder-Hain (Dumbrava de cedri a Brandenburgului).
SNGELE BOURBON AL LUI NAPOLEON
Este caracteristic ca n goana dupa arbori genealogici straluciti, nu conta nici fa
ptul daca nalta obrsie se dovedea a fi urmarea unei legaturi nelegitime. Dupa cum
am aflat dintr-un capitol precedent, sngele de rege nu murdareste".

Aceasta mentalitate a nascut extrem de burlescul tabel genealogic prin care servi
la industrie de arbori genealogici a vrut sa-i fie pe plac si lui Napoleon.
Punctul de pornire al genealogului pus pe fapte mari a fost legenda mastii de fi
er.
Pe atunci era nca unanima credinta ca misteriosul prizonier al Bastiliei, care nu
se putea arata n fata temnicerilor dect cu masca de fier, nu era altul dect fratel
e geaman al lui Ludovic al XlV-lea. El ar fi fost nchis in Bastilia fiindca se na
scuse cu cteva minute naintea lui Ludovic, drept care lui i s-ar fi cuvenit tronul.
Mai mult. baronul Gleichen a mers si mai departe: dupa el. omul cu masca de fie
r fusese adevaratul mostenitor, iar Ludovic ar fi provenit din legatura lui Maza
rin cu regina. Dupa moartea regelui, amantii ar li schimbat copiii: drept care p
e tron l-au asezat, ilegal, pe bastard, iar pe adevaratul rege !-au nchis n temnit
a, fortndu-1 sa poarte masca de fier, ca n felul acesta nimeni sa nu-i poata vedea
fata, ca nu cumva sa recunoasca asemanarea lui cu familia Bourbon.
Acum stim ca misteriosul prizonier a fost contele italian Matthioli, ambasadorul
la Paris al ducelui din Mantua. Nobilul conte a savrsit un act de spionaj att de
evident, nct regele,
75
nfuriindu-se grozav, a contravenit dreptului international, arestndu-1; la nceput,
1-a tinut nchis in fortareata Pignerol, pe urma 1-a transferat pe insula Sainte M
arguerite, ca apoi sa-1 duca la Bastilia, unde a si murit n 1703. De fapt, masca d
e fier" era din matase si, n ceea ee-1 privea pe detinut, ea con-tituia o favoare
, deoarece daca si punea masca nu trebuia sa stea toata ziua n celula, ci i se ngad
uia sa se plimbe prin curte.
Genealogii au facut legatura ntre Napoleon si masca de fier n urmatorul chip: Pe i
nsula Sainte Marguerite, fetei coman-dantului i s-a facut mila de bietul prizoni
er: din mila s-a nascut dragostea, iar din dragoste, un baietas. Copilul trebuia
nde-partat. Persoane de ncredere i dusera n apropiata Corsica si acolo l crescura. C
opilul purta numele mamei, iar mama si aici iese cuiul din sac se numea Bonpart.
Pentru cele ce ur-meaza nu mai era nevoie de cine stie ce fantezie. Numele de B
onpart a devenit Bonaparte, care, mai apoi italienizat Buona-parte. Bonapartii s
unt, asadar, urmasii acelui baiat sau, pe scurt: Napoleon era stranepotul omului
cu masca de fier, deci al regelui legitim al Frantei. n felul acesta, nu era un
uzurpator, ci-si legaliza drepturile ea descendent de snge al regelui prizonier.
Au fost si dintre aceia care au crezut cumplita aiureala. Funck Bretano publica
textul unui afis care, cu prilejul rascoalei din Vendee, avertiza pe regahsti sa
nu dea crezare zvonurilor ca Napoleon ar fi descendent al Bourbonilor si ar ave
a dreptul a tron! *
Si ce a spus Napoleon la toate acestea ?
- Prostii! Cine vrea sa stie de cnd trebuie socotita ori-ginea familiei Bonaparte,
sa afle: de la 18 brumar **.
NCA O STRABUNA NELEGITIMA
Printre cei mai ndrazneti fabricanti de arbori genealogici se numara Antoine du P
inet (1515 1 584). socotit de altfel unul
* Legendes ct archives de la Bastille, cap. IV. Paris. f.a. ** n franceza, brume
ceata; brumaire = denumirea unei luni n calendarul revolutionar; 18 brumar al anu
lui VII (9 noiembrie 1799)
data loviturii de stat a lui Napoleon Bonaparte. N. t
rad.
76
dintre cei mai eruditi sciitori ai secolului sau. Dintre numeroasele sale carti,
cel mai mare succes 1-a avut traducerea lui Plinius.
Du Pi net primise nsarcinarea de a ntocmi pentru ilustra familie Agoult un arbore
genealogic corespunzator. nvatatul s-a pus pe lucru. Ca punct de pornire: lupul d
e pe blazonul fa-miliei. La acest lup a adaugat o inexistenta mosie din Pome-ran
ia, mpreuna cu o si mai putin existenta principesa de Val-dugue, precum si un tnar
numit Hugo, care n-a trait niciodata pe acest pamnt. Restul urmeaza dupa reteta
cunoscuta: dra-goste, apoi copil. n secret, pruncul este dat unei doici s-1 creasc
a, nsa pe drum, la marginea unei paduri, o lupoaica l rapeste din minile doicii, l d

uce n vizuina ei si l alapteaza, mpreuna cu puii sai. A doua zi, vnnd pe acolo, regel
e m-pusca lupoaica si gaseste copilul. Totul iese la iveala, urmeaza binecuvntarea
parinteasca, apoi casatoria. Copilul creste, se casatoreste cu fata mparatului b
izantin; la rndul sau, copilul din aceasta casatorie intra prin alianta" n familia
tarului rus, si asa mai departe, pna la saxonul Detre.
Familia Agoult a primit cu bucurie aventurosul arbore ge-nealogic. Nu ca Pierre
Bayle, care l ataca vehement pe savantul autor de baliverne, declarnd u-1 nedemn s
a poarte numele de nvatat *.
Cum s-ar mai fi indignat daca ar fi citit si ntmplarea desu-cheata descrisa de ren
umitul istoric al secolului al Xll-lea Saxe Grammaticus, despre acea nobila fata
rapita de un urs n timpul unei plimbari! Desfrnatul animal a trt fata n brlogul lui,
unde a tinut-o luni de zile. li cara de mncare si de baut, si ntre timp...
dar res
tul se stie. Ursul a fost mpuscat de vnatori, iar fata dusa acasa, unde, dupa cteva
luni, dadu nastere unui baiat perfect dezvoltat, numai putin cam prea paros pe
trup. Copilul a primit numele de Bjorn (ursul). El a devenit un barbat urias, pu
ternic, si a avansat pna la sefia de trib. A fost un sef drept. Aceasta reiese si
din faptul ca, aflnd care au fost ucigasii ursului, i-a executat, spunnd ca este a
devarat ca le dato-raza recunostinta pentru salvarea mamei sale, n schimb este to
t att de adevarat ca trebuie sa razbune moartea tatalui sau.
Regii danezi se trag din urmasii acestui sef de trib.
n Dictionnaire, la numele Pinet.
11
NEPOTII FRUMOASEI MELUSINE
Etienne de Lusignan a ntocmit, fara ndoiala, cel mai aiurit arbore genealogic. Ist
oricul (1537 1590) era o rubedenie ndepartata a vestitei familii franceze cu acelasi
nume. Pe blazonul familiei era reprezentata o sirena care tine n mna stnga o oglin
da, iar cu mna dreapta se piaptana.
Sirena era frumoasa Mehisine, cunoscuta din romanul cava-leresc al lui Jean d'Ar
ras, din secolul al XV-lea. Ea fusese o zna. care se ndragostise de principele bre
ton si se casatorise cu e), dar l facuse sa jure ca-i va lasa libera totdeauna zi
ua de smbata, fara s-o iscodeasca atunci cnd se va nchide n camera ei. Ctva timp, bar
batul s-a tinut de fagaduiala; traiau fericiti, au avut si copii. ntr-o zi nsa sot
ul a fost nvins de curiozitate si s-a uitat prin gaura cheii: sotia lui, pe jumat
ate femeie, pe jumatate sarpe, era culcata ntr-o cada. Lucrul se ntmpla drept urmar
e a unei misterioase ornduieli a znelor.
Femeia pndita, pe loc redeveni zna, la fel cum Lohengrin redevenise, la vremea lui
, cavaler al Graalului. Din copiii ei s-au tras
daca ar fi sa luam n considerare
felul n care istoricul le-a expus descendenta contii Lusignan si Sassenage de mai
trziu.
ntreaga genealogie n-a avut alt temei dect faptul ca familia locuia n castelul Lusi
gnan, si, dupa o legenda populara, de cte ori murea cineva din familie, aparea si
zna Melusine, care zbura n jurul castelului, croncanind jalnic. Figura legendara
a Melusinei s-a nascut, probabil, din legenda pagna a zeitei nasterii, Lucina, pe
care femeile, cnd se zbateau n durerile facerii, o implorau, prin tipete sfsietoar
e, sa le vina n ajutor. Mater Lucina Mere Lucine. Din ultima forma a aparut hibrid
ul Melusine.
Cu toate acestea, blazonul trebuie sa fi fost tare frumos: o copaie de argint cu
cercuri azurii, din care se iveste, nuda, sirena cu trup seducator...
Nu toate blazoanele nobiliare reusisera sa fie att de ferme-catoare.
Regele francez Carol al IX-lea ridica la rangul de nobil pe barbatul doicii sale
. Blazonul lor arata astfel: pe un cmp rosu, o vaca de argint, cu o coroana ntre c
oarne. Daca-i simbol, simbol sa fie.
78
n 1430, regele Sigismund al Ungariei i-a conferit barbierului curtii, Mihly Dabi,
un titlu nobiliar. Proaspatul nobil si-a ales personal blazonul, pe care se vad
trei masele, mpreuna cu o a patra masea, tinuta, n chip de trofeu, deasupra celor
trei.
Mai elocvent si cu efect mai surprinzator este nsa blazonul lui Istvn Varallyay, u

n cetatean de la Huszt, nnobilat n anul 1599. nnobilndu-1, Gbor Bathory i-a rasplatit
ndemnarea exceptionala cu care reusea sa stinga, n herghelii, focul de prisos al a
rmasarilor. Blazonul lui reprezenta un cmp albastru, pe care se vede un brat ridi
cat, n mna cu un ciocan de lemn gata sa loveasca, iar dedesubtul ciocanului apar,
foarte natu-ralist si cu neputinta de confundat, podoabele armasarului, care con
stituiau obiectul operatiei pentru care a fost nnobilat Vral-lyay *.
ARISTOCRATIA SAVANTILOR
Universitatile germane ale secolelor al XVI-lea si al XVII-lea revarsau cu miile
doctori si magistri, din care cauza a luat nastere o noua stare sociala: aristo
cratia nvatatilor. Oamenii de stiinta se bucurau de mare cinstire: erau apreciati
de domnitori, respectati de popor. Au si devenit tare ncrezuti; poate ca niciodat
a un om de stiinta n-a umblat cu nasul mai pe sus, ca atunci. Aveau doar un sing
ur necaz: noua aristocratie nu se putea fali cu nume patinate cu rezonanta nobil
a, ca vechea aristocratie. Ei si luau vnt spre nemurire, mpovarati de numele simplu,
ba chiar vulgar, al parintilor lor burghezi si, zau, aceste nume sunau, n frumoa
sele texte latine, ca o cruda cacofonie.
Schurtrfleisch ** si Laininerschwan: *** !
Cu asemenea nume nu te poti catara pe Olimp, deoarece muzele te iau la palme. T
rebuia gasita, asadar, o modalitate care
: Acest blazon. mpreuna cu cel cu maseaua sunt prezentate amanuntit, cu ilustratii
le cuvenite, in volumul III al lucrarii, deosebit de bine docu-mentata a doctoru
lui Gyula Magy ary-K o s sa: Magyar orvosi emltkek (Amintiri din viata medicala
maghiara), la pozitiile 299, 1038.
** Schurtzfleisch sort de carne sau cingatoare. *** Lammerschwanz
coada de miel.
sa faca posibila ajustarea acestor nume buruienoase, astfel nct sa devina demne de
a circula n lumea ..buna'1.
Una dintre metode era ct se poate de primitiva. Pur si simplu, s-a lipit de coada
numelui german un us latin. Cu aju-torul acestei terminatii si savantul profeso
r al Universitatii din Wittenberg, Konrad Samuel Schurtzfleischius, s-a descotor
osit de rusinosul semn de cunoastere al umilei sale obrsii; z/.v-ul l consacra dre
pt un demn membru al nobilei stari a nvatatilor.
Timp de secole, autorii cartilor de .stiinta au ntrebuintat aceasta lipitura si, n
tr-adevar, mi reusit ca terminatia us sa le dea un oarecare aer de noblete; daca
cineva era us, sigur ca era nvatat; muritorilor de rnd nu li se ngaduia acest us.
Pe co-pertele cartilor sau n citate, omul de stiinta putea aparea numai cu un us
la coada numelui, care nu numai ca suna distins, ci era si practic, fiindca se p
utea declina.
Daca de exemplu, cineva s-ar fi numit pur si simplu Bul-inger ar fi fost osndit, n
textele latine, la vesnica rigiditate a nominativului, ndaratnic si inert; n schim
b, Bullingerus poseda o gratioasa flexibilitate si declinat suna foarte variat:
Bullin-gerum, Bullingeri, Bullingero. Ba mai mult nca, daca n literatura stiintific
a erau prezenti mai multi membri ai familiei Bul-linger, ei puteau fi nsiruiti as
tfel: Bullingeros, Bullingerorum.
Un lucru nsa este foarte ciudat: nimanui nu i-a trecut prin cap ce teribila barba
rie este sa lipesti unui nume german latinul us si sa vri aceasta monstruoasa crpa
ceala n armonia textelor scrise n limba vechilor romani, chiar daca aceasta era o
latina vulgara. Cu numele germane, simple, mai treaca-mearga: Hal-lerus, Gesneru
s, Mollerus, Happelius, Morhofius, Gerhardus, Forsterussi alte sute.de nume germ
ane latinizate au devenit, n urma ntrebuintarii lor seculare, obisnuite; pna si cit
itorul contemporan se resemneaza, fara efort, nelund n seama grotescul lor. nsa Buxt
orfius, Nierembergius, Ravenspergius, Schwenck-feldius, Pufendorfius suna mai ci
udat; n ceea ce-1 priveste pe profesorul de matematici din Freiburg, Schreckenfuc
hsius *, numele bunului domn s-ar putea pune n podgorii, drept sperietoare de cior
i.
Schreckefuchs vulpe-sperietoare.
N. trad.
Strmtoratii posesor; ai scrsnitoarelor nume germane simteati si ei nsisi ca ns-ul nu
prea le poate mprumuta cine stie ce vraja melodioasa, si de aceea s-au vazut nev
oiti sa recurga la un alt procedeu: au tradus numele germane n armonioasa latina

ori greaca, astfel ca omida germana s-a metamorfozat ntr-un fluture cu sclipiri c
lasice.
Eminentul Lammerschwanz preda logica si etica la Universitatea din Jena sub numel
e de Casparus Arnurus; nvatatul doctor Rindfleisch a devenit Bucretius, iar Brodk
orb din Po-merania si iscalea scrierile cu numele, plin de muzicalitate, Artocoph
inus.
fala o mica
colectie de omizi metamorfozate n fluturi:
Oecolampadius
Melanchton
Apianus
Angelocrator
Archimagrius
Lycosthenes
Opsopoeus
Osiander
Pelargus
Siderocrates
Avenarius
Camerarius
Parsimonius
Pieri us
Ursisalius
Malleolus
fost Hausschein fost Schwarzfeld
fost Bienevvit? fost Engelhart fost Kuchenmeister fost Wolfhart fost Koch fost H
osenenderle fost Storch fost Eisenmenger fost Habermann fost Kammermeister fost
Karg fost Birnfeld fost Beersprung fost Hemmerlin fost Pfefferkorn
Pepericornus
n fata acestei mode desucheate au capitulat si alte popoare. Elvetianul Calvinus
si-a latinizat cinstitul nume frantuzesc Chauvin; belgianul Weir a devenit Wieru
s; polonezul Stojins-zky, Statorius; francezul Ouvrier, Operarius; englezul Brid
ge-water, Aquapontanus.
Lista numelor s-ar putea completa cu sute, poate chiar cu mii. Ciudatei mode nu
i-a pus capat nici macar ucigatoarea satira din Epistolae Obscuronim Virorum, ca
re si-a nfipt ghimpii si n aceste nume clasicizante. n faimoasele scrisori apareau
nume ca: Mammotrecttis, Buntemantellus, Pultronius Cultifrex,
-;. 153
81
Pardormannus Fornacificis etc. Mare noroc a avut inventatorul tiparului, Hans Ge
nsfleisch, ca n-a ajuns n aiuritul pomelnic. Daca ar fi trait cu o suta de ani ma
i trziu, probabil cu astazi elevii ar trebui sa memoreze numele de Johannes Anser
icarnosus sau ceva n genul acesta, n locul nemuritorului nume de Guteu-berg.
EVENIMENTELE FAMILIALE ALE NOII STARI NOBILIARE
Noua aristocratie si-a procurat, ce-i drept, nume care sunau distins, nsa n alte p
rivinte a ramas mult n urma vechii no-bilimi: i lipseau, de exemplu, arborii genea
logici. Trebuia sa se ntreprinda ceva pentru a se da numelor de provenienta recen
ta cuvenita aureola. Datorita acestui efort, au luat nastere acele descrieri n ca
re sunt adunati toti barbatii ilustri din foarte raspnditele familii Schmidt, Wol
f, Mtiller, sau mai exact Schmidius, Wolfius, Mullerus. Superintendentul Goez di
n Lii-beck a scris o carte despre familia Schmidt, intitulata De claris Schmidii
s (Despre stralucitii Schmidt). Cei din neamul Wolf au fost imortalizati ntr-o di
sertatie, intitulata De Nominibus Lupinis, pe care a sustinut-o la Universitatea
diu Lipsea un savant membru al foarte raspnditei familii, latiniznd ingenios insi
gnificantul nume de Wolf n Lupus.
n ceea ce i priveste pe membrii familiei Mtiller, despre ei se pregatea o mare si

temeinica opera care, din pacate, a ramas doar la stadiul de proiect.

Profesorul Johannes Mullerus din Flensburg, n cartea sa Homonymoscopia, a promis
ca va scrie istoria celor ce purtau numele Miiller, sub titlul de Moa Musarum Cas
talia, ceea ce ar nsemna aproximativ: Moara ca izvor de casta al muzelor. Sub pro
mitatorul titlu, cu splendida rezonanta, preanvatatul istoric danez avea de gnd sa
cuprinda pe toti acei nvatati al caror nume era n legatura cu moara si moraritul.
n opera ar fi intrat toti renumitii Moller, Miiler, Molitor, Molinary, Molina, Mo
li-netto, Mylius, Meulen, Mollenbeck, Muhlrad, Miihlberg, Miih-lbach etc. etc.;
nici maghiarii nu lipseau de pe lista. Spre dauna gloriei eterne a morilor si mo
rarilor, opera n-a mai aparut. Autorul n-a dat din ea dect o mostra, n care a nsira
t doar cincizeci de
82
capete Miiller, cu specificarea riguroasa a activitatii lor literare, Despre cei
lalti nu da dect o statistica, dar si acest scurt rezumat a fost de ajuns pentru
a naste n cercurile stiintifice regrete profunde pentru nerealizarea acestui urias
monument de istoriografie conceput n stil mare.
Statistica se ocupa si de prenumele diferitilor purtatori ai numelui de Miiller.
Din ea aflam ca dintre Molitori au fost patru Ioani, dintre Myliusi
8, dintre M
olano 3, dintre Mtihlmariai
4, iar printre Muhlpforti, din pacate, nici unul; n s
chimb, aceasta saracie de Ioan este din plin compensata de catre familia Miiller
, din snul careia s-au gasit, pna n 1697, nu mai putin de 44 Ioani. Cu siguranta ca
-1 intereseaza si pe cititorul de azi ca, n afara de acesti Ioani, n rndul Mulleril
or se gaseau si 9 Andrei, 3 Armanzi, 2 Balthasari, 5 Bernarzi,
3
Caroli, 6 Gaspari, 6 Danieli, 7 Ioachimi, 2 Tobiasi etc. etc.
Mai mult, daca lista se parcurge cu atentie, reiese ca au fost
4
Ioan-Iacobi si 4 loan-Gheorghe; mpreuna cu acestia, deci,
sirul vestitilor Ioani s-a ridicat la 52.
Ce reprezinta nsa toate acestea fata de ce comori pot dez-valui numitii Mayer? !
Excelentul doctor Paullini, unul dintre cei mai multilaterali scriitori ai perio
adei baroce, a ntocmit o lista n care a adunat nu mai putin de 207 Mayer ilustri,
grupati dupa profesiuni: juristi, medici, teologi etc. Stralucitei trupe i aparti
neau toti cei care se mndreau cu numele Mayer, Maicr, Meyer, Meier, eu sau fara v
reo adaugire la numele de baza. Exemple pentru primii: Strohmeyer, Stolmayer, Li
st-mayer, Gastmayer, Ziegenmayer, Spitzmeyer, Kirchmeyer, Stallmcyer, Hintermeye
r, Wisehmeyer, Distelmeyer, Huner-meyer, Monchmeier, Buchmeyer, Hundemeyer, si nc
a multi altii. Doctorul Paullini nu voia sa se mpopotoneze cu pene straine si, de
aceea, a aratat ca n munca de sistematizare a fost ajutat de profesorul Ioachim M
ayer din Got-tingen.
Se pare ca aceasta lista a fost primita favorabil n lumea savantilor, deoarece Io
achim Mayer a nceput sa faca cercetari si pe cont propriu. Rodul' obositoarei sal
e munci 1-a expus ntr-o carticica intitulata Antiquitates Meierianae, apa-ruta n 1
700, la Gottingen.
ORIGINEA SEMINTIEI MAYER
Pasa acum filologii traiau n gresita credinta ca numele de Mayer
Meier, se trage
din latinescul major si ar nsemna un superior al unor oameni subordonati; la mosi
i
logofat, la sate
un fel de primar.
Mayer din Gottingen a demonstrat ca nici nu poate fi vorba despre asa ceva; stra
mosii lor au fost barbati mult mai distinsi. Numele provine din celticul Mar, Ma
r, Mir, care la nceput nsemna cal, apoi calaret. Vechii germani transcriau vocala
a cu ai, cum fac si francezii, si n felul acesta, cuvntul s-a modificat n Mair, iar
mai trziu n Maier,
Clarificnd acestea, cercurile stiintifice au aprobat pesemne
si deductiile urmatoare, dupa care stramosii celor numisi Mayer au fost cavaleri
si, prin urmare, tineau de distinsa clasa a nobilimii. Dintre ei s-au ridicat n
vechea Germanic, probabil, si domnitori. Dar nu numai Germania, ci si Italia i re
specta; drept dovada sta numele familiei Marius, care a dat Romiei nu mai putin
de sapte consuli, iar daca vom cauta mai departe dam de zeul razboiului, al caru
i nume este de asemenea de origine celta. Pe scurt: nu spre mica fala a familiei

, si zeul Mars a fost tot un Mayer. (Autorul a omis numele de Marcius, evident di
n cauza ca tradarea unuia dintre ci, Coriolanus, a ntinat cinstea semintiei.)
Cei ce purtau numele Mayer au acostat si in Franta la loc de cinste, deoarece, n
trecut, dintre ei s-a ales Maire du Palais, adica Meierus Palatinus, care reprez
enta cea mai distinsa demnitate de la curte. Si astazi, cel mai nsemnat om al fie
carui oras se numeste Ji7/>f,adica Mayer. Daca traversam Canalul Mnecii, primul ce
tatean al Londrei este si ci un Mayer: lord mayor-vS.
Din pacate, nemtii Mayer au saracit si majoritatea lor a pierdut vechea distinct
ie. nsa si unul dintre acesti saraci s-a straduit sa faca tot ce i-a stat n putint
a spre a spori rermmele semintiei: n 1598, nevasta taranului Hans Mayer a nascut
trei gemeni. Faptul n sine nca n-ar reprezenta cine stie ce minune, daca n-ar fi s
urvenit o ciudata coincidenta: n acelasi an, saracilor Mayer fiecare oaie le-a
fatat cte trei miei, iar vaca trei vitei.
Cu asta nca nu se ncheie marsul triumfal al semintiei Mayei. Popoare,
orase s
i fluvii vestesc faima
numelui Mayer.
84
Marcomanii, acei calareti plini de barbatie, cu siguranta ca apartineau si ci fa
miliei. Dintre orase, Marburg, Merseburg, Wismar, ba chiar si olandezul Alkmaar
sunt vestigiile gloriei stravechi a numelui Maycr. De asemenea, nu ncape nici o d
iscutie ca fluviul Morava, n denumirea veche Marus, adica Mairus, si-a mprumutat n
umele tot de la ei.
Datorita ubcdcniei ccHo-scilo-tatarc, renumele Mayer s-a ntins peste mari si tari,
ajungnd pna n Orient. Mirza, Mur za nseamna capetenie de calareti la tatari, iar Fm
ir este denumirea celei mai nalte demnitati la turci si arabi. Deci, toti acestia
sunt Mayeri.Ca 'ncheiere, autorul nostru nalta, pecreasta uriasului edificiu al s
emintiei Maycr, drapelul supremei victorii demonstrnd ca ea a dat omenirii si un
profet. ntruct, in Palestina, profetul llie era cunoscut sub numele de Mar-Elia
s.
Cu asta as putea ncheia legenda. nsa am uitat ceva foarte interesant. Pe urmele cr
onicarului latin Marcellinus (oare si acesta era un Mayer?) din secolul al Vl-le
a, autorul descopera ca si sarmatii ntrebuintau inunde de Mayer ca strigat de lupt
a, deoarece cuvntul mar nsemna si la ci cal, si ajutat de un mic sufix exprima: pe
cai! pe cai! Acest lucru Marcellinus l povesteste in felul urmator: ,,Si atunci,
unul dintre sarmati, cuprins de furie razboinica, s-a ntors catre comandant si a
izbucnit n salbaticul strigat de lupta care la ei suna astfel: MARHA! MARHA!'-*
* Quidam ex Mis furore percitm truci, MARHA. MARHA. quod est signum apud cos bel
vita N.
licum. exclamavit. n textul maghiar, joc de cuvinte; in ungureste, nurlia
trad.
SARABANDA NUMELOR
,,l*n nume ce-i ? Un tranaarir, oricum i *pui. ti da acelasi scump parf
um! Asa Romeo, de nu-i spun Romeo, Nu pierde din desavrsirea lui Nimic.. ."
(Horn r> si Julicln, ari ui II, scena -i 2-a)
Ct se poale de adevarat. Orice nume sa fi purtai, in Joc de Romeo, este absolut s
igur ca tnarului din Vcrona nu i s-ar fi stirbit, cu nimic, nsusirile-i demne de l
auda. Dar cta deosebire intre nobilul nume Romeo si un nume ca
Buffalmacco"
.
in fiecare nume sunt cuprinse doua elemente: forma si continui. Cum suna adica si
ce nseamna numele respectiv1.
Ct tic bine se asorteaza cu sonetele lui Pctrarca suavul nume de Laura si ct de bo
lovanos se pravale de pe buze numele de Ursula - ursoaica, desi astazi ntelesul l
ui s-a estompat, pitin-du-se in dosul literelor. Emiliei din zilele noastre nici
prin gnd nu-i trece ca ca, in limba greaca, nseamna demna de iubire*', dupa cum ni
ci Phillippina nu stie ca este, pur si simplu, ,.prietena cailor'.
Cndva, insa, numele era nvaluit in fel de fel de superstitii. Dupa pitagoreici, so
arta omului se cuprinde n nume. Ahile de aceea a reusit sa-1 nvinga pe H:etor, pen
tru ca valoarea cifrica a initialelor sale era mai mare ca acea a lui Hector, de
ci si in lupta trebuia s-i fie superior. Romanii dadeau ntietate, cu prilejul diver
selor festivitati, acelor barbati ale caror nume aminteau lucruri bune, placute,

ca. de exemplu, Gaius (de la cuvntul gaudiuni), bucuria parintilor. Faustus {fav
ere), de zei ndragit. Tullus (tollcre), cel demn de a li crescut. n schimb, numele
de
Spurius avea o rezonanta dezagrabil, fiindca ncepea cu doua litere neplacute: Sp =
sine pat/'v, cu tatal necunoscut. Pe vremea aceea numele de Proculus era consid
erat un nume favorabil. El nsemna ca, desi n lipsa tatalui, totusi omul s-a nascut
regle-mentar ...
TUNA NUMELUI LUI NAPOLEON
Teoria pitagoreicilor nu s-a necat in oceanul vremilor apuse. Din timp in timp se
iveste la fel ca si legendarul .sarpe de mare. La nceputul secolului trecut, eng
lezii care l pizmuiau pe Xapoicon au dovedit ca el este de fapt fiara cu mai mult
e capete pe care o pomeneste Apocalipsul, adica este Anticrist. Este cunoscuta c
ifra 666, care apare n ultimul rnd al partii a treisprezecea din Apocalips. Acest
numar reprezinta numarul fiarei. Si-acum, daca numele lui Napoleon va (1 defalca
t asa cum trebuie, iata ce rezulta :
Napole (6) on Buon (6) aparte (6). Adica 666.
Este limpede. Eventualele suspiciuni au fost nlaturate cu ajutorul unui nou caicu
l. Reverendul Faber a luat drept baza valoarea ebraica a literelor numelui, drep
t care iata rezultatul:
B
U
0
N
A
P
A
R
T
E

2
\
40
110
A.
1
50
P
60
40
O
50
1
L
20
60
1:
5
1
A
1
80
N
40
100
217
5
449
"449"
"666"
Deci, fara nici un dubiu, Napoleon a fost monstrul apocaliptic. Doar o singura gr
eseala s-a strecurat in calcul, si anume ca reverendul Faber a considerai al doi
lea O din prenumele lui
87
Napoleon drept A. Avea insa tot dreptul, fiindca englezul pro nunta bietele voca
le asa cum pofteste *.
Un domn englez i-a comunicat si lui Macaulay surprinza-toarea descoperire, astep
tnd efectul. Istoricul insular a clatinat din cap: Eroare, monstrul apocaliptic est
e Camera engleza, fiindca are 658 de membri si 8 functionari superiori. Totalizate
, numerele dau 666"**.
Daca dorim sa aflam n ce fel s-a zbenguit hazardul n numele lui Napoleon, nici mac
ar nu-i nevoie sa recurgem la valori cifrice. liste de ajuns sa-1 fragmentam ast
fel:
1
...NAPOLEON
2,.,.,.
APOLION
3....... ... POLEON
4...........
OLEON
5.,,....
LEON
6.,
EON
7
ON
Daca recornpunem fragmentele, va rezulta, n limba greaca, urmatoarea fraza:
Napoleon, oti o leon leon eon, apoleon poleon. Adica Napo-leon, leul popoarelor,
a pornit distrugnd orasel'.
Dupa caderea Iui Napoleon, anagramistii au nceput sa-i amestece cu osrdie in fel s
i chin literele numelui si iata ce au nascocit :
Napoleon Bonaparte: Bona rapta leno pone (napoiaza bunurile furate, pezevenghiule)
.

Napoleon, empereur de ? /; antais : Un pape serf a sacre le noir demon (Un papa
serv a sfintit demonul negru).
* Dr. Ernst Horn, profesor hi universitatea din Iovva, a calculat in cute feluri
se poate pronunta cuvntul englez Circumference. Chiar si prima vocala a cuvntului
se poate pronunta n 21 de teluri. La fel si celelalte silabe. Facnd toate combina
tiile posibile ies 3% 000 000 de variante. Sa fie oare exacta cifra ? Profesorul
nu ne-o mai spune.
** Calculele si ntmplarea cu Macaulay se atla n cartea lui W. Jones, Gredulittes Pa
st and Present, Londra, 1380, pp. 283 2S4.
Soarta si-a nfipt ghearele chiar si in numele rudelor lui Na-poleon. Daca se vor
scrie, sub numele lui Napoleon, numele celor patru frati ai sai, iata ce iese:
NAPOLEON tOSEPHUS
HIERONYMUS (Jerome) IOACHIMUS
LUDOVIC US
Citite, de sus in jos, initalele numelor dau cuvntul latin: NIHIL.
SOARTA OMILII STA ASCUNSA N NUMELE LUI
Suntem tentati sa conchidem: amuzament nevinovat. Da, dar acest amuzament a gene
rat superstitii, ca de exemplu: toti cei care vor avea prima si ultima litera a
numelui identica vor mpartasi o soarta sumbra. Vezi istoria: patru care au purtat
numele de Seleucosau pierit de moarte violenta. Scopas a murit executat. Sparta
cus a cazut in lupta. Sejanus, favoritul lui Ti-berius, dupa ce a cazut in dizgr
atie a fost gtuit. Attila a murit in noaptea nuntii. mparatul Otto al II-lea a fos
t otravit la Roma. Papa Eugen al III-lea a fost nevoit, n trei rnduri,sase refugie
ze n Franta. Cauza nu putea fi dect faptul ca francezii i scriau numele dupa ortogr
afia franceza. Daca ar fi ntrebuintat latinul Eugenius, papa n-ar fi patit nimic
*.
* Nu stiu daca si acele scrieri oculte pe care nu le cunosc dect dupa titlu sunt
pline tot de ntelepciuni asemanatoare. Nu le cunosc continutul, nsa titlurile sunt
edificatoare:
C a z e n c u v e. Les hotnmes celebres caracterises par Icurs notns, Paris, 188
0.
Mouesan de la V i 11 i r o i c t, Recherches sur Ies fonctions providentielles de
s dates et des noms dans Ies annales de tous les peuples Paris. 1852.
A. Roche tal. Une scienee nouvelle: l'Onoiuatologie. Le caractere pur le pri'nom
, suiri de Ia liste des prenoms usuels avec rexplication desquali-tes et defauts
que chacun d'eux impose celui qui la porte, Paris, 190S,
Dintre lucrarile mai vechi:
D. G. Mol Ier, De nominum fatalitate, Altdorf, lf>84.
J. 11. S t a s s, De omine in noniine, Gotha, 1735.
Doctorul Chr. Fr. Paullini, din Hisenach, care a avut un rol activ in literatura
stiintifica de la inceputul secolului al XVIII-lca, nu prea lua in considerare
superstitiile, insa a recunoscut si el ca sunt uncie nume care pot sa fie fatale
. Ca sa-si demonstreze afirmatia a puricat toata istoria si iata ce date a spicu
it: snpte regi scotieni care purtau numele de Donald au avut o moarte violenta.
Identitatea literei de la inceputul si de la sfrsitul numelui este doar ntmplatoare
fiindca si regii francezi care aveau numele de Henri au avut un sfrsit tragic. Di
ntre mparatii germani, viata tuturor Fredericilor s-a desfasurat n mijlocul unui ra
zboi continuu. Tronului grec numele de Nikiphoros i-a fost nefast, iar celui spa
niol numele de Filip. Nici numele de Richard nu-i recomandabil, deoarece toti re
gii englezi cu acest nume au sfrsit-o ru. n schimb se recomanda calduros numele de
Poppo, deosebit de frecvent in familia Henneberg. Autorul pomeneste optsprezece
Poppo Hennebergi, care toti au avut o soarta norocoasa si fericita.
NUMELE SI NTMPLAREA
ntr-un fel. numele se poate intr-adevar rasfrnge asupra ntregii vieti. Si ca sa-1 s
cot la iveala din nou pe Napoleon: oare ce soarta ar fi avut daca. de exemplu, s
-ar fi numit Moinaus (vrabie) cum s-a numit unul dintre ilustrii membri ai Acade
mici Goncourt? (n literatura este cunoscut ca Courteline.) Cum s-ar fi transforma
t, oare. vrabia in vultur ? Nefasta mostenire parinteasca poate fi o stavila n fat

a gloriei. De aceea si-au latinizat numele, unul dupa altul, nemtii Schurtzfieisc
h si Lmmer-schwanz, c aceea a devenit, spre multumirea noastra a tuturora, Gensfle
iscli, Gutcnberg, de aceea si-au lepadat cei doi Rosny ciudatul nume de Boex, de
aceea s-a grabit Roger Vercel sa ntmpine laurii premiului Goncourt cu un alt nume p
entru ca
de ce s-o negam ? numele lui initial era .,Cretin".
Lucruri asemanatoare se ntmpla si cu prenumele. Pa-rintii ntelepti si nzestreaza prun
cii cu prenume rasunatoare, nobile. nca din scoala 1 rvin si Zeno evita soarta nen
duratoare care se abate asupra Fridolinei ori asupra lui Ncpomuc. Pentru a da un
nume ca lumea, de multe ori nici nu este nevoie sa-ti
90
bati prea mult capul. Este suficient sa urmezi moda epocii. Dupa aparitia lui We
rther, caminele nemtesti erau asurzite de urletele micutelor Lotte: ntr-o vreme n
Franta numai marunti Jean-Jacqucs erau bagati n cristelnita, ca apoi, dupa aparit
ia cartii Cei trei muschetari, sa se raspndeasca grozav numele de Aramis si Artag
nan.
1EGEA NUMELUI N
FRANTA
La 1 aprilie 1803, guvernul francez a dat publicitatii o lege care reglementa ntr
ebuintarea prenumelor. Noua lege glasuia ca:
..ncepnd cu ziua de astazi nu se vor mai nmatricula dect prenume care se gasesc in d
iverse calendare sau nume care au fost purtate de catre personalitati istorice d
in antichitate. n-matricularea oricarui alt prenume este strict interzisa''.
Se observa ca legea a vazut lumina zilei de l aprilie. A fost redactata att de ai
urit si fara chibzuinta, nct in locul tras-nailor pe care au vrut sa le evite, au
aparut altele la fel de gogonate.
Chiar si n actuala Franta se ntmpla adesea ca interpre-tarea diferitelor paragrafe
de lege sa tina de bunul plac al eter-nului oficiu al starii civile. ntre tati si
oficii se duce o lupta permanenta n legatura cu numele din calendare. Un tata a d
orit sa-i dea fetitei sale numele de Automne. Functionarul s-a opus, nsa energicu
l tata a pus mna pe primul calendar ce i-a cazut sub ochi si i-a aratat slujbasul
ui ca numele este perfect legal, deoarece in calendar se afla scris, negru pe alb
, Automne (Toamna). Functionarul a capitulat, drept care parintele ametit de vic
torie si-a botezat, si de ciuda, urmatoarele vlastare cu numele de Iarna si Vara
(Hiver, Ete).
N-a reusit, nsa, sa-si dovedeasca dreptatea parintele care a ales pentru copilul
sau numele de Covor. A sustinut el sus si tare ca exista un sfnt cu un astfel de
nume. Ca umil care este absolut sigur de dreptatea sa, a prezentai calendarul un
ui mare magazin parizian n care pe una dintre file statea scris: Tapis. Anume, re
spectivul magazii) vindea n fiecare zi cte o marfa cu pret redus iar pentru ziua a
ceea era la rnd covorul
De-abia a putut fi redus la tacere un tata care se ncapatna sa-si boteze copilul:
Dicat Gleton Bastopol. Se jura ca acestia sunt sfinti care trebuie, neaparat, sa
se afle n vreun calendar. N-a putut fi descoperit de unde o fi adunat el aceste
asa-zise nume.
Un alt tata a pretins pentru fetita sa numele de Syphilide. Functionarul ngrozit
a ncercat sa-1 faca sa nteleaga ca poate este vorba de Sylphide, nsa parintele se c
rampona cu ncapa-tnare de numele Syphilide, fiindca el asa 1-a auzit si lui asa-i
place. Discutia a fost stavilita aducndu-se drept argument legea din 1803. Numele
a fost respins sub motivul ca nu te afla n nici un calendar si nici o personalit
ate istorica nu exista cu un astfel de nume.
n alte cazuri, chiar functionarii de la oficiu! starii civile fa-ceau boroboate.
Chiar si n secolul al XX-lea s-au gasit functionari care au respins numele de Henr
iette, Paulette si Violette, n schimb nu aveau nimic s-i obiecteze numelui de Cleo
patra, dat unui baietel. Au fost nenduratori fata de Ginette, Josette, Pierrette,
in schimb au acceptat fara nici o discutie nume att de fioroase nct omul ramnea cu
gura cascata la auzul lor.
Astfel sunt: Angadresme, Almedorine, Aoline, Capitalie, Appolise, Valcherie, Alg
arade, Theotise, Lumance, Philegante, Obelie, Phiolie si multe altele. De pe fil
ele unei matricole din Caen ti face cu ochiul numele Bonnie, Marie Derzelje Exilm

a. E foarte muzical si numele plin de igrecuri, dat unei fetite din Paris si tre
cut n matricola arondismentului nr. 7 n ziua de 19 ianuarie 1920: Myrrhis Lilyanne
Elys Mirtys Maryelle.
Si mai multe ciudatenii au loc n jurul prenumelor istorice-La politicieni mai tre
aca-mearga, ba mai mult chiar, lui Briand, de exemplu, i se potrivea foarte bine
numele de Aristide; nsa ce sa mai spui de micul burghez din Amiens care, cu
prilejul
recensamntului din anul 1889, s-a prezentat drept: Dioscore Alcetas Olympiodore Z
ozine ? Probabil ca Arhimede arata destul de bine n functia de consilier la Ciule
a deconturi, Demostene, ca agent de asigurari, Brennus, ca proprietar de fabrica
facn-du-si bilantul anual si Vercingetorix. care n limba celta veche suna: Ver-Ke
nn-Kedo-righ, adica seful celor o suta de sefi'- , ca mic functionar, foarte mndru
de numele sau.
92
Hotarrea ofiterului starii civile in legatura cu reglementarea numelor se putea c
ontesta. Astfel, forurile superioare aveau po-sibilitatea sa desavrseasca ncurcatu
ra. n 1865 a aparut un tabel orientativ de prenume, ntocmit, din proprie initiativ
a, de niste oameni de specialitate. n 1920, un colaborator al ziarului parizian ,,
La Liberte", a descoperit pe undeva un exemplar din nvechitul tabel si a publicat
din el, in numarul din 5 noiembrie al ziarului, o mostra spre edificarea cititor
ilor, lata cteva prenume pentru barbati:
Abiue. Abscode. Bananuphe. Trichoux. Guthagon. Mappa-lique. Moucherat. Tychique.
Ubcdc. Ynsingo. Zotouques. Ri-ran. Rhodopicn. Tround. Eutichien. Eusebiote.
Pentru femei: Bibienne. Ensvide. Golinduche. Mazotc. Rus-ticule. Zingue. Yxte. M
oico, Suniverque.
Va ramne o taina ce anume i-a facut pe sus-amintitii spe-cialisti sa dezgroape pr
enumele citate mai sus, din diversele calendare prafuite.
n ceea ce Ic priveste pe: L.eutichidas, Anacydarax, Zypoetes Si Hippococn, ar fi
de competenta sectiei de arheologie a Academiei franceze sa descopere caror perso
nalitati istorice le-au apartinut.
MINUNATIILE PRENUMELOR PURITANE
Pentru marea majoritate a oamenilor, prenumele nu este altceva dect im mijloc de a
desemna si de a recunoaste individul; are cam aceeasi valoare pe care o au pent
ru strazi numerele, ntrebuintate n locul denumirilor.
Exagernd cucernicia, stramosii puritanilor alegeau prenume care propovaduiau evlav
ia lor.
Barcbone, presedintele parlamentului din vremea lui Crom-well, se multumea doar
cu scurtul prenume de Praise-God (Lauda-1 pe Domnul); era de ajuns ca avea un nu
me destul de comic (Om numai piele si oase). Pe deasupra mai era si fabri93
cant de piele. Prenumele fratilor sai, nsa, doar cu chiu cu vai se puteau nghesui
in rubricile matricolei de la starea civila *. Unul a fost numit Jcsus-Christ-ca
me-into-world-to-save-Barebone (Iisus-Hristos-a-cobort-sa-ne-mntuiasca-Barebone).
Celalalt raspundea la numele si prenumele de: If-Christhad-not-died-for-thee-tho
u-hadst-been-damned-Barebone (Daca-Hristos-n-ar-fi-raurit-pentru-tine-ai-fi-fost
-blestemat-Barebone). Registrele suportau numele kilometrice, nsa pentru uzul de t
oate zilele trebuiau scurtate. De obicei se decupau primele silabe, pe care le nt
rebuintau, apoi, n locul prenumelui care se ntindea ca o peltea. n cazul celui din
urma Barebone, s-a ales ultimul cuvnt al prenumelui. Numele Iui prescurtat a deve
nit Damned Barebone (Blestematul Barebone).
Alte nume puritane:
Swear-not-all Irelon (Sa-nu-te-juri-niciodat freton).
Glory-be-to-God Pennyrnan (Laudat-sa-fie -Domnul Pennyman).
Hew-Agag-in-pieces-before-the-Lord Robinson (Sa-1-tai-in-bucati-n-fata-Doninuluipe-Agagot Robinson.
Obadiah-bind-their-Kings-in-chains-and-their-nobles-in-irons-Needham (Obadiah-sa
-fereci-regii-lor-n-lanturi-si-pe-nobili-n-catuse Needham).

Chiar si aceste cteva exemple ar fi de ajuns pentru a-i ca-racteriza pe puritanii

cei preacredinciosi. Doua cuvinte sunt suficiente pentru a-i defini: evlavie si
cruzime. Nu este ntmplator ca piosul Robinson a ales din miile de episoade ale Bib
liei tocmai ntmplarea cu regele Agag, care n-a fost executat ntr-un mod banal, ci p
e care Samuel, n sfnta lui furie, 1-a taiat n bucati.. n fata regelui Saul. Trebuie
ca si Obadiah se gaseste pe undeva prin Biblie ; despre el stiu doar att ca n slan
g** astfel sunt denumiti quakerii. El, Cromwell. a ramas fidel prenumelui de Oli
ver, iar pe fiul sau 1-a lasat sa-I cheme doar Richard, desi de numele acesta, d
atorita Iui Richard al IlI-lea, se leaga amintiri nu tocmai frumoase ***.
* Desi matricolele engleze sunt destul de rabdatoare si ncapatoare. La
parohia din Old Swineford am gasit aceasta transcriere, care marturiseste
o nobila obrsie : DancelJ Daliphebo Mare Antony Dailcry Gallcry Caesar
fiul domnului Danccll Daliphebo Kfare Antony Dallery Gallery William.
** Nume
dat argoului n Anglia.
*** n legatura cu numele puritanilor, a se vedea cartea reverendului C. W. B a r
d s 1 e y, Curiosities of Puritan Notnenciature, Londra, 1882.
94
ECOURI ARGOTICE IN PRENUME
Am citit ca n America s-a format si un fel de asociatie, care are drept scop s adu
ca o nviorare in .,vesnica monotonie" a prenumelor. W. Pride, unul dintre liderii
ci, si-a botezat baiatul cu numele de Dollar iar pe fiica-sa cu numele de Prosp
erity. Parintii din Louisiana s-au luat la ntrecere care este in stare s nascoceas
ca un nume mai trasnit pentru nefericitul sau copil. Sau poate ca nici nu se put
ea numi nefericita tnara generatie ? Daca prin vine ii curgea sngele tatalui, atun
ci poate se si bucura ca macar prin nume poate sa se evidentieze din mijlocul mult
imii. Nume ca Lift, Eter, Foita de hrtie, nghetata de vanilie. Ulei de ricina, si
allele asemanatoare sunt ntr-adevar tocmai potrivite ca sa nvioreze monotonia arid
a a prenumelor uzuale. O doamna din Massachusetts raspundea Ia numele romantic d
e Preserved Bullok (Conserva de vitel). Macar de s-ar fi numit Preserved Fish (C
onserva de peste), ca un comerciant din New Jersey! Doua surori au fost botezat
e cu denumirea a doua state din S.U.A.: Nebraska si Kansas. La nasterea surorii
lor mezine, tatal a facut o singura concesie, si anume a fost de acord sa dea un
iz feminin numelui statului Texas si astfel fetita s-a alaturat, ca Texana, sur
orilor ei cu nume geografice. Cele cinci progenituri ale unui tata cu evidente nc
linari bibliofile se bucurau de frumoase prenume latine, pe care le-au primit n ur
matoarea ordine: Imprimis, Finis, Appendix, Adenddum, Erra-tum (nceput, Sfrsit,
Adaugire, Supliment, Greseala). Se vede ca la al doilea copil parintii au vrut
sa puna punct nmultirii familiei, dar, cum-necum, nca trei intrusi le-au dat
peste cap planurile. n special ultimul nume este foarte spiritual, numai ca, desi
gur, cnd a crescut mare, copilul putea sa-si fot bata capul, gndindu-se oare di
n vina cui s-a strecurat n familie eroarea ? Toate acestea mi-au ntarit ncrederea n
datele si exemplificarile pe care le-am gasit n cartea lui Robert L. Ripley (Belie
ve ii or nat). Printre altele am aflat despre un locuitor al Texasului, cu numel
e de Ramei, care i-a dat copilului sau prenumele de Lemar D., drept care numele
lui era la feJ si de la cap Ia coada si de Ia coada la cap: Ramei D. Lemar. Tot n
aceasta carte este vorba despre un bucatar newyorkez cu numele de
Z
uricl. Astuia i-a trasnit prin minte sa-si procopseasca fiecare copil cu
95
initiala numelui sau. Pe primul copil 1-a numit Zerena; la ai doilcn, fiind n pan
a de imaginatie, n-a reusit sa nascoceasca ceva mai acatarii dect sa-si biseze pr
enumele, pruncul devenind Zuriel Zuriel. Dupa Zuriel Zuriel, in cuibul bucatarul
ui au mai vazut lumina zilei nca douasprezece progenituri, carora astfel Ie-a fos
t ajustata initiala familiala ,,Z"; Zerema, Zimri, Ze-phrona. Zcrusba, Zctna, Zu
stis, Zelora, Zetliauicl, Zeruth. Zelo-tus, Zejamcs, Zcdclia.
Doar un singur caz este cunoscut cnd parintele a lasat la aprecierea copilului sa
-si aleaga singur prenumele care-i place. Dr. Gatewood, medic din Chicago, n-a p
rimit nici un prenume la nastere. Tatal era de parere ca n-are de unde sa cunoas
ca gusturile copilului, deci a hotart sa-si aleaga baiatul, cnd va fi mare, prenume

le care-i va conveni. Junele Gatewood a crescut, a meditat asupra problemei .si

a ajuns la concluzia ca, n fond, la ce i-ar folosi lui prenumele ? Nu si-a ales d
eci nici umil. Si asa a trait el cincizeci si unu de ani fara sa aiba prenume.
FRACUL DE
DIPLOMA!
n Biblioteca de stat din Miinehen zacea, acoperit ele praf, un voluminos teanc de
manuscrise, cam de vreo 50 60 de tomuri. La nceputul deceniului al optulea al secol
ului trecut, prelatul papal Sebastian Brunncr s-a apucat sa cerceteze materialul
de proportii nspaimntatoare, iar rezultatul oboselilor sale 1-a prezentat lumii, n
doua volume interesante: Der Humor in der Diplomatie etc, VVien, 1872. Teancuril
e de acte, nfricosator de groase, cuprindeau rapoartele ambasadorilor imperiali au
strieci acreditati ntre anii 1750 si 1790 la Miinehen. Cum au ajuns actele din no
u ia Miinehen, nu se stie.
Dupa cum arata si titlul cartii, materialul este plin de umor; ceea ce nu trebui
e luat n sensul ca domnii ambasadori obisnuiau sa-si condimenteze rapoartele cu sa
re atica. Prin fata cititorului, frazele se perinda cu seriozitate diplomatica s
i conform cu uzantele de la curte; e prea putin probabil ca autorii lor sa se fi
gndit, vreodata, ca posteritatea nerecunoscatoare va extrage din ele material de
lectura umoristica.
In fata noastra se dezvaluie marunte intrigi de curte: oameni nensemnati, dndu-si
aere; probleme de titlu si rang; zumzet de tntar, orchestrat pentru muget de elef
ant.
La 10 aprilie 1756, ambasadorul deplnge faptul ca lacheii, desi mbracati n livrele,
trebuie sa plateasca, ca orice cetatean de rnd, taxa de poarta, daca stingerea i
gaseste, seara, n afara zidurilor orasului. Oare lacheii ambasadorului bavarez pl
atesc si ei, la Viena, o taxa asemanatoare? Raspunsul era: da. Dezbaterea problem
ei ocupa treisprezece coli! n sfrsit, la 30 aprilie, ambasadorul austriac l anunta p
e Kaunitz ca principele elector bavarez a anulat taxa de poarta pentru lacheii a
mbasadei. Nu pot decide daca rezultatul favorabil este o urmare a
1~c. ies
97
perseverentei mele
principele elector vrnd sa-si exprime bunavointa fata de perso
ana mea
sau favoarea nseamna recunoasterea deosebirii dintre ambasadorul imperial
si ambasadorul principelui elector?"
Din 6 aprilie 1770, ne-au ramas alte patru pagini privi toare la pregatirile leg
ate de vizita unei arhiducese austriece la Miinchen. Organizarea parazii provoac
a o ncurcaturii do o gravitate uluitoare. Ambasadorul austriac pretindea ca garda
nobiliara care o va conduce pe arhiducesa sa poata intra calare n curtea interio
ara a palatului. Principele elector refuza nsa cu ncapatnare: garda calare poate nso
ti naltul oaspete numai pna la poarta palatului. De data aceasta, staruinta ambasa
dorului rmase zadarnica si toate ncercarile sale esuara n fata rezistentei princ
ipelui.
La 27 martie 1778 se tine o conferinta, sub nalta presedintie a principelui elect
or, pentru a se hotar cum sa se poarte panglica ordinului bavarez Sf. Gheorghe": t
rebuie legata in diagonala de la stnga la dreapta sau de la dreapta la stnga ? Con
ferinta a decis pentru solutia din urma. Mare a fost consternarea ambasadorului
cnd, la prima receptie de la curte, principele a purtat panglica de Li stnga spre
dreapta. mpaciuitor, totusi, raportul adauga: Cu toate acestea, suveranul a avut g
rija sa-si prinda la loc de frunte ordinul Lna de aur".
Si mai nestavilite se revarsau, n mormanul de rapoarte, discutiile n legatura cu p
rioritatea, praeceentia. Ambasadorii nu cedau din privilegiile stapnirii lor nici
ct un fir de par de peruca. Principiul conducator era bilateral: sa se obtina tot
ceea ce i se cuvenea aceluia pe care l reprezentau si sa mpiedice ca ambasadorul
altui domnitor sa beneficieze de acelasi privilegiu.
n 1761, contele Podstaski participa, ca reprezentant al m-paratului austriac, la a
legerea episcopului de Passau. Nu era vorba de o ceremonie bisericeasca, ci de u
na laica: n calitate de suzeran, mparatul i dadea noului episcop, arhiducele saxon

Coloman, feudele corespunzatoare titlului sau. A fost mare parada. De la nceput nsa
s-a iscat un diferend ntre mputernicitul mparatului si consistoriul episcopal. Ref
erindu-se la procesui-verbal al unui ceremonial din 1723. contele a pretins de l
a cei doi canonici, desemnati pentru a-1 primi solemn, sa-I astepte, nconjurati d
e ntreaga suita episcopala, n josul primei scari. Aceeasi suita sa-1 conduca apoi,
de-a lungul celei de-a doya scari,

pna in sala de festivitati. Maestrul de ceremonii al consistoriului i-a pus n fata un alt proces-verbal, mai vechi, din 1680, din care reiesea ca
cei doi canonici nu sunt obligati sa-1 ntmpine pe reprezentantul imperial Ia baza
primei scari, ci doar pe paliciul dintre scara nti si scara a doua. Fiind n criza d
e timp, contele a fost nevoit sa cedeze, nsa sub rezerva tuturor privilegiilor, ca
nu cumva cazul sa serveasca drept norma pentru viitor, si astfel drepturile mpara
tului sa fie stirbite.
n ceea ce priveste plasarea, a repurtat un succes deosebit, n timpul alegerii fuse
se asezat, sub un baldachin negru, pe un fotoliu mbracat in postav negru: fotoliu
l sau se deoscben de cel al canonicilor prin ciucurii de fir ee-1 mpodobeau. La b
anchet, fotoliul sau fusese mbracat n ntregime in catifea rosie. n sanatatea mparatul
i a baut dintr-o cupa de cristal, pusa pe o tava de aur; cnd insa a felicitat con
ciliul si pe membrii sai, dupa rang, s-a folosit doar de un pahar obisnuit.
Ct onele nu uita sa povesteasca nici cum si-a ocupat locul la masa de sedinta. A
dextro latere (pe partea dreapta) stateau canonicii cu scaunele strns lipite de m
asa; cei din partea stnga, in schimb, si-au mpins scaunele napoi n asa fel, nct repre
entantul imperial a putut sa nainteze, spre locul sau, ntre ei si masa.
Dc-abia cnd omul ia cunostinta de aceste amanunte si poate da scama ct de grea era
cariera de diplomat.
Ambasadorul nu putea sti niciodata cnd va aluneca si-si va frnge gtul pe terenul lu
struit de eticheta nscaunata de secole. Acest lucru avea drept urmare o vesnica n
eliniste, o permanenta alarma si imputari continue n ceea ce priveste prioritatea
si privilegiile.
Contele Ottingen, ambasadorul mparatului Leopold I, s-a ntlnit la Zulnkemen cu solii
sultanului. Ambii emisari se pndeau unul pe altul cum coboara de pe cal, fiindca
daca vreunul ar fi atins pamntul naintea celuilalt, faptul ar fi nsemnat pentru el
o umilire. Contele austriac era om in vrsta, se misca greoi si n-a putut sari din
sa dintr-o data. n timp ce-si dadea drumul n jos ncetisor, turcii stateau ncremenit
i numai cu un picior n seara. n clipa in care contele a reusit sa se puna in sfrsit
cumva pe picioare, turcii au descalecat si ei.
99
n diplomatie, nu numai talpa a avut un rol important. Cine se aseza mai repede pe
scaun si cucerea prestigiul prioritatii. La conferinta de pace de la Karlovitz, s
-a gasit o modalitate ingenioasa pentru a prentmpina discutiile dintre ambasadorii a
ustro-ungar, turc, polonez si venctian, n ceea ce priveste prioritatea de rang. S
-a construit un edificiu rotund, cu o singura sala, in mijlocul careia se afla o
masa rotunda. Casa-sala avea patru usi, iar n fata fiecarei usi era asezat cortu
l unuia dintre ambasadori. La un semn dat. ambasadorii ieseau, n acelasi timp, di
n corturi, intrau deodata pe cele patru usi ale salii si. cu o promptitudine ost
aseasca, se trnteau, deodata, pe scaunele de lnga masa de sedinte. Nici unul n-a fo
st prejudiciat in rangul sau *.
Frederic cel Marc a trimis la Vcrsaillcs1 un ambasador ciung, fapt care a pus cu
rtea franceza in marc ncurcatura. Daca la Berlin ar li fost trimis ca ambasador a
l Frantei un om teafar, regele prusac si-ar fi rs n pumni. Att s-au tot sfatuit si
au cautat, pna au gasit, iu sfrsit, un diplomat olog: acesta dobndi, asadar, functi
a de ambasador, datorita infirmitatii sale.
S-ar putea sa fie vorba doar de o simpla anecdota, desi lucrul este plauzibil!
n schimb, marele maestru de ceremonii, englezul Sir John Finett, n jurnalul sau, c
are cuprinde curiozitatile ceremonialelor la care a participat, relateaza purul
adevar **. Jurnalul n-a aparut dect dupa moartea sa, deci este sigur ca si-a scri
s amintirile doar pentru propria sa placere, fara a se gndi sa-] dea publicitatii
.

Cele mai multe buclucuri le-a avut cu ncapatnatul ambasador venctian. Odata, italia
nul fusese invitat cu prilejul unei serbari la curte. nainte dea raspunde invitat
iei, acesta 1-a poftit pe Sir John la el acasa, pretinznd sa i se reproduca cuvnt
cu
* Turistul poate gasi si asta/i ramasitele unei rezolvari asemanatoare in . prlea
de nord-est a Scoliei, la o mila si jumatate de Duncasby Head. Cla-direa se che
ama : John o'Groats's IIousc. Acum c un liotei ademenitor pentru straini. Constr
uctorul ei a fost un anume John o'Groat. capul unei familii numeroase. O dala pe
an se adunau la el toti membrii familiei, nsa nicio-dala nu ncetau discutiile in
legatura cu prioritatea. Batrnul John a cladit o casa octogonal, cu o singura came
ra, avnd opt usi si n mijloc o masa octogonala. Fiecare intra n sala pe propria sa u
sa; se aseza pe propriul sau scaun; nteleptul batrn a exclus, astfel, problema /ac
ului c/c frunte.
** Sonic ehoice observations of,Sir John Finett, Knight and Master of
thc ecremonies etc. I "65.
,^~~
JOO
cuvnt textul imitatiei adresate ambasadorului france/. A cerut cu ndaratnicie ca i
nvitatia lui sa fie ntru totul identica cu cea a francezului; sa nu lipseasca din
ea nici o litera. Sir John i-a ndeplinit dorinta si. ca unul care si-a ispravit
treaba cu bine. s-a dus acasa. Din nou sosi un curier, anuntnd
cu sufletul la gur
a ca venetianul doreste sa stie daca ambasadorul Marelui Ducat o sa fie si e! de
fata la serbare. I s-a raspuns ca da. n acest caz, binevoiasca Sir John sa-i comu
nice anume care ambasador a primit mai nti invitatia, ci sau cel al Marelui Ducat,
fiindca de acest lucru depinde participarea lui la serbare. Ce putea sa faca Si
r John? L-a linistit spunndu-i ca, binenteles, Venetia a fost imitata mai nti.
Sir John a realizat cea mai strasnica lovitura de maestru, cnd a aplanat glceava d
intre ambasadorul francez si cel spaniol, care erau in vesnica harta. Problema er
a care dintre ei sa sada. cu ocazia unei conferinte, la dreapta nuntiului papal.
Nu ncapea nici o ndoiala ca nuntiul n-arc dect o singura parte dreapta. Necajitul
maestru de ceremonii a gasit, pna la urma, o solutie magistrala. L-a rugat pe nun
tiul papal de la Londra sa-1 invite la conferinta pe nuntiul de la Paris. Omul a
rs si i-a facut pe plac. n aceasta situatie era firesc ca nuntiului de Ia Paris i
se cuvine sa stea la dreapta nuntiului de la Londra. Celor doi arfagosi li s-a o
ferit sa-si aleaga singuri locul. Francezul a ales locul din stnga nuntiului de l
a Londra, fiindca in felul acesta era mai aproape de el; spaniolul a optat pentr
u dreapta lui, fiindca, desi era ntre ci un interpus, totusi locul putea fi socot
it mai de cinste. Amndoi erau multumiti.
Au fost si situatii cnd n-ajuta nici un siretlic. In astfel de cazuri, ambasadori
i solutionau problema prioritatii cu ajutorul armelor.
ntmplarea incredibila s-a petrecut in septembrie 1661, Ia Londra. Pe Tamisa, sosea
la Londra noul ambasador suedez. Conform etichetei de Ia curte, lnga Towcr l aste
pta echipajul regal, care avea sa-1 conduca spre Whitehall. Cortegiului trebuia s
a i se alature si landourile ambasadorilor straini. Acest protocol facu sa izbuc
neasca o discutie furibunda: care trasura trebuie sa urmeze imediat dupa landoul
ambasadorului suedez, cea a francezului sau cea a spaniolului ? Regele Carol a
ridicai din umeri: domnii sa se nteleaga ntre ci.
De acord, sa se inlcleaca ei intre ci.
101
Guvernul englez stia ca ntelegerea" va degenera ntr-o ncaierare urta; a luat deci toa
te masurile ca sa fie ndepartati de la locul scandalului cetatenii englezi. n fata
portului a fost scoasa armata, care a dat deoparte multimea imensa de curiosi.
Guvernului putin ii pasa n ce fel si vor sparge capetele domnii ambasadori.
Ambasadorul suedez trebuia sa soseasca la orele trei dupa masa. nca de la ora zec
e, trasura spaniolului se afla la fata lo-cului, escortata de cincizeci de oamen
i narmati. Francezul a ntrziat putin, fiind astfel in dezavantaj. n schimb, avea o s
uta cincizeci de ostasi: o suta de pedestrasi si cincizeci de calareti.
Aparu si ambarcatiunea; ambasadorul suedez cobor, ocupndu-si locul n caleasca regal
a. n momentul iu care cu-peul s-a pus in miscare, cei doi adversari, care se pndea

u, au si tabart unul asupra celuilalt. Spaniolii s-au desfasurat n linie de bataie

, barnd drumul, pentru a-si acoperi trasura, care, profitnd de situatia avantajoas
a, o pornise la trap in urma tra-surii suedezului. Francezii au tras o salva cu
pistoalele si arene-buzele apoi au navalit cu sabia scoasa asupra spaniolilor. S
-a iscat o batalie in toata legea. Spaniolii luptau mpotriva ata-catorilor france
zi, superiori ca numar, cu o furie nebuna, fara a ceda o palma de loc. Au fost o
morti doisprezece oameni, raniti patruzeci. Numarul mortilor a fost sporit si de
un ce-tatean englez. Mnat de curiozitate ntr-un loc primejdios, s-a ales cu un
glont in cap.
Parea ca fata de eroismul orb al spaniolilor, francezii ar fi superiori in strat
egie. Pentru orice eventualitate, ci au tinut n rezerva un grup de calareti: aces
ta avea sarcina s-o ia in galop dupa trasura spaniolilor, s-o atace si sa-i taie
haturile. Asa s-a si ntmplat. nsa, minunea minunilor: sabia nu reusea sa taie hatu
rile. Spaniolii fusesera si mai sireti: n loc de curele pusesera la trasurii lant
uri mbracate n piele.
Soarta bataliei s-a decis; nu insa si cea a prioritatii. Ludovic al XlV-lea si sm
ulgea de furie... peruca. A ntrerupt legaturile diplomatice cu Spania. A remis pa
saportul ambasadorului spa-niol, iar pe al sau 1-a rechemat de la Madrid. n jurul
Pirincilor sufla vnt de razboi. Fiind mai slaba. Spania a fost nevoita sa cedeze
. Ambasadorul spaniol, marchizul Fuentes, a declarat solemn, in prezenta curtii
de la Versailles si a celor douazeci
102

si sase de ambasadori si reprezentanti straini, c Spania recu-noaste prioritatea

Frantei. n amintirea importantului eveniment. Ludovic a batut o medalie. Pe o par
te a medaliei se vede un cap ncununat, iar pe cealalta parte, Ludovic pe tron, si
n fata lui, ntr-o atitudine umila, marchizul Fuentes, nconjurat de ceilalti ambasad
ori. Inscriptia medaliei: Jus praecedendi asser-turn, confitente hispanonmi orat
ore (Prioritatea a fost confirmata, ambasadorul spaniolilor a recunoscut-o).
KOJA SI PERUCA
Judecatorul ele odinioara se mbraca n roba, si pune;! peruca .si din momentul acela
se dezumaniza; devenea o masina judiciara, mbracata cu fasf oficial. Degeab
a spunea apostolul Pavel: Litera omoara, spiritul nsufleteste". Dreptul medieval
nu lua n considerare dect litera *. Nu-1 interesa intentia, ci fapta. Pedeapsa p
e care legea a hotart-o pentru fapta respectiva era aplicata fara crutare. Nu exi
sta nici discernamnt, nici circumstanta atenuanta, nici ndurare!
Robotul cu roba si peruca trimitea ia esafod chiar si un copil, daca acesta comi
sese vreo fapta pe care legea o pedepsea cu moartea. ntre tipariturile aflate n bi
blioteca Sze'chenyi, ntr-un pachet de manuscrise din 1780 se gaseste descrierea a
manuntita a felului n care a fost decapitata o fetita de treisprezece ani, cu num
ele de Margarete Dissler. Acest lucru s-a ntmplat n secolul care se numea al lumini
lor! n numarul 30 din amil 1681, al ziarului berlinez Sonntagischer Postilion", se
afla o stire care relateaza despre o fetita de paisprezece ani care a fost prin
sa n-cercnd sa provoace un incendiu. Astazi, medicii s-ar pronunta: piromanie. Pe
vremea aceea nsa au condamnat-o la moarte, au decapitat-o, iar cadavru! i l-au
ars. Un alt ziar bzt\m-z, Vossische Zeitung", relateaza, n numarul 112 din 17
49, ca n Bavaria a fost arsa pe rug o vrajitoare. Avnd n vedere ca s-ar i\ dovedit
ca ea a initiat in meserie si o fetita de opt ani, au executai si copila: ca
laul i-a deschis venele.
* De dragii) simplificarii, ntrebuintez aici, si in cele ce urmeaza, denumir
ea de medieval", chiar daca relatez cazuri din secok-'eXVi XVII, socotindu-Je ra
bufniri nliziate ale dicpuiiui n uiitva, 104

Nu se ceda din ndaratnicul principiu de represiune nici cnd faptasul nu putea fi a

dus n fata instantei. n acest caz, pedeapsa se executa simbolic, in effigie. Daca

prin sentinta s-a pronuntat condamnarea la moarte, se confectiona un ma-nechin d

e paie care era trt n centrul orasului, sub spnzura-toare. Acolo, manechinului de pa
ie i se citea, in mod solemn, sentinta, apoi i se dadea ordin calaului sa-si iac
a datoria. Res-pectnd strict toate canoanele meseriei sale, calaul spnzura manechi
nul. Lipsea doar medicul care sa confirme, cu ajutorul stetoscopului, moartea.
Daca sentinta era deosebit de aspra, ea prevedea si arderea cadavrului dupa exec
utie; si acest ordin era adus la ndeplinire cu stricta respectare a legii. Dupa c
e-I spnzura, calaul scotea din streang manechinul de paie, l aseza pe rug si ii ar
dea cu mare pompa, spre edificarea publicului spectator.
PROCESE PENALE MPOTRIVA CADAVRELOR
Neiertatoarca practica judiciara se aplica si n cazul cnd faptasul murise ntre timp
. Principiul aspru al represiuni;, cu alte cuvinte razbunarea etatizata, si desca
rca furia rece si pe cadavru.
Atunci cnd Carol al II-lea s-a ntors n Anglia pentru a ocupa tronul tatalui sau, Cr
omwell si ctiva dintre cei ce mpar-tisera puterea cu el odihneau sub lespezile de
marmura ale ca-tedralei Westminster.
La 30 ianuarie 1661 aniversarea executiei lui Carol I sicriele lui Cromwell si a
doi dintre tovarasii sai au fost scoase din mormintele lor si duse la Tyburn, lo
cul de executie al cri-minalilor de rnd. Acolo, cele trei cadavre au fost spnzurat
e, lasate n spnzuratoare pna seara, apoi decapitate si nmor-mntate la piciorul spnzur
torii. Acest spectacol ,,rar' a avut loc n prezenta unui public numeros: doamnele
din elita Londrei considerau de datoria lor sa se abata pe la Tyburn, pentru a s
e mbogati cu placuta amintire" a unui tablou interesant. Ce nervi trebuie sa fi av
ut femeile acelea! Memorialistul Pepys relateaza ntmplarile din ziua de 30 ianuari
e a acelui an: a ascultat o predica, a primii o scrisoare de la fratele sau, apo
i a
105
vizitat-o pe lady Batten. Aceasta. mpreuna cu sotia lui Pepys, sosise chiar atunc
i de Ia Tyburn, unde fusesera sa vada cele trei cadavre spnzurate. Excursia doamn
elor este amintita, fara nici un comentariu, ca cel mai firesc lucru.
liste caracteristic pentru formalismul vechii legislatii ca procesul mpotriva cada
vrului celui vinovat decurgea cu respectarea tuturor normelor procedurale. Difere
nta era doar c;l se desemna un curator pentru cadavru, deoarece, dupa cum se sti
e, cadavrul nu poate vorbi si, n consecinta, n-are cum sa se apere. Astfel se pro
ceda n cazul sinucigasilor; un foarte interesant extras de proces, din 1725, ilus
treaza semnificativ faptul:
Proces penal, intentat de catre procurorul regal din Fontaine des-Nonnes, mpotriva
lui Jacques de la Porte, functionar al judecatoriei din Marcjlly, curator pe lng
a cadavru! iui Charles Hayon. La proces s-a dovedit ca Charles Hayon. locuitor d
in Chaussee, s-a sinucis, din proprie initiativa si n mod criminal; !e-gndu-si pic
ioarele, el s-a aruncat n ru, necndu-se. Drept pedeapsa, cadavrul lui este condamnai
sa fie plimbat pe strazile comunei Chaussee ntins cu fata n jos pe un gratar de l
emn" ':.
N-am putut constata daca, n cazu! lui Cromwell, procesul ;i decurs dupa toate for
malitatile: n schimb, actele procesului intentat mpotriva cadavrului ucigasului lui
Henric al SH-lea se pastreaza integral pna n zilele noastre **.
Cu acei prilej au fost ascultati noua martori, care au decla-rat cu totii, sub j
uramnt, ceea ce toata lumea stia, si anume: atentatorul Jacques Clement 1-a njungh
iat pe rege, dupa care soldatii si curtenii, navalind n camera, l-au cioprtit pe a
tentator, omorndu-1. Dupa obisnuita introducere, sentinta rostita n numele urmasul
ui regal, Henric al IV-Iea, dispune:
,,Urmnd sfatul consiliului judecatoresc, Maiestatea sa ;< hotart si hotaraste: cada
vrul amintitului Clement sa fie rupt n patrii de patru cai, apoi ars, iar cenusa
aruncata n fluviu, pentru ca n felul acesta sa-i piara pna si urma. Dat la St.
* Publicat de Charles Desmazes n excelenta sa colectie; Tresor judiciaire de la F
rance, curiosites des anciennes justices, Paris 1867. p. 376.
** Collection des meilleurs dissertations etc, par C. L e b e r, J. B., SaJcues
etJ. Cohen, Paris, 1826; ntmplarea este descrisa n voi. XVIII.
106

Cloud. 2 august 1589. Iscalit: Henry. Adnotare: S-a n-deplinit in acelasi loc
si n aceeasi zi-'.
Ruperea n patru era pedeapsa ucigasilor de regi.
Henric al IV-lea nu banuia ca si el va fi victima pumnalului unui atentator, iar
ucigasul sau, Ravaillac, va suporta pe viu supliciul Jui Clement.
Era mai putin tragic cnd legea si descarca setea de razbu-na re pe obiectele nensuf
letite.
La 8 aprilie 1498, multimea ridicata mpotriva Iui Savonarola a asediat manastirea
San Marco din Florenta. Unul dintre discipolii calugarului a tras clopotul. La s
emnalul de alarma cei din manastire s-au strns si au rezistat un timp: pana la ur
ma, nsa, a biruit multimea. Restul ii stim. nsa putini stiu ca arderea pe rug a lu
i Savonarola a fost urmata, n vara aceluiasi an, de condamnarea clopotului de cat
re un consiliu de magistrati. Clopotul a fost scos din turn, pus ntr-o caruta tra
sa de magari si purtat prin tot orasul: calaul l biciuia tot timpul, la fel cum z
birii iui
Xerxes biciuiser Helesponuil.
Ani enumerat aceste cteva pilde, ca sa pot deschide, cu ajutorul lor, carare prin
balariile vechiului drept, si, in felul acesta, sa ajung la cea mai absurda proc
edura judiciar;! feudala, ia asa-numitele procese intentate animalelor.
PROCESE INTENTATE ANIMALELOR
Sa acuzi si sa condamni animale: iata o tema minora pentru umoristi.
Trebuie sa deosebim doua feluri de procese intentate anima-telor:
O categorie de procese avea ca scop izgonirea animalelor daunatoare care aduceau
pagube mai nsemnate. Aceste procese tineau de competenta tribunalului ecleziastic
.
O alta categorie de procese era formata din cele care se in-tentau mpotriva unui
anumit animal criminal, si aveau ca scop pedepsirea faradelegii savrsite. Acestea
tineau de judecatoriile civile.
107
Procesele bisericesti nu intra n cadrul cartii mele. Le amin-tesc, pe scurt, numa
i pentru a releva deosebirea dintre cele doua soiur i de procese.
Printre calamitatile naturale ale evului mediu, un loc important ii ocupau imense
le roiuri de vietuitoare marunte care se abateau peste o regiune: lacuste, vierm
i, carabusi, serpi, broaste, soareci, guzgani, crtite etc. Ele distrugeau recolta
si, de multe ori, n urma lor izbucnea foametea. Stiinta ain vremea aceea privea
neputincioasa dezastrul. Oamenii deci au renuntat la stiinta, apelnd la religie
.
Primejdia, care izbea pe neasteptate si cu putere necruta-toare, nu si-o puteau
explica dect ca pe o fapta a vreunui de-mon. Nu lacustele devoreaza recolta, nu s
oarecii rod radacinile plantelor, ci nsusi necuratul o distruge, ntruchipat n acele
animale daunatoare. Oamenii ngroziti asteptau ajutorul de la preotii lor si preti
ndeau ca demonul sa fie afurisit.
Bine. dar afurisirea avea reguli foarte precise. Formalismul evului mediu s-a in
sinuat si n dreptul bisericesc, la fel ca si in cei laic, lucru cu att mai de ntele
s cu ct n ambele domeniii legislative paragrafele erau nvrtite, sucite si crpacite de
aceias juristi.
Trebuia respectate, prin urmare, si la afurisenie normele de judecata: denuntul,
desemnarea apararii, procesul, acuzarea, apararea, sentinta. Fireste, astazi to
ate aceste lucruri par comice, dar privite prin optica epocii erau ciudate doar n
masura n care astazi ni se par ciudate unele dintre obiceiurile traditiei englez
e. Stim. de pilda, ca n amintirea conspiratiei prafului de pusca", si astazi, ntr-o
anumita ?i a anului, o garda coboara n pivnitele parlamentului britanic, luminnd
cu ampase de ulei fiecare ungher spre a vedea daca nu cumva si~~scunde, pe undeva,
ceva suspect! Crel ca nici nu trebuie sa amintim ca ntreaga pivnita este inundat
! de lumina electrica. Cu toats acestea, nu rde nimeni de zelul emeritei garzi.
Sentinta tribunalului bisericesc cuprindea, pentru nceput, na avertisment (monito
ire). Apoi urma afurisirea propriu-zisa (maledictia). Nu mpotriva animulului,
ci a demonului!
S-a.u ntmplat cazuri cnd si tribunalele laica ncercau o procedura asemanatoare. Acea

sta era o caricatura a procjsilor

108
bisericesti, cum ne informeaza, plin cie umor involuntar, un detaliat proces-ve
rbai de procedura care
s-a pastrat.
Procesul a avut loc n Elvetia, n fata judecatoriei din co-muna Glurns *.
Anno Domini 1519, de ziua Ursulei, n fata judecatorului comunei, Wilhelm von Hassl
ingen. s-a nfatisat Simon Fliss, locuitor al comunei Stilfs, anuntnd, n numele locu
itorilor comunei, ca, n conformitate cu prevederile legii, doreste sa in-tenteze
actiune penala mpotriva soarecilor de cmp. Cum, potrivit prevederilor legale, in a
stfel de cazuri soarecii au nevoie de aparator, el a cerut ca autoritatile sa nu
measca din oficiu un aparator, astfel ca soarecii sa n-aiba motiv a se plnge. Pe
baza acestei cereri, judecatorul I-a numit pe cetateanul HansGrieneb-ner din Glu
rns ca aparator al sus-numitilor soareci, imputerni-cindu-1 lega! n aceasta funct
ie. Dupa aceasta, din partea locuitorilor comunei Stilfs, Simon Fiiss a desemnat
acuzatorul mpotriva soarecilor, n persoana lui Minig von Tartsch."
(Se pare fie ca procesul s-a tot amnat, fie ca se tinea zi de judecata numai de d
oua ori pe an, fiindca ultima dezbatere n-a avut ioc dect n 1520, in miercurea urm
atoare zilei lui Filip si lacob.)
.Judecator : Conrad Spergser (Capitan de mercenari in tru-pele conetabilului de
Bourbon.) Jurati (se nsira numele a 10 cetateni).
mputernicit de toti locuitorii comunei Stilfs, acuzatorii! Minig von Tartsch a ar
atat ca el a citat pentru ziua aceea n fata instantei pe Hans Grienebner, aparato
rul animalelor lipsite de ratiune, numite soareci de cmp, drept care respectivul
Hans Grienebner s-a si nfatisat, prezentndu-se ca reprezentant al soarecilor de cmp
.
Fiind audiat ca martor,Minig Waltsch, locuitor din Sulden, a spus ca el umbla de
18 ani prin ogoarele din Stilfs si a putut constata ca soarecii de cmp produc ntr
-adevar pagube nsem-nate, astfel nct locuitorilor abia de le ramne putin fn.
Locuitorul INiklas Stocker din Stilfs a aratat ca el ajuta la lucrul cmpului pe a
ale caror nume si prenume nu le cunoast
cele oocare si a vazut cum niste animale
e produc mari pagube
* F. N or k, Die Situr, vr,d Gttrc;i;il;cn dir Lmlsihin ec. S'.uttgar, IS49. p. 9
46.
309
gospodarilor: acest lucru l-a putui constata mai ales toamna, n cositul otavei.
n prezent, Vilas von Raining locuieste in vecinatatea comunei SLill's. dar acum ze
ce ani era locuitor al Stilfsului. El arata ca poate afirma acelasi lucru ca Nik
las Stocker, fiindca si ci i-a vazui de multe ori pe soarecii stricatori.
Aceste :iind zise. martorii si-au ntarit prin juramnt de-pozitiile."
(Dupa cum se vede, judecatorul a evitat sa audieze gospodarii interesati din Sti
lfs, dovedindu-si impartialitatea prin faptul ca a ascultat numai martori nepart
initori, dezinteresati: doi cetateni de prin mprejurimi si un zilier localnic.
Acuzarea :
Minig von Tartsch acuza soarecii de cmp pntru daunele pe care le provoaca si demons
tra ca daca lucrurile vor continua, iar animalele daunatoare nu vor fi ndepartate
, cei care l-au mputernicit vor ajunge in situatia sa nu mai poata plati impozitel
e si vor fi nevoiti sa se mute prin alte parti".
Apararea :
Fata de aceasta acuzare, Grienebner arata: A nteles acuzatia, nsa reaminteste ca pr
otejatii sai aduc si foioase (distrug larvele insectelor), deci el conteaza pe f
aptul ca judecatoria nu le va re-trage ocrotirea sa. Daca acest lucru lotusi se
va ntmpla, e! cere ca instanta sa oblige prin decizie pe paratori sa desemneze un
alt teritoriu, unde naratii sa poata trai mai departe netulburati; sa puna la di
spozitia lor o garda care, in timpul mutarii, sa-i apere de dusmanii lor firesti
, cinii si pisicile, iar in ncheiers i.si formuleaza pretentia ca daca in cazul ca
printre protejatele sale s-ar gasi vreunele gravide, sa li se dea un terme de grtt
ie suficient pentru a-.si putea naste puii si a-i transporta n conditii optime-'.
Sentinta :

Dupa audierea acuzarii .si a apararii,, precum si a martorilor, se hotareste ca an

imalele daunatoare cu mumele de soareci de cmp sunt obligate sa evacueze ogoarele
si pasunile comunei Stilfs si sa se mute in termen de 14 zile, fiindu-le interz
isa pe
110
veci ntoarcerea pe meleagurile de unde au plecat; daca nsa vreuna din rozatoare es
te nsarcinata sau daca din cauza vrstei fraged; n-ar suporta calatoria, pentru ace
stea se asigura ocrotire inca 14 zile: in schimb, toti cei n stare sa calatoreasca
trebuie sa plece, la termenul fixat".
Se poate vedea ca formele procedurale s-au respectat cu strictete, instanta fiin
d la fel de nepartinitoare n sentinta ca s: la audierea martorilor. Soarecii treb
uia sa fie condamnati, deoarece comportarea lor distrugatoare a fost dovedita de
martori impartiali. Fata de unii dintre condamnati instanta a dovedii insa o atit
udine deosebit de ntelegatoare, luandu-se dupa procedura legala, care asigura dif
erite nlesniri femeilor nsarcinate. Fata de propunerea aparatorului a avut o atitud
ine rezervata si rigida: n-a desemnat vreun alt loc de pripas, ci pur si simplu i
-a expulzat pe vinovati. Sa se duca ur.de vor S-au dus? Au ramas ? Nu se stie '.
Procesul penal individual, agatat de gtul animalului vinovat, avea cu lotul alt ca
racter. n asemenea cazuri, prin judecator glasuia vechiul principiu juridic jus ta
lionis : ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Daca pedeapsa se putea ..executa"
de vinovati fugiti sau de oameni morti, de ce n-ar putea-o executa si animalele d
elincvente? Principiul rigid al razbunarii si al terorii poru icea ca cel in cul
pa sa ispaseasca: zeita Themis si-a legat ceh:., n-o interesa daca palosul ei ca
de peste om sau animal *.
Prima sentinta care ne-a parvenit dateaza din 1266 si a fost pronuntata mpotriva
unui porc: cea din urma sentinta mpotriva animalelor condamna la moarte o iapa. n 1
692. Deci moda proceselor de o absurditate \~iirn seaman a tinut mai mult de nat
ru secole. Ne-au ramas n total 93 de nsemnari si procese-verbae autentice, ceea ce
reprezinta un numar Toane mare, avnd n vedere prapadul pe care-1 faceau in vechile
arhive incendiile, pustiirile razboaielor si lipsa de grija a oamenilor. Cele m
ai multe cazur provin din Franta, dar avem date si din Germania, Elvetia, [taiia.
Din Anglia ne-au ramas foarte putine date autentice,
,. ceea ce priveste cazurile urmatoare, n locul unei bibliografi1 detaliate trimit
la cea precisa si adecvata, ntocmita de E. P. E \ a n s. n cartea s.i The Crimina
l Prosecuion and Capital Punishmcnt of Animate, London, 1906, pp. 362 371, el enume
ra aproape toate cartile si Studiile cunoscute, consacrate proceselor animalel
or.
111
Ir
nsa cteva rnduri din opera lui Shakespeare ne lasa sa nte-legem ca .si acolo probabi
l erau frecvente executiile de animale vinovate". n Negustorul din Venetia, Gratian
o se repede la nemilosul Shyloek cu aceste cuvinte:
,.Firea ta de calau mi aduce aminte de lupul spnzurat pen-tru omucidere, al carui
spirit hain s-a smuls pna si de pe spn-zuratoare'*.
Procedura era ndeplinita de judecatoria de resort. Procu-rorul reprezenta acuzare
a. Se ntmpla sa se delege si un aparator clin oficiu. Se audiau martori, uneori se
facea si o ancheta la fata locului, consemnnd totul n procese-verbale amanuntite.
Se ntmpla, de pilda, ea in virtutea anumitor reguli de procedura, un porc A inovat
sa fie supus torturii, iar amarnicul sau guitat sa fie luat drept recunoastere
a vinovatiei.
Pna la pronuntarea sentintei, animalul inculpat si petrecea zilele n trista detenti
e, ia fel ca si tovarasii sai de suferinta, oameni, in aceeasi nchisoare si sub su
pravegherea acelorasi temniceri. Mai mult, facturi oficiale atesta ca autoritatil
e alocau pentru hrana animalelor detinute aceeasi suma ca pentru puscariasii oame
ni. n cazurile mai sus amintite se ivea doar o singur;] dificultate. Conform regul
ilor, trebuia tinuta evidenta celor .arestati. Sub ce nume urma sa figureze deci
animalul detinut? Si cu aceasta birocratia a scos-o la capat, nregistrnd detinutul
patruped pe numele stapnului sau: ..porcul lui X \'u.

Daca dezbaterile dovedeau vinovatia animalului aci zat, in

stanta pronunta sentinta. Cunoastem un caz din 1499, cnd,
potrivit regulilor, sentinta s-a citit n fata animalului condamnat,
la nchisoarea unde acesta era tinut n preventie. Pedeapsa unui
animal care a savrsit un omor era moartea. Dintre toate felu
rile de executii, se aplica, ndeosebi, spnzurafoarea, socotita
ca fiind cea mai rusinoasa pedeapsa. Puteau surveni caz..r; si mai
grave, de pilda cnd animalul vinovat si-a impus sac si-a sf
siat victima cu o cruzime deosebita. n astfel de cazuri, pedepsele
se naspreau, aplicndu-se aceleasi suplicii prin care se facea mai
ingrozitoare moartea fiorosilor criminali.
\
n 1463 au fost ngropati de vii doi porci criminali; tot un porc a fost condamnat n
1386 sa fie trt prin toi orasul, de catre calau, spre locul de executie, ntins pe u
n gratar d
a 12
Sentinta de condamnare ia moarte o executa calaul oficia!. n public, cu respectar
ea tuturor formalitatilor. Calaul primea remuneratia reglementara, ca n cazurile d
e executie obisnuita, n arhiva orasului Meulan din Franta exista si astazi o noul
datnd din 1403, n care sunt trecute cheltuielile pricinuite de executarea unui po
rc condamnat. Faimosul document glasuieste astfel:
Pentru hrana porcului din nchisoare: 6 sous parizieni.
:re porcul a fost dus la Icvu! a fost legat si spnzurat porhem, ea urmare a ordinului domnului judecator-sef, pentru calaul care a venit de
la Paris .sa execute sentinta, 54 sous parizieni.
//ev//, plaa pentru caruta n c. de executie, 6 sous parizieni.
hem, pentru frnghia cu care cui, 2 sous parizieni si S centime.
hem, pentru manusi. 2 centime pariziene".
Din nota reiese, asadar, ca la dramaticul eveniment calaul purta manusi, Ja fel
ca si Ja executarea unui om. Erau cazuri cnd se taia rtul porcului si pe capul ast
fel cioprtit se punea o masca umana. Cteodata se mbraca animalul cu pantaloni si ve
sta, spre a se crea o si mai mare asemanare cu oamenii.
De cele mai multe ori apare ca acuzat porcul, fiind totodata si un martor care a
testa nemaipomenita neglijenta a parintilor fata de copiii lor. Acesti parinti n
eglijenti, de vreme ce si asa era Ja ndemna un calau, ar fi meritat sa fie cel put
in plesniti. Mai rar apare ca acuzat taurul sau calul, si mai rar catrul sau maga
rul. n 1462 a fost spnzurata si o pisica, fiindca nabusise un prunc.
n cazuri mai putin grave, animalul acuzat avea sansa sa scape de pedeapsa cu moar
tea. Cunoastem legea din 13C^5 din Sardinia n legatura cu magarii care patrund ntr
-un loc interzis: daca magarul intra pentru prima data n locul cu pricina, legea
ordona sa i se taie o ureche: in caz de recidiva, se taia si cealalta ureche. Po
ate este singurul caz din istorie cnd o pedeapsa infa-matoare face sa dispara toc
mai semnul infamiei
urechile de magar.
Din pacate, nu avem dect foarte putine informatii in lega-tura cu un proces penal
din vechea Rusie intentat unui berbec mpungacios. Stim doar att., ca judecatorul
1-a condamnat pe
: -c. 168
113
animalii! artagos la deportare in Siberia. Nu ne-uu ramas date despre felul n car
e s-a adus la ndeplinire sentinta, nici despre viata particulara a berbecului, co
ndamnat sa mannce pinea amara a deportarii.
Stim insa mai multe despre cinele care, ntr-un orasel din Austria, a muscat un con
silier municipal. Stapnul cinelui si-a dovedit nevinovatia, obtinndu-si achitarea. n
schimb, animalul trebuia sa ispaseasca. Pentru oribilul atentat a fost condamnat
ia nchisoare pe un an si o zi. n urma unor circumstante agravante, trebuia sa-si is
paseasca pedeapsa nu n nchisoarea obisnuita, ci ntr-o cusca in mijlocul orasului. Nu
mele acelei custi de fier era Narrenketterlein (cusca infamiei), si n ea se nchide

au vinovatii condamnati sa suporte si batjocura publica.

Cunoastem, de asemenea, si cazul unui conflict de competenta. In 1314, n comuna M
oissy din Franta, un taur scapat din staul a luat in coarne un om. Fiind nstiinta
t, contele de Valois, vecin de domeniu cu comuna, a dispus arestarea taurului si
a ordonai deschiderea procedurii penale. Functionarii contelui au descins la Mo
issy si, in mod reglementar, au dat curs procesului. Au-diindu-se martorii, taur
ul a fost dovedit criminal. Instanta contelui, cu drept de viata si de moarte (ju
s gladiiJ, a dat sentinta, ca re a fostexecutata pe ioc, la spnzuratoarea comunei
. Dar, dupa asta, primaria comunei Moissy si-a adus aminte ca pe teritoriul ei c
ontele n-ar li avut drept de judecata. A facut recurs la instanta superioara, di
eta comitatului. Dieta s-a luat cu minile de cap: pe de o parte, comuna avea drep
tate, iar pe de alta nu era recomandabil sa te pui rau cu puternicul conte de Val
ois. n consecinta, a decis n mod ntelept ca ntr-adevar contele n-a avut dreptul sa ju
dece pe teritoriul comunei, in schimb, spnzurarea taurului fusese legala, fiindca
acesta o meritase.
Au ramas nsemnari si despre acordarea i/uiltei gratieri.
n septembrie 1379. pe imasui comunei Jussey/trei porci tur-bati s-au repezit la b
aietasul porcarului comunei si l-au sfsiat. S-a iscat mare zarva, porcii alergau
in toate partile si, la mbulzeala, turma de porci a mosierului s-a amestecat cu tu
rma comunei. Pentru a potoli revolta opiniei publice, mosierul a dispus deschider
ea procedurii penale, nchiznd, deocamdata, ambele turme ntr-o cocina de preventie.
Dar, dupa primul elan, att
114
mosierul, ct si primaria si-au dai seama ca de aici poate iesi o mare belea, fiin
dca judecata suprema o exercita ducele de Bur-gundia. Daca acesta s-ar fi ameste
cat in proces, se putea foarte usor ntmpla ca el sa nu se multumeasca doar cu cond
vinovatii principali , ci sa dispuna executarea, pentru c
amnarea celor trei porci
omplicitate, a ambelor turme. Aceasta nsemna o imensa paguba, deoarece vnzarea car
nii animalelor executate era interzisa. F.a se arunca la cini ori se ngropa la pic
iorul spnzuratorii. Prin urmare, seniorul s-a dus personal n audienta la Fiiip cel
ndraznet, ducele cu renume istoric ai Burgundiei. Interventia a avut rezultat, o
btinndu-se -de la duce nalta gratiere a complicilor porcilor criminali. S-a trimis
catre judecatorul suprem al ducatului o ordonanta dispunnd doar condamnarea celor t
rei faptasi principali. n urma gratierii, ceilalti, ,,dcsi toti au fost de fata l
a uciderea copilului porcarului", trebuia sa fie lasati liberi.
Pentru a prezenta si sub aspectul formal nscrisurile intocmite cu prilejul unor a
stfel de procese, voi reda, in traducere exacta, un foarte interesam proces-verb
al si sentinta respectiva. Ma abat de la original doar prin aceea ca pe alocuri
introduc semne de punctuatie, fiindca ar fi imposibil sa citesti dintr-o singura
sutiare ntortocheatele si interminabilele salbe de cuvinte ale textului oficial.
Din nou este vorba de o scroafa criminala, care rt-a fost acuzata de una singur
a, ci mpreuna cu cei sase purcei ai sai, fiindca provocasera moartea unui baietas
de cinci ani. Cazul s-a ntmplat la Savigny, pe teritoriul de sub jus gladii al do
amnei de Savigny. In proces a fost implicat si stapnul scroafei, nsa acestuia nu i
s-a ntmplat nici un necaz.
Actul suna in felul urmator:
,,S-a judecat in Savigny, de catre no;, nobilul judecator Nicolas Quarroillon, i
n ziua de 10 ianuarie 1457, de fata cu martori numiti si citati.
Huguemin Martin, procurorul nobile: doamne de Savigny, a ridicat acuza mpotriva l
ui Jean Bailly, locuitor tot de aici. din pricina acelei ntmplari ca martea dinain
tea Craciunului trecut, o scroafa cu cei sase purcei ai sai. aflati n momentul de
fata in arestul amintitei doamne, a fost prinsa asupra faptului. savrsind, din v
ina numitului Jean Bailly, crima de omucidere asupra lui Jean Martin, n vrsta de c
inei ani. Numitul procuror, dorind sa ia in considerare hotarrea instantei numite
i doamne.
115
ntreaba prin noi pe numitul acuzat daca doreste sa se pronunte n cazul acum aminti
t al numitei scroafe si al purceilor sai. Dupa care, somat o data, de doua ori,

si n al treilea rnd, constatnd ca ntruct nu are nici o obiectie care sa mpiedice pro
l, poate sa expuna totul n ceea ce priveste vinovatia si ispasirea numitei scroafe
; numitul acuzat a declarai ca n-are nimic de spus; drept care, numitul procuror
ne-a adresat acea rugaminte, ca fara nici o amnare sa pronuntam hotarre in acest c
az. Din aceasta pricina, noi, sus-numitul judecator, dam spre cunostinta tuturor
ca decidem urmatoarele:
Lund in considerare ca este ndeajuns de dovedit cazul naintat noua, referindu-ne ia
procedura si legile ducatului Bur-gundiei, ne pronuntam si facem cunoscut ea po
rcul Iui Jean Bailly
la dispozitia doamnei Je Savigny
sa fie spnzurat de cele dou
a picioare de dinapoi, pe spnzuratoarea aflata pe teritoriul de sub jurisdictia d
oamnei de Savigny. n ceea ce priveste purceii de lapte ai numitei scroafe, ne pro
nuntam si facem cunoscut ca, desi numitii purcei au fost gasiti plini de snge, vin
ovatia lor nu este, totusi, pe deplin dovedita, fapt pentru care cazul lor este s
eparat de cei al scroafei si pna la un nou termen, care se va fixa, se dau in ngri
jirea lui Jean Bailly, presupunnd ca Jean Bailly va depune ICO sous, garantie a u
nor viitoare cheltuieli de judecata, in cazul ca totusi se va dovedi vinovatia pu
r-ceilor.
Dupa pronuntare, numitul procuror a cerut ca sentinta sa i se nmneze n scris, drept
care eu, jos-iscalitul Huguemin de Montgachot, notar de curte al naltimii sale d
ucele de Burgundia, i-am eliberat prezentul act; n ziua sus-amintita si n fata mart
orilor amintiti, ha es>-- *.
n legatura cu acest caz complicat, si bravul Montgachot, notarul naltimii sale, a
mai ntocmit nca trei ace. ntr-unui e cuprinsa declaratia stapnului purceilor, des-am
intitul Jean Bailly, cum ca el n-are nici un ban pentru cheltuieli de judecata s
i nu-i dispus s-si asume nici o raspundere n ceea ce priveste viitoarea comportare
a purceilor. Al doilea act a fost ntocmit la executarea sentintei de condamnare
la moarte a scroafei si atesta executia. Cel mai interesant act este a
l treilea care
In latina (formula tzuala) = asta-i; s-a sfrsit, s-a terminat.
116
cuprinde hotarrea luata n cazul purceilor ramasi orfani. Pentru solutionarea probl
emei, s-a tinut, n ziua de 2 februarie, H prezenta persoanelor pomenite de catre s
us-amintitul judecator, un proces suplimentar, dndu-se o sentinta care aminteste nt
elepciunea lui Solomon: ntruct stapnul purceilor n-a fost dispus sa depuna garantia
pentru cheltuielile de judecata, cei sase pureci vor fi considerati bunuri fara
de stapn, si, ca atare, pe baza uzantelor juridice ale tarii, vor fi predati lat
ifundiarei. n felul acesta, toata lumea a fost multumita. Gospodarul cu porcii a
scapat de plata daunelor, cucoana a obtinut purceii, persoanele oficiale au ncasa
t taxele, iar tinerii porci au scapai fara cazier judiciar.
J U RISPRU DENTA RO MANTATA
li dificil sa acordezi barocul cu romanticul. Totusi, nu pot caracteriza altfel
grupul de juristi care s-a format, la nceputul secolului ai XVllI-lea, n jurul uni
versitatilor germane, care facea sa rasara flori
fie ele ct de bizare
pe aridul t
eren al jurisprudentei. Cine are posibilitatea sa rasfoiasca noianul disertatiil
or, disputelor, comentariilor si tratatelor acelei vremi se va simti de parc-ar
sta n fata unui cmp smaltuit cu Hori stranii.
Aceste studii dezbat problemele juridice ntr-un mod vadit romantios. Autorii lor
nu-si ncercau agerimea spiritului asupra institutiilor juridice. Juristul de azi,
de pilda, si alege ca tema legea chiriilor, dreptul de succesiune, dreptul famil
iei, dreptul cambial, si despre fiecare n parte scrie cte un studiu mai mut sau mai
putin substantial. Nu astfel se apuca de treaba juristul barocului german. HI si
punea ochii pe o persoana sau un obiect si pe acesta l plimba de-a lungul diferi
telor paragrafe.
S-a redactat dreptul morarilor, al brutarilor, al fierarilor, al trompetilor, ba
chiar si al prostituatelor. Ei discutau cu serio-zitate despre drepturile cinilo
r, ale porumbeilor, ale albinelor. Au luat n vrful condeielor raporturile juridice
privitoare la scrisorile de dragoste, problemele juridice ivite in legatura cu
palmele, au rezolvat problemele juridice iscate de bntuirile stafiilor.
117

Toate acestea surit prezentate n stilul pompos al barocului, esenta fiind nlocuita
cu stralucire moarta, cu speculatii lipsite de continut.
Cu un cuvnt, romantat.
DREPTUL CANIN
De jure canum. Cu acesi titlu apare, in 1734, expunerea popu-lara a avocatului H
einrich Kliiver din Wittenberg despre dreptul cinilor. Acest opuscul ar putea ser
vi n scoli drept modei al felului de gndire baroca.
Primul capitol se ocupa cu apologia cinelui; autorul povesteste ntmplari despre doci
litatea si lealitatea animalului. Pofta de a povesti l traste. n 23 si 24, pe tarm
uri neobisnuite:
23. Odata, gaina unei femei batrne si sarace si ouase constiincios ouale cu care a
fost prevazuta de eaire natura, nsa n-a mai apucat sa le cloceasca, murind dintr
-o cauza oarecare. Biata femeie si frngea minile de necajita ce era. deoarece se gnde
a ca s-a ispravit cu cresterea gainilor, fiindca n-o sa mai aiba cine sa cloceas
ca ouale. Catelusul ei, de parca ar fi nteles tragica situatie, s-a asezat pe oua
si le-a clocit pe toate.
ij 24. O carturareasa de la tara a preparat gainilor saic o hrana deosebita, pen
tru ca ele sa devina bune ouatoare. Cinele ei a nfulecat mncarea gainilor. Rezultat
ul: att timp ct a tinut efectul alimentului, cinele oua un ou dupa altul, de parca
ar fi fost gaina.
Doar n capitolul trei ncep sa mrie problemele propriu-zise ale dreptului canin. Se p
erinda, ca unii C3re strnesc diferite ncurcaturi juridice, cinii de casa, cei de vna
toare si cei turbati. Pe scena apare si hingherul. Rolul acestuia nu-i asa de sim
plu, cum s-ar parea. Dupa regulamentul vechilor bresle, un om care fusese odata
hingher nu tnai putea fi vreodata membru al vreunei bresle, deoarece meseria ace
asta era trecuta in rndul ocupatiilor dezonorante. Totusi, se putea ntmpla ca vreun
meserias onorabil sa omoare un cine. Problema juridica consta n ce masura se poat
e califica acest meserias drept hingher de ocazie, cu alte cuvinte, amator si nu
profesionist in meseria de hingher.
118
Cinii doctorului Kliiver si-au amestecat latratul si n dreptul de succesiune. Aflam
astfel ca un cine nu se considera avere succesorala, n consecinta este mostenit d
e catre celalalt sot. n schimb, zgarda cinelui numai n acel caz poale fi mostenita
de catre sot daca este confectionata din curea simpla. In caz ca e batuta cu arg
int, se va preda mostenitorilor n drept.
Autorul mai scormoneste o multime de probleme canine interesante, insa, in locul
lor, voi face cunoscuta o alta capodopera de-a lui: studiul aparut n multe editii
despre copilul nascut n postalion.
COPILUL NASCU! IN POSTALION SI TAXA DE TRANSPORT
Titlul ntreg suna astfel: Kurtzes Bedencken iiber die juristi-sche Frage: Ob eine
schwangere Fru, weiw sie wrender Rcise auf den Wagen ci nes Kindes gene seu, fur
selbiges Fuhr-Lohn zu geben gehalten sey (Jena, i 709) (Scurta monografie despre
problema juridica: daca o femeie nsarcinata naste un copii. n timp ce calatoreste n
tr-un postalion, este obligata sa plateasca taxa de transport si pentru prunc).
nainte de a se naste n postalion copilul, autorul discuta problema daca n general s
e cade ca o femeie sa calatoreasca nensotit. El citeaza, n legatura cu aceasta, pe
profesorul Beier de la Jena, care e categoric mpotriva acestor calatorii, quia su
spectum reddunt pudieitiam (fiindca ridica ndoieli n privinta pudorii). nsusi autor
ul nostru recunoaste ca se pot isca suspi-ciuni n jurul pudorii. n schimb, descope
ra si o circumstanta atenuanta: este posibil
spune el ca femeia sa aiba treaba, s
i astfel este obligata sa calatoreasca. S-ar putea ntmpla nsa ca vreun calator sa d
ea trcoale cu propuneri obraznice doamnei care calatoreste singura; n acest caz, a
utorul recomanda un raspuns strasnic, cu referire la pudoare. ndraznetului trebui
e sa i se raspunda n felul urmator: Daca ma iubiti cu adevarat, nu-mi rapiti ceea
ce ma face demna de iubit". Pentru .si mai mare efect, raspunsul este trecut in
text n limba franceza, asa cum 1-a copiat autorul din vreo carte franceza de anec
dote (Si vous m'aimez, vous ne songerez pas a me ravir ce qui me rend aimable).
119

Dupa acestea, are Joc evenimentul care slujeste ca subiect disertatiei: calatoare
a singuratica naste, pe neasteptate, un copil n postalion. Autorul nu este preocu
pat de problema ajutorului medical, pentru el fiind importanta doar problema jur
idica: oare taxa de transport trebuie platita separat pentru nou-nascut ? n limba
jul de azi: trebuie cumparat bilet si pentru copil'.'
Sunt doua cazuri posibile:
1.
Daca femeia a nchiriat toata trasura. n acest caz, are
dreptul sa invite oricti musafiri doreste, fara ca proprietarul
postalionului sa poata pretinde vreo taxa separata. Copilul
se considera drept un astfel de oaspete.
2.
Daca a cumparat bilet doar pentru ea. Aceasta eventualitate
a fost discutata de mai multi nvatati si s-a ajuns la parerea ge
nerala ca pentru copil nu trebuie platit bilet, aida partus est
portio mulieris, vel viscerum (fiindca fatul face parte din trupul
femeii, asemeni organelor ei interne). Autorul mpartaseste
aceeasi opinie, nsa din cu totul alte motive, si se pare ca ntreaga
disertatie a scris-o ca sa opuna argumentelor juristilor retrograzi
argumentele sale nnoitoare" si surprinzatoare. Argumentai
de mai sus. dupa care copilul face parte din trupul femeii si
deci poate fi considerat ca persoana de sine statatoare tot att
de putin ca oricare dintre organele ei interne, nu sta n picioare.
Adica sta, nsa numai att timp ct copilul se ascunde pe dina
untru. Din momentul n care s-a desprins de mama, el trebuie
considerat o persoana independenta.
Care sunt, asadar, noile argumente hotartoare ?
1.
Copilul nu ocupa uni loc separat pe banca, deci nu-1
pagubeste pe caraus. Chiar daca mama n-ar fi n stare sa-1 tina
n brate, nici atunci nu-i nevoie sa-1 asezi pe banca ,fiindca poate
fi culcat pe paiele din fundul trasurii.
2.
Carausul putea sa vada ca femeia este nsarcinata, deci
trebuia sa tina cont de sporire.
Lucrul e clar. Se schimba oare situatia daca femeia, din precautie, si ia cu sine
si un leagan ? Da. se schimba, fiindca leaganul ocupa loc n trasura. Dar nici n a
cest caz nu se va plati pentru copil, ci pentru leagan, si anume numai n cazul n c
are proprietarul postalionului dovedeste ca locul ocupat de leagan l-ar fi putut
da altcuiva.
O noua ncurcatura: femeia nu vrea sa plateasca pentru lea-gan. Ce poate sa faca, n
acest caz, carausul? Poate opri leaga120
nul? Foarte bine, dar cu ce drept 7 C"u drept de zalog ori eu simplul drept de r
etinere? Nu-i totuna, fiindca duca n-are dect drept de retinere, i-o poale lua nai
nte un creditor cu drept de zalog. Dupa ce citeaza O groaza de autoritati n mater
ie de drept, autorul ajunge la concluzia importanta ca proprietarul postalionulu
i n-are dect drept de retinere. Cine se ndoieste de corectitudinea citatelor
scrie
la sfrsit
sa frunzareasca opul, unanim apreciat, al doctorului Harprecht, intitu
lat Rechl der Fuhrleute (Dreptul carausilor), n care va gasi toate citatele n pa
rtea I, cap. 4, I, p. 63.
Eu unul nu m-am ndoit si n-am mai rasfoit acea carte de marc autoritate.
DOMENIUL JURIDIC AL SCRISORILOR DE DRAGOSTE
Daca m-am ocupat de complicatiile juridice iscate n jurul nou-nascutului, o sa am
intesc si despre antecedente.
Bernhard Pfretzscher, jurist, savant din Wittenberg, s-a aventurat pe acest tarm
al dreptului, neglijat pna atunci, scriind o lucrare de interes obstesc despre scr
isorile de dragoste: De lineris amatoriis. Von Liebesbriefen (Witembergae,
1744).
Studiul se mparte n doua parti: se discuta separat despre dragostea cinstita si de
spre cea vinovata.
Primul caz, prima ntrebare: ntruct obiiga la casatorie scri-soarea de dragoste a un

ui minor? Raspuns: daca parintii au consimtit sa fie scrisa, ea obliga

altfel, n
u. Hotarrea este corecta, cu toate ca in practica, de la Papinianus ncoace, e foar
te putin probabil sa se li ntocmii scrisori de dragoste cu aprobare parinteasca.
ntrebarea urmatoare: scrisoarea alienatului obliga la casatorie? Problema nu-i del
oc simpla. Daca studiem cu atentie cazurile, gasim cte exemple vrem, n care chiar
dragostea a tulburat mintea aceluia care a compus scrisoarea. Cteodata 1-a ticnit
n asa masura, nct arata de parca ar fi fost nebun de legat. Dupa unii juristi, ast
fel de ndragostiti exaltati trebuie considerati nebuni, deci scrisorile lor de dr
agoste nu-i obliga la nimic. Punctul de vedere al autorului: trebuie ceruta pare
rea medicilor specialisti spre a putea stabili gradul de nebunie".

O alta complicatie: n ce masura obliga scrisoarea omului beat ? Depinde de gradul

de betie
si da cu parerea autorul.
Trebuie sa se procedeze foarte prudent cu interpretarea declaratiilor ;;// tocmai
limpezi din scrisorile de dragoste.
Juristii au cazut de acord ca declaratiile vagi, n genul locurilor comune ca, de e
xemplu : Esti a mea11, Sa fii a mea1- etc, nu obliga. n schimb, da, sunt considerat
e drept promisiuni de casatorie frazele astfel nsailate: Orice ar spune lumea, vre
au sa fii a mea"; Scumpa mea, esti a mea, niciodata nu le voi parasi''; Numai moar
tea ne poate desparti".
Ce de ndrumari folositoare pentru tinerii corespondenti! In special se remarca ul
tima fraza a colectiei de exemple: ,,Daca ma casatoresc vreodata, atunci numai p
e tine te icni11. Autorul se plaseaza pe o baza riguros legala, trecnd declaratia
de mai .sus n rndul promisiunilor ipotetice, conform regulii lex per-mittens ; n c
azul prezentei unei conditii de amnare (daca...), contractul nu intra n vigoare de
ct o data cu ndeplinirea conditiei. Deci, n cazul n care autorul scrisorii e hotart s
nu se casatoreasca niciodata, nu poate fi obligat sa se casatoreasca nici cu do
mnisoara n cauza.
Ultima ntrebare din domeniul dragostei cinstite: ce se ntmpla daca adresanta nu rasp
unde la scrisoare? Dupa autor, nici nu e obligata sa raspunda. O declaratie vala
bila obliga chiar daca onorabila nu raspunde. n caz de dubiu, se ia hotarrea ca fe
meia sa declare sub juramnt n ce fel a interpretat continutul scrisorii.
Cu dragostea vinovata autorul termina repede. De aceasta rubrica tin scrisorile
de dragoste ale sotilor, si anume cele adresate unor terte persoane. Daca sotia s
e preteaza la astfel de lucruri, sotul poate proceda n doua feluri:
j. ntruct femeia a gresii din lipsa de experienta, trebuie iertata.
2. ntruct a corespondat n mod constient, sotul poate s-o palmuiasca. De altfel, si
puncte de vedere utilitariste justifica o palma aplicata la timp, lucru care-1 s
cuteste pe sot ca mai trziu sa fie nevoit sa recurga la masuri disciplinare mai gr
ave.
Dar daca femeia si prinde barbatul asupra faptului ? Ea nu poate uza de palme si
de procedee teroriste ca mijloace represive, ci trebuie sa aranjeze afacerea n mo
d pasnic.
.122
Cu aceasta expunere de motive, vadit partinitoare, s-ar parca ca autorul a facut
ordine definitiva n imensitatea stufoasa a problemelor juridice iscate de scriso
rile de dragoste.
n timp ce citeam micul studiu, mi-a atras atentia acea afirmatie a autorului ci po
ti nnebuni din dragoste. Este cunoscuta minuscula opera a spaniolului Quevedo, de
spre spitalul nebunilor din dragoste; aceasta insa nu este altceva dect jocul imagi
natiei marelui satiric al veacului al XVlI-lea. n schimb expertiza Facultatii de m
edicina de la Helmstdt, din anul 1726, a fost emisa de niste savanti.
Pretextul a fost furniza! de un tnar teolog luteran, care s-a ndragostit de servit
oarea tatalui sau. Fala fiind calvinista, n fata casatoriei s-au r'dicat grave ob
stacole religioase. La un moment dat, n biserica luterana s-au gasit biletele bat
jocoritoare la adjesa luteranilor. Cercetarile ou scos la iveala ca autorul rava
selor fusese tnarul teolog.
Dar, oare de ce si batea joc tnarul de propria sa credinta? Fiind citat n fata conc
iliului bisericesc, a recunoscut totul. Voia sa atte preotimea luterana, ca apoi

acestia, la rndul lor, sa-i atace pe calvinisti cu putere ntetita, drept care sa i
a nastere o puternica disputa teologica, iar fata, convinsa de argumentele dispu
tei teologice, sa treaca la religia luterana.
Dragoste complicata de teolog!
Autoritatea bisericeasca, banuind ca ceva nu-i n ordine cu teologul, s-a adresat
Facultatii de medicina din Helmstdt. Iata raspunsul acesteia:
,,Responsuni Facultativ Medicae (Raspunsul Facultatii de me-dicina). Avnd n vedere
actele privitoare la cnd. teol. C.H. si cerndu-ni-se parerea privitoare la faptul
daca din acte se poate constata ca la numitul candidat judicium rationis e perv
erti! per nimium amorem (daca dragostea peste masura nu i-a luat mintile), noi, D
ecanul, Seniorul si Profesorii Facultatii de medicina de aici, studiind si cumpa
nind temeinic cazul, am sintetiza! parerile noastre. mprejurarile cuprinse n acte
permit ntr-adevar sa se traga concluzia ca n cazul numitei persoane nu-i totul in
ordine, deoarece la persoanele predispuse la melancolie, amor fru.itratus (dragos
tea nempartasita) poate provoca tulburarea mintii n asa masura, nct individul nu mai
e raspunzator de fantele sale".
12.3
Timpul trecea, insa idila teologului se tra mai departe prin labirintul actelor.
Expertiza Facultatii de medicina a fost transferata la Facultatea de drept din Wi
ttenberg. S-a dispus un consult medical. Teologul a fost luat in primire de catre
medici, care l-au examinat, ntocmind despre cele constatate un proces-ver-bal. C
onform procesului-verbal, afacerea s-a ispravit in mod surprinzator: teologul a
declarat ca n-arc nici pe dracu' si, de altfel, nici nu mai este ndragostit. ..
JURISPRUDENTA
PRIVITOARE

LA PALMUITULUI

STAFII Sl

LEGEA

Parintele juristilor romantici isi desfasura activitatea la Fa-cultatea din Huil

e. Se numea Samuei Stryk, dupa numele latinizat Strykius; intre altele, decan al
Facultatii de drept, consilier secret al curtii; cu un cuvnt, era un barbat impor
tant. A mpodobit literatura juridica cu o sumedenie de studii. Una dintre cele mai
vestite carti ale sale a fost De jure s-pectrorwn (Despre dreptul strigoilor),
Halle, 1700. n ca se lamuresc nclcitele complicatii juridice ivite de pe urma stafi
ilor.
Artagoasele fantome faceau tapaj mai ales in jurul dreptului de hfhiriere : Chiri
asul poate oare desface contractul, daca n locuinta se ivesc stafii ? ntruct bntuitu
l stafiilor este suportabil
de exemplu, daca n partile laterale ale casei, strigo
ii ciocanesc mai domol sau racnesc mai moderat locuinta nu poate ii abzisa.. n caz
uri mai grave, chiriasul poate desface contractul. Proprietarul este obligat sa
accepte rezilierea, cu exceptia cazului cnd poate dovedi ca nainte de nchiriere nu s
-a ivit n casa nimic neobisnuit. Prin urmare, daca stafiile s-au instalat in casa
o data cu noul chirias, aceasta se datoreste faptului ca el a attat mpotriva sa v
rajitori si vrajitoare.
n cazul cnd se dovedea ca o casa este bntuita de stafii, actul de vnzare-cumparare s
e anula. Mai mult. daca ginerele primea ca zestre de la socrul sau o astfel de c
asa stapnita de stafii, el putea s-o napoieze si sa pretinda completarea dotei. n c
azul caselor cu stafii, proprietarilor li se cuvin si reduceri la impozit.
124
Demonii bntuie nu numai casele, ci intra si-n oameni. Ce se ntmpla daca iau n stapnir
e pe vreunul dintre soti ? Data aceasta arc loc n timpul logodnei, logodnicul san
atos se putea retrage. Daca s-a legat casnicia, sotul nebntuit trebuie sa rabde.
Divortul nu este ndreptatit. Exemplu: s-a ntmplat ea ntr-o femeie, care ducea o viat
a pioasa, sa intre un vrcolac. Uneltirile duhului blestemat se manifestau prin ac
eea ca femeia devenea tot mai murdara, iar din casa dispareau, pe rnd, toate obie
ctele pretioase. Barbatul s-a ruinat complet, nsa a trebuit sa ramna lnga nevasta l

ui, deoarece decaderea ci era isprava vrcolacului, iar femeia n-avea nici o vina
.
O ntrebare importanta, era, de asemenea, daca o comoara gasita suh ndrumarea unui
duh este a celui care a gasit-o sau se poate confisca in favoarea statului '.' S
e recomanda multa prudenta, deoarece este posibil ca duhul care apara comoara sa
nu fie mputernicitul diavolului, ci eventual im duh hun. Totusi, trebuie facuta d
eosebire si n cazul interventiei duhurilor rele. Daca duhul nu face altceva dect s
a indice locul comorii, iar respectivul o gaseste si o duce acasa prin propriile
sale puteri, comoara devine proprietatea legala a gasitorului. n schimb, daca du
hul l nvata fel de fel de vraji secrete ca sa poala ajunge la comoara, adica i serv
este mijloacele pentru a o procura, comoara se va confisca.
Profesorul Strykius desclceste inca multe alte probleme. Se poate oare declara de
cesul unui sol disparut pe ba/a faptului ca a aparut ca strigoi? Nu!, vine raspu
nsul, fiindca aparitia se poate baza pe o nselaciune. n ca/ de omor, oare constitu
ie o dovada ndestulatoare daca stafia victimei apare nsngerata la locul crimei ? Nu
, din acelasi motiv ca n exemplul de mai sus. Are circumstante atenuante o crima,
daca faptasul a fosl ndemnat de catre un vrcolac s-o faca ? Numai n cazul cnd se poa
le dovedi ca vrcolacul i-a dat trcoale omului si l-a amenintai ca, daca se codeste
, ii suceste gtul.
O alta opera de seama a decanului Strykius pune la punct discutiile n jurul drept
ului palmuitului. Titlul ei: Tractatio juridica de alapa (Tratarea juridica a pa
lmii).
Lucrarea se mparte n patru capitole: pentru a ilustra te-meinicia si seriozitatea
tratarii juridice, iata-lc titlurile:
I. De aliipac descriptiofte, adica despre definirea notiunii de palma.
125
!!. De subjccto actixo despre cel caro (rage palmele.
III.
De subjccto passivo - despre cel care primeste pal
mele.
IV.
De cffectii alapae - despre urmarile palmelor.
Nu voi urmari clasificarea stiintifica a profesorului, ci voi da cteva mostre, de
mne de retinut, din expunere. Omul ar fi tentat sa-si nchipuie ca ntreg capitolul n
ti este de prisos, deoarece palma este palma, n-arc neve ie de nici o explicatie.
Cum sa n-aiba nevoie?! Se poale cadea de acord ca nu-i cazul sa se vorbeasca des
pre palmuirc, atunci cnd i se trage cuiva un picior n fata; n schimb, cnd palma este
data de un om caruia ti lipsesc toate degetele de Ia mna, este necesara o preciza
re cai se poate de riguroasa. Nu importa daca de cv.nd c lumea s-a ivii vreodata
vreun caz de acest fel; posibilitatea ivirii lui este suficienta spre a incita
la speculatie pe juristul pur-snge. Asadar, aflati ca o astfel de palma nu-i palm
a.
n schimb, demonstratia autorului, dupa care stapnul n-are dreptul sa-si palmuiasca
servitorul, vorbeste despre concepi ia sa umanista. Totusi, n anumite situatii,
sotul poate sa-si palmuiasca in mod legal sotia, si anume daca o prinde sarutndu-s
c cu altul; sau
dupa cum s-a mai aratat daca ntretine corespondenta de dragoste cu
un barbat strain, sau, n line, daca hoinareste si nu se ntoarce acasa dect seara trz
iu. nsa daca o plesneste de-i da sngele din nas. faptul constituie un motiv de cli
vorl.
Ce se ntmpla, dimpotriva, daca sotia si palimtieste barbatul'.' Intervin doua cazuri
posibile: I) daca barbatul esie mai (are dect femeia, poate linistit s-o palmuia
sca si el; 2) daca barbatul este mai slab dect femeia, si actiunea de pedepsire nu
arc sorti de izbnda, poate intenta divort. n ambele cazuri, barbatul arc dreptul
de a nu lua cunostinta ca a fost palmuit, si de a se resemna fara a ntreprinde ni
mic.
Este interzis sa recurgi la palma ca mijloc de represalii mpotriva unei jigniri ve
rbale. Acest principiu juridic este important si fiindca n practica se ridica urm
atoarea problema: daca vreun domn, cu ocazia unui bal, invita la dans vreo dudui
e si ca l refuza, respectivul domn are sau nu dreptul sa-i traga o palma rcspcdiv
ci dudui'.' Concluzia este negativa, pentru ca, pe de o parte, femeia danseaza c
u cine ii place, iar pe de alta parte, chiar

daca refuzul de a dansa s-ar considera drept jignire,aceasta este doar o jignire
verbala, deci nu se poale razbuna prin palmuiaLa baluri si n alic ocazii asemanatoare, se poale ntmpla si altceva. Anumiti barbat
i cu moravuri proaste obisnuiesc sa se atinga de domnisoarele cu bune moravuri, n
tr-un fel care nu este strict necesar desfasurarii dansului. n astfel de cazuri a
tentatorul poale fi palmuit imediat, deoarece o cunoscuta regula juridica glasui
este ca cine cu ce greseste, cu aceea sa si ispaseasca. Ce a gresii deci mna paca
toasa de barbat, pedepseste mna femeii jignite.
Pe larmul dreptului palmuitului, s-ar mai gasi mea multe lucruri folositoare de s
tiut, insa acestea nu-i intereseaza decl pe istoricii dreptului.
Asemanatoare disertatii juridice n stil baroc ocupa, in can-titati nspaimntatoare,
rafturile bibliotecilor mai mari. S-a scris despre legea fecioriei, iscndu-se con
troverse asupra n-trebarii diicA mireasa are dreptul sa-si puna lamita pe cap daca
a fost violata ca fala? Un jurist a sustinut ca da; lamita este simbolul nevinov
atiei morale, iar atacul n-a avut dect urmari fizice, cinstea fetei nesuferind ni
ci o lezare. Juristii tipicari m-riau nsa : oricum si-ar pierde cineva nevinovatia,
nu poate pasi, n fata altarului, cu simbolul ei. S-a sustinut si o parere de com
-promis: bine, ba lle interzisa cununa de lamita unei astfel de mirese, nsa trebui
e sa i se asigure cel putin dreptul tle a pi iea pretinde mirelui pretul cununii
.
Un doctorand, pe nume Simon Christoph Ursinus, a siors o teza de doctorat desigu
r pe baza de cercetari asidue despre problema dreptului prostituatelor (De qiuic
.itu nwrrtri cit/j. (And se poate numi o femeie meretrix ? Cnd .si mparte gratiile
pentru bani. Dar daca nu ia bani, cti cavaleri suni necesari pentru a merita calif
icativul? Stiinta n-a luai o pozitie hotarta: dupa unii autori, ar fi nevoie de p
atruzeci. Ceea ce i s-a dat meretrix-ei nu i se mai poate cere napoi; daca cineva
s-a bucurai de ea si i-a lasat un zalog, zalogul trebuie preschimbat. Daca nu i
s-a platit si nu i s-a lasat nici zalog, onorariul promitndu-i-se doar, aceasta p
romisiune obliga. Nici o posibilitate nu era ocolita de ochiul ager al vlastarulu
i de jurist. O meretrix poate face testament sau nu ? Daca da, are dreptul de a
face donatii pioase? Mai mult ca sigur ca autorul s a pndii
127
la Phryne, care s-ar fi oferii s recladeasca, din cstigul ei, zidu-rile Tebei. Cea
mai teribila problema juridica a Cosi daca o astfel de fata
care si risipeste cst
igul fara crutare, refuznd s traiasca economicos, cumpatat, conform principiilor b
urgheze
poate ti pusa sub tutela. Raspunsul este negativ si, n felul acesta, auto
rul scapa de discutarea amanuntelor asupra felului n care ar trebui sa activeze t
utorele.
S-a scris despre dreptul barbii, despre dreptul tacerii, despre dreptul nasului,
al piciorului, al minii, ba chiar separat despre dreptul minii stngi si al celei dr
epte, precum si despre dreptul fiecarui deget n parte etc.
IU. ?
Si acesta avea dreptul Iui separat.
Da, el, modestul si nensemnatul el caetera, care pna atunci nu dusese o viata
independenta, ci uilndu-si umil propria
existenta s-a multumit sa faca aluzie la existenta altor notiuni, mai distinse;
mereu neobservat sau neluat n considerare, tnjind ca un paria, acest et caetera a i
esit prin bunavointa profesorului Strykius din anonimat si s-a alaturat, cu capul
sus, sirului de concepte juridice, asemenea micii ratusti urte din poveste, care
devine apoi o lebada alba, stralucitoare.
Strykius a scris despre el o carte intitulata Tractatio juridica de et caetera,
adica Tratat juridic despre et caetera. Care este povestea lui et caetera? Care
este esenta lui? Cnd poale li ntrebuintat? Ce fel de ncurcaturi pot lua nastere din
ntrebuintarea lui nejusta, eic. ?
fata, de exemplu, daca n vreun act juridic trebuie nsirate oale titlurile principe
lui domnitor, nu este ngaduit sa pui stavila sirului lung ele titluri la cel de-al
treilea sau al patrulea, din motiv de scurtare, scriindu-1 pe et caetera. Mai d
eparte: notarul este raspunzator de actele oficiale completate n fala lui, deci s

a evite ntrebuintarea lui et caetera, fiindca partea adversa, rauvoitoare, poate

s-i atribuie diverse ntelesuri.
Din mica si admirabila lucrare mai aflam ca pe vremea aceea reprezenta o insulta
grava sa-i spui cuiva: esti un et caetera'
128
(Du et caetera!). Desi, dupa cum s-a aratat, nu era ngaduit sa-i tragi unuia o pa
lma daca te jignea, n schimb i puteai intenta un proces, iar judecatorul era obliga
t sa-1 pedepseasca aspru. Se parc ca pedepsele aspre au avut un efect binevenit
nu numai ca sanctiuni, ci au dus la abandonarea treptata a folosirii cuvntului in
sens jignitor. Cu aceasta s-a restabilit onoarea Ini et cacteru. i't caetera.
9-c. 168
NEMURITORUL NU ESTE INFAILIBIL
La II martie 1878, la Academia de Stiinte a Frantei n avui loc o scena mcniorabi
Ja. Fizicianul Du Moncel a pre/cnlal Ibno-graful, noua inventie a lui Edison. Ma
re a fosf surpriza adunarii, cnd mica masina nensufletita a prins deodata grai si
a redai (idei cuvintele prezentatorului sau. care rasunasera iii incinta cu puti
n nainte.
Deodata, un academician mai in vrsta, cu numele de Houil-laud, a sarii din fotoli
u si, repezindu-se la Du Moncel. o nceput sa-l vtningi t/c gt cu o furie mi'tocmai
demna de un savant. ..Mizerabile
i-a urlat el , chiar v,n ventrilog o sa ne pacale
asca ! '*"
ntmplarea este relatata de un martor ocular. Caniillc FJ;<m-marion. n capitolul nti a
l cartii sale Ulnconnu (Nceunoscuiul). !'l mai adauga ca furiosul domn nu s-a po
tolit nici dupa o jumatate de an. La 30 septembrie, Academia a tinut din nou o se
dinta; incredulul ncapatnat a cerut din nou cuvntul si a declarai ca, dupa o matura
chibzuinta, si mentine parerea: fonograful a fost demonstratia unui ventrilog. Fi
indca a spus el
nu este posibil ca un nenorocit de metal sa nlocuiasca nobilele o
rgane ale graiului omenesc."
Posteritatea n-ar fi aflat niciodata despre bravul donin, daca Flammarion nu i-a
r fi imortalizat numele. nsa Academia a avu! un membru cu un nume ntr-adevar nemur
itor: marele astronom Lalandc. n 1781. Blanchard a prezentat hunii nava sa zburato
are si dirijabila. Fantezia marelui public s-a nflacarat, lumea aproape ca si ved
ea zburnd stoluri de oameni deasupra. Parisului. Lalande s-a grabit sa potoleasca
excesul de nsufletire, scriind un articol n numarul din 18 mai 1782 al ziarului ..
Journal de Paris". Folosind n articolul sau tot lestul stiintei, el a dobort
130

nava zburatoare. Din orice punct de vedere am cerceta problema -- scria Lalande , e
ste absolut imposibil ca omul sa se ridice in aer si sa pluteasca. Pentru aceast
a, ar fi nevoie de aripi cu dimensiuni uriase, miscate cu o viteza de trei picio
are pe secunda. Numai un nebun poate sa creada ca asa ceva s-ar putea realiza vr
eodata."
La 5 iunie 1783, fratii Montgolfier lanseaza primul aerostat.... O luna dupa ace
ea, la II iulie 1783. Jouffroy, inventatorul navei cu abur, a facut primul drum
cu vaporul sau pe Saonc. El si-a prezentat inventia guvernului. Acesta a naintato Academiei. Referatul: experienta nu dovedeste nimic, cazul nu e demn de interes
.
Primii cuceritori ai acrului si ai apei au cazui in fata comisiei de examen a sti
intei. Nici pionierii caii ferate n-au avui o soarta mai buna. Stiinta oficiala
a lichidat inventia cu o ridicare din umeri: niciodata n-o sa porneasca trenul a
cela
se spunea , fiindca rotile se vor nvrti pe loc. nsa rotile de fier au dezmintit
uruitul rotilor din capul savantilor. Hle se nvrteau, se tot nvrteau, iar locomotiva
a luat-o din loc. Atunci se ivi o alta pacoste, si anume ca miscarea cu viteza m
are o sa dezlantuie boli grave. Conform parerii Colegiului medical regal al Bavar
ici, cine se va urca n tren va suferi o comotie cerebrala, iar cine l va privi cum
merge va ameti. Din acest motiv
recomanda referatul -. daca statul ngaduie aceasta
experienta periculoasa, macar sa se construiasca de-a lungul terasamcntului un g
ard de scnduri de naltimea l, aiului

De secole, caderea meteoritilor era vazuta, observata si dovedita in toata Europa

. Meteoritii se nghesuiau prin vitrinele muzeelor, nsotiti de atestate despre locu
l si data caderii-In sfrsii, s-a trezit din somnu-i stiintific si Academia, nsarci
-nndu-1 pe marele chimist Lavoisier sa faca un referat despre aventuroasele pietr
e. Pe baza referatului, Academia a decreta! ca treaba cu meteoritii este de necr
ezut si imposibil de acceptat, deoarece nu pot cadea pietre din cer. Pietrele su
specte au fost aruncate probabil de vreo eruptie vulcanica necunoscuta.
Planurile cablului transoceanic au fost taxate de catre aca-demicianul Babinet d
rept neserioase. Pe Lebon, inventatorul becului cu gaz, l-au pus la punct argume
ntnd ca o lampa faia btil nu poate sa arda. Cnd Harvey si-a expus teoria despre ci
r131
culajia .sngelui, colegii lui s-au repezii la el a(( de salbatic, ncl i-au mprastiat
pacientii. Cazul lui Galilei a luat o ntorsatura aproape tragica, fiindca noua sa
descoperire irita nervii ..sensibili" ai bisericii .si stiintei slugarnice de pe
atunci. Universitatea din Paris preda. nca si in secolul al XVJT-Iea, tezele osi
ficate ale scolii aristotelice, si mpotriva ndraznetilor nnoitori recurgea Ja ajuto
rul Parlamentului. Acesta i-a exilat din Paris, in 1624, pe autorji noilor teor
ii si a interzis, sub sanctiunea pedepsei cu moartea, sa se predea noile principi
i care se abal de la vechii anton consacrati1'.
Lui Galvani, colegii de ia Universitatea din Bologna i-au pus pe cap o tichie de
bufon, l-au facut de rs si |-au poreclii ..maestrul de dans al broastelor".
O soarta cruda a avut si una dintre marile glorii ale stiintei medicale engleze,
Jenner, realizatorul vaccinului mpotriva varsa-tului, rnd a expus ideca ca mpotriv
a flagelului trebuie sa te aperi cu vaccinul extras de la vacile infectate cu ac
eeasi boala, colegii lui s-au napustit asupra-i a\ furia unei turme nnebunite. Trageau in cutezatorul nnoitor cu articole si pamflete. Un anume dr. Mosley
s-a adresat opiniei publice cu mare indignare si fraze profetice;
daca inje
ctam in corpul omenesc umori animale, cine poate sa spuna ce consecinte vor
aparea pcsie cti-va ani ? Ce gnduri se vor forma in creierii infectati cu febra a
nimalica ? Ce efect va avea asupra caracterului uman influenta patrupedelor? Si
altii si-au nscris pe stindardele lor ademenitoare lozinci. Coperta brosurii docto
rului Rowley era mpodobita cu poza colorata a unui haicit cu cap <lc bou. D
octorul Smyll] a amestecai n balele furiei sale otrava minciunilor si nu s-a sfii
t sa fluture pe sub nasul neghiobului'1 de Jenner
drept pilda nfricosatoare
u
n caz fatal. Victima ar li fost un baietas vaccinat cu ser de vaca si care, dupa
vaccinare, umbla in pafru labe, mugea ca o vaca si mpungea ca laurul.
(ine nu se multumeste cu aceasta scurta trecere in revista', sa rasfoiasca isto
ria inventiilor si descoperirilor; pildele vor misuna in fata ochilor, la fel ea
si gngniilc
care se ivesc, cnd |c zgndri, de sub turtele care zac pe pasunile vi
telor. 132
CREDUL INCREDULI
Cteodata creierul omenesc parc a fi alcatuit din niste ames-tecuri foarte bizare.
Omul cu un astfel de creier dobndeste subit o mare eruditie, orientndu-se n cele mai
profunde probleme stiintifice, patrunznd tainele cele mai ascunse ale firii, dar
nu sesizeaza uneltirile amagitoare ale sarlatanilor de rnd, lasnd, cu uimi-toare
naivitate, sa i se agale o veriga de nas ca sa spunem asa - si sa fie pus sa joa
ce, ca namila tic urs la trg. Aceasta, cu toate ca ramne tot un savanl eminent, po
doaba a academiilor si universitatilor, la lei ca si faimosii Iui colegi nencreza
tori, caic au pus o frna scrsnitoarc la carul progresului.
Cunoastem academicieni, eroi pasivi ai unor astfel de nse-latorii, care n-ar fi f
ost ngaduit sa li se ntmple nici unor copii de scoala, necum unor nemuritori.
1 j'oul eroilor a fosl matematicianul de renume mondial Mi-chel ChasJcs, membru
de vaza in Academic des Sciences, autorul unor opere deschizatoare tic drum, pos
esorul medaliei de aur a lui Koval Society din Londra, membru corespondent al Ac
ademiilor din Berlin, Petersburg, Roma. Bruxelles, Stockholm, Madrid ele. Timp de
op( ani. din 1861 pna n 1869, savantul a fost purtai de nas de catre un sarlatan
semidoct. Acesta ii vindea, pentru bani grei, scrisorile falsificate ale unor pe

rsonalitati de scama din istoria universala. Nn o duzina, doua, nici o sula, doua
, ci n total 27 345, adica douazeci si sapte de mii trei sute patruzeci si cinci
de bucati n cei opt ani. Ct privcslc specialitatea academicianului, ea figureaza i
n colectie cu I 745 de scrisori de-ale lui Pascal, 622 dc-ale lui Newton si 3 00
0 de-a Ic lui (iaJilei. Savantul all de pricepui n matematica risipeste banii pe a
ceste scrisori, Iara nici o socoteala. In decursul celor opl ani. ct a, durat esc
rocheria, omul a platii falsificatorului 140 000, adica una suta patruzeci de mi
i de franci.
Paianjenul nu c in stare sa prinda cu atta dibacie musca m pnza, cum l-a prins esc
rocul, cu numele de Vrain-Lucas, pe savantul nostru. Iata povestea cu care opera
:
Contele Bois-Jourdain, un nobil regalist, cica ar \\ fost nevoit sa emigreze din
cauza (erorii lui Robespierre. II s-a mbarcat pe o corabie cu destinatia America.
Aproape de tarm,
corabia
prinsa de furtuna
se scufunda, iar contele pieri n valuri. Dintre sfarmatu
rile corabiei, expeditia de salvare a pescuit o lada n care era colectiei de manu
scrise, de o valoare inestimabila, a contelui. Dupa nfrngerea revolutiei mostenitor
ii lui au obtinut pretioasa lada, pastrnd-o ca pe o relicva de familie. nsa a doua
generatie nu mai este roaba pietatii si, sca-patnd, are nevoie de bani, a.sa ca
ar li dispusa sa se desparta de cteva exemplare. Binenteles, n taina, ea vanitatea
familiei sa nu lie stirbita. Din cele cteva bucati s-au facut, cu (impui, ncet, nec
i, 27 345, iar savantul se repezea la fiecare exemplar ce i se oferea, eu lacomi
a colectionarului.
Hpistolele erau scrise - cu niste litere cu aspect nvechii pe hrtie de fabricati
e veche, taiata din carti de demult. Falsificatorul n-a uitat nici sa lina cteva z
ile hrtia in apa sarata. Cu aceasta el a prentmpinat eventuala suspiciune cure s-a
r fi ivit in legatura cu povestea naufragiului.
Lucrul cel mai semnificativ n ce priveste naivitatea nemarginita a marelui matemat
ician l constituie Capiul ca nici nu s-a interesat macar daca a cxislat eu adevar
at vreun emigrant cu numele de conte Bois-Jourdain, nici (iaca e adevarat ca s-a
prapadit pe mare. La fel nu-1 preocupa cine sunt mostenitorii sai, unde locuiesc
, daca ar fi posibil sa ia legatura personal cu ci si sa cerceteze ntreaga colect
ie. Toate ndoielile i-au fost risipite de un (ruc temerar a! falsificatorului: ci
vndu savantului cteva scrisori rare, lund pe ele o suma respectabila, iar dupa cteva
zile se prezenta din nou, cu o mutra amarta, cernd napoi scrisorile si restituind b
anii. Pretindea ca unul dintre mostenitori, un general regalist de moda veche, a
uzind despre vnzare, ar fi fost cuprins de o furie fara margini, interzicnd vnzarea
pe viilor si cernd restituirea scrisorilor. Chiar daca n sufletul savantului a ex
istat vreo ndoiala, la auzul acestora ea s-a risipit ca o geana de nor. Acum, el l
implora pe intermediar sa-1 linisteasca pe batrnul combatant, deoarece la el scr
isorile sunt n ioc bun. Vrain-Lucas a luat asupra-si greaua sarcina, 1-a dezarmat
pe batrnul general morocanos, iar comorile lazii se scurgeau, mai departe, n dulap
urile domnului Chasles.
Mai era nsa un mic defect. Scrisorile Iui Newton si Pascal erau scrise n limba fra
nceza, nsa pe un profan falsificarea priceputa a scrisului putea sa-l induca in er
oare. Dar. oare din ce motiv i scria Alexandru cel Mare lui Aristotel n limba fran
ceza
134
si oare cum o putut .scrie Clcopaira lui tulim Cc/esar o scrisoare tot n limba fr
anceza'.' Pentru ca din lada ieseau Ia iveala astfel de raritati cu sulele, ba u
nele chiar si mai teribile, dupa cum vom vedea mai jos.
Sarlatanul nu s-a ncurcat n itele povestii. El urzea mai departe firul povestirii c
u o iscusinta scaparatoare. ,,Aceste scrisori vechi spunea el
nu sunt originalele
, ci traduceri din .secolul al XVI-lea. Nu ncape ndoiala ca pe vremea aceea mai ex
istau originalele, si astfel traducerile sunt autentice. Colectia originala fuse
se pastrata n arhiva manastirii de la Tours, unde s-au facut talmacirile. Origina
lele s-au pierdut, dar autenticitatea traducerilor a fost recunoscuta de nsusi Lu
dovic al XlV-lea, care le a trecut n colectia sa personala de manuscrise. El si d

oamna de Pompadour au mbogatit mereu aceasta colectie, care a ramas n patrimoniul

regal pna la Ludovic al XVI-lea. n furtuna revolutiei, acest rege a daruit ntreaga
colectie contelui Bois-Jourdain, ea nu cumva sa cada n minile iacobinilor."
Savantul s-a linistii pe deplin.
Si poate s-ar fi desfatat linistit, pana la moarte, privindu-si comorile pastrat
e in taina, daca amorul propriu nu-1 mboldea sa dea publicitatii o parte din ele.
Nu ambitia sa personala 1-a determinat, ci orgoliul national de france::.
Cu ajutorul setisorilor obtinute pe bani grei, el voia sa de-monstreze ca nu eng
lezul Newtoti descoperise legea gravitatiei, ci francezul Pascal. Gloria ar reve
ni, pe drept, geniului francez, care trebuie repus, prin urmare, pe piedestalul
de pe care l-au dat jos, n mod nedemn.
La 15 iulie 1867 s-a tinut memorabila sedinta a Academiei de Stiinte, la care Mi
chel Chasles sira prezentat comunicarea privitoare la corespondenta lui Pascal e
u tnarul student Newton, anexnd notitele care dezvolta teoria gravitatiei si scris
orile mamei lui Newton, adresate iui Pascal, prin care si exprima multumirile pen
tru bunatatea lui fata de fiul ei.
Comunicarea produse nsa explozie. Nici zicala stramoseasca despre furnicarul zada
rit nu exprima ndeajuns agitatia iscata de aceasta. Majoritatea l-a ovationat pe
Chasles, savantul patriot care a redobndit pentru geniul francez gloria uzurpata
de straini. S-a gasit chiar un chimist renumit, care a analizat cer135
neala nlrebuintata la o scrisoare, stabilind prin expertiza ca este n mod cert din
vremea lui Pascal. nsa, ctiva nacriti strmbau din nas: nu-i lucru curat spuneau ci
deoarece la dala indicata pe prima scrisoare Newton era nca un elev de 12 ani: d
eci cs(e neverosimil ca Pascal sa-si fi mpartasit marea descoperire stiintifica u
nui baietas de vrsta aceasta". Mai bateau la ochi si alte mici erori si anacronism
e din scrisori, facnd dubioasa autenticitatea lor. n discutie s-a amestecai si Sir
David Brewstcr, vestitul biograf al lui Newton, care a declarat, fara nconjur, c
a toata corespondenta constituie un fals; de altfel, toata lumea stie ca Newton
s-a ocupai de fizica mai trziu, iar n perioada corespondentei eu Pascal nu putea n
ici macar sa viseze la legea gravitatiei!
Profesorul Chaslcs nu s-a lasat tulburat. Scepticilor francezi Ie-a raspuns asa
cum se obisnuieste n astfel de mprejurari, si anume ca sunt lipsiti de patriotism
si distructivi. mpotriva sa-vantului englez a pornit la lupta cu un nou transport
de arme; dupa ctva timp a publicai si scrisori atribuite lui Galilei, pe care nva
tatul italian le-ar li scris tnarului Pascal, n care acesta din urma dadea sa se nt
eleaga ceva despre teoria gravitatiei. lata cum Pascal se ocupa do legea gravita
tiei hic:\ pe vremea cnd Newton nici nu se nascute.
Degeaba i se obiecta ca Ia dala pe caic o poarta scrisorile Galilei era orb; pes
te cteva zile se prezenta eu o scrisoare originala, n limba italiana, a lui Galilei
n care batrnul savant anunta cu bucurie ca i s-a ameliorat boala tic ochi, putnd s
a seric din nou. La aceasta, partida adversa a dat lovitura de gratie: una din sc
risorile lui Galilei era transcrisa, cuvnt cu cuvnt, dintr-o carie franceza din an
ul 1764, aparuta deci cu mai mult de o sula de ani mai trziu: Hixtoire des Philos
ophes moderiwx, de Savcricn. ,,Ha, ha raspunse neclintitul academician
, n realit
ate lucrurile stau invers: Saverien a furat textul din scrisoarea lui Galilei." D
rept care a depus la Academic scrisoarea lui Saverien adresata doamnei de Pompad
our, prin care i multumea pentru faptul ca marchiza i-a pus Ia dispozitie, din cole
ctia ci, scrisorile lui Pascal, Newton si Galilei, ajiitndu-1 cu bunavointa la
reali/arca operei sale despre filosofii moderni.
Nu trebuie sa mai spun ca toate dovezile noi ieseau tot din atelierul lui VrainLucas.
136
Cine era acest Vrain-l.ucas ?
Fiu al unui gradinar de provincie, el n-a terminat dect scoala primara, dar, ajun
gnd la Paris, cerceta bibliotecile, nghitind o multime de carti si crendu-si cunost
inte confuze de autodidact. Pe urma, deveni copist la un genealog care, pentru b
ani grei, ticluia arbori genealogici. Aici si-a nsusit elementele de baza ale nob

ilei ndeletniciri de plastograf. ntmplarea l-a pus n legatura cu academicianul nostr

u, copilaros de naiv, si. dndu-si scama ce posibilitati i se ofera, porni grandio
asa campanie de falsificari despre care, la ncepui, nu credea nici ci ca se va des
fasura cu un astfel de succes napoleonian.
Timp de doi ani tic zile a talazuit fluxul si refluxul disputei stiintifice. C'l
uis'es nu voia sa destainuie cu nici un chip cum ob-tinuse scrisorile. Pastra cu
discretie secretul familiei Bois-Jour-dain! Ajungnd la marc strmtoare, el si-a de
schis dulapurile ii; fala ctorva colectionari tic autografe recunoscuti, descoper
ii;-du-le resturile comorii sale. Voia sa dovedeasca prin diversele raritati aut
enticitatea locului de provenienta a scrisorilor.
Colectionarii privira nmarmuriti minunile ce Ic stateau n fata. I rau acolo 27 tic
scrisori ale lui Shakespcarc, 28 de la Pliniu, cte 10 de la Platou si Sencca, 6
de la Alexandrii cel Mare, 5 tic la Alcibiade si mai mult de 100 tic la Rabelais
. n cutii zaceau vrafuri tic scrisori tic dragoste, vechi de mai multe secole: cte
va ale lui Abelard catre Heloi'se, 18 ale Laurei catre Petrarca, iar una
perla c
olectiei a Cleopatrei, topitoarea de perie, catre Caesar. Iar carul s-a crezut c
a sirul curiozitatilor se ncheie cu aceasta, cu un zmbet fin pe buze, batrnul acade
mician a scos la iveala o scrisoare a lui Attila, apoi una a lui Ponlius Pilatus
catre mparatul Tiberius si, culmea culmilor, scrisoarea Mariei Magdalena catre L
azar cel nvini din morti '
Aceasta raritate a raritatilor suna astfel:
Mult iubite frate, n ceea ce ii priveste pe Petru, apostolul lui lisus al nostru,
sper ca nu peste mult o sa-1 vedem printre noi si ma pregatesc, cu zor, de primi
rea lui. Sora noastra Maria se bucura tic asemenea mult de venirea Iui. Ea o duc
e cam prost cu sanatatea, din care pricina ti-o recomand s-o pomenesti n rugile t
ale. Ne simtim asa tic bine pe pamntul galilor, nct n-avem de gnd sa plecam acasa n c
urnd. Acesti gali, care suni numiti barbari, nu suni deloc barbari, si din ceea
ce am pulul
137

constata aici, pot presupune ca tic ia ei se va raspndi pe pamnt lumina stiintei.

Ne-ar placea sa te vedem o data .si pe tine, .si-1 rugam pe Domnul sa te primeas
ca n mi/n !>:
Magdalena'1
IVumai un ndaratnic posedat de grandomania nationalista, cum era Chasles, putea s
a nu observe ata alba eu care era cusuta toata povestea. Stramosii gali. agitnd f
aclia stiintei, au fost introdusi n scrisoare pentru a face sa palpite inima Iui
de l'ranee/ si sa nu cntareasca banii pe care-i da" pe documentul de extra-ordina
ra valoare probatoare asupra geniului galic.
Dar n ochii compatriotilor sai colectionari, si mai pnjin dect att ar fi nseninat
mult prea mult, Pe Maria Magdalena n-au mai putut-o nghiti si '-au solicitat pe p
rofesor sa ngaduie cercetarea colectiei de catre oameni de stiinta si grafologi.
Profesorul n-a fost de acord. Refuzul si l-a motivat cu ncapatnare sireata ele nebu
n maniac: Nu se poate spera nimic de la aceste cercetari, deoarece omul de .stiin
ta nu-i grafolog, iar grafologii! nu-i om de stiinta".
Nici de data asta nu s-a dat batut .si arii jurat, cu buna-cre-dinf, ca si cea ma
i flagranta falsificare este act autentic.
Avalansa a fost pornita prntr-o ntmplare. Cornitnd cteva matrapazlcuri marunte n dau
bibliotecii imperiale, maestrul Vrain-Lucas a fost dat pe mana politiei. Acolo s
-au pus pe (ape/ si celelalte afaceri ale sale si s-au descurcat frumos si itele
povestii Bois-Jourdain. Marturisirea escrocului l nfurie peste masura de mu
lt: pe profesor, n sedinfa din 13 septembrie 1869 a Academiei de Stiinte, el a re
cunoscui, eu pocainta, ca fuse.se nselat, iar gloria enuntarii (eoriei gravitati
ei trebuie lasata lui Newton,
La proces, Vrain-Lucas s-a aparat cinic. Cica, nu l-a pagubii pe domnul Chasles
eu nimic, deoarece placerea pe care i-a pro-curat-o eu falsificarile lui face 14
0 000 de franci. Afara de aceasta ci a adus servicii si patriei, pentru ca a ndre
ptat atentia publica asupra gloriosului trecut francez.
Patria s-a dovedit nerecunoscatoare, Vrain-Lucas a fost condamnat la doi ani nchi
soare.

Midiei Chasles n-a rnurit din cauza ridicolului. A mistuit durerile deziluziei,
rusinea procesului, numai pateul cu care 138
si-a stricai stomacul la vrsta de optzeci si op< de ani mi 1-a putut mistui: din
cauza Iui a si murit la 8 decembrie 1880.
Ar fi inferesanl sa se alcatuiasca o antologie cu pataniile savantilor pacaliti.
Farsa lui Fontenclle este unu dintre cele mai nevinovate. Batrnul domn care de al
tfel a murit la vrsta de o suta de ani, ca prim-secretar al Academiei Franceze
si
-a invitat la masa colegii de Ia Academie. Dupa masa, au iesit: la plimbare n gra
dina si acolo gazda a atras atentia musafirilor asupra unui fenomen ciudat. Pipai
ti, domnilor, acest glob de .sticla. Soarele cade de-a dreptul pe el, si lotusi
sus este rece, iar jos este cald. Care poate II cauza?" Savantii l-au pipait si
l-;.u nvrtit n mini. n jurul faimoasei bile au nceput sa roiasca pareri ntelepte si
eiate. n cele din urma, Fontenclle s-a plictisit de attea ipoteze. Cred ca pot sa v
a comunic dezlegarea exacta. Adineauri am fost n gradina si atunci globul era sus
cald si jos rece. L-am ntors, si acum, cnd l-ati cercetat domniile voastre, sus e r
ece si jos e cald."
Sir John Hill (1716 1775) i-a jucat Academiei din Londra o farsa mai rautacioasa.
Dupa ce a asaltat n zadar societatea stiintica, iar aceasta nu J-a primit ca memb
ru, s-a razbunai. ntr-o zi, secretarul de la Royal Society a primit o scrisoare s
enzationala, citita imediat n prima sedinta. Fusese trimisa de catre un medic din
provincie si relata despre vindecarea miraculoasa obtinui:! cu ajutorul unei sol
utii de smoala. Un marinar si-a rupt piciorul; medicul a potrivit partile rupte,
Ie-a uns eu smoala, Ic-a bandajai si, dupa cifeva zile, ele s-au sudat perfect.
Marinarul umbla de parca niciodata n-ar ii suferit vreun accident.
Pe vremea aceea, se vorbea mult despre puterea terapeutica a smoalei; se .spunea
u minuni mai ales despre smoala ce s-ar fl gasit n mumiile egiptene. Savantilor c
are jurau pe catran, cazul le veni la ndemna, constituind o noua dovada n sprijinul
propriilor lor teorii. S-au gasit si sceptici; acestia au opinat ca* piciorul ma
rinarului nu putea .sa fi fost complet rupt. Medicul din provincie exagereaza p
robabil, iar vindecarea trebuie ca
139
n-a fosl chiar asa de rapida. Nici nu sa j ><) t. >1! f discutia si medicul din pr
ovincie s-a prezentai din nou. n scrisoarea mea anterioara - - scria ci - ani omis
ceva. Am uitai sa scriu ca" piciorul rupi al marinarului era de lemn".
[iminentul naturalist francez Bory de Saint-Vincent (1780 1846) a fost victima u
nei farse si mai neobrazate. De numele lui se leaga vestita poveste a sobolanilo
r cu trompa, S-a prezentat la ci un zuav pensionai, pe nume Brinon, oferindu-i s
pic cumparare cteva exemplare de animale ciudate, nemaivazute. Erau niste sobolan
i, insa nu de soi obisnuit. Aveau coada scurta, n schimb bolul se prelungea ntr-o
trompa lunga de mai multi centimetri. Sunt asa-immitii sobolani cu trompa, din Sa
hani (rats trompe du Sulhiruy spuse /iiavul. Savantul a cumparat cu vreo trei su
le de franci o femela si un mascul. n curnd, perechea de guzgani a fof>( blagoslov
ita cu fericirile familiale si, peste putin, a venii pe lume noua generatie de s
obolani, nsa nici umil nu avea trompa. Pna la urma, s-a aflat ca zuavul fusese mai
nainte om de serviciu ntr-o sala de disectie si, folosindu-sc de cunostintele sale
, a taiat cozile sobolanilor si le-a transplantat pe nas.
n cercurile stiintifice germane a produs o mare vlva des-coperirea Iui J.B.A. Beri
nger, profesor universitar si consilier duca! din Wiirzburg. Odata, plimbndu-se p
rintr-o veche cariera de piatra, privirea i-a fost atrasa de niste pietrificari i
nteresante: paianjeni, viermi, rme si altele de soiul acesta. Profesorul deveni ate
nt si ncepu n cariera cercetari sistematice. Descoperirile sporeau. Apareau la sup
rafata serpi pietrificati, broaste, soprlc, apoi ~ minunea minunilor
un paianjen,
mpreuna cu pnza lui, ntreaga, mpietrit in momentul in care tocmai prindea o musca.
Senzatia lua proportii. Pe unele din pietrele scoase se puteau vedea desenate so
arele si luna; mai mult, savantul norocos a gasit si un desen nfatisnd o cometa. C
ea mai pretioasa parte a descoperirii o constituiau pietrele n perfecta stare, pe
care ,se putea citi numele lui Iehova, scris cu litere ebraice. Si toa^c aceste
a nu sapate n piatra, ci parca sculptate, in relief!

Au nceput sa apara ipotezele. Dupa una dintre pareri, pie-trele au luai fiinta dr
ept minare a unui lusus naturae, joc al nai urii. Chiar si atunci cnd varsam pe
pamnt o galeata cu
apa, aceasta va forma fel de fel de desene capricioase, l'sfe ade140
varnt insa ca daca am turna si o mic de galeti - - si dacica cu parerea un altul
, tot n-o sa ia nastere figura unui paianjen prinznd o musca si nici numele lui l
ehova scris corect. Trebuie sa ne gndim la altceva, si anume ca pietrele n-au apa
rut ntmplator, ci au fost create constient de catre anima mumii, spiritul universal
, creator, care patrunde ntreaga fire.
Parerea profesorului Beringcr era nsa alia; de altfel, a si prezentat-o in fala l
umii stiintifice ntr-o forma fastuoasa, cores-punzatoare. 1:1 a prezentat materia
lul, mpreuna cu discipolul sau Georg Ludwig Huber, sub forma unei disertatii de d
octorat, ilustrata cu splendide anexe litografice. Carticica aparii n 1726, la Wi
irzburg. Din titlul sau kilometric ajung doar cele doua cuvinte de la nceput: Lith
ographiac Wircebwgensis ctc. Comunicarea stiintifica de alunei este astazi o ra
ritate bibliofila *.
Profesorul n-a admis parerile prapastioase sus-amintite. De la prima vedere, un
om de stiinta serios putea sa stie ca nu avem de-a face cu pietrificari. Repreze
ntarile suni facute de mana omului, si anume ele provin din vremea cnd stravechiu
l popor german traia nca iu starea ntunecata a pagnismului. Cu alic cuvinte figuril
e erau idoli, obiecte de cult pagn si, ca atare, reprezinta o valoare inestimabil
a pentru cercetarea culturii germane stravechi. Probabil ca an ajuns in cariera d
e piatra din Wiirzburg cnd germanii s-au crestinat. Este evident ca primii episco
pi crestini n-au admis obiectele cultului pagn si, la ordinul lor, populatia Ie-a
strns si Ie-a ngropat pe (oale. S-ar puica ca si prin alte prli, n adncul pamntului,
a se ascunda pietre asemanatoare. Pentru lumea stiintifica csle un noroc provide
ntial ca tocmai la Wiirzburg, datorita ntmplarii, ele au ie.sit la suprafata.
Argumentarea era limpede si simpla, putnd li acceptata.
Profesorul a dai un raspuns la fel de limpede si acelor sceptici care nu puteau i
nclude n obiectele cultului pagn si pietrele cu inscriptia Ic/iova. n snul populatie
i germane din timpul trecerii la crestinism au fost evrei care au trecui la cres
tinism o data cu ceilalti, ingropndu-.si si ei obiectele cultului lor anterior.
* Am dat de un exemplar n Biblioteca nationala din Viena. St gaseste la cota: M4/
.B.5.
.141
Carticica a ajuns la regele Saxonici. Descoperirea ii interesa si a dat dispozit
ii sa i se scrie profesorului ca sa-i trimita cteva exemplare din interesanta des
coperire. Pietrele au Fost cercetate la Dresda si problema s-a elucidat si mai s
implu dect explicatia simpla" a profesorului.
Cu 0 truda demna de o cauza mai huna, pietrele fusesera cio-plite de catre stude
ntii din Wurzburg. l.c-au ngropat in cariera de piatra, avnd grija ca profesorul s
a Ic gaseasca pe rnd. l.ra o strengarie de o ndrazneala nemaipomenita, insa a reus
it. Faptasii au fost solidari, asa ca nu s-a putui descoperi banda care hohotea
de rs n spatele profesorului.
Se spune ca nsusi profesorul a cumparat si a distrus exem-plarele lucrarii ce-i v
estea gloria; de aceea cartea a si devenit o raritate bibliofila.
TAINA CARTII SALBATICILOR
Clei despre caic ani vorbit pna acum erau savanti Iara ex-perienta vietii. !:,i n
u erau pregatiti sufleteste pentru suspiciune; nu recunosteau cursa ntinsa cti vi
clenie. Insa abatele france/. Domencch si-a sapat eu propria lui mna groapa n care
a cazut.
Biblioteca. Arsenalului din Paris pastra un caiel misterios; nimeni nu stia
cum de ajunsese acolo. Catalogul ii tinea n evidenta sub titlul Cartea salbaticilo
r (Livre des Sauvagcs). Caietu cuprindea niste figuri si desene ciudate, care du
pa fisele bibliotecii erau opera unor piei-rosii din America.
Directorul bibliotecii. Paul Lacroix, a aratat-o unui renumit geograf francez, a
batele Domencch. El stia ca abatele cutreierase prin America de Nord, Texas si M

exico, fiind recunoscut ca specialist n problema pieilor-rosii.

Abatele s-a apucat sa cerceteze caietul si, dupa cteva sap-tamni de studiu, interp
retarea a fost gala.
Figurile nu sunt altceva dect ideogramele stravechiului scris al pieilor-rosii. H
lc sunt de o importanta stiintifica uriasa, pcnvii-land sa se patrunda n tainele
stravechii culturi a pieilor-rosii, elucidnd unele -perioade din istoria lor.
Abatele a recunoscut.
142
modest, ca nici el n-a Post n stare sa descifreze toate ideogramele,
nsa, n general, caietul cuprindea descrierea peregrinarilor unor triburi si a mist
erelor stravechilor religii. Deosebit de surprin-zator este faptul ca ilustratii
le primitive dau dovezi sigure si despre existenta unui cult falie.
Descoperirea a fost primita de catre cercurile competente pariziene cu aprecieri
laudative. Era vorba ca abatele sa concureze pentru Premiul Volney al Academiei,
nsa s-au razgndit. Directorul bibliotecii a povestit ca nca naintea abatelui fusese
la ei un misionar din America de Nord si a facut o copie exacta dupa caiet. De
aici teama ca nu cumva vreo societate stiintifica americana sau mexicana sa publ
ice caietul in facsimil si astfel s-o ia nainte francezilor. Orgoliul national fr
ancez s-a burzuluit si. la propunerea Directiei artelor, guvernul a hotart ca stu
diul abatelui Domenech, mpreuna cu materialul ilustrativ, sa fie editat.
Cartea a aparut sub urmatorul titlu: Mamiscrit picta graphique Amricain, precede
d'une Notice sur Vldcographie des Peaux-Rougcs pur VAbbe Em. Domeiwch, Membre de
la Soeiete Geographiqite de Paris ele. Ouvrage public sous Ies auspices de M. l
e Ministre d'Etat et de la Maison de L'enipcrew. Paris, 1860. (Manuscris pictogr
afic american, precedat de o noua asupra ideografiei pieilor-rosii, de Abatele Em
. Dornenecl, membru al Societatii geografice din Paris etc. Lucrare publicata sub
auspiciile domnului Ministru de Stal si a Casei mparatului).
Asadar, s-a reusii sa i se ia nainte Americii.
insa a iesit cu bucluc.
Cu ocazia mpartirii premiilor expozitiei de arta de la Paris, obisnuitul discurs
festiv a fost rostit de contele Walewski, pe atunci ministru de stat. Avntul orat
oric 1-a mpins pe vlastarul napoleonian spre piscuri primejdioase. A facut din Fra
nta ma-estra popoarelor si a constatat ca ntreaga civilizatie apuseana exista dat
orita pildei franceze, purtnd amprenta spiritului france/.
In Germania, aceste osanale oficiale ai: fost primite cu indig-nare. Deosebit de
revoltai era vestitul savant bibliograf J.Petz-holdt tun Drcsda. Tocmai i cazuse
n mna opera de mari pretentii a lui Domenech. Civilizatie franceza? Bine.
A luat
143
pana n mna si a fericit piata germana cu o brosura de saispre-zece pagini: Das Buch
der Wildeh" im Lichte franzosischer Chilisation, Dresden, 1861 ( Cartea sa
lbaticilor" in lumina
civilizatiei franceze).
Bastinasii, piei-rosii, nu si-au nmuiat niciodata sagetile ntr-o att de ucigatoare
otrava ca aceea cu care savantul german a mproscat civilizatia franceza. Si pentr
u a ncepe cvi nceputul: Cartea salbaticilor nu e dect maculatorul unui elev german
din America. Baiatul trebuie ca locuia pe vreo plantatie ndepartata si, de plicti
seala, si-a mzgalit caietul cu tot felul vie figuri si linii
abracadabrante.
Silueta care sfichiuieste cu biciul nu este un vrajitor, ci nvatatorul care bal
e un elev. Misterioasa figura lunguiata nu-i simbolul fulgerului si a
l pedepsei divine, ci un crnat oarecare. Figura cu sase ochi nu-i un sef de trib
'ntelept si viteaz, ei doar im monstru nascut de fantezia copilului. Nu se vad t
rei preoti tinnd in fata gurii obiecte de cult, ci trei copii mncnd covrigi. Zeul
norilor, spiritul focului si celelalte aparitii de pe celalalt tarm si datoreaza
existenta cunoscutului lei de a desena al copiilor: un mic cerculet, cu doua pu
ncte, reprezinta capul; un cerc mare
abdomenul; doua bete de chibrit
-pi
cioarele. n ceea ce priveste adorarea Calusului, abatele desigur ca a putut Vedea

acasa, la Paris, destul de multe mascari desenate rudimentar; copiii neastmp

arati obisnuiesc sa mnjeasca cu ele peretii unei anumite ncaperi sanitare.
Afacerea are si o poanta. nvatatul france/, nu cunostea deloc limba germana,
nici macar Uleiele gotice. Desigur, \m-nevoie sa fie cineva savant pentru
a distinge literele gotice, asa ca primul neamt care ar fi intrat n bibliotec
a l-ar li putut lamuri pe abate despre tragica sa eroare. 11 a scornit ca vin g
rup de desene reprezinta bautura de foc, adica rachiul distrugator de semint
ii. n realitate, alaiuri scrie: Honig (miere). Pe caiet copilul a desenat urmato
arele: un stup, un butoi cu miere si faguri.
144
Si sub celelalte ideograme misunau cuvinte germane: w/7/, grund foeilig, hass, v
.ichi voiil, unschuldig, schaedlich, bei Gott si altele.
Frumosul castel din Spania s-a naruit.
insJ opinia publica franceza n-a fost zdruncinata de regre-tabila ntmplare. Cartea
lui Petzholdt s-a tradus in franceza l laudara pe savantul german si facura haz
de abatele Domenech. De bura seama, si de ministrul de stat.
COMOARA EROILOR
Sustin ca un simplu taran sau o calfa de croitor se pot considera eroi mai degrab
a dect cavalerul luptator din evul mediu, care pornea la batalie inzauat pna la co
pilele calului. Ba -:.:.] mult, chiar si 'eroii legendari ai mitologici le erau.
la fel ca si cavalerii, inferiori in ceea ce priveste vitejia. Dupa ce a fost nm
uiat de maica-sa n apa Stixului, lui Ahiie i-a convenit sa faca pe eroul: de asem
enea, nici lui Siegfried nu-i fusese greu sa-si dovedeasca vitejia intre dusmani
i sai cu pielea moale, cnd. dupa baii facuta n sngele balaurului ucis de e. trupul s
au devenise invulnerabil. Asta nu e fair p/ar. Se poare obtine o victorie cu ast
fel de sanse inegale, insa nu se poate aspira la cununa de lauri.
Sa fi fost Ahiie de planton in munti ntr-o noapte ucigator de rece si sa fi urmar
it strafulgerari care nu erau urmate de fsit de sageata, ci de exploziile bubuitoa
re ale grenadelor.' Sa fi ncercat Siegfried s stea n cazematele care-i poarta numele
, precum au facut-o flacai anonimi de Ia tara si de la oras, sub o canonada de ar
tilerie care tinea opl zile!
Comparatia nu va fi favorabila nici vechilor mercenari, daca m-apuc sa cercetez
minutios virtutile lor de iupia. De fapt, ei nu erau prea entuziasmati de perspe
ctiva pieirii pe cmpul de lupta. Chiar as putea spune ca se si temeau. Aceasta o
dovedeste multimea de practic; superstitioase, la care recurgeau domnii osteni c
a sa devina invulnerabili, iar propria lor arma sa nimereasca Ia sigur.
ELIXIRELE INVULNERABILITATII
Un autor cu pseudonimul Johannes Staricius a scos o carie cu un titlu promitator
: GehemmissvoHer-Heldenschat: (Comoara
146
tainica a eroilor). Ea a fost redactata pe baza asa-numitei stiinte magice. Pe v
remea aceea, chiar si nvatatii seriosi se prindeau n plasa prezentarii acestei ade
menitoare ramuri a ..stiintei". Publicul se prapadea dupa ea. deoarece superstiti
a se prezenta nvaluita n vesmintele stiintei, iar cel care o practica n-avea a se
teme ca va fi nvinuit de vrajitorie. Comoara eroilor a aparut n numeroase editii;
extrasele urmatoare le-am cules din editia de la Koln. din 1750.
Jata o recomandare pentru a se evita ranirea: .,Cauta o teasta de om spnzurat sau
tras pe roata, pe care au nceput sa creasca muschi. Noteaza-ti bine locul si Ias
a teasta neatinsa. A doua zi. du-te din nou acolo si potriveste teasta intr-o po
zitie n care muschiul poate fi scos usor. Vinerea urmatoare, nainte de rasaritul so
arelui, du-te din nou si scoate muschiul. leaga-J intr-o basmaluta si pune sa ti1 coasa n captuseala tunicii, sub bratul stng. Att timp ct ai pe tine tunica, esti a
parat de gloante, sabie sau pumnal--.
O alta varianta a retetei recomanda sa nghiti nainte de
batalie o bucatica (de marimea unei boabe de piper) din acest muschi. Autorul se
refera la un capitan cunoscut de-al sau. care i-a confirmat ca apetisantul reme
diu I-a facut invulnerabil timp de 24 de ore.

Acest remediu vegetal nu era o vrajitorie oarecare a unei tiganci nepricepute, c

i se baza pe opiniile docte legate de neobisnuitul efect al muschiului crescut pe
teasta.
Muschiul crescut pe oasele capului era privit de vechea far-macopee ca un remedi
u cu puteri uriase, Numele oficial, latin, era L's/ica humanci. Dupa conceptia d
e pe atunci, faptul ca crestea pe un craniu de om l facea bun mpotriva bolilor min
tale. Datorita naturii sale vegetale, se putea lauda si cu nsusiri hemostatice. Ni
ci nu era nevoie sa-J pui pe rana. fiind de ajuns ca ranitul sa-! tina strns n pum
n.
Este stiut ca dupa un anumit timp. daca o teasta de om zace la suprafata pamntulu
i. ntr-un loc umed. va fi napadita de muschi. Insa de ce oare Comoara eroilor apr
ecia mai ales teasta de om executat ?
Conform practicilor medicale oculte, nu orice craniu era Utilizabil, fiindca in m
prejurari normale, moartea fiind precedata de boala, trupul infectat ai omului bo
lnav nu e potrivit ca
14/
medicament. Este nevoie deci de un om care sa fi murit perfect sanatos. Adica un
ul executat. Ar fi fost bun si un craniu de pe cmpul de lupta, nsa la el era greu
de ajuns, deoarece nu peste tot cmpurile ele lupta se afla la ndemna unui soldat ca
utator de mu.schi.
ntmplator, am dat nr-o gazeta de o .stire care anunta o ocazie rara: posibilitatea d
e a procura de la trg un craniu co-respunzator. Numarul 7 din anul 1584 al gazdei
Ordentliche Wochentliche Postzeitungen" relateaza despre trgul de Anul Nou de ia
Lipsea. Ea aminteste, ca o curiozitate a trgului, ca s-au gasit ctiva negustori de
scurcareti care vindeau hi butoi capele de turci. Ele proveneau de pe urma lupte
lor din jurul Vienei. La nceput nu s-au gasit cumparatori, desi un cap era pretui
t doar la un iaier imperial. Mai trziu nsa, cercurile militare aflnd despre existent
a pretioasei marfi, cererea a crescut, iar pretul de cumparare se ridica la opt
taleri.
Si regnul animal oferea remedii, presupuse cu efect. Trebuie cercetate caprioare
le scria Staricius. n cercurile vnatoresti este cunoscut faptul ca ntr-o anumita pe
rioada a anului glontul nu ie prinde. Aceasta, deoarece caprioara cunoaste ierbu
rile care produc invulnerabilitatea, si ct exista buruienile paste vesela si fura
teama, fiindca stie ca nu i se poate ntmpla nici un rau. Problema este, prin urma
re, simpla : trebuie procurate aceste ierburi. Da, ciar care sunt si unde se gas
esc? Caprioara n-o destainuie. Natura nsa s-a ngrijit ca omul sa poata ajunge totu
si la ele. Cteodata, ierburile prost mistuite si amestecate cu par de animal, adu
nndu-se n stomacul caprioarei, se transforma ntr-un fel de bila. n vechile spiterii
aceasta galusca era cunos-cuta sub numele de piatra de caprioara. Era o rubedeni
e mai modesta a pietrei de bezoar, care se forma n stomacul caprei bezoar din Asi
a si despre puterea careia se povesteau minuni.
Deci, vnatorul sa astepte pna ce, o data cu ofilirea ierburilor vrajite, caprioara
devine din nou vulnerabila, s-o mpuste si sa-i scoata din stomac piatra, n care va
gasi ntrunita puterea misterioasa a tuturor ierburilor.
Modul de ntrebuintare:
..Cnd Pamntul va intra n conjunctie cu planeta Marte, piseaza piatra de caprioara s
i ia din ea o farmita cu vin roaive-zian; alearga apoi ct te tin picioarele pna ce
sudoarea va curge
siroaie pe tine. Repeta operatia de trei ori la rnd si trupul ti va deveni invulne
rabil".
ARTA DE LA PASSAU
n 1611, calaului de la Passau, Kaspar Neithart, i-a venit o idee stralucita. Merc
enarilor grei de cap le arata tot felul de biletele umplute cu semne si cuvinte
..magice". I-a facut sa creada ca, prinse de gt sau. mai bine, nghitite, ele apara
de otelul dusmanului.
Semnele si cuvintele magice n-aveau nici un. nteles.
Pe biletele erau scrise lucruri de soiul acesta: ,.Arios. Beji, Glaigi, U/pkc. m
ilat nasala, cri lupie1'.

Aiurelile ar ii putut fi scrise, tot att de bine, si invers. Insa cuvintele sunau
diabolic si, asociate cu misterul care nconjura persoana calaului, au attat nchipu
irea mercenarilor, facndu-i sa cada prada mistificarii. Cumparau deci cu bani gre
i biletelele: si ntr-adevar obtineau ceva: porneau la lupta plini de curaj, creznd
ca nu-i mai poate ajunge nici o arma. Daca vreunul totusi si lasa oasele pe unde
umbla, n-avea cum sa se plnga de ineficacitatea amuletei. Daca era ranit numai, e
xplicatia era la ndemna : desi dusmanul a ntrebuintat o vraja mai puternica, totusi
amuleta si-a facut datoria, fiindca rana n-a fost mortala.
Biletelele l-au mbogatit pe calau. Mai mult, l-au facut si celebru, deoarece merc
enarii i-au pastrat mult timp amintirea, sarlatania lui fiind cunoscuta sub nume
le de Passauer Kunst (arta de la Passau) si s-au faurit in jurul ei adevarate
legende.
Mai trziu, si-a gasit un rival care promitea un succes mai sigur: asa-numitul tal
er de Mansfeld. Acesta a fost batut de catre contii Mansfeld, in memoria stramos
ului lor Hoier Mar.s-eld. Strabunul fusese un barbat vestit. El nu s-a nascut in
mod obisnuit, ci prin operatie cezariana, asemenea lui Macduff, nvingatorul lui M
acbeth. A fost norocos n razboaie, nepierznd nici o batalie. Si-a imortalizat prop
ria glorie prin deviza : Ich, Graf Hoier. ungebohren, Hab noch keine Schlacht ve
rlohren (Eu, contele Hoier. care nu m-am nascut, nici o batalie n-am pierdut). P
e o fata a talerilor de Mansfeld, batuti n timpul razboiului de treizeci de ani,
se afla deviza de mai sus, iar pe revers se putea
249
vedea Sf. Gheorghe. Aveau foarte multa cautare, oamenii dnd pentru ei, bucurosi,
12 taleri obisnuiti.
cte 10
Soldatul citit si cultivat era mai exigent dect mercenarii? nenvatat. El purta amu
lete facute de catre alchimisti si astrologi, pe baza ,,stiintelor" magice.
Azi nu mai putem dezlega ntelesul cuvintelor magice sapate pe amulete. Nimeni n-a
r putea explica de ce ntrebuintau chiar si capeteniile si comandantii cuvntul Anan
isapta. S-ar parea sa se fi format din initialele cuvintelor vreunei fraze magic
e. Nici ntelesul asa-numitei formule Sator nu s-a putut descifra: se pare ca nici
n-a avut vreodata vreunul. Se mai ntrebuintau si patrate magice acoperite cu cif
re. Pe un astfel de patrat, oricum ai aduna cifrele, vertical, orizontal sau n di
agonala, rezultatul e totdeauna treizeci si patru. Daca aceste doua numere sunt
adunate, dau cifra sapte care, zice-se, are dintre toate numerele cea mai mare p
utere magica. Acestea erau bucurii nevinovate, la fel ca si mascotele care atrna
de geamul automobilelor.
nsa magia amuletelor avea si o alta varianta, mai afurisita. Nemtii o numeau Fest
machen (a ncheia un pact). Cine o ndeplinea lega crdasie cu diavolul. Gazetele timpu
lui anuntau, cu groaza superstitioasa, o multime de cazuri. n timpul mpartasaniei,
un soldat suedez n-a nghitit azima, ci, scotnd-o din gura, a facut din ea o amulet
a. Nu prea i-a folosit nsa nenorocitului; cnd s-a aflat fapta, i-au smuls limba si
l-au tras pe roata.
Societatea germana de stiinte naturale si medicale avea o revista foarte serioas
a care aparea iu limba latina. Lungul ei nume latin se ntrebuinta de obicei sub f
orma prescurtata de ,,Ephemerides"\ Aceasta revista serioasa, cu barba si ochela
ri, nu se ndoia nici o clipa ca pe baza crdasiei cu diavolul acest Festmachen se p
oate realiza. Ba mai recomanda si un antidot eficace. Cnd cineva trebuie sa se lu
pte cu un om suspectat de crdasie cu dracul, in primul rnd sa-si nmoaie vrful spadei
ir: gunoi de porc. nainte de a vr glontul n pusca, sa si-1 bage in gura. Adica, mai
bine zis, nu tocmai acolo, ci n locul opus. Dupa aceste doua actiuni, diavolul ba
tjocorit se nfurie si fuge. parsindu-si frtatul, care devine apoi vulnerabil, ca or
icare alt om.
Iata un punct de vedere stiintific" din 1691.
150
ZALELE REZISTENTE LA ARME
Ce-i sigur e sigur. Daca invulnerabilitatea te-ar lasa n pana, raul trebuie preve
nit cu zale de nepatruns pentru armele dusmanului.
Ce: din evul mediu nu se ndoiau ca tot ce era scris de clasicii antichitatii repr

ezinta purul adevar. Dupa legenda. Vulcan i-a faurit Iui Ahile asemenea zale: du
smanul se ngrozea chiar si la simpla lor vedere, si-i pierea curajul. (O noua con
tributie la cercetarea profilului psihologic al marilor eroi greci: cu astfel de
echipament era usor s-o pornesti mpotriva troienilor.)
Si-au batut ei oamenii mult timp capul cu secretul zalelor-mi-nune. Se stia doar
ca ele fusesera facute dintr-un metal numit electrum, insa n-au putut descoperi
compozitia misteriosului aliaj. n sfrsit, Paracelsus se prezenta cu dezlegarea.
Orice metal
spunea el
este supus actiunii unei stele. Prin urmare, daca amesteca
m metale corespunzatoare sub influenta constelatiilor corespunzatoare, vom dobndi
un nou aliaj, patruns de puterea magica a stelelor. Noul aliaj a fost botez:.',
de Paracelsus. electrum magicum. Se compunea dintr-un amestec de aur, argint, ar
ama, otel, plumb, cositor si mercur. Reteta prevedea o mare cantitate de aur si
argint, asa nct nietalui-minune nu era la ndemna oricui.
Dar nici cel bogat nu putea dobndi, cu una. eu doua. zale fauriie din acest aliaj
. Cartile de magie care se ocupau cu prelucrarea faimosului electrum magician leg
au reusita prepararii lui de ndeplinirea precisa a unor reguli complicate.
Prin:?, regula: cel mai mic amanunt al procedurii trebuie sa fie martial, adica
razboinic. Sa fie martiale: cerul, aerul, vremea, ziua, ora. minutul, locul, une
ltele, focul, ba mai mult, chiar sufletul, moralul si glasul faurarului respecti
v. Aparatura, adica nicovala, ciocanul, clestele, foalele. sa ti fost pregatita n
tr-o zodie corespunzatoare; pentru toate acestea trebuie ceruta parerea unui astr
olog nvatat. Rolul cel mai nsemnat n faurire l avea planeta zeului razboiului, Marte
.
Dar n ce fel poate sa t'ie razboinic, de pilda, focul ? Simplu de tot. Calificati
vul de martial nu i se cuvine dect focului de fulger, pentru ca se isca. cu mare
putere distrugatoare.
151
din naltimea cerului. nsotit de tunete cutremuratoare. Deci. trebuie pndita ocazia
cnd fulgerul aprinde vreun ce rac sau ceva lemnarie, sa se ia de acolo jar, sa se
pastreze si sa se ntretina, apoi cu grija ntr-o candela, pna cnd se iveste zodia pr
ielnica pentru faurirea zalelor.
Cele sapte metale trebuia amestecate sub zodii diferite, ceea ce punea rabdarea
nsus
la grea cumpana. nsa nici aceasta nu era de ajuns, ci dupa cum am mai amintit
i faurarul zalei trebuie sa fie ntr-o dispozitie martialei. Munca aceasta trebuie
sa-1 scoata din cotidian, iar n el sa freamate porniri razboinice. Modul cel mai
sigur de a realiza dispozitia martiala consta n a recita cu glas tunator, n timpu
l lucrului, hexametre eroice. Ritmul rapaitor al versurilor ntretine tot timpul fl
acara pornirilor razboinice *.
Succesul va fi deplin daca se va grava pe zale vreo deviza sau emblema naltatoare
, eroica; mai departe, se va avea grija ea si curelele zalelor sa aiba putere ma
gica, deci ele trebuie confectionate din piele de lup sau de hiena, amndoua fiind
animale martiale. De lup si de hiena se lega superstitia mostenita nca de pe vrem
ea lui Plinius, dupa care daca animalele l vad mai repede pe om dect acesta pe ele
, privirea lor face ca omul sa amuteasca si sa mpietreasca. Pielea de lup va fi d
eosebit de eficace, daca se taie de pe spatele unui lup viu. Rationamentul este
acebss ca n cazul teoriei lui Usnea humana. Din animalul rapus, mpreuna. cu ramasi
tele de viata dispar si puterile magice; deci aceste puteri trebuie extrase ct tim
p animalul este nca n viata.
Aceasta teorie era aplicata ntr-un mod interesant si retetelor care ..ajutau" sa
se cstige procesele. Avocatului i se recomanda sa smulga limba unui cameleon viu
si sa si-o puna. cnd pledeaza, sub propria sa limba. Cu siguranta ca astfel va csti
ga procesul. Dupa cum se stie, cameleonul si schimba culoarea dupa mprejurari.
* n mod deosebit sunt recomandate urmatoarele versuri: VI lupus inihellis violcnt
os territet agnos. Ut tiniidus faevos exhorret Dama Molossos, Sic haec incutiant
mortalibus arma tinwrem. Sunt rnduri cu o cadenta destul de razboinica si pentru
cine nu le pricepe.
152
SABIA CU PUTERI MAGICE

Devenii invulnerabil si mbracat cu zale rezistente, ostasul putea porni linistit

la batalie. nsa nu-i de ajuns ca el sa fie aparat; mai trebuie ca dusmanul sa fie
macelarit si distrus.
Pentru aceasta era necesara o sabie cu puteri magice.
Legendele medievale sunt pline de ntmplari cu sabii-minune. Abia daca gasim vreun
erou de soldul caruia sa nu fi atrnat un palos care trecea prin orice si nu putea
fi sfarmat *. Cei care tineau contabilitatea legendelor nu s-au gndit ca din echi
pamentul de virtuti eroice al posesorilor unor astfel de arme, ar trebui sa se fa
ca un scazamnt de cel putin cincizeci la suta.
Pentru palosul-minune era nevoie de piese nfioratoare.
Lama sa fie dintr-acelea cu care a fost omort un om. Teaca sa-i fie facuta din sp
ita unei roti ntrebuintata de calau la o tra-gere pe roata. Praseaua sa-i fie fau
rita din metalul unui lant cu care a fost spnzurat cineva. Teaca trebuie mbracata
cu postav mbibat n.. .**, nsa aici nu mai ndraznesc sa intru n detalii, fiindca si fa
ra aceasta reteta este destul de trasnita.
ELIXIRUL CURAJULUI SI ARMASARUL CURAJOS
S-ar parea ca prevazut cu un echipament att de mbelsugat, viteazul se poate avnta p
lin de curaj mpotriva dusmanului. Da' de unde! Mai e nevoie si de un ntaritor pent
ru suflet, de asa-numitul elixir al curajului, care sa izgoneasca pna si eventuale
le resturi ale fricii. n timpul razboiului de treizeci de ani. elixirul se numea
Aqua Magnanimitatis.
Iata reteta nobilei posirci:
..n miez de vara biciuieste un musuroi de furnici, ca ele, de groaza, sa secrete
un lichid urzicator, cu miros puternic. Ia, dupa plac. o cantitate de furnici si
pune-o ntr-un alambic. Toarna peste furnici rachiu tare, astupa alambicul
si pune-!
* Aceste palose-minune aveau numele lor proprii: Balmung (Siegfried), Durandal (
Roland), Excalibur (regele Arthur), Joyeuse (Caro! cel Mare). Courtin (Ogier Dan
ezul). Haute Clire (Olivier) etc.
** Sanguis menstnius primus virginis.
153
la soare. Lasa-1 sa stea 14 zile, dupa care, distiieaza-1, si n spirtul astfel ob
tinut pune o uncie de scortisoara''.
Modul de ntrebuintare: nainte de lupta se va lua o jumatate de lingura de licoare,
amestecata ntr-un vin bun. Soldatul va li cuprins imediat de curaj, si nu de cin
e stie ce pornire salbatica si sngeroasa, ci de o nsufletire eroica, naltatoare, ca
re ndeamna la fapte mari.
Era, de asemenea, recomandabil sa se amestece ulei de :1111a-ranta cu spirt si s
a se unga cu el lama spadei si mna. Un soldat astfel pregatit putea sa faca de pe
trecanie la 10 12 vrajmasi, fiindca dusmanul, vazndu-1, va fi, la rndul sau, apucat
de frica. Puterea plina de vraja a elixirului se explica prin natura martiala a
furnicilor. Doar se stie ce insecte razboinice sunt furnicile!
nsa nici cu aceasta practicile eroice nu s-au terminat.
Si calului de campanie trebuie sa i se insufle curaj.
Potcoavele si zabala trebuie sa fie facute dintr-un fier cu care a fost ucis cin
eva. Potcoavele i vor de calului curaj, l vor face ager, inteligent si cu pas usor
, iar zabala va mblnzi chiar si pe cel mai naravas animal.
S-a gasit leac si pentru a evita epuizarea calului: daca se vor agata de frul lui
dinti de lup, calul va putea galopa, fara odihna, zile in sir.
PRIVATIUNILE VIETII DE CAMPANIE
Nu-i de ajuns ca soldatul sa fie invulnerabil, ca armele sa-i fie imbatabile si
el sa poarte n suflet porniri eroice! n perioada vietii de tabara luptatorul este
expus la multe ncercari: frig, sete. foame.
mpotriva frigului te poti apara n mai multe feluri. nfa-soara-ti picioarele cu hrtie,
apoi trage ciorapii, toarna n cizme rachiu si ncalta-le.1' Nici nu-i o idee prea
zaluda. La fel ca o alta care recomanda ca rachiul sa fie turnat nu n cizma solda
-tului, ci pe gtul lui. Procedeul al treilea este mai complicat. Ia o oala plina c
u gainat de porumbel, arde-1, pna se face scrum, fa din el lesie, cu care te spel
i apoi pe mini si pe picioare. Daca ti nmoi si camasa si pantalonii in lesie, si i l

asi sa se usuce, poti suporta usor, timp de 14 zile, cel mai aprig ger."
154
mpotriva .setei: n ficatul claponului de 4 ani se formeaza o piatra transparenta d
e marimea unui bob de fasole; soldatul sa si-o puna sub limba si nu va mai simti
setea.
mpotriva foamei este eficace un procedeu stravechi. Aulus Gellius scrie ca atunci
cnd luptatorul scit ramnea fara hrana, el se nfasura peste stomac cu un bracinar l
at. Dupa parerea scitilor, de la strnsoarea puternica, stomacul se aduna de nu ma
i ncape n el nimic; iar daca tot nu ncape nimic n el, ar fi absurd sa te zbati sa-1
umpli! Se prea poate! n orice caz. con-trariul este un adevar verificat, deoarece
, cu ocazia ospetelor mbelsugate, desfacerea curelei de la pantaloni a devenit pr
o-verbiala.
Cu aceasta am epuizat, aproximativ, seria practicilor folosite de catre vitejii
precauti.
Din pacate, se pare ca aceste practici n-au dat rezultatele scontate, fiindca ex
perienta a dovedit ca in razboaie soldatii obisnuiau sa fie raniti si omorti.
TRATAREA RANILOR SI ALIFIA PENTRU ARME
Daca arma se frnge in rana, trebuie s se recurga la des-cntec. Acesta avea multe fo
rmule, desi biserica interzicea categoric descntecele, soeotindu-le copii ale vech
ilor incantatii pagne n care zeii erau nlocuiti cu lisus si cu diversi sfinti.
Un manuscris maghiar din secolul a! XVII-lea recomanda urmatoarele :
,.O preafrumoasa ruga pentru extragerea vrfului de sageata:
Nicodem, omul cu sfnta si pioasa viata, regelui nostru ii scoase din mini si picio
are cuiele dejug, carele cu mare usurinta iesira; la fel de cu mare usurinta sa
iasa din tine sageata, la care usurare sa te ajute pre tine acel om, carele pe c
rucea nalta a murit pentru noi. Spune aceasta de trei ori n sir, la cea de-a treia
oara apuca sageata cu doua degete si trage-o afara".
De ce sa ne mire credulitatea blajinului muritor de rnd ? Pe el i scuza nestiinta
sa. Ce ar putea scuza. n schimb, groaznica scrnteal a stiintei medicale a secolului
al XVlI-Jea. care a nascocit faimoasa si populara reteta a alifie: de arma si a
prescris modul ei de ntrebuintare?
155
Pentru uimitorul eac erau necesare tot att de uimitoare componente:
Ia osnza de la un viei salbatic si de la unul domestic precum si unsoare de urs ma
scul: din fiecare cte o jumatate de uncie. Aduna o masura buna de rme, pune-lentr-o
oala. acoper-o si arde-le scrum. Ia din scrumul de rme de trei ori cte o jumatate
de gaoace de ou. adauga-i, ca de patru ori marimea unei nuci, muschi de teasta p
resat, luat de pe craniul unui om spnzurat sau tras pe roata. Mai ia nca trei uncii
de hematita si sase uncii de lemn de santal rosu, pisat marut. Toate acestea am
esteca-le bine cu grasime, adauga-i un pic de vin si-i gata unguenwn armarium", n
obila ,,alifie de arme".
Pe omul de azi ii apuca ameteala cnd se gndeste ca ranile ar fi putut fi unse cu a
ceasta oribila fiertura.
Spre linistea dumneavoastra: mi se ungeau ranile, ci armele ! Da, asa este! Cu a
ceasta pomada trebuia unsa arma care a provocat rana, presupunnd ca arma se mai af
la la ndemna. Daca. nu iesea la iveala, trebuia nlocuita cu altceva, dupa cum se va
vedea n cele ce urmeaza.
Trebuia sa se constate precis, pe arma, pna unde a patruns n rana. Indicatia spune
ca acea portiune de pe arma trebuie, unsa si nca n mod diferit, dupa felul armei:
arma de lovit sau arma de njunghiat. n primul caz, se recomanda ungerea n directia
taisului, fiindca altfel rana se cicatrizeaza doar la su-prafata, iar n profunzi
me ramne deschisa. n cazul armelor de njunghiat, ungerea trebuie facuta dinspre vrfu
l armei, de jos n sus.
A doua etapa a tratamentului: se leaga arma cu o crpa curata si se tine nchisa ntrun loc caldut, ferit de curent. Daca arma este expusa curentului sau schimbarilo
r bruste de temperatura, rana se va resimti imediat. Pansamentul trebuie schimbat
zilnic, ca si cum am trata nsasi rana.
ncepe sa se contureze sensul si non-sensul stiintific. Curiosul procedeu nu-i altc

eva dect aplicarea asa-numitei terapii simpatetice.

Dupa teoria simpatetica, legatura dintre om, animal, planta
si, n genera!, dintre
toate elementele componente ale universului
este determinata de simpatie sau de
antipatie. Sngele ramas pe arma are exact aceeasi compozitie ca sngele din rana. a
dica sunt in 'evura simpatetica. La fel de misterios,
156

dupa cum magnetul atrage fierul, si rana atrage ascunseie puteri terapeutice ale
componenteior alifiei de arma. Deci, este de ajuns sa tratam doar sngele ramas p
e arma: ranitul se va nsanatosi chiar si de la o distanta de 40 de mile.
Lucrul este destul de ciudat. Opinia stiintifica generala nsa considera teoria si
mpatetica att de indiscutabila, nct n caz de boala de exemplu
se deducea starea bol
avului din calitatea sngelui, tratat separat. Ti\buie, se spunea, sa se ia snge bo
lnavului si sa se nchida ntr-un vas de sticla. Datorita puterii simpatetice, sngele
din sticla va indica schimbarile care au loc n sngele bolnavului: ramne limpede, d
aca bolnavul se vindeca: se tulbura, daca boala se agraveaza.
Daca nu se poate da de urm;! armei care a provocat rana, rana trebuie zgndarita c
u o bucata de lemn, pna cnd da din nou snge. Aceasta bucata de lemn trebuie apoi un
sa cu alifie de arma.
n tot timpul tratamentului, bolnavul sa ramna linistit, sa nu faca nimic, sa pastr
eze rana curata si sa tina regim.
Acum urmeaza partea cea mai interesanta. S-a dovedit ca majoritatea bolnavilor, n
urma tratamentului cu alifie de arma s-au nsanatosit, pe cta vreme ranitii pe car
e medicii i tratau cu alte procedee piereau ntr-un procentaj extraordinar de mare
Care sa fie cheia misterului?
n locul unei lungi disertatii de ittorie a medicinei, voi mai da o singura reteta
, apartinnd neobisnuitei terapii cunoscuta sub numele de coprophannacja *.
Daca hemoragia este foarte puternica, pregateste din tamie, snge de balaur, aloe, p
recum si balega de cal o pulbere pe care s-o presari pe rana. Poti obtine rezult
at bun si cu gunoi de capra amestecat cu otet. Poti obtine un plasture la fel de
eficace, amestecnd gunoi de gsca n otet tare".
Ca rezultatul sa fie si mai sigur, medicul recomanda si o bautura. Trebuia amest
ecat album graecum cu bere si apoi dis-tilat ; din drojdia depusa sa i se dea ra
nitului, in fiecare dimineata, doua linguri.' Aceasta drojdie se putea pregati u
sor pentru ca
* Vezi Pharmacopoea nova in qua repisia sunt stercora etc, din !644, a celebrului
medic Ioan Divid Rulnd din Bratislava. ntre altoie, pentru cresterea parului si a
mustatilor el recomanda fecale de soareci.
materia, cu denumirea sonora de album graecum, era la nde-mna n casele care tineau
clini. ..
Este clar, prin urinare, ca bolnavul tratat cu alifie de arma se vindeca fiindca
nici un medic nu se atingea de ranile sale. Natura si putea duce Ja ndeplinire op
era de vindecare fara
nici o tulburare.
INVENTIA DOCTORULUI FERENC
n istoria soldatului ungur nu am gasit nimic despre aceste practici.
Adica de ceva tot am dat. Numarul 11, din 1838, al revistei Nemzeti Trsalkodo" fac
e cunoscuta descoperirea doctorului Ferenc. medicul de curte al lui Sigismund Bth
ory. Este vorba de leacul mpotriva ranilor provocate de glont.
Doctorul Ferenc era un medic vestit. Stiinta lui era apreciata si de domnitor, c
are ii tinea tot timpul n preajma sa. n 1595, Bthory a pornit la lupta mpotriva turc
ilor, ducndu-si oastea n Tara Romneasca. Doctorul Ferenc trebuia sa-1 nsoteasca, luc
ru ce nu-i convenea deloc pasnicului nvatat, care avea o-roare de avatarele ra
zboiului. A socotit util sa marturiseasca confidential, ctorva curteni ca ar sti e
l un leac, care-! ajuta pe cel ce-] ntrebuinteaza sa poata trai linistit, far
a frica de vreo arma, fie ea numai o pusca mica ori un tun ctjde mare".
Binenteles, stirea a ajuns pna la Bthory si i-a dat (ic gndit. Doctorul Ferenc fiind
foarte nvatat, lucrul putea sa fie adevarat. ncercarea moarte n-arc. A poruncit d
eci domnitorul ca medicul sa pregateasca leacul-minune.

Doctorul Ferenc a acceptat. A cerut nsa permisiunea sa se ntoarca la Brasov, pentr

u ca acolo
spunea el
are lada cu substantele necesare.
Domnitorul a dispus ca doctorul Ferenc sa fie condus inapoi Ia Brasov si astepta
rezultatul. nstiintarea doctorului sosi cu o
158
este reprodusa astfel
repeziciune neasteptata
Nemzeti TrsaJiodo-

-proaus

astfe

n
'raspunsul domnitorului.
PREAONORATUL PUBLIC
Cu ceva timp n urma, un ziarist american, pornit pe farse, a propus colegilor sai
un pariu. A spus ca va solicita presedintelui cea mai stupida aiureala, si se o
bliga sa faca astfel nct cererea sa fie semnata cu buna-credinta de o serie de cet
ateni inteligenti. Pariul a fost acceptat. N-au trecut nici trei zile si pe masa
redactiei se lafaia cererea adresata presedintelui Roosevelt, prin care saptezec
i si cinci de semnatari ii solicitau sa propuna votarea unei pensii pentru vaduv
a soldatului necunoscut.
Cazul este verosimil. Publicistul american Brisbane, de la concernul Hearst, atr
ibuie cititorilor americani o naivitate fara margini. Acestia, spune Brisbane, c
red orice, cu conditia ca minciunile sa fie dozate n mod corespunzator. Americanu
l mijlociu, the man of the street (omul de pe strada), socoteste acelasi Brisbane
, alearga dupa treburile iui si n-are vreme sa gndeasca : chiar daca i-ar mai ramn
e timp, nici acest lucru nu l-ar ajuta, fiindca are o cultura generala uimitor d
e lacunara *.
Cititorului mijlociu din Europa nu i se poate pune n crca nvinuirea ca ar fi incult
, nsa goana zilnica i rapeste de multe ori disponibilitatea de a elimina din infor
matia sa senzationalul stirilor false care se nvolbureaza mpreuna cu cele adevarat
e.
* n aceasta afirmatie exista un smbure de adevar. Se pare ca si ame-ricanii si dau
seama de carente si cauta sa le elimine prin cursuri cu termen redus. Un reporte
r al ziarului Wiking Press" a vizitat cieva cursuri de acest fel si si-a notat ras
punsurile cursantilor. De exemplu :
Epistola este sotia apostolului (n engleza se ntelege mai bine: epistle,
apostle)
Vaduva de paie se numeste vaduva vegetarianului,
n Nil se gasesc crocodili si piramide.
160
Credulitatea cititorului de ziare este stimulata si de vraja literei tiparite *.
O baza psihologica asemanatoare poate avea si succesul care ntovaraseste stolul s
tirilor false **, ale ratoilor', sau, cum li se mai spune, gogosi, brasoave.
Din ce gaoace a iesit pasarea-minune, ce origine are denu-mirea de ratoi", nimeni
nu poate s-o spuna.
La nemti, expresia blaue Ente", care nseamna rata al-bastra, adica un lucru imposi
bil, este cunoscuta nca din seco-lul al XV-lea.
Francezii leaga obrsia expresiei canard", cu care denumesc minciuna gazetareasca,
de cunoscutele peripetii ale miinchausen-ului gascon, Monsieur de Crac, care, du
pa cum se povesteste, a nsirat 12 raje pe o sfoara, la capatul careia era legata
o bucata de slanina.
Englezii nu ntrebuinteaza expresia ratoi". La ei numele comun al tuturor mistificar
ilor este hoax". Cu acest cuvnt, ei se gasesc, de altfel, n aceeasi ncurcatura ca si
cei care ntrebuinteaza expresia ,,ratoi": nu sunt n stare sa ghi-ceasca de unde p
rovine. Se spune ca ar fi deformarea lui hocusMartin Luther a murit de o moarte groaznica: 1-a excomunicat
o bula.

Zebra a disparut astazi complet si se ntrebuinteaza doar pentru

ilustrarea literei Z.
Apa este compusa din doua feluri de gin: oxigin si hidrogin.
Si acum o experienta proprie: la hotelul Britania" din Venetia soseste un grup de
excursionisti americani. Dupa vizitarea palatului Dogilor, o doamna se duce la
director si l ntreaba: pentru care cine s-a cladit acest frumos palat'!
?j
Da, cine, fiindca asa scrie n prospect: Palatul cinelui".
Directorul s-a plesnit peste frunte. n englezeste era specificat Doge's
Palaee. nsa din fata ochilor cucoanei americane, mereu grabite, a disparut tera e
si a citit Dog's Palaee, adica palatul cinelui. Ea vizitase palatul de a un capa
t la altul si s-a mpacat cu gndul ca n Europa custile cinilor se cladesc att de mari,
se mpodobesc cu aur si picturi.
* Autorul are n vedere presa anului 1938, cnd apare prima editie a cartii
N. traci
.
** n limba maghiara : hirlapi kacsa (ratoi gazetaresc). Expresie intra-ductibila
; ea se ntlneste si n germana: Die Ente (rata), precum si n franceza: le canard (rat
oiul), pentru a desemna zvonurile, stiri mincinoase, cornite.
161

pocus, lucru care-i vra ntr-o noua fundatura, fiindca de ase-m enea nu pot dovedi
nicicum de unde li s-a strecurat In vorbire hocus-pocus-ul, popular de altfel si
prin alte parti.
Belgienii leaga originea expresiei ratoi" de faimoasa nascocire a lui Cornelissen,
un ziarist din Anvers. Cazul s-a ntmplat n al treilea deceniu al secolului trecut.
Cornelissen s-a plictisit de minciunile prostesti ale ziarelor de pe vremea ace
ea si a vrut sa dea un exemplu de cum trebuie sa se minta spiritual. A scris, n z
iarul sau, un articol despre o experienta stiintifica menita sa demonstreze laco
mia fara de margini a ratelor. Niste savanti ar fi nchis ntr-un cotet douazeci de
rate. Una a fost taiata pe loc si tocata, cu pene cu tot, apoi data ca hrana cel
orlalte. Acestea s-au repezit ca niste capcauni si au nghitit-o. Au ramas nouaspre
zece rate. Din nou a fost taiata o pasare si, facuta bucati, a fost data celorla
lte optsprezece. Si aceasta a fost imediat nfulecata. Din nou au tocat o rata; au
ramas deci saptesprezece. Si asa au continuat hranirea ratelor, facndu-se tocatur
a din cte o rata, pe care o dadeau apoi celorlalte. Penultima i s-a dat ultimei ra
te, care si-a nghitit tovarasa facuta tocatura cu o pofta de mncare de invidiat. I
ata deci cum s-a adeverit ca rata este fiinta cea mai lacoma de pe pamnt, fiindca
o singura rata a fost n stare sa mannce, n cteva ore, alte nouasprezece rate.
Stirea a facut o cariera stralucita. A parcurs toate gazetele din Europa, ajungnd
pna n America. Dupa ctiva ani, ea s-a rentors la locul sau natal, n Europa, nsotita
un proces-verbal autentic, ntocmit la disectia ratei cu pricina, potrivit caruia
profesorii au gasit n cadavrul pasarii diferite deformatii.
In cele din urma Cornelisscri a dat n vileag adevarul. De atunci stirile false al
e ziarelor se numesc ratoi".
Chiar daca originea expresiei nu se poate lega de aceasta n-tmplare, este cert tot
usi ca popularitatea si-o datoreste ceta-teanului din Anvers. n prima jumatate a
secolului al XlX-lea apareau, ca ciupercile, ziare pariziene bulevardiere, care
se denumeau, cu o cinica sinceritate, rator'. Astfel au fost: Le Canard raisonnabl
e" si Le Canard veridique" (1834), Le Ca-nard en colere" (1835), Canards de l'annee
" (1847) si, n sfrsit, vestitul Le Canard" (1P48), ziarul lui Xavier de Montepin si
al tovarasilor sai.
161
Oricnd s-ar fi nascut denumirea, este nendoielnic ca stirea mincinoasa, adica ratoi
ul", este de o vrsta cu gazetaria. Ziarul era nca n pruncie, n-avea dect o singura p
agina, dar de pe ea macaia ratoiul. De cele mai multe ori, ziarul se mpodobea si
cu vreo ilustratie senzationala, al carei text atta nervii si ademenea cumparator
ii. Pe unul se putea vedea un mosier polonez transformat n cine, drept pedeapsa pen
tru ca se purta rau cu iobagii. Pe un altul erau imortalizate ororile savrsite de
un monstru uman cu cap de camila; un altul relata despre o pereche din comuna B

onningheim, care a dat patriei nu mai putin de cincizeci si trei de copii. La Ger
manisches National Museum din Niirnberg s-a pastrat o frumoasa xilografie n culor
i, care ncearca sa confere autenticitate acestui caz unic; pe ea se vad toti copii
i fericitilor soti, treizeci si opt de baieti si cincisprezece fete. Ziarele adu
ceau, pe baza datelor fanteziste din cartea a saptea a Iui Pliniu, stiri desjjre
neobisnuitii locuitori ai unor tari ndepartate. ntlnim n coloanele ziarelor tara oa
menilor cu un picior, n care locuitorii n-au, asa cum i arata numele, dect un singu
r picior, nsa cu o talpa att de mare, nct daca si ridica piciorul se pot adaposti de
arsita celui mai arzator soare, la umbra propriei lor talpi. Aceleasi ziare info
rmau ca exista popoare blagoslovite cu urechi de marimea celor de elefant; cetate
nii astfel mpodobiti se culca pe o ureche, iar cu cealalta se nvelesc. Sunt fara n
umar stirile despre viteii cu doua capete si vacile cu sase picioare. Dintre sti
rile de acest fel, cea mai caracteristica este stirea referitoare la iepurele dub
lu. El avea cica opt picioare: patru plasate obisnuit, pe partea de jos a trupu
lui, si patru asezate pe partea de sus a corpului. Daca iepurele, fiind gonit, o
bosea, facea frumos o tumba si alerga mai departe pe celelalte patru picioare od
ihnite.
Un ziar din 1664, care se gaseste n colectia pinacotecii din Miinchen, si daruiest
e cititorii cu o stire si mai senzationala. Contele Milclos Zrinyi ar fi capturat
, n luptele sale cu turcii, un tatar cu gt de girafa. Gtul numitului prizonier de r
azboi era la fel de lung ca si bratul. Stirile despre soarta omului cu gt de gira
fa lipsesc; la fel si cele despre felul cum a decurs, n 1530, n Ungaria Jnvazia de
serpi, desi, dupa un ziar din colectia Wicidana", din Ziirich, ispravile reptile
lor abunda n orori nemaipomenite. n comunele din regiunea Tisei, trei mii de oamen
i ar ii fost mus163
cti mortal de catre serpi. Se spunea ca serpii se vrau n gtlejul oamenilor si nu ies
eau de acolo dect atunci cnd omul se culca la soare. Daca voiau nsa sa-i prinda, se
rpii nu se lasau si se strecurau din nou n gtul nefericitelor lor victime.
Multele nebunii nu erau chiar att de inofensive, dupa cum am fi tentati sa credem
. Vraja amintita nainte a literei tiparite, nsotita de puterea sugestiva a ilustra
tiei, submina discernamntul oamenilor, facnd sa izbucneasca norul otravit al supers
titiilor. Daca este adevarata ntmplarea cu nobilul transformat n cine, de ce n-ar fi
adevarate zvonurile despre existenta oamenii or-lupi, transformati, tot cu ajutor
ul vrajilor, n fiare, care rapesc copiii si fac ravagii n rndul turmelor ? De ce nar exista vampiri ? De ce nu s-ar ascunde prin sate vrajitori si vrajitoare ? De
ce strigoii nu l-ar putea ngrozi pe blajinul cetatean ?
Ratoiul" si-a continuat opera distructiva si atunci cnd ziarele s-au mai cizelat s
i au nceput sa apara regulat. n mintea oamenilor era nca vie credinta n existenta vr
ajitoarelor; prin Europa mai ardeau ruguri n flacari purpurii. Pofta de profit a
editorilor nu s-a retinut sa atte si mai tare focul. Stirile despre stricaciunile
afurisitelor de vrajitoare curgeau potop. Erau preferate stirile despre vrajito
ria cu papusi de ceara; cineva modela dupa vreun domnitor o papusa de ceara, pe c
are o ntepa cu acul, iar domnitorul resimtea pe propriul sau trup fiecare ntepatura
, ca pe un junghi dureros. Odata, s-a gasit n patul regelui spaniol o broasca usc
ata, de buna seama vreo vraja o-culta ndreptata mpotriva vietii regelui. Goarna st
irilor raspndea prin lume ntmplari despre iscari de furtuna, vrajirea copiilor, prov
ocari de boli si despre vrajitoare care iau parte la sabatul diavolilor. Vraja a
celui Festmachen, despre care am mai vorbit, bntuia prin gazete nca si pe la sfrsitu
l secolului al XVII-lea. Numarul 11 din anul 1681 al gazetei berlineze Son-ntagis
cher Postilion" a furnizat abonatilor sai urmatorul ratoi" :
La Stockholm, cu ocazia executarii unei femei condamnate la decapitare, s-a ntmplat
urmatorul fapt miraculos: cnd condamnata si-a pus capul pe butuc, iar calaul a i
zbit cu toata puterea, barda a ricosat pe gtul ei de parca s-ar fi lovit de otel.
Femeia nici n-a fost macar ranita; pe gt i aparu doar o dra rosie. Autoritatile au
cercetat barda si au gasit-o ascutita ca briciul."
164
Fantezia inventatorilor de gogosi nu s-a multumit doar cu prezentarea slugilor d

iavolului. Ea a adus n fata cititorilor pe nsusi marele maestru, pe diavol. Numaru

l 37 din anul 1628 al gazetei Wochentliche Ordinari Zeitung", din Miinchen, ne ba
ga n sperieti cu urmatoarea stire:
n orasul Itzehoe s-a aratat dracul n persoana. El a sucit gtul la mai mult de douaze
ci de boi si i-a izbit cu atta putere de pamnt, nct boii s-au afundat, de nu li se m
ai vedeau dect coarnele. Diavolul a mpletit si oistile de la carute, nct a trebuit sa
fie despartite cu toporul. A ridicat apoi poarta orasului si a aruncat-o cu ctiv
a pasi mai nauntru. Ce-o sa mai iasa din asta?"
Ratoiul" nu s-a multumit sa planeze doar pe filele gazetelor, ci rvnea spre piscur
i, spre regiunile racoroase si pure ale stiintei. Una dintre revistele cu cel ma
i mare prestigiu din secolul al XVJI-lea a fost Theatrum Europaeum" din Frankfurt
, revista tiparita deosebit de ngrijit. Aceasta publicatie serioasa si cu prestig
iu anunta, cu o rece obiectivitate, ca n anul 1630 orasul Milano a fost scena une
i ntmplari miraculoase: si-a facut aparitia acolo diavolul, n ntruchiparea lui subpa
mnteana.
De unde a dezgropat Theatrum Europaeum" aceasta fan-tastica nebunie?
Hazardul ne-a condus Ia sursa stirii.
n 1621, micul oras Rinteln, din Hesse, a fost nzestrat cu o universitate. Podoaba
corpului didactic era profesorul J. P. Lotichius, om de stiinta vestit pe vremea
aceea. Probabil, pentru a ridica prestigiul noii universitati, n 1631, el a prez
entat o comunicare ce promitea sa fie de-a drjptul senzationala. Scrisa n latina *
, a fost publicata, n acelasi an, si n traducere germana. Profesorul si-a citit re
feratul n fata plenului universitatii. Este de mirare ca auditoriul nu s-a repezi
t la tribuna ca sa-1 lege burduf pe profesor, pentru ca n conferinta se spuneau u
rmatoarele :
Dupa cum relateaza numerosi barbati ilustri, n prezent dracul s-a instalat la Mila
no, njghebndu-si si acolo o adevarata curte. Zilnic, n vazul lumii, trece triumfal
prin oras ntr-o caleasca trasa de patru cai diavolesti. Se nconjura cu numerosi
Oratio st/per fatalibus hoc tempore Academiarum periculis,publice recitata in Ac
ademia Rintelensi 1631, ibidemque impressa codem anno.
165
curteni, care se fudulesc n uniforme de catifea verde cu fireturi de aur. El nu n
eaga ca ar fi stapnul iadului, si cere sa fie numit printul Mammon".
N-am putut sa urmaresc mai departe zborul obezului ra-toi" stiintific. Banuiesc d
oar ca vreun sarlatan si-a facut aparitia prin Milano si, dupa obiceiul vracilor
, s-a nconjurat cu mare pompa si tambalau. Careva o fi spus, dnd din cap, ca proba
bil ciudatul necunoscut este nsusi diavolul; att i-a trebuit ,,ra-toiului" ca sa s
e ridice n slavi si sa zboare de la Rinteln pna la Frankfurt.
Pe vremea aceea ratoiul" eran plina glorie: era luat n se-rios. Mai trziu, prin seco
lul al XX-lea, cu ct gogoasa se umfla mai mult prin coloanele gazetelor moderne,
cu att i scadea influenta. Cititorul ncepea sa dea nencrezator din cap si sa se scut
ure de falsul senzational, precum se scutura rata adevarata de apa baltoacelor.
Pseudostirile au devenit astfel mai inofensive. n suvoiul stirilor din secolul tr
ecut, se balaceau sirene, oameni si serpi de mare. Acestea erau nsa stiri lipsite
de fantezie, oarecum un fel de redescoperire a monstrilor din vechile gazete de
o pagina, nvesmntati doar cu straie moderne. Monstrul din Chile a fost specimenul
cel mai notoriu. A devenit vestit mai ales prin per-soana autorului sau, care n
u era altul dect contele de Provence, devenit mai trziu, sub numele de Ludovic al
XVIII-lea, rege al Frantei. Pe vremea aceea el se distra trimitnd gazetelor tot f
elul de ineptii. Cu monstrul din Chile a fericit gazeta Journal de Paris". Strani
ul animal scria ziarul pe marginea relatarilor nobilului sau corespondent
a fost
capturat pe tarmul chilean de catre vnatori spanioli. Seamana cu sfinxul, nsa arc
cap de leu, coarne de taur si urechi uriase de magar. Pe spate are aripi ca lil
iacul. Partea din fata i se sprijina pe doua picioare uriase de rata, iar la spa
te se termina, ca foca, cu notatoare. Monstrul poate nota, zbura si alerga; nici o
vietuitoare nu-i scapa.
America a perfectionat n cel mai nalt grad prasitul ratoi-lor ."n turbata concurenta
dintre ziare, cstiga cel care reusea sa-si nauceasca abonatii cu reportaje ct mai
senzationale. Cu stiri false, concepute spiritual si finisate cu gust, se putea

u cs-tiga multi bani.

166
Cartea aceasta ar deveni mult prea groasa daca as vrea sa servesc toti ratoii" ce
lebri din S.U.A. Arii si inutil, fiindca prin fata ochilor nostri zboara si acum
stoluri de ratoi" americani. Pentru exemplificare nsa, voi face cunoscut unul din
tre cei mai vestiti ratoi".
n numerele 615 619 din anul 1835 ale ziarului nevvyor-kez Sun", se prezinta o desc
operire astronomica. Seria de ar-ticole ofera, cu aparenta pricepere si stricta
obiectivitate, carac-teristica omului de stiinta, amanunte detaliate despre acea
sta senzatie stiintifica.
Marele astronom Harschel cica ar fi fost trimis de catre guvern n Africa de Sud, p
entru observa(ii astronomice. nca nu si-a facut raportul oficial scria Sun" , dar s
-a reusit sa se obtina notitele colaboratorului sau, savantul dr. Cirant. Fiind
vorba de cea mai palpitanta curiozitate a secolului, Sun" con-sidera ca este de d
atoria sa sa-si informeze primul cititorii. Herschel a reusit sa construiasca n c
el mai mare secret un telescop care reduce, pentru ochiul omului, distanta dintr
e Pamnt si Luna pna la 100 de iar zi. Telescopul este ingenioasa reunire a unei le
ntile care mareste de 42 000 de ori si a unui microscop legat de un aparat de pr
oiectie n asa fel, nct portiunea vizata din Luna se poate proiecta de-a dreptul pe o
pnza prinsa de perete.
Luna a nceput sa fie observata la 10 ianuarie, seara, la orele 21 si treizeci de
minute. Din primul moment, s-a proiectat pe pnza un spectacol nemaivazut de ochi
pamnteni: munti uriasi de bazalt, iar prin vai paduri si poiene nflorite. Deci, Lu
na este nconjurata cu un strat de aer, asemanator cu cel al planetei noastre! Pri
vitorii uimiti au fo.st cuprinsi de febra emotiei: pe corpul ceresc, socotit mor
t, trebuie sa existe si vietuitoare! n fata lentilelor telescopului, Luna s-a nvrti
t mai departe. Pe pnza sclipira munti de ameti st, jucnd n jocuri violete, apoi apa
ru o turma de bivoli ce pastea linistita. (Un joc interesant al fanteziei: pe vr
emea aceea nici nu se visa despre cinematografie, si totusi autorul articolului
descrie spectacolele din Luna parca le-ar fi vazut n sala unui cinematograf.) mpre
jurul lor se zbenguiau niste animale dragalase, asemanatoare caprelor noastre, cu
deosebirea ca aveau doar un singur corn n mijlocul fruntii.
167
Deoarece animalul legendar se vede si pe blazonul regelui en-glez, Herschel a bo
tezat minunata regiune Valea Unicornului.
In noaptea de 11 spre 12 ianuarie, cerul fiind nnourat, nu s-avi putut face obser
vatii (ce strasnica idee sa dai iz de veridicitate ntmplarilor prin aceste note n st
il de jurnal de bord). n ziua de 13 le-a aparut din nou Luna si urma surpriza sur
prizelor, descoperirea de rasunet mondial:
ntr-o vale nconjurata de stnci abrupte, s-au aratat cu sutele niste oi grase si mito
ase, formnd parca o turma, nsa fara pastor. Aratau exact ca si cnd vreun crescator
de oi englez le-ar fi exportat n Luna. Privitorii erau din ce n ce mai sures-citat
i. Daca exista oi seleniene, trebuie sa fie si oameni selenieni! Uluirea totala
n-a ntrziat mult.
Pe crestetul stncilor au aparut siluete umane. Oare cum o sa coboare la tiurr.ele
lor? n cteva clipe raspunsul s-a desfasurat pe pnza. Seknienii si-au ntins niste ar
ipi enorme si s-au lasat ncet n vale. Acolo ei au putut fi priviti n:ai de aproape
. Selenienii nu se puteau lauda cu cine stie ce frumusete, deoarece abia daca av
eau patru picioare naltime; corpul le era acoperit cu o blana roscata, iar fata e
ra cu putin mai fina dect a urangutanilor. n schimb prezenta aripilor de liliac
ce le cresteau din spate si care, nchise, le ajungeau pna la glezne i facea sa fi
e mai desavrsiti dect pamntenii. Doctorul Herschel i-a botezat pe loc cu numele de
Vespertilio-homo, adica omul-liliac. O vreme au evoluat prin fata specta
torilor, care-i urmareau
cu ochii cascati de uimire; se nvrteau ncoace si
ncolo, se scaldau n lac, facnd impresia unor fiinte fericite si nevinovate, desi
spune articolul
e greu sa faci sa corespunda conceptiei pamntene despre buna-cuv
iinla unele dintre distractiile lor".
Apoi, oamenii-lilieci si-au desfasurat aripile, au zburat, si cronica doctorului

Grant lua sfrsit.

n schimb, nu a luat sfrsit agitatia care a parcurs ca o sa-geata ntreaga America. T
erminndu-se exemplarele din Sun" editorul a tiparit separat articolul. n cteva zile,
au fost vndute 60 000 de exemplare. Publicul saluta cu entuziasm zgomotos vestea
despre rubedenia selenica. Micul grup al scepticilor abia de ndraznea sa-si desc
hida gura. Degeaba Edgar A. Poe a aratat ca ideea articolului fusese luata din sc
rierile lui; opinia publica 1-a huiduit. Desi n-ar fi trebuit sa se justifice pe
o cale
168
cine stie ce complicata: oricine se putea convinge ca n Southern Literary Messenge
r" ncepuse sa apara n fascicule, cu trei saptamni nainte de aparitia ciclului de arti
cole din Sun" o nuvela fantastica a lui Poe, intitulata Hans PfaaVs Jouniey to th
e Moon (Calatoria lui Hans Pfaal spre Luna). Ziarele din New York si din provinc
ie au declarat ca articolul din Sun" este plauzibil si justificat din punct de ved
ere stiintific.
nsufletirea a nceput sa scada numai atunci cnd au par-venit stiri autentice din Afr
ica de Sud. S-a dovedit ca din articol nu este adevarata nici o iota, ncepnd cu te
lescopul-minune si terminnd cu omul-liliac. Autorul ratoiului" era un ziarist din
New York, cu numele de R. A. Locke. Farsa a reusit ntr-o astfel de masura, nct si d
upa decenii consumatorii americani de ziare erau obsedati de basmul cu omul din
Luna. n 1876, Chicago Times" a lansat ratoiul" selenic numarul doi. Potrivit acestui
a, la Paris ar fi fost montat un telescop urias cu ajutorul caruia au putut fi c
ercetate amanuntele necunoscute ale vietii din Luna. S-au observat cladiri, ba s
e puteau vedea si muncitori lucrnd la constructii si nca legati cu lanturi unul de
altul, ceea ce dovedea ca n Luna se cunostea institutia sclavajului.
MISTIFICAREA
Mistificarea este o ruda apropiata a minciunii gazetaresti.
Daca ar fi sa explic cuvntul, ar trebui sa aleg ntre a nsela, a pacali, a induce n e
roare, a amagi, a ademeni, a purta cu minciuni, a scorni, a falsifica, a trage pe
cineva pe sfoara.
Din vastul material cu fel de fel de mistificari am ales doua mostre. Le-am reti
nut,, fiindca exemplifica n modul cel mai adecvat paradoxul: e de necrezut ce de l
ucruri sunt n stare sa creada oamenii.
n 1785, s-a ntmplat ca doi ofiteri francezi din garnizoana de la Nancy sa se plicti
seasca de moarte. Ei se numeau Fortia de Piles si Boisgelin. Amndoi erau literati
. Fortia scrisese piese de teatru, opere, jurnale de calatorii, ba chiar si stud
ii politice. Citind o gazeta locala din Nancy, 1-a izbit faptul ca printre colabo
ratorii externi figureaza si procurorul din Abbeville, Le Cat, care inunda gazet
a cu cele mai diverse produse literare din
169
care urla diletantismul: poezii, epigrame, logogrife si altele. Cei doi camarazi
s-au nteles dintr-o privire: iata ocazia ni-merita sa-si nveseleasca monotona via
ta de garnizoana. Au scornit deci un personaj inexistent, pe care l-au botezat cu
numele de Caillot-Duval. Acest Caillot-Duval intra n corespondenta cu procurorul
, si atta i-a gdilat vanitatea scriitoriceasca, pna a reusit sa-1 faca sa comita ce
le mai absurde trasnai.
Succesul le-a dat curaj celor doi camarazi. Ei au continuat, n numele lui Caillot
-Duval, mistificarea, facnd cu ajutorul cores-oondentei o multime de victime. Mai
trziu, Fortia se gndi ca ar fi pacat pentru posteritate daca instructiva corespon
denta s-ar pierde. n 1795, el a adunat scris orile si raspunsurile ntr-un volum, p
ublicat sub titlul de Correspondance philosophique de Caillot-Duval (Coresponden
ta filosofica a lui Caillot-Duval). Azi nu se mai gasesc din carte dect unul sau
doua exemplare; cei interesati sunt nevoiti sa faca apel la noua editie a lui Lo
redan Larchey, aparuta n 1901, ntr-un tiraj restrns si n editie bibliofila. Cartea m
erita sa fie rasfoita, nu numai pentru curiosul ei continut. n ea gasim documente
foarte interesante cu privire la vanitate, care este nu numai oarba, ci si laco
ma, nghitind cea mai grosolana momeala.
Mistificarea procurorului Le Cat ncepe cu o scrisoare ma-gulitoare, n care Caillot

-Duval apare n rolul unui tnar scriitor ncepator, si l felicita pe procuror pentru po
eziile sale, cernd ngaduinta sa-i trimita, pentru a-i cunoaste opinia, una dintre
slabele sale poezii. Procurorul a nghitit pe loc momeala, multumind pentru aprecie
re si ncurajndu-1 pe tnarul poet sa-i trimita, linistit, primele productii. Caillot
-Duval i scrise din nou. si de data aceasta facu sa explodeze petarda celor mai n
erusinate laude; ct priveste propria sa opera, aceasta este un poem compus din do
uazeci si patru de cnturi, n care se preamaresc placerile vietii rustice. Lucrarea
este expediata unei tipografii pariziene, nsa cum va primi spaltul ! va trimite i
mediat la Abbeville. Ca ncheiere, el mpartaseste, plin de modestie, mbucuratoareave
ste ca Maiestatea sa mparateasa Rusiei 1-a numit pe el, Caillot-Duval, membru al
Academiei Imperiale din Petrograd.
Raspunsul lui Le Cat: arde de nerabdare sa citeasca poemul si-1 felicita din tot
sufletul pentru distinctie. Este frumos sa fii
170
membru al unei academii; pe el personal, o astfel de distincte l-ar face tare
fericit.
Lui Caillot-Duval nu-i trebuia mai mult. Vaznd peste ce mediu strasnic au dat, ce
i doi ofiteri au lasat libere fantezia si nerusinarea. n scrisoarea de raspuns, C
aillot-Duval expune punctul sau de vedere, dupa care, ntr-o societate literara, n
u se poate patrunde dect prin diverse legaturi. Meritul n sine nu-i de ajuns. Pers
onal, el a patruns n Academia din Petrograd datorita prietenei printului Kabardins
ki, fratele domnitorului circazian Heraclius, si totodata personalitate de vaza
la curtea din Petrograd. Caillot-Duval si exprima convingerea ca printul i-ar fac
e serviciul sa puna o vorba buna pe lnga tarina si n interesul primirii domnului L
e Cat la Academie; pentru aceasta nsa va fi nevoie ca si domnul Le Cat sa depuna
un efort pentru a intra n gratiile printului. Cel mai sigur mod ar fi o oda adresa
ta acestuia din urma. El propune, asadar, ca domnul Le Cat sa scrie o astfel de
oda pe care, cu un comentariu corespunzator, el o va transmite printului. n ceea
ce priveste continutul, va fi de ajuns sa stie ca printul e de os domnesc si ca,
la vremea ei, sotia sa a nascut cinci gemeni. Toti cei cinci baieti traiesc si n
prezent, facnd fapte vitejesti n armata tarinei!
Rezumat astfel, totul parc cea mai grosolana absurditate, nsa aceasta nebunie fus
ese att de abil dozata, iar poetul di-letant att de orbit de vanitate, nct n-a obser
vat draceasca uneltire. nghiti si aceasta galusca, zbatndu-se lesinat de fericire n
undita lui Caillot-Duval. Primi plin de recunostinta sfatul. Si dupa parerea lu
i, spunea el, este necesara o oda nchinata printului Kabardinski. S-a si apucat de
scris: cum o termina, o va trimite.
Cei doi camarazi urlau de placere, asteptnd cu nfrigurare oda promisa. Aceasta sos
i dupa zece zile; att i-a trebuit poe-tului pna s-o compuna.
Oda ncepe cu rugamintea ca printul Kabardinski sa primeasca prinosul unui modest p
oet care, dintotdeauna, a condamnat si a evitat murdara lingusire. nsa acum se sch
imba situatia, deoarece nsasi Minerva va aplauda ascultnd elogiul adus acelui barb
at care, nascut dintr-o familie nobila, este si mai nobil datorita propriilor sa
le merite. Printul rus este glorificat de procurorul-poet n alexandrini stralucit
i, iar ca ncheiere doar
171
att si mai doreste poetul de la soarta; sa poata intra cndva mpreuna cu Kabardinski n
Templul Faimei *.
Soarta i-a satisfacut dorinta domnului Le Cat. Datorita cartii lui Caillot-Duval
, a intrat n Templul Faimei, nsa n afara de aceasta nu i-a fost data nici o gratie,
deoarece corespondenta s-a ntrerupt brusc, iluzia primirii la Academia din Petrograd destramndu-se, n pofida aplauzelor Minervei.
Printul Kabardinski si-a gasit o noua ocupatie.
El a trimis o scrisoare domnisoarei Saulnier, sarbatorita prim-balerina a Operei
din Paris. Prin cuvinte alese, i-a comu-nicat ca faima ei a ajuns pna n ndepartatu
l nord si ca moare de nerabdare s-o cunoasca, ndata ce va sosi la Paris; cteva lun
i mai trebuie sa petreaca la o curte domnitoare din Germania, nsa si-a trimis mae
strul de ceremonii la Nancy, nsarcinndu-1 cu expedierea scrisorii.

Plin de nsufletire, maistrul de ceremonii, Caillot-Duval, trimite domnisoarei Saul

nier scrisoarea printului, cernd raspuns la Nancy.
nsa zna operei era mai precauta dect procurorul-poet. n locul ei, afacerea este trat
ata de catre sora sa. Plina de tact, aceasta se intereseaza care sunt scopurile
printului. Caillot-Duval raspunde: printul are de gnd sa-i ofere un mic palat mob
ilat, i pune la dispozitie doi lachei, un vizitiu, iar pe lnga vizitiu i da si tras
ura cu cai. n sfrsit, afara de ntretinerea completa, i mai ofera lunar cincizeci de g
albeni, fara sa mai puna la socoteala si micile daruri ocazionale. Binenteles, to
ate acestea sunt lucruri secundare, importante sunt n primul rnd sentimentele domnis
oarei, hotarrea ei trebuind sa fie inspirata exclusiv de simpatie. Anexa o scriso
are si pentru balerina, n-sirnd calitatile printului care, desi casatorit (casator
ia lui a fost facuta din interes), tnjeste dupa o inima ntelegatoare. De data acea
sta, Caillot-Duval nu pomeneste de cei cinci gemeni.
Paunita de aur cazu n cursa. Desi ca prim-balerina domnisoara Saulnier primea anua
l 7 000 de franci, nchinase un palat, avea cal si trasura, totusi oferta princiar
a trebuia cumpanita.
,,Puisse-t-il, atoli'} du dicu de l'Hilicon, Pres de toi reposer au temple de Me
moire ! Un sort aussi flateur suffiroit ma gloire".
A urmat o corespondenta de luni de zile, n care sora si Caillot-Duval au discutat
amanuntele. nsa ntr-o buna zi, itele intrigii s-au rupt: cele doua pariziene avea
u mai multa minte dect procurorul provincial. Au facut rost de un Almanah Gotha,
din care au vazut ca nu exista nici un print Kabardinski. Domnisoara renunta la m
irajul unui amant princiar, multumindu-se cu realitatea pariziana, desi mai mode
sta.
Cei doi ghidusi nu s-au dat n laturi nici de la alte corespondente.
Ei au scris unui pantofar parizian de la curte, ntrebndu-1 daca ar putea sa le fac
a pantofi fara cusatura. Si aici vanitatea zgndarita reactiona prompt; pantofarul
a raspuns ca da, ar putea, n prezent nsa n-are timp, deoarece este prea ocupat la
curte.
Unui librar i-au oferit, spre cumparare, o carte ilustrata, deosebit de rara, ti
parita n 1400. Pus pe jar, librarul a aratat un interes deosebit fata de opera ti
parita nainte de inventarea tiparului. I s-a raspuns ca, din pacate, Caillot-Dava
l a vndut-o, ntre timp, Bibliotecii regale pentru 3 000 de franci, bani gheata, si
o renta viagera de 300 de franci, pe care, dupa moartea sa, o va mosteni bunica
lui.
Au mai scris unui capitan din garda franceza ca un anume Caillot-Duval ar vrea s
a-si plaseze doi veri n garda. Amndoi sunt de aceeasi naltime, numai ca cel mai tnar
este mai nalt dect fratele sau cu trei degete; sunt de aceeasi vrsta, att doar ca u
nul este de optsprezece ani, iar celalalt de douazeci si sapte. Bravul combatant
n-a observat aiurelile care se dadeau de-a tumba printre rnduri: el a raspuns ca
i primeste pe baieti cu placere si, totodata, alatura formularul care trebuie co
mpletat n vederea angajarii.
Au scris apoi o scrisoare magulitoare unui mester curelar, om foarte cumsecade:
Caillot-Duval ar dori sa intre n legaturi de rudenie cu mesterul de bun renume n m
eseria sa, si daca ar avea vreo fata de maritat, ar ndrazni sa-i ceara mna pentru u
nicul sau fiu mai vrstnic. Curelarul a raspuns fara ntrziere: ntr-adevar, are o fata
draguta de 16 ani, bine educata, Si considera drept un noroc sa o dea de nevasta
unui tnar dintr-o familie att de buna ca aceea din care face parte tnarul Caillot.
173
Unui naturalist din Paris, Caillot-Duval i s-a prezentat drept crescator de pasa
rele. l anunta ca, n scop experimental, a nchis n aceeasi colivie un graur si o bufni
ta, iar acestia s-au mprietenit att de tare, nct s-au si mperecheat. Bufnita a ouat d
oua oua, pe care le-a clocit, iesind din ele o cotofana si o vrabie cu cioc ncrlig
at. Cum e posibil acest lucru ? nvatatul a raspuns, plin de demnitate, ca, desi c
azul nu-i deloc obisnuit, n natura totul este posibil. Sa fie amabil domnul Caill
ot-Duval si sa-i dea amanunte mai ample despre penajul puilor si mai ales sa-i s
pecifice cnd face vrabia galagie mai mare: cnd se apropie de graur sau cnd se aprop
ie de bufnita ? n cazul din urma n-o sa apuce primavara.

Cei doi perseverenti autori de epistole au redactat si au expediat n total 120 de

scrisori. n istoria mistificarii, lor le revin laurii tenacitatii.
BOTTLE-HOAX-UL LONDONEZ
Am nceput acest capitol cu un pariu si tot cu un pariu l voi termina.
Cuplul Caillot-Duval a prostit oamenii unul cte unul. Vestitul pariu din 1749 al p
rintului de Portland, pomenit pna n ziua de astazi ca Bottlc-Hoax (mistificarea cu
sticla), sta marturie ct de usor pot fi ametite cu ajutorul unei reclame, evident
stupide, grupuri mari de oameni.
La clubul sau, printul a provocat un pariu, sustinnd ca daca un scamator ar da un
anunt cu un continut orict de imposibil, publicul londonez l-ar lua de bun si ar
umple sala de spectacol.
Poate, totusi, nu
spuse contele Chesterfield. Daca s-ar anunta ca, n vazul lumii,
scamatorul va intra ntr-o sticla de vin, nimeni nu l-ar crede.
Printul accepta pariul.
Nu peste mult timp, n ziarele londoneze aparu un anunt cu urmatorul text:
Luni, la 16 ale lunii curente, n teatrul din Haymarket, un artist va prezenta spec
tatorilor numere senzationale:
1. La cerere, va imita cu cea mai mare precizie orice instru-ment pe un baston o
arecare, acompaniindu-se cu o voce inega-labil de frumoasa.
174
2. Va prezenta o sticla obisnuita de vin, pe care oricine o va putea examina. O
va aseza pe masa, n mijlocul scenei, si, fara nici o scamatorie, va intra n sticla
, continund sa cnte.
Spectatorii de la parter sau din loji pot veni si cu masca, iar el va ghici nume
le fiecaruia.
Pretul biletelor: parter
7 s.; loja 5 s.; balcon 2 s. Biletele se gasesc la casa^
Spectacolul ncepe la ora 18 si se sfrseste dupa ora 20.
Observatie: Daca dupa spectacol vreun gentleman sau vreo lady ar dori sa intre n
legatura cu o ruda decedata, maestrul va realiza ntrevederea n schimbul unui onora
riu. Respectivii l vor putea vedea pe decedat si vor putea vorbi cu el de parca a
r fi in viata.
Numerele acestea au fost vizionate de catre suveranii Euro-pei, Asiei si Africii
. Marelui public nu i se ofera dect aceasta unica ocazie. n casele particulare, ta
riful reprezentatiei este de 5 lire".
Efectul ntrecu cele mai aprinse sperante ale printului. Timp de cteva zile nu s-a
vorbit la Londra dect despre omul care intra n sticla. n seara spectacolului teatru
l a fost ntesat de lume; n-a ramas nici un scaun liber; aproape ca s-au batut pna
si pentru locurile n picioare.
Nerabdarea crestea din ce n ce. Ceasurile aratau ora 18 si nca nu se ntmpla nimic. T
ensiunea asteptarii ncepea sa se descarce n strigate furioase si bocancii din pici
oare. n sfrsit, n fata cortinei aparu un slujbas al teatrului. El cerea, nsotite de
dese plecaciuni, scuze pentru ntrziere. Si directiunea este revoltata ; daca pna ntr
-un sfert de ora artistul nu-si face apa-ritia, casieria va napoia costul biletel
or. Disciplinatul public englez a mai asteptat un sfert de ora. Cnd a trecut si u
ltima secunda, dintr-o loja au nceput sa azvrle pe scena cu lumnari aprinse. Din fer
icire, n-a izbucnit incendiul; n schimb, izbucni nemultumirea. Ca la un semnal, p
ublicul se napusti asupra mo-bilieiului teatrului, zdrobind si sfarmnd tot ce-i ca
dea n mna. Femeile tipau si ncercau sa fuga, iar barbatii vociferau. Cnd totul a fos
t rupt n bucati, au carat sfarmaturile n strada, ridicnd din ele un rug caruia i-au d
at foc.
^ Directorul teatrului se apara cu disperare. Nu facuse dect sa nchirieze sala, el
nu raspunde de nimic
175
CJubul tacea. Taina pariului n-a iesit la iveala dect dupa ani de zile.
Londra a fost bntuita de o furtuna de rsete. Caricaturistii ziarelor au trait din
acest hoax saptamni ntregi. A aparut o mare de pamflete; unul dintre ele, redactat
poate chiar de autorii glumei, se straduia sa explice ntmplarea. Dupa parerea aut
orului pamfletului, contra a 5 lire, artistul a intrat n sticla la locuinta unui g

entleman, iar acesta a astupat repede sticla. De atunci, nefericitul artist trai
este h, nciiisoarea lui de sticla, precum spiritul din Halima. Din timp n timp, gent
lemanul destupa sticla si-1 hraneste pe artist. Nu peste multa vreme, are de gnd
sa-1 puna n libertate, n cadrul unei reprezentatii publice; data va fi adusa prin
presa la cunostinta generala.
Probabil s-au gasit oameni care s-o creada si pe asta!

ISTORIA FLIRTULUI
CE ESTE FLIRTUL?
Un eminent lingvist ungur a ncercat sa maghiarizeze cuvintele straine uzuale sau c
el putin sa le nlocuiasca prin cuvinte maghiare echivalente. n JocuJ cuvntului _///
>/, el propune urmatoarele: curtare, sminteala, giugiuleala, dragoste neserioasa,
cochetarie. nsa nici unul dintre aceste cuvinte nu exprima exact nfelesul pe care
l contine cuvntul englezesc flirt. n ceea ce priveste cochetaria, ea se deosebeste
cu totul de flirt.
Verbul englez to flirt nseamna a agita ceva iute ncoace si ncolo, a misca. Lnul din
tre cei mai spijituali scriitori englezi ai secolului al XVIII-lea, contele Ches
terfeld, povesteste ca a fost de fata la nasterea noului sens al acestui cuvnt. Do
amna care a ntrebuintat pentru prima oara cuvntul, n ntelesul Iui de astazi, si al c
arei merit a fost uitat cu totul de posteritatea nerecunoscatoare, se numea Lady
Frances Shirley. Eram de fata
scrie Chesterfield cnd acest cuvnt plin de impor-tan
ta si-a luat zborul de pe cele mai fermecatoare buze." ncn-tatoarea Lady Frances b
a si deschidea evantaiul, ba si-l nchidea ; cnd si ascundea fata n dosul lui, cnd doa
ochii, iar cnd partenerul ei, n gluma, i-a reprosat provocarea plina de seductie,
ea a raspuns cu nevinovatie ca ceea ce face este doar simplu fliitation, si flutu
ra doar evantaiul.
Deci cuvntul s-a nascut, si att doamnele engleze, ct si cele de pe continent s-au s
traduit din rasputeri ca nou-nascutul sa nu ramna firav, ci sa se dezvolte cum tr
ebuie. Astfel, si ntelesul cuvntului flirt a luat proportii, s-a complicat att de ta
re, nct n ziua de astazi se ntrebuinteaza n diverse feluri. Flirtul nici azi nu are n
a o definitie stiintifica. N-o spun cu ironie, fiindca, ntr-adevar, o multime de
savanti si-au batut capul cu
12-C.168
177

definirea lui. Nu se poate nega existenta si nflorirea sa, deci trebuie ncercata s
i explicarea lui stiintifica.
Iwan Bloch l defineste opunndu-1 cochetariei. Dupa filoch, cochetaria are n vedere
doar simturile, nelund n considerare partea spirituala a relatiei dintre barbat si
femeie. n schimb, flirtul este ruda spiritualizata a cochetariei; n acest caz, fe
meia recurge mai ales la armele spiritului.
Dupa elvetianul Forel, femeia cocheta vrea, n primul rnd, sa placa, cucerirea lasnd
-o pe planul al doilea. n schimb, flir-tul doreste, prin mijloace variate, sa tre
zeasca de-a dreptul iu-birea. Excelentul autor nsiruie aceste mijloace cu o grati
oasa detaliere si stabileste cu temeinicie stiintifica cum ca flirtul re-curge l
a organele de simt vizuale si tactile. Dintre primele, cei mai important este gr
aiul ochilor, pentru ca, ochii destainuind multe, se poate conta pe efecte foart
e puternice. Din cercul sim-tului tactil fac parte: strngerea de mna, apropierea,
atingerea aparent ntmplatoare, iar n locurile unde oamenii sed ngramaditi unul lnga a
tul, actioneaza graiul genunchilor si al picioarelor, n acest caz vorba devine inu
tila, perechea care flirteaza se ntelege si fara ea.
Americanul H. T. Finck face, de asemenea, deosebire ntre cochetarie si flirt. Si
dupa el cochetaria (coquetry) nseamna dorinta de a placea. Femeia cocheta doreste
sa cucereasca, nsa fara nici un alt scop afara de cel de a savura cucerirea. Exa
ct ca si avarul care nu vrea sa trguie nimic cu galbenii sai, adu-nndu-i gramada n
umai de dragul aurului. Fata de cochetarie, flirtul este un joc mult mai de ieit

at. De altfel se si spune: flirt nevinovat'', pe cnd despre cealalta se spune: coch
etarie cruda". Pentru a scoate si mai mult n evidenta caracterul flir-tului, auto
rul aminteste si de tipurile de femei trufase, rigide si ipocrite. Aceste tipuri
raspund cu un nu la ntrebarea barba-tului chiar n cazul cnd gndesc da ; n schimb, fe
meiea co-cheta, chiar atunci cnd gndeste nu, raspunde cu da. Si flirtul ? Zmbeste s
i nu spune dect: poate... Urmarind acest sir de idei, nvatatul nostru conchide ast
fel, dnd o scurta definitie a flirtului: Flirtul este arta prin care femeia vrajes
te si subjuga barbatul, lasndu-1 totodata n nesiguranja daca-1 iubeste sau nu".
Definitia pare acceptabila.
178
nca ceva pentru a elucida complet ntelesul flirtului. Nu trebuie sa-1 confundam cu
preludiile dragostei. Acestea, cteo-data, coincid cu fenomenele observate de pro
fesorul Forel n legatura cu flirtul, fiindca dragostea nu este doar ntlnirea ini-mi
lor, ci cteodata si a genunchilor. Francezii au o vorba exce-lenta pentru a desem
na aceste preludii: le numesc petite-oie*. Tradus, suna cam aspru: potroace de gs
ca, adica marunte gratii, care preced marele ospat, cnd se va servi nsasi friptura
de gsca. (Pentru a nu da loc la nentelegeri : accentul comparatiei cade asupra fr
ipturii, nu asupra gstei!)
SLUJIREA FEMEII N TIMPUL CAVALERISMULUI
De data aceasta nu ncep cu antichitatea, cum este obiceiul n istoria culturii. Sti
m ca lumea antica nu cunostea dragostea n acceptia de astazi. Femeia, ca mama de
familie, era nconju-rata de o stima nemarginita; era respectata, ridicata pe un p
ie-destal, unde era lasata sa stea, fara sa se catere nimeni dupa ea. n casnicie
se vorbea foarte putin despre dragoste. Cnd capul familiei dorea sa se distreze,
mergea la hetaire, unde chiar ca nu cauta principalul element al dragostei, ntele
gerea sufleteasca.
Dragostea care corespunde ntelesului de astazi s-a dezvol-tat n perioada cavaleris
mului. Aceasta a fost, pe de o parte, un rezultat al influentei germanice, deoar
ece in nord femeia se bucura de o libertate mai marc, iar pe de alta parte, ochi
i bar-batului au fost deschisi si de cultul Mariei, ncepnd sa vada n femeie si altc
eva dect material de prasila sau hetaira.
Lucrul acesta a fost recunoscut si stabilit demult de istoria culturala. Mai gre
u s-ar accepta ndrazneata afirmatie ca de fapt tot atunci s-a nascut si flirtul.
Voi ncerca sa demonstrez si aceasta.
n primul rnd, trebuie sa fim la curent cu esenta dragostei din perioada cavalerism
ului. Spre a nu li nvinuit ca o deformez potrivit ipotezei mele, voi da cuvntul lu
i Karl Weinhold care.
* ,. Mcmi detait, baisers domtes et pris La petite-oie cnfin ce qu'on appellc En
bon francais ies prcludcs d'amour." La Fontaine
179
n opera sa capitala Die deutsche Frauen in dem Mittelalter, Wien, 1882 (Femeia ge
rmana n evul mediu), spune urmatoa-rele:
Epoca cavalerismului a creat institutia slujirii femeilor (Frauendienst). Viata o
rdinului cavaleresc era dirijata de reguli diferite de cele ale vietii civile; e
i aveau o conceptie despre onoare de tip deosebit si si-au creat obiceiuri apart
e. Scopul vietii cavalerului consta n a-si dovedi barbatia si curajul prin fapte c
utezatoare. Acest scop a generat legea de baza a dorintei de aventuri si a cautari
i lor: sa aperi pe cei slabi, n special femeile.
Cu apararea femeii si cu slujirea ei, n cele din urma, s-a ajuns ca serviciile ca
valerului sa fie nchinate doar unei singure femei. Acest serviciu cavaleresc s-a
transformat ntr-un veritabil obicei conventional, foarte des lipsit de pasiune ad
evarata si lund aspectul unei formalitati, chiar daca avea repercusiuni asupra ntr
egii vieti a cavalerului... Serviciul cavaleresc privea femeile maritate, deoare
ce acestea aveau un rol de frunte n societatea distinsa. Scopul era doar jocul spiri
tual si al simtirii amoroase. Cavalerul si alegea o frouwe (doamna) si-i oferea s
erviciile sale. Am putea spune ca pentru el era oarecum o necesitate vitala sa ai
ba o doamna la care sa se poata angaja drept cavaler (frowt/enritter). Daca doam

na ii primea angajamentul, cavalerul ndeplinea toate actiunile sale n numele ei. T

otodata, conform obiceiurilor cavaleresti, doamna nu mai avea dreptul sa primeas
ca serviciile vreunui alt cavaler, iar ca semn al ntelegerii lor, ea i daruia o pan
glica, un val sau o cununa, pe care acesta o purta fie pe coif, fie prinsa de vrf
ul lancei, ca la faptele sale vitejesti amintirea doamnei sa-i fie mereu prezent
a si sa-1 stimuleze la actiuni eroice".
(Mai trziu, va veni vorba despre atitudinea uimitor de indiferenta a sotului.)
Voi adauga cteva date despre obiceiurile cavaleresti franceze. Din operele trubad
urilor provensali care ne-au parvenit, aflam ca serviciul cavaleresc avea mai mu
lte trepte. Cnd nca si purta simtamintele ascunse n inima, fara a ndrazni sa-si martu
iseasca tainica dragoste, cavalerul statea pe prima treapta (feignaire). Daca a
facut doamnei declaratii, se urca pe cea de-a doua treapta, care se cuvenea soli
citantilor (pregaire). Cnd doamna i accepta serviciile, devenea ascultat (entendei
re) Pna sa ajunga la aceasta treapta, trebuia sa treaca printr-o
180

perioada de ncercare, care tinea uneori ctiva ani, ba cteodata putea sa se taragane
ze chiar si cinci ani. Dupa trecerea cu succes a perioadei de ncercare, cavalerul
era acceptat de doamna ca vasal, nu numai asa, ntre patru ochi, drept urmare a u
nei susoteli intime, ci n mod public, n cadrul unei ceremonii. Ceremonia decurgea c
u aceleasi formalitati uzitate ntre suzeran si vasal! Doamna sedea ntr-un fotoliu,
iar n fata ei cavalerul ngenunchea, cu capul descoperit, depunnd cu minile mpreunate
juramntul de credinta, pe care doamna l primea, tinndu-i, n timpul juramntului, mna
e minile sale, consemnnd, apoi, printr-un sarut (nu de dragoste, ci de suzeran!) p
ecetluirea contractului.
Nu-i asa ca ncep sa se limpezeasca contururile acestei nebunii medievale ? Barbat
ul se angajeaza ca servitor, iar femeia nu se obliga la nimic...
Cu privire la ceea ce se ntmpla dupa depunerea juramntului, i voi da cuvntul din nou
ui Weinhold:
Tot ceea ce facea cavalerul, fie ca era doar turnir ori participare la o cruciada,
se ndeplinea n numele doamnei sale sau la porunca ei. Cnd Hartmann von Aue a porni
t la lupta mpotriva sarasinilor, el cnta astfel: Sa nu ntrebe nimeni de ce merg la l
upta, fiindca o spun singur ca o fac la porunca dragostei. Acest lucru-i de nestr
amutat; promisiunea si juramntul nu se pot calca! Multi se lauda ca fac cutare sa
u cutare lucru din dragoste, nsa toate acestea nu sunt dect palavre. Unde sunt fap
tele ? Adevarata dragoste este numai aceea pentru care barbatul e n stare sa-si pa
raseasca patria si sa plece ntre straini. Iata, sa vedeti cum ma goneste dragoste
a din patria mea, desi sultanul Saladin, cu toata armia lui, n-ar fi putut sa ma
momeasca din Franconia...".
Cavalerul ndeplinea toate faptele sale n speranta ca va fi rasplatit. Rasplata era
de multe feluri. Si aceea era considerata ca o rasplata, daca, n urma slujirii f
emeii, cavalerul se ridica deasupra cotidianului, ajungnd ntr-o stare sufleteasca n
altatoare (hochgemout sin). ntr-unui din cntecele sale, Albrecht von Johannsdorf, m
innesanger din secolul al Xll-lea, cere o recompensa doamnei sale: ,.Oare cntecele
mele, facute pentru tine, si faptele mele savrsite pentru line nu merita recompe
nsa ?" Fii linistit
raspunde femeia , ti vei primi rasplata si vei
181
fi fericit!" Care mi este premiul, o, distinsa doamna ?" Gloria-{i n crestere si nalt
atoarea stare sufleteasca ti sunt ndeajuns rasplata."
De obicei, n felul acesta era pacalit cavalerul cu mintea risipita prin zale, si t
imp de secole nu si-a dat seama ca starea sufleteasca naltatoare da dovada de o d
ragoste foarte unilate-rala. Barbatul depune juramnt, face fata ncercarilor, parti
cipa la cruciade, face pelerinaj la sfntul mormnt, iar femeia pri-meste totul plin
a de bunavointa, neoferind din partea ei nimic n schimb. Istoria burgheza a cultu
rii germane taxeaza aceasta legatura unilaterala cu numele de dragoste romantica
si nu conteneste sa se minuneze de cuvntul minne, care exprima att de frumos ginga
sul si nevinovatul sentiment. Dar se uita ca floarea romantismului nfloreste doar
de partea barbatului.
Din partea femeii, ce altceva este aceasta dect flirt ? Fe-meia avea nevoie de fl

irt, ca sa dea stralucire vietii sale cenusii. E stiut ca n acea epoca, la baza c
asniciei nu statea dragostea, ci interesele familiale. Parintii nu prea ntrebau c
e parere are fata; sotul era ales de ei. S-ar putea ca astfel de casnicii sa-i o
fere femeii liniste si comoditate, nsa este cert ca o plictiseau de moarte. Mai m
ult, nici chiar linistea nu era totdeauna sigura. Iata cteva date interesante des
pre felul cum se comporta, n cercul restrns al familiei, sotul medieval.
Nici nu se poate nchipui o dragoste mai nobila dect aceea, descrisa n Cntecul Nibelu
ngilor, dintre Siegfried si Krimhilda. Totusi, ce se ntmpla dupa cunoscutul episod
n care Krimhilda o jigneste pe Brunhiida, tulburnd astfel pacea curtii de la Worms
? nsasi Krimhilda i povesteste lui Hagen ce i-a facut Siegfried :
,,Am si ispasit-o spuse regina. Drept pedeapsa, EI ma batu, nvmetindu-mi tr
upul".
n snul familiei astfel de paruieli nu tineau de domeniul raritatilor. Soliile domn
itorilor nu puteau fi sigure ca nu vor fi palmuite de calrc sotii lor; asemenea
cazuri ntlnim deseori n cronici. n jurnalul sau nemaipomenit de .savuros, cavalerul
Schweinichen povesteste o scena semnificativa n acest sens, desfasurata ntre perec
hea princiara de Liegnitz. Printul a dai
183
un banchet Ja care era invitata si o anume doamna K., pe care printesa n-o putea
suferi. De aceea, a refuzat sa participe Ja os-paf. Auzind aceasta, printul s-a
mniat grozav si s-a dus personal n apartamentele printesei s-o ia la rost. Cavale
rul Schweini-chen, sambelanul printului, relateaza n felul urmator regretabila ntre
vedere:
Alteta sa printul a binevoit s-o certe aspru pe printesa, spunnd ca deoarece alteta
sa serenissima a invitat o multime de nobili, doreste ca printesa sa vina numai
dect la masa. Dupa multe scuze, alteta sa printesa a rabufnit ca ea nu vrea sa st
ea lnga o scrba ca doamna K. La care alteta sa serenissima s-a suparat grozav si, n
cepnd s-o tutuiasca pe printesa, i-a spus: Afla ca doamna K. nu-i o scrba. Dupa care
i-a tras printesei o palma att de grozava, nct femeia ameti pe loc si a trebuit so prind eu n brate. Alteta sa serenissima a vrut s-o paruiasca si mai tare pe pri
ntesa, nsa eu i-am nchis repede usa n fata. Din cauza aceasta, alteta sa serenissim
a s-a suparat si pe mine, spunnd ca omul face ce vrea cu sotia lui".
Din cele ce au urmat, ajunge doar sa pomenim ca dupa lungi tratative de pace si
dupa stabilirea diferitelor conditii, printesa a fost de acord sa-1 ierte si sa
participe la ospat, fara sa ia n considerare precizeaza cavalerul Schvveinichen
ca
de la palma i se umflase un ochi".
Trebuie sa li fost o palma serioasa si bine dirijata. Dar ce importanta a avut a
ceasta superficiala atingere princiara fata de acea bataie despre care aminteste
cavalerul La Tour-Landry, n poemul didactic adresat fetelor sale? Autorul aceste
i opere, clin secolul al XlV-lea, ramasa n manuscris, si instruieste fetele, de-a
lungul a nouazeci si opt de capitole; el le sfatuieste sa aiba o purtare buna si
cuviincioasa, condimentndu-si spusele cu pilde si mici ntmplari. Mereu le atrage a
tentia sa fie supuse, povestin-du-le ntmplarea unei femei care-si contrazicea mere
u sotul. Pna la urma, barbatul s-a nfuriat, a rasturnat-o cu un pumn si, cnd aceast
a zacea la pamnt, i-a tras un picior n fata de i-a rupt nasul. Morala ntmplarii este
prezentata de catre autor n felul urmator: ...Si astfel femeia, din pricina urtulu
i ei caracter, a fost desfigurata pe toata viata. Era mai bine sa fi fost supusa
si sa fi stat linistita, pentru ca barbatului i este harazit sa comande, iar pe f
emeie o onoreaza daca i da supusa ascul183
tare". Purtarii sotului, preabuntil cavaler nu-i gaseste nici un cusur.
Poate ca att va fi de ajuns pentru caracterizarea caminului femeii din perioada c
avalerismului. Femeia, nlantuita de sotul brutal care duhnea a bautura, nu rasufl
a dect atunci cnd acesta pleca la vnatoare, la razboi, ori la curte. nsa atunci o ap
asa monotonia ucigatoare a vietii izolate de la castel. O legatura de dragoste a
r fi nsemnat un pericol de moarte, fiindca putea aduce prejudicii sotului sub rap
ortul proprietatii asupra averii dotale; n schimb, inofensivul Frauendienst i-a p
rins bine, si astfel, n ceea ce o privea, populariza cu placere aceasta deosebita

institutie care, pentru ea, nu era altceva dect un joc de-a dragostea, adica flir
t n toata legea.
ERAGCSTE EE 1KLBADLR
Cale era n stare sa faca un cavaler acceptat n cinstea si pentru amuzamentul doamn
ei sale!
Daca stia sa compuna versuri, ridica n slavi ~ ba si dincolo de ele ~ gratiile st
apnei sale. Iata un mic buchet de metafore cu care cavalerul minne-ului se nchina
doamnei lui:
O, Stea a diminetii, Mugur de mai, Roua crinului, Floare de paradis, Ciorchine de
toamna, Gradina aromitoare, Foisorul bucuriilor, Splendoarea verii, Izvorul fer
icirii, Padure nflorita, Cuibul de dragoste al inimii, Valea placerilor, Izvor ta
maduitor al dragostei. Cntec de privighetoare, Acordul de harfa al sufletului, Fl
oarea pastelui, Aroma de miere, Mngiere eterna. Pavaza fericirii, Pajiste nflorita,
Miez de migdala dulce, Raiul ochiului etc...."
Trubadurul provensal Arnaut de Mareuil, din motiv de amor, a luat-o razna n asa u
n hal, nct, dorind sa inventeze noi comparatii, o elogiaza astfel pe femeia inimii
sale: O! Oglinda dragostei, Cheia gloriei, Soare de martie, Ploaie de aprilie, Tr
andafir de mai, Umbra de vara..."
Ceea ce am spus nainte despre slavirea dincolo de ceruri trebuie luat ad Jitteram
. Contele Rambaud de Orange cnta astfel: Zmbetul Binevoitoarei mele ma face mai fer
icit dect daca mi-ar zmbi patr usute de ngeri din rai. Atta bucurie zace n
184

mine, ca as putea nveseli o mie de oameni tristi si toate neamurile mele ar putea
trai din ea fara nici o alta hrana.. .il.
Sunt cuvinte mari, dar nu tirada gratuita, pentru ca ntr-adevar trubadurul era cap
abil de o astfel de adorare excesiva. Este notorie mult cntata ntmplare a lui Jaufr
e Rude! si a contesei de Tripolis. Fiind povestita n numeroase versiuni ro-mantic
e
printre care se numara si poemul lui Heine , a ajuns ca, pna la urma, lucidul ci
titor modern sa nu mai creada din ea nici o iota. Cu toate acestea, smburele ntmpla
rii este real. Friedrich Hjez i-a descoperit sursa; cu concizia vechilor cronici
, acesta reda astfel ntmplarea:
Jaufre Rudei, print de Blaye, s-a ndragostit, fara s-o fi vazut vreodata, de conte
sa de Tripolis, attat doar de cele po-vestite despre bunatatea si calitatile ei d
e catre pelerinii ren-torsi din Antiohia. Cavalerul incepu prin a-i nchina poezii
fru-moase, apoi a fost cuprins ntr-att de dorul de a o vedea, nct, lund n mini cruce
a pornit-o pe mare. n timpul calatoriei s-a mbolnavit grav. Ajungnd la Tripolis, to
varasii sai l-au crezut mort si l-au asezat, provizoriu, ntr-un han de acolo. Conte
sa, fiind ncunostintata, s-a dus la patul lui si 1-a cuprins n brate. Cavalerul, s
ocotit mort, vaznd-o pe contesa, si-a revenit, multumjndu-i lui Dumnezeu pentru c
a i-a prelungit viata ca sa apuce o astfel de clipa. Pe urma a murit n bratele co
ntesei, care 1-a nmormntat cu mare pompa n biserica din Tripolis, iar ea, zdrobita
de durere, s-a retras chiar dupa nmormntare ntr-o manastire-'.
Diez a adunat datele referitoare la printul Rude), ie-a com-parat cu relatarea c
ronicii si cu poeziile ramase de la el, si din toate acestea a tras concluzia ca
ntmplarea este adevarata.
Acest gen de adorare cu totul nefireasca explica numeroasele fapte bizare pe car
e le voi aminti. Ele n-au fost iscate de vreo scrnteaa donchihoteasca, deoarece ca
valerii traiau cu seriozitate acest fel de iubire, ndeplinind la fel de serios is
pravile lor, dupa cum lumea primea cu aceeasi seriozitate vestea eroismului lor
grotesc.
Pe acesti adoratori gravi era usor sa-i prinzi n mrejele flirtului cavaleresc. n ce
le mai multe cazuri, doamna facea mofturi, se lasa admirata si implorata, precum
o cereau regulile bunei-cuviinte, pna cnd, n sfrsit, l accepta totusi drept cavaler
183
pe barbatul topit de dor si lasa la aprecierea lui faptele cu care el sa-si dove
deasca iubirea. Au fost si cazuri cnd stapna desemna ea nsasi, cu o cruzime sadica,
conditii foarte aspre, pe care lunaticul adorator le accepta fara sa crteasca; fl
irtul a degenerat n astfel de cazuri n cea mai neomeneasca cochetarie.

Anthony Meray povesteste ntmplarea celor trei cavaleri si a ncercarii camasii. Trei
cavaleri concurau pentru gratiile unei doamne. n cele din urma, doamna hotar ca,
dintre cei trei, aceluia si va oferi dragostea care Ja proximul turnir i va purta
camasa. Da, nsa nu pe deasupra sau pe dedesubtul zalelor, ci pe trupul gol, nenzau
at. Aceasta nu nsemna altceva dect sa dai buzna peste moarte sau, n cel mai bun caz
, sa te prabusesti de pe cal mai mult mort dect viu, cu trupul ciuruit de rani. D
intre cei trei adoratori, doi s-au razgndit, retragndu-se plini de ntelepciune. nsa
al tieilea ntr-att era orbit de dragoste si de cinstea cavalereasca, nct accepta ncer
carea. Binenteles, rezultatul a fost ca dupa turnir el fu adus n fata doamnei, naclait de snge, nsa cu ochii arznd de dragoste fericita. Doamna a oferit, dupa cum s
e obisnuia n astfel de ocazii, un mare ospat. Cu astfel de prilejuri, orict nalt ran
g ar fi avut doamna, trebuia, n onoarea eroului, sa-si serveasca ea nsasi musafiri
i. Deci sus-amintita doamna si -a tras peste rochie camasa mnjita de snge, si astfe
l gatita trebaluia n timpul ospatului in jurul musafirilor.
Asemenea aparitii, de cavaleri in camasa, erau fenomene obisnuite la turniruri;
binenteles, cavalerul o mbraca peste zale. Pe vremea aceea camasa doamnei era trec
uta in rndul talismanelor care aparau si dadeau viteazului putere. Astazi s-ar sp
une: fetisism erotic. ntr-adevar, pentru aceasta pledeaza ntmplarea descrisa de Wol
fram von Eschenbach despre viteazul Gamuret, care mbraca peste zale camasa adorat
ei Herzeloyde nu numai la turniruri, ci si n batalii. - Cavalerul Coucy a trimis iu
bitei sale propria sa camasa si a rugat-o sa doarma mbracata n ea. Mult mai trziu,
Brantome, ntr-un capitol al cartii sale nchinat picioarelor frumoase, aminteste de
un foarte ciudat obicei. EI spune ca a cunoscut personal nobili care, nainte de
a-si mbraca ciorapii noi de matase, ii trimiteau iubitelor lor, Cu rugamintea sa
fie bune sa i poarte fnti ele vreo opt zece zile. Dupa aceea
scria vestitul colection
ar de brfe , nce
1186

peau s-i poarte si ei, spre marea desfatare a sufletului si tru-pului lor."
Cavalerului Guillaume de Balaun i s-au ntmplat urmatoa-rele: ei alesese drept regi
na a inimii saie pe stapna Javiacului. Aceasta a si dat ascultare implorarii lui
si, conform tuturor regulilor, i-a acceptat cavaler. O bucata de vreme, jocul dea dragostea a decurs reglementar, dar ntr-o buna zi Ja urechea cavalerului Balaun a
ajuns povestea unor ndragostiti care, certati fiind, s-au mpacat apoi. Balaun a a
flat chiar de la eroul ntmplarii cteva detalii intime care demonstrau ct de dulce-i i
m-pacarea. Cavalerului Balaun i-au placut teribil cele povestite si i s-a deschi
s o pofta att de apriga sa guste din dulceata mpacarii, nct a vrut s-o ncerce cu prop
ia sa doamna. nti, binenteles, trebuia sa se certe, lucru pe care bravul cavaler 1a si facut. ndemna! de mintea-i bolovanoasa, a dat pur si simplu afara pe usa pe
curierul ce-i adusese o scrisoare de la iubita. Aflnd de aceasta, doamna i-a fac
ut personal o vizita cavalerului, ca sa afle ce J-a apucat. Baiaun a jucat de min
une rolul barbatului jignit si a dat-o si pe ea afara. Acesta ar fi trebuit sa f
ie primul act al tachinarii amoroase. nsa, n cele din urma, comedia s-a transforma
t in drama, deoarece iubita, doamna de Javiac, nici nu mai voia sa auda de groso
lanul iubit, iar atunci cnd, plin de cainta, acesta s-a prezentat la castel cu gnd
ul sa-i ceara iertare, drept raspuns I-a dat si ea afara. Bietul Balaun, caznd as
tfel victima propriilor sale experimente amoroase, a apelat !a un intermediar. A
rugat pe un prieten sa intervina pe lnga femeia mnioasa, s-i explice adevaratul sc
op al supararii si sa-i aranjeze, ntr-un fel, treburile. Prietenul s-a dus si s-a
ntors cu urmatorul raspuns: Bine, doamna l iarta, dar drept ispasire cavalerul sasi smulga unghia de la degetul cel mic si sa i-o trimita. nsotita de o poezie n ca
re sa-si nfiereze nechib-zuinta". Nimic nu ilustreaza mai elocvent romantismul st
upid ai epocii cavaleresti dect cele ce au urmat: pe loc, cavalerul Balaun a chem
at un chirurg, 1-a pus sa-i smulga unghia si, scaldat n lacrimi de bucurie si de
durere, a compus poezia dorita. Dupa aceea, mpreuna cu prietenul sau, s-a dus la
castel. Doamna l astepta Ja poarta, rapsodul s-a prabusit n genunchi, nmnndu-i unghia
si poezia; stapna le primi plngnd, dupa care cavalerul, cu pretul unghiei, a putut
sa savureze placerea
187,

sarutului de mpacare. Textul cntecului prin care implora ier-tarea a fost gasit si
publicat de catre Saint-Palaye.
Cunoscnd asemenea ntmplari, ntelegi mai usor balada lui Schiller despre manusa arunc
ata ntre lei, pe care cavalerul o scoate, aruncnd-o apoi n obrazul cucoanei. Dupa ct
se stie, ntmplarea a fost descrisa pentru prima oara de catre Brantome si, probab
il, e autentica. Brantome relateaza un caz si din propria sa experienta, n care e
vorba despre o doamna care pretindea cavalerului, drept dovada de iubire, s-si s
trapunga bratul cu pumnalul. Cavalerul era gata s-o faca, si numai dupa o trudni
ca lupta a reusit Brantme sa-1 mpiedice de la nebuneasca ncercare. El a relatat, de
asemenea, si cazul cavalerului de Genlis, care se plimba linistit n tovarasia doa
mnei lui pe podul Senei, cnd deodata femeia, apucata de diavolul flirtului sadic,
si-a aruncat batista scumpa de dantela n fluviu, ndemnn-du-1 pe cavaler sa sara du
pa ea si s-o scoata. Degeaba se apara cavalerul ca nu stie sa noate, femeia l face
a las, drept care, de disperare, s-a aruncat n fluviu, asa mbracat cum era. Din fe
ricire, prin apropiere se afla o barca si buimacul ndragostit a fost pescuit la ti
mp.
DRAGOSTE SI TURNIR
Pentru doamna aleasa, ditirambele trubadurilor reprezentau bucuriile tainice ale
flirtului, pentru ca buna-cuviinta timpului nu permitea ca ea sa fie numita n po
ezie. (Desi putea sa fie recunoscuta, aparentele erau salvate.)
Acestea erau numai aperitivele servite de bucataria flirtului. Marele ospat publ
ic li se oferea doamnelor cnd alesii se luptau, in onoarea lor, la turniruri.
Daca cu ajutorul vreunei inventii s-ar putea readuce din ne-gura vremurilor imag
inea unor evenimente de mult apuse, omul epocii moderne, pur si simplu, n-ar pri
cepe aceste dueluri de la turniruri. Pe estiada sedea sotul, mpreuna cu sotia, si
privea linistit cum n arena un cavaler se lupta n onoarea sotiei lui. Ba mai mult
, se putea ntmpla ca si sotul sa lupte n arena, poate chiar n onoarea doamnei care e
ra sotia cavalerului pro188

priei sale sotii. Era o situatie tare ncurcata, de nenteles, daca nu sunt stiute p
rincipiile amintitului Frauendiemt, dupa care majoritatea turnirurilor se faceau
n cinstea femeilor. Cavalerul era mai mndru dect de orice alta fapta vitejeasca, d
aca se putea numi servitorul unei femei. (n Franta si spuneau servi' teurs d'amour
.)
Luau att de n serios acest aspect nct de multe ori nsasi doamna scotea cavalerul n ar
na, conduendu-1 n semn de servitute de un lant prins de zabalele calului.
n 1468 s-a organizat la curtea burgunda un mare turnir n cinstea sotiei lui Carol
cel ndraznet. n timp ce defilau cavalerii, n arena aparu un cortegiu curios. n fata,
pe un calut alb, calarea un pitic, iar n urma lui, o cetate uriasa purtata de scu
tieri. Constructia de lemn avea patru turnuri unite ntre ele prin ziduri nalte de
cetate. Zidurile ajungnd pna la pamnt, nu se putea vedea ce se ascunde n dosul lor.
Piticul s-a oprit n fata estradei doamnelor si a dat citire unei petitii care sun
a n felul urmator:
Sublime si preamarite printese si doamne! Cavalerul, care este prizonierul stapnei
sale, va trimite umilul sau salut. El este nchis n aceasta cetate si numai bunavo
inta si milostivenia doamnei l pot elibera. De aceea, va implora, sublime si prea
sla-vite printese si doamne, sa binevoiti a tine sfat, fiindca poate ca la sfat
va fi si doamna inimii sale prezenta si nu va fi mpotriva eliberarii lui. Cavaler
ul spera ca sfatul doamnelor o sa-1 elibereze din chinuitoarea nchisoare, deoarec
e fara aceasta gratiere n-ar putea lua parte la ntreceiile din acea zi etc".
Sublimele si preaslavitele printese, mpreuna cu doamna, au hotart: cavalerul trebu
ie eliberat! Drept care, piticul a deschis cu o cheie uriasa poarta de lemn a ce
tatii-nchisoare si, spre placuta surpriza a frumoaselor, aparu cavalerul de Roussy
, complet armat, calare pe un cal splendid mpodobit.
n timpul turnirului, cavalerul purta pe coif sau pe lance za-logul de dragoste pr
imit de la doamna lui. Zalogul facea parte din ustensilele toaletei femeiesti: p
utea fi funda, voal, pana, manusa, bratara sau un alt obiect vestimentar. Aceste
a erau vestitele talismane pe care perioada cavalereasca le cunostea sub numele d
e faxeurs sau emprises d'amour. Cteodata, n focul luptei, acest fa reur cadea; n as

emenea cazuii, doamna i aiunca,

189

de pe tribuna, iubitului un alt obiect. S-a ntmplat cunoas-tem cazul din romanul c
avaleresc Perceforest ca n decursul aprigelor lupte emblemele domnilor cavaleri s
a cada una dupa alta. iar doamnele, cuprinse de delir, sa arunce noi si noi tali
s-mane, rupnd si smulgndu-si de pe trup ce le cadea la ndemna; n momentul cnd se anun
a ncetarea turnirului, observau cu stupoare ca sedeau, n mijlocul publicului ce se
prapadea de rs, dezgolite pna la necuviinta.
Sotul avea obligatia sa se bucure cnd cavalerul sotiei sale obtinea victoria, chi
ar daca el nsusi era cel scos din sa.
Ca orice moda, a degenerat si moda Frauendienst-vXm. Juramntul cavaleresc depus pe
ntru apararea celor slabi era un lucru frumos; ntr-o lume plina de nedreptati, in
stitutia cavalerilor pribegi, care-si luau lumea n cap, pentru a apara vaduvele s
i orfanii nedreptatiti, desi grotesca, era plina de omenie; nsa, dupa cum am spus
, aceasta institutie a nceput sa degenereze lepede. Sabloanele monotone ale turni
rurilor nu mai satisfaceau dezaxatele fiinte. Trebuia inventate lucruri noi pent
ru a cstiga favorurile doamnei.
Drept astfel de inovatii erau considerate straduintele cava-lerului de a-si ngreu
ia, n onoarea doamnei sale, n chip deo-sebit conditiile turnirului. Unii dintre ca
valeri nu purtau zale pe mna, brat sau picior, dorind prin aceasta sa demonstreze
ca mai presus de orice zale portiunea de trup lasata libera va fi mai bine apar
ata de catre ngerii lor pazitori. Pe vremea printu-lui de Saintre (secolul al XlV
-lea), sosi la Paris un cavaler strain; pe acesta, juramntul l obliga sa poarte pe
bratul drept, deasupra cotului, si pe piciorul drept, n jurul gleznei, niste brat
ari de aur legate ntre ele cu un lant lung de aur. De la asemenea nebunii nu se da
deau n laturi nici cnd era vorba de lupte serioase. n cronica sa, Froissart amintes
te despre niste tineri cavaleri englezi veniti n 1336 sa lupte pe pamnt francez. A
cestia porneau la lupta cu un ochi legat, fiindca acasa le promisesera frumoaselor
lor c pna nu-si vor fi dovedit curajul prin vreo fapta vitejeasca, vor lupta doar
cu un singur ochi descoperit.
Cnd cavalerul pribeag pornea n cautarea aventurilor, m-bracat n echipament verde, ca
re simboliza tineretea sa nflori-toare, ndeplinea, ntr-adevar, toate acele nerozii
de caricaturile carora rdem noi astazi, citind Don Quijote al lui Cervantes,
190
fara sa ne gndim ca n perioada cavalerismului toate acestea s-au desfasurat aidoma
cu o sngeroasa seriozitate.
n decursul vremii, soarta femeilor lipsite de aparare a fost trecuta pe planul al
doilea. Cavalerul pribeag dorea sa sporeasca numai gloria propriei sale doamne.
El proceda n felul urmator: ajungnd pe un teritoriu apartinnd unor cavaleri strain
i, i provoca pe toti la ntrecere cu armele, potir l'amour de sa dame (n numele iubi
rii sale pentru doamna lui). Dupa complezente reciproce, se straduiau sa-si spar
ga unul altuia capetele, pour l'amour de sa dame.
nvingatorul nu se multumea cu simpla glorie. Obiceiurile cavaleresti consfinteau
si faceau obligatorie ciudata conditie conform careia cavalerul nvins trebuia sa
se prezinte ca sclav la doamna cavalerului nvingator. Nendeplinirea conditiei n-sem
na eliminarea lui din rndul cavalerilor. Regina Johanna a Neapolului a onorat, la
balul curtii, un nobil din Mantua, invitndu-1 la dans. Nobilul cavaler, topit de
atta cinstire, a facut pe loc un legamnt: va pleca imediat n tari straine si nu se
va ntoarce pna nu va furniza reginei doi cavaleri nvinsi. Si-a ndeplinit angajament
cum se obisnuia n astfel de ocazii a primit pe cavalerii-sclavi pli
ul, nsa regina
na de buna-vointa si le-a redat libertatea.
Vuison de la Colombiere povesteste o ntmplare si mai nastrusnica. Respectivul caval
er s-ajurat ca va obtine pentru doamna sa portretele a treizeci de femei pe ai ca
ror cavaleri i va nvinge. Emeritul naintas al lui Don Quijote si-a pictat pe scut po
rtretul doamnei sale si a pornit n lumea larga. De cte ori se ntlnea cu vreun cavale
r care nu era dispus sa consimta ca propria sa doamna este mai putin frumoasa de
ct cea pictata pe scut, voinicul nostru l provoca la lupta. Cavalerul nvins trebuia
sa permita nvingatorului sa-si picteze pe scut, sub portretul ingerului sau si p

ortretuldoamnei cavalerului nvins.

Este imposibil sa treci aceste nspaimntatoare ineptii doar pe socoteala cavalerilo
r. Orict ar fi fost ei de ametiti de amor, tot nu s-ar fi scrntit n asa hal daca nar fi fost ncurajati de femei, carora le placea adorarea ce risipea plictisul.
Rene I, conte de Provence, rege al Neapolului si Siciliei, care era, de asemenea
, un mare amator de turniruri organizate n
191
cinstea doamnelor, si-a ales drept emblema o tipsie plina cu jeratic, vrnd s simbo
lizeze cu aceasta dorul aprins fata de doamna inimii sale. De acord, comparatia
este draguta, dar care era oare mobilul care mentinea incandescent jeraticul din
inima cavalerilor ?
Nu putea sa fie dragostea adevarata, fiindca femeia ndragos-tita se teme pentru v
iata iubitului ei, si de vreme ce tot trebuie sa-1 lase sa plece la razboi, n-o
sa-si mareasca ngrijorarea numai de dragul modei, ndemnndu-1 sa alerge dupa niste a
venturi n care si-ar putea frnge gtul.
Mobilul n-a fost altul dect flirtul.
DON QUIJOTE-UL DRAGOSTEI CAVALERESTI
Din secolul al XlII-Jea ne-a ramas un manuscris nemaipome-nit de interesant. n el
si povesteste viata cavalerul Urich von Lichtenstein. Binenteles, ntmplarile n-au fo
st scrise cu propria sa mna, fiindca bravul cavaler, care a compus preafrumoase cnte
ce de dragoste, facnd parte din elita mumesanger-ilor din vremea sa, nu stia sa s
crie. Biografia si-a dictat-o, la fel ca si poeziile, secretarului sau.
Istoria culturala oficiala trece pe lnga memoriile cavalerului Ulrich cu un fel d
e desconsiderare; de-abia daca le nvredniceste cu nitica atentie. De ce ? Deoarec
e cavalerul Ulrich fusese cel mai perfect sau mai bine zis cel mai netot adorato
r care a ratacit vreodata pe pamnt. El a fost naintasul real al imaginarului Don Qui
jote. Stiinta demna si serioasa se jeneaza sa se ocupe de turbatul erou al avent
urilor de dragoste. Dar n-are dreptate, fiindca, indiferent de exagerarile la ca
re s-a dedat cavalerul cu creierii nfierbntati de amor, exagerarile au fost provoc
ate de moda vremii de atunci; or, aceasta nu poate fi neglijata cnd vrei sa carac
terizezi o epoca.
n ceea ce priveste nsa istoria flirtului, aventurile domnului Ulrich au o nepretui
ta valoare. n ciudata si putin cunoscuta sa opera ntlnim descrierea completa si ama
nuntita a unui flirt care a tinut un an de zile. Aceasta descriere reprezinta fl
irtul evului mediu n actiune.
1192
Manuscrisul este pastrat la biblioteca de stat din Miinchen. Ce nseamna titlul lu
i, Frauedienst, stim *.
Ulrich von Lichtenstein a fost un nobil bogat din Stiria. El a murit n 1246. Piat
ra funerara i se pastreaza si astazi, si este vestita, fiindca pe ea se afla cea
mai veche inscriptie n limba germana.
De obicei, biografii ncep caracterizarea eroului lor cu urmatoarea banalitate: nca d
in frageda tinerete, s-au ivit la el semne care marcau directia dezvoltarii lui
ulterioare etc". Aceasta fraza s-ar putea aplica splendid cavalerului Ulrich, fi
ind de foarte tnar ndragostit de o doamna din marea nobilime. Vesnic se nvrtea n juru
l ei. n calitate de paj, putea intra oricnd n apartamentul doamnei. Aceasta favoare
o folosea ca sa bea apa cu care nobila doamna se clatea pe mini.
Nu se poate stabili precis cine a fost doamna. Din biografie reiese doar ca era
de rang foarte nalt; din cteva date s-ar putea deduce ca a fost sotia printului au
striac Leopold.
Cnd, la Viena fiind, domnul Ulrich a fost ridicat la rangul de cavaler, el socoti
ca a sosit timpul sa-si ofere, conform tuturor regulilor, serviciile stapnei sal
e. nsa cavalerul nu putea ajunge tot att de usor n apropierea ei, cum reusise pajul
. Trebuia cautat un intermediar. O matusa de-a lui, prietena cu doamna, si-a asu
mat acest rol. Tinerii au nceput sa-si trimita unul altuia vorba. Cavalerul Ulric
h trimitea doamnei versurile sale; aceasta le primea, Ie lauda, ca apoi sa-i rasp
unda, mereu, ca nu are nevoie de cavaler, iar domnul Ulrich sa nu-si faca nici o
iluzie ca dnsa i-ar lua n considerare serviciile...

O data, ngmfata doamna a declarat matusii urmatoarele: Chiar daca nepotul tau ar fi
demn de mine ca rang, tot nu mi-ar trebui, fiindca buza de sus i iese tare urt n a
fara". Natura l napastuise pe domnul Ulrich cu niste buze foarte groase si umflat
e, cea de sus parnd aproape dubla.
Cnd matusa i transmise cele spuse, domnul Ulrich n-a stat mult pe gnduri. A pus sa
i se nseueze calul si a plecat
* Am ntrebuintat editia Tieck, aparuta n 1812 Ia Stuttgart, sub titlul: Frauendien
st, oder Geschichte und Liche des Ritters und Sangers Ulrich von Lichtenstein, v
on ihm selbst beschrieben (Slujirea femeilor, sau istoria si dragostea cavalerul
ui si poetului Ulrich von Lichtenstein, descrise de eJ nsusi).
3-c. 168
193
Ia Graz, la cel mai dibaci chirurg, promitndu-i bani grei daca-1 va scapa de cea
de-a treia buza", inutila. Chirurgul i-a facut interventia, care a reusit pe depl
in. Aceasta trebuie ca a fost prima interventie de chirurgie estetica despre car
e amintesc cronicile. Pe vremea aceea anestezia nca nu era cunoscuta, deci chirur
gul vru sa-1 lege pe cavaler ca nu cumva, miscndu-se din pricina durerii, sa-1 fa
ca sa-i alunece bisturiul si astfel sa compromita rezultatul operatiei. Binenteles
, blajinul filistin habar n-avea ce nseamna cavalerism si Frauendienst. Un adevar
at cavaler nu scapa un prilej att de splendid, sa poata arata ca e n stare sa supor
te, pentru doamna lui, o durere ct de mare fara sa scoata un geamat. Domnul Ulric
h nu s-a lasat legat; asa cum se gasea, s-a asezat pe o banca si n-a scos nici m
acar un suspin cnd felcerul i-a retezat buza de prisos.
Rezultatul: dupa cum am spus, operatia a reusit, iar cea de-a treia buza dizgrat
ioasa disparu fara urma. n schimb, nefericitul pacient a zacut la Graz timp de o
jumatate de an pna i s-a cicatrizat rana complet. ntre timp, a ajuns doar piele si
os. Nu putea nici sa mannce, nici sa bea; i s-a uns buza cu o alifie ngrozitor de
rau mirositoare, din care cauza varsa pe loc orice lua n gura. Trupul mi suferea scr
ia incorigibilul ndragostit , nsa inima-mi era fericita".
Vestea interventiei plastice i-a parvenit si doamnei, care i-a scris matusii casi va parasi pentru scurta vreme resedinta spre a se duce ntr-un anumit oras, und
e i-ar face placere s-o vada si pe ea. Poti sa-1 aduci cu tine si pe nepotul tau,
dar numai ca sa vad cum i s-a aranjat gura, nu pentru altceva."
Iata deci ca se apropia clipa n care cavalerul Ulrich si va putea mpartasi n sfrsit s
i prin viu grai sentimentele pe care le nutrea fata de femeia adorata, care n scr
isorile lui aparea ntotdeauna ca Buna, Curata, Dulcea. Se apropia clipa, se apropi
a si doamna calare, ba chiar singura, lasndu-si n urma suita. Cavalerul Ulrich s-a
apropiat de ea, nsa, binenteles, doamna a ntors calul de parca tnarul ar fi deranja
t-o. Nenorocitul nu banuia ca si aceasta sicana era facuta conform prescriptiilo
r flirtului. Cavalerul s-a zapacit n asa hal, nct limba i s-a lipit de cerul gurii,
neputnd sa articuleze nici un cuvnt. De rusine, a ramas putin n urma, apoi se apro
pie din nou, dar nici de data aceasta nu fu n stare sa deschida gura. De cinc
i ori a
194
facut aceasta manevra si, de fiecare data, cu acelasi rezultat. Cavalcada a luat
sfrsit, iar ocazia a ramas neexploatat. La sfrsitul drumului, cavalerul Ulrich a nd
raznit sa-i ajute doamnei sa coboare din sa.
Si atunci s-a ntmplat un lucru surprinzator.
Buna, Curata si Dulcea, care i-a primit plina de bunavointa ajutorul, a sarit de
pe cal, nsa, n timp ce ateriza, i-a smuls lui Ulrich, care tinea scara, un smoc m
arisor de par, soptindu-i la ureche: Pentru lasitatea ta!';
n timp ce-1 ustura pielea capului, cavaierul neexperimentat statea si judeca even
imentul de nenteles. Cum nu mai avea ncredere n puterea viului grai, a recurs din n
ou la scris. Si-a expus sentimentele ntr-o poezie lunga, iar matusa serviabila a
facut-o sa parvina destinatarei. Din nou a intervenit o ntorsa-tura neasteptata.
Domnul Ulrich primi raspuns. nsa ghinionul nu-1 paraseste pe cel asupra caruia s-

a abatut o data. Domnul Ulrich nu stia sa citeasca, iar secretarul sau era pleca
t ntr-un alt oras. Zece zile n sir a pastrat la sn scrisoarea necitita, zece zile a
tropait de nerabdare pe pragul mntuirii, pna cnd, n sfrsit, sosi secretarul. Si atun
i a iesit la iveala ca bietul cavaler ncalzea un sarpe la sn. n scrisoare se afla o
poezie scurta, nsa fiecare silaba era ca o cupa cu otrava pentru ndragostitul pli
n de speranta. Era evident ca poezia era facuta chiar de nobila doamna si exprim
a ideea ca cine doreste un lucru oprit singur si-1 refuza:
,,Wer wiir.srht. was er nichl soli, l)er hal sich selbst versaget wohl".
(Cel care doreste ce nu trebuie, Acela tocmai singur se lipseste.)
Pentru a le da mai multa greutate, poeta a transcis cele doua versuri de trei or
i.
Nici de data aceasta ncapatnatul ndragostit nu se dadu batut. n fata i flutura lozinc
a, de obrsie evident mistica, dupa care trebuia sa primesti si raul cu "umilinta,
daca acesta vine din partea Bunei, Curatei, Dulcei. Drept urmare, continua sa-s
i iubeasca doamna cu dragoste nestramutata. Cum vorbele nsa nu i-au adus nici o m
ultumire, ncerca sa dovedeasca, prin fapte, ca e demn de ea.
195

Oriunde n tara s-ar fi tinut turniruri, era prezent si domnul Ulrich, luptnd n cins
tea stapnei sale. A rupt pe adversarii sai 100 de lanci; totdeauna iesea nvingator
. Numele lui era amintit n rndul celor mai buni cavaleri. nsa steaua-i nenoro-coasa
aparu din nou: ntr-o zi, lancea adversarului sau 1-a izbit cu atta putere n mna dre
apta, nct i-a smuls degetul cel mic. El parasi turnirul plecnd n galop la felcerul d
in oras, care constata ca degetul cel mic se mai tine de mna prin cteva fsii de pie
le si poate mai sunt sperante sa-1 salveze. Luni de zile 1-a tot pansat si trata
t pe viteazul ranit, pna cnd, n sfrsit, desi strmb, degetul cel mic s-a prins la loc.
Acum ncepe adevaratul rol al degetului mic.
ntre timp, domnul Ulrich facu rost, n locul matusii, de un alt intermediar. Un cam
arad de-al sau avea acces la castelul unde traia doamna lui. Acesta s-a angajat
sa poarte vestile. El a anuntat-o pe stapna prin ce fapte vitejesti si-a dovedit
Ulrich dragostea: iata, ultima data era sa-si piarda degetul cel mic. Faptul a c
onstituit pentru femeie o adevarata gaselnita (iertare, pentru expresia argotica
pe care o ntrebuintez). Pe loc a fost gata cu raspunsul: ,,Nu-i adevarat, e minc
iuna! Stiu din sursa sigura ca degetul mic exista si ca n-are nimic".
Auzind acestea, viteazul Ulrich s-a ntristat, din nou a sarit pe cal, dar de data
aceasta nu 1-a mai cautat pe chirurg, ci pe un amic intim. Facnd apel la prieten
ia lui, i-a pretins sa-i taie degetul cel mic care se vindecase! Prietenul n-a v
rut sa-i faca acest serviciu, drept care Ulrich si-a potrivit singur cutitul pe
degetul care urma sa fie sacrificat si-si ameninta prietenul ca daca nu-1 ajuta
o sa si-1 taie singur, asa cum va putea. Atunci amicul a pus mna pe un ciocan, a
tras una cu el pe cutit si de-getul cel mic a zburat. Au pansat rana si, zice ma
i departe domnul Ulrich, pe loc s-a apucat sa compuna poezii. Cnd a terminat kilom
etricul poem, l dicta si l dadu sa fie legat n catifea verde; a comandat apoi pentr
u carte, la un aurar, o ncuietoare de aur ce reprezenta un deget mic. n aceasta ncu
ietoare si-a ascuns degetul cel mic, amputat.
Emisarul constiincios i-a nmnat doamnei cartea si astepta efectul, care. de altfel
, nici n-a ntrziat, fiindca aceasta, obser-vnd degetul cel mic a exclamat: O, vai! N
-as fi crezut niciodata ca un om cu judecata ntreaga sa fie n stare de o astfel de
neghiobie!"
196

Raspunsul primit de domnul UIrich drept recompensa pentru temerara lui fapta gla
suia conform retetei vechi: Spune aceluia ce te-a trimis ca voi pastra cartea n se
rtarul meu, iar degetul mic l voi privi n fiecare zi; dar sa nu-si nchipuie ca prin
aceasta a ajuns cu un fir de par mai aproape de tinta, fiindca poate sa ma serv
easca si o mie de ani, tot degeaba".
Totusi, cavalerul UIrich nota n fericire, fiindca n sertarul doamnei degetul lui ce
l mic statea ntr-un loc mai demn dect daca i-ar fi atrnat prins de mna. n marea sa ns
fletire, UI-rich s-a angajat la o isprava menita sa ncoroneze toate faptele caval
eresti savrsite n cinstea femeii alese.

Aceasta isprava era cea mai smintita dintre toate nebuniile a caror descriere au
tentica ni s-a pastrat din perioada cavale-reasca. Era o grotesca aventura caval
ereasca, exagerata pna la absurd, pe care nici n-o poti ntelege cu mintea de astaz
i. Faptul ca totusi s-a ntmplat dovedeste ct de aiurit era cteo-data mult laudatul r
omantism cavaleresc.
ntr-o buna zi domnul UIrich von Lichtenstein si-a parasit castelul, pretextnd ca p
leaca n pelerinaj la Roma. nsa nu s-a dus la Roma, ci s-a oprit la Venetia, unde a
ramas ascuns toata iarna. Si-a petrecut timpul comandnd croitorilor de acolo hai
ne de ceremonie. Da! nsa nu haine de gala cavaleresti, ci rochii de dama! Si pe a
cestea nu pentru doamna adorata, ci pentru el personal. Si-a comandat douaspreze
ce fuste, treizeci de corsaje, trei mantii de catifea alba si o multime de alte
obiecte de mbracaminte femeiasca. Ca ncheiere, si-a comandat doua cozi lungi mpletit
e cu perie.
Cnd si-a adunat laolalta toata garnitura si s-adesprimavftrat, domnul UIrich si-a
alcatuit un itinerar foarte amanuntit, care ncepea de la Mestre, trecea prin Fri
ul, Carinthia, Stiria si Viena, si ajungea pna n Cehia. Drumul era proiectat sa ti
na 29 de zile, specificndu-se n care zi anume soseste n fiecare oras si ajuns acolo
unde trage. Acest itinerar 1-a trimis printr-un curier calare n toate orasele n ca
re urma sa poposeasca. Curierul facea cunoscut n orasul respectiv itinerarul si d
adea citire unei scrisori din care reiesea ca domnul UIrich dorea sa faca incogni
to o lunga calatorie pe care vrea sa si-o condimenteze cu lupte cavaleresti: nu
ca stapn al Lichtensteinului, nici ca vreun ca197
vaier anonim, ci mbracat n haine femeiesti dupa chipul si asemanarea zeitei V
enus.
(O nebunie asemanatoare n-a scornit dect trubadurul Pierre Vidai care, de dragul
iubitei sale, s-a mbracat cu o piele de lup, alergnd apoi peste cmpuri n patru labe.
Aceasta, fiindca numele de botez al femeii adorate era Loba, adica lupoaica. nsa
el a patit-o urt, fiindca dulaii, care pazeau turmele, l-au luat drept lup adevar
at si erau ct pe ce sa-1 rupa n bucati.)
Revenim la nemaipomenita scrisoare; aceasta suna n felul urmator:
Zeita dragostei, regina Venus, saluta pe toti cavalerii si-i vesteste ca-i va viz
ita personal spre a-i instrui pe fiecare n parte n ce fel trebuie slujite femeile
si cstigata dragostea lor. i anunta ca porneste n ziua de Sf. Gheorghe din orasul M
estre spre Boe-mia; cavalerului care se va lupta cu ea, n timpii! calatoriei sale
. i va darui drept recompensa un inel de aur. Acest inel cavalerul sa-1 daruiasca
doamnei lui; inelul are puterea vrajita de a face pe doamna care l primeste sa s
e ndragosteasca de trimitatorul inelului. Daca n timpul luptei va fi nvins de zeita
Venus, atunci cavalerul va avea obligatia sa se nchine in directia celor patru p
arti ale zarii n onoarea unei anumite doamne. Tot timpii! drumului, zeita Venus si
va pastra fata acoperita. Pe cavalerii care, desi nstiintati de sosirea ei, nu se
vor prezenta la lupta, zeita i considera n afara legilor dragostei si i va face de
batjocura n fata tuturor doamnelor".
Faptul ca nu l-au legat si nu l-au nchis pe cavalerul Ulrich n turnul nebunilor, c
i, dimpotriva, au primit noua aventura cu aclamatii, este caracteristic pentru s
ucita mentalitate a timpului. Din felul cum a decurs turul Venus reiese ca pozna
a placut tuturor, zeita" fiind primita peste tot n mod festiv. Nici un cavaler car
e se afla n raza drumului sau nu s-a sustras de la lupta. Rezultatul final l anunt
de la nceput: mbracat n costumul zeitei Venus, domnul Ulrich a rupt trei sute sapt
e sulite si a mpartit adversarilor sai cavaleri doua sute saptezeci de inele de a
ur. L\ii, personal, nu i s-a ntmplat, n decursul numeroaselor lupte, nici un rau; n
schimb, a reusit sa doboare de pe cal 4 cavaleri.
Persoana cavalerului Ulrich n-a devenit deloc ridicola din pricina ciudatei aven
turi. Cea mai veche culegere de cntece ale minnesanger-[\oT germani este cuprinsa
n Codex Manasse, din Ziirich, care provine din secolul al XIII-lea; n aceasta cul
egere
198
se pot vedea si barzii, reprezentati n frumoase miniaturi. Cavalerul Ulrich a ajun

s ntr-o foarte buna companie: ntre Hart-mann von Aue si Wolfram von Eschenbach. Ul
rich este reprezentat n echipament cavaleresc de gala, calare pe un cal dichisit,
iar pe viziera lasata a coifului sau se afla zeita Venus ngenuncheata. Asadar, dup
a mentalitatea timpului, turul Venus nu putea fi socotit ridicol.
Pentru a reda si aspectul exterior al turului, iata cum si-a facut eroul nostru
intrarea n orasul Mestre:
n fata mergeau cinci slujitori calare, iar dupa ei un stegar, purtnd un drapel alb
. De ambele parti ale acestuia, doi trompeti suflau, dnd alarma. Urmau apoi trei
armasari complet echipati si alti trei cai pe de laturi; n spatele lor, veneau pa
jii care duceau coiful si scutul argintiu al cavalerului. Dupa acestia urma un a
it trompet, n spatele caruia naintau patru scutieri cu snopi de sulite argintii, d
oua fete calare, mbracate in alb, si doi violonisti de asemenea calare. n sfrsit, v
enea nsasi zeita Venus, n mantie de catifea alba, cu gluga trasa peste ochi, iar s
ub mantie avea o rochie de matase si batist, alba ca zapada, pe cap cu o palarie
mpodobita cu perle. De sub palea ie ieseau doua cozi lungi, mpletite si ele cu pe
rle, care-i ajungeau pna la bru.
Venus" a parcurs tot itinerarul n mijlocul acestui alai. Cavalerii faceau pe dracu
-n patru, numai sa se poata lupta cu ea. Pentru lupta, sub rochia de femeie, Ven
us mbraca zale, si punea coif n loc de palarie, nsa cozile si le pastra si cnd avea c
oiful pe cap. Descrierea intrecerilor este lipsita de interes, desi cavalerul Ulr
ich le reda cu lux de amanunte. ntr-un rnd a dat peste un nebun demn de el: un cav
aler vend s-a mbracat de asemenea, n onoarea doamnei sale, n femeie, potrivindu-si
sub coif niste cozi. n aceasta costumatie, cei doi netoti s-au luptat cu atta nversu
nare, nct si-au sfarmat pna si scuturile.
Campionul femeilor era ntmpinat de catre doamne, peste tot, cu nsufletire nemargini
ta. LaTarvisio, dimineata, s-au adunat n fata hanului la care trasese doua sute de
femei ca sa-1 petreaca la biserica. nsusi mersul la biserica este un element car
acteristic al turului Venus. Ulterior, s-ar fi considerat drept blasfemie ca un
barbat costumat n femeie sa-si faca intrarea cu alai ntr-o biserica, pasind marunt,
maimutarindu-se ca o femeie, si sa asiste la slujba si mpartasanie asezat n locul
rezervat femeilor !
199

Inimile femeilor au fost impresionate puternic de pribeagul amorez, nsa el a rama

s pna la urma credincios alesei sale, cu toate ca uneori fusese expus la mari isp
ite. O data servitorii unei doamne au navalit asupra lui ntr-un han, au presarat
peste el trandafiri si i-au nmnat, drept dar din partea doamnei care voia sa ramna
anonima, un inel cu o pretioasa piatra de rubin.
Insa cel mai bizar episod al ciudatului tur urmeaza de-abia acum.
Acesta este att de straniu, nct de dragul autenticitatii o s-i dau cuvntul chiar cava
lerului Ulrich. ntr-o comuna din Stiria, din preajma propriului sau castel, dupa
un turnir s-a ncuiat n han, dar a fugit de acolo pe o usa din dos. Zeita Venus se
transformase n barbat. Scurta ntmplare a starii lui de barbat o povesteste n felul
urmator:
Atunci, ntovarasit de un servitor de-al meu, ra-am furisat si mi-am vizitat scumpa
sotie, care ma primi cu drag si se bucura mult ca am vizitat-o. Aici am petrecu
t doua zile frumoase ; n dimineata celei de-a treia zile, m-am dus la slujba reli
gioasa si l-am rugat pe Dumnezeu sa-mi ocroteasca si pe mai departe onoarea. Miam luat ramas-bun cu dragoste de la sotie si, cu inima plina de curaj, m-am rento
rs calare la suita mea".
Din aceste cteva rnduri, cititorul afla ca, zau, ntre timp domnul Ulrich se nsurase,
ba mai mult, dupa cum ne informeaza mai departe biografia lui, a devenit tatal
a patru copii. Numeroasa familie si calitatea de sot iubitor nu l-au stnjenit defe
l n serviciile amoroase harazite unei alte persoane. Din timp n timp, n special iar
na, se ntorcea la castelul sau, unde statea o vreme mpreuna cu sotia sa, ducnd o vi
ata de casnicie reala. Cum ncepea nsa nmugurirea de primavara, si lua din nou zborul
, parasindu-si cuibul n goana dupa visuri romantice. Sotia lui nu gasea nimic de
obiectat. Poate ca o si magulea faptul ca sotul sau dobndeste renume prin Frauend

ienst sau poate ca si ea la rndul sau a avut vreun astfel de cavaler ce fugea dup
a himere.
Minunatul incognito din perioada turului Venus fusese doar formal, fiindca toata
lumea stia ca sub camasa de femeie bate inima de barbat a cavalerului Ulrich vo
n Lichtenstein. A aflat-o si doamna aleasa. ntr-o buna zi, aparu la domnul Ulrich
un sol confidential cu o veste neasteptata. // aducea un inel de la o
200

doamna. ti transmite ca se bucura, mpreuna cu tine, de gloria ta, iti primeste serv
iciile si ca semn iti trimite inelul." Pribeagul amorului s-a prabusit n genunchi
si astfel a preluat zalogul. Sarmanul, de-ar fi cunoscut regulile flirtului ar
fi putut prezice cu o exactitate matematica urmatoarea miscare a doamnei. A venit
din nou o zi si din nou s-a prezentat solul, nsa de data aceasta cu o mutra tare
acra. Doamna a aflat ca ai tradat-o cu alte femei, este ngrozitor de suparata siti trimite vorba sa-i napoiezi imediat inelul, fiindca nu esti demn sa-1 porti"
Din nou un amanunt caracteristic pentru sentimentalismul cavaleresc: la auzul ves
tii fatale, cavalerul Ulrich von Liclitenstein ncepu sa boceasca amarnic. Plngea c
a un copil, si frngea minile si voia sa moara. Atras de bocete, intra n camera guvern
torul cetatii si, vaznd starea de nefericire n care se gasea dom-nu! Ulrich, i se
facu mila de el si ncepu sa plnga, ba mai mult, sa hohoteasca mpreuna cu el, de parc
a i-ar fi murit propriu! sau tata". Cei doi viteji in zale au tras un bocet att d
e zgomotos, nct au fost auziti si de cumnatul lui Ulrich, care, intrnd peste ei, ia facut d^ doua parale si i-a redat ntructva eroului, pe jumatate mort, curajul.
Pentru ncapatnatul ndragostit au nceput zile sumbre. De tristete, ncepu sa faca poezi
i pe care le trimitea Nendura-toarei. Iata cum relateaza cele ce au urmat: ,,M-am
despartit de sol plin de tristete, apoi am vizitat-o pe scumpa mea sotie, pe ca
re o iubesc mai presus dect orice pe lume, desi ca stapna mi-am ales o alta femeie
. Am petrecut la ea zece zile fericite, dupa care am plecat mai departe cu trist
etea msa'\
E greu de nteles din departarea a sapte secole o astfel de alternare a preferinte
lor, nsa aceasta constituia tocmai una dintre curiozitatile caracteristice epocii
cavalerismului.
Romanul cavalerului Ulrich se apropie de deznodamnt. Versurile au nmuiat inima fru
moasei nenduratoare si, dupa cum putem banui din nou, a urmat o zi cu o noua nstii
ntare: doamna l iarta pe cavalerul Ulrich si-l asteapta la o ntlnire. Insa pentru a
ocoli orice pericol, cavalerul sa se mbrace n straie de cersetor, sa se amestece
printre leprosii din jurul cas-telului care pndesc vreo pomana si sa astepte acol
o semnalul tainic prin care va fi chemat la ntlnire.
Don Quijote-ul dragostei s-a mbracat n vesminte de cer-Setor, nvrtindu-se zile ntregi
printre leprosi si mbolnavindu-se
201

aproape de greata. ntre timp, de cteva ori a fost udat parul la piele si a drdit de
frigul noptii. n sfrsit, aparu o fata cu mult asteptata veste; la noapte, la ora c
utare, sa fie la peretele meterezului sub geamul la care se va vedea lumina. Domn
ul .Uirich si-a azvrlit zdrentele de cersetor si s-a postat sub geam doar n camasa
. La timpul fixat, ntr-adevar, i-au lasat n jos un fel de legatura facuta din cear
safuri. Cavalerul s-a asezat in iatul format de cearsafuri si mini de femei l-au
ridicat la geam. Cum a pasit in camera i-au aruncat pe umeri o mantie de matase
tesuta cu aur si l-au condus n fata doamnei. Da, s-a savrsit cu adevarat ntlnirea do
rita cu atta ardoare de-a lungul anilor. Doamna si-a primit cavalerul plina de bu
navointa, 1-a laudat pentru credinta, si, n general, i-a adresat cuvinte foarte f
rumoase. Din domnul Uirich insa a izbucnit patima ncatusata ani de-a rndul, a deve
nit revendicativ si a pretins unele dovezi de dragoste. Fireste, de asa ceva nu
prea putea ii vorba, deoarece stapna era nconjurata de opt doamne de onoare. nsa ne
bunul ndragostit nu vedea si n-auzea nimic, devenind din ce n ce mai cutezator, n sfr
it, a nceput sa se jure ca nu-i pasa de nimic. orice s-ar ntmpla el nu va pleca pna
nu va primi favorul Bciiiegen*. N-au putut s-I linisteasca pna ce doamna nu i-a pus
o conditie: Bine, i se va face pe plac, nsa, pentru ca sa faca dovada ascult

arii sale. sa se urce din nou ntre, cearsafuri; o sa fie cobort putin, si, prin a
ceasta dovada fiind facuta, o.sa fie din noi! ridicat. De dala aceasta nsa domnul
Uirich a fost viclean: a acceptat proba, dar numai cu conditia ca intre liiup s
a tina. ntre minile sale, mna doamnei. Asa s-a si ntnrpiat. s-a asezat ntre cearsafur
si, n timp ce-1 coborau ncet. Buna, Curata si Dulcea i-a grait astfel: Vad ca mer
iti favorul, sru-ta-ma deci". Lesinat de fericire, cavalerul Uirich si-a ntins spr
e ea buzele chinuite de operatie si arse de setea mult doritului sarut, dnd drumul
, ntre timp, micutei mini albe. n momentul
* Acest favor era o institutie a cavalerismului, de asemenea de nenteles pentru n
oi. Se numeste Beiliegen auf Glauben si consta n aceea ca, obtinnd acest favor, ca
valerul avea dreptul sa se culce lnga doamna sa si sa-si petreaca noaptea cu ea, n
sa numai n cadrul onoarei si cinstei". Trebuia sa jure ca n-o sa atenteze la virtu
tea ei. Cu alte cuvinte, era vorba de soiul Cel mai denaturat al flirtului. .
202
scela,fl fost pravalit, cu cearsaf cu tot, la poalele zidului. Nu putea ri vorba
de nici o greseala, fiindca, pna sa se adune de pe ios cu membrele zdrelite, eeu
rsaful a fost tras napoi.
Nici acest lucru nu ]-a dezamagit pe UIrieh, cel cu dragoste inepuizabila! Doamn
a s-a explicat, n vreun fel, iar el i scria si pe mai departe poezii, pna n clipa n c
are s-a abatut asupra Iui ultima si cea mai mare catastrofa. Ce a putut face mae
stra flirtului cavaleresc nu reiese din jurnal, nsa trebuie sa fi fost 'vreo rauta
te nemaipomenita, de vreme ce domnul UIrieh scrie ca acel lucru nu s-a mai putut
ierta si s-a retras definitiv de la slujire, fiindca numai un nebun slujeste la
infinit pe cineva de la care nu se poate astepta la vreo recompensa''.
Ca alte cuvinte, pribeagul cavaler al dragostei s-a considerat tot timpul drept
un om ntelept *.
APUSUL MINJSE-ULUI SI GALANTERIA
Era frumoasa, ideal de frumoasa, nefireasca adorare a femei din timpui cavaleris
mului, nsa ndragostitii topiti de dor au ntins cu exagerarile lor att de mult coarda
, ca pna Ia urma a plesnit. Pna la urma, copiilor barbosi, mbracati n zale si cntaret
i din lira, li s-a ntarit moalele capului. ' Tannbauser, nu legendarul, ci cel ad
evarat, care a trait' ntre anii 1240 si 1270, se revolta mpotriva jugului slujirii
fe-meilor si n poeziile sale satirizeaza cu mult curaj idealul cavaleresc.
Da ihr Leib

..
Urni i/ir Mut li
.
Nun nicht ist wie erst so gut,
Da sie micii
'
.;
Bracht'an sich".
* Pentru a da o mostra din opera poetica a lui Liricii von Lichien-stein transcri
u un mic fragment sfsietor din acea poezie pe care cavalerul poet a compus-o eu t
rista ocazie a rupturii. Textul vechi german a fost modernizat de Tieck : .,Mici
i reut, dass ich meir.e .la/ir Hqhe verdummet aho zar Vin cin U'cib. Dic mir nim
mer cinai Tag Volliglirfi vergelten mag (Md caiesc ca mi-am risipit, asadar, in
mod prostesc timpul pentru o femeie care nici o zi nu mi-a rasplatit-o pe deplin,
caci trupul si sentimentele e' nu sunt asa de bune ca la nceput, cnd am fost atra
s de ea.)
203
Treuer Diettst cier ist gut, Den man uhdiu'it Frauen tlmt".
,,Acea slujire fidelaeste buna,/Pe care ofaci uneifemei frumoase", spune el, dup
a care enumera conditiile de care se leaga recompensa doamnei idolatrizate: sa-i
cladeasca un palat de fildes; sa-i aduca din Galilea muntele pe care a stat cndva
Adam; s-i aduca potirul Graalului si marul pe care Paris i-a daruit cndva lui Ven
us, dupa care va avea imediat parte de cea mai dulce recompensa. n schimb, se va
supara pentru totdeauna daca nu-i va gasi repede arca Jui Noe. Frumoasa, Curata
si Buna se prezinta cu totul altfel n viziunea lui Tannhuser.
Printre tovarasii sai barzi, orbiti de iubire, Tannhuser um-bla cu ochii deschisi

. El a vazut limpede ca tot ceea ce parea o dragoste nemarginita nu era altceva

dect un joc de-a dragostea, pe numele lui de azi: un flirt.
,.Sprech'ich eitt Ja sic sagct Nein,
So stimmen sters wir iiberein"
(Eu spun Da, ea spune Nu Asa cadem noi de acord).
ncet, incet a apus epoca mime-ului. Omul pasionat al Re-nasterii rdea de oftaturil
e lipsite de temperament si cauta n dragoste bucurii mai reale. nsusi cuvntul minne
si-a pierdut vechea semnificatie. O serioasa lucrare stiintifica germana scrie
despre el, plina de tristete: ncepnd din secolul al XV-lea vechiul si nobilul nteles
al cuvntului minne se vulgarizeaza din ce n ce mai mult, ca astazi sa nu fientrebu
intat dect pentru a desemna pociteje bucurii trupesti".
Ct sunt de pocite aceste bucurii, nu discutam; un lucru este cert, si anume ca n i
storia flirtului ele au facut o spartura care a tinut timp de secole. Omul Renas
terii si-a evidentiat n toate domeniile activul sau simt practic, iar flirtul, ca
institutie, a ajuns, deocamdata, n camara cu vechituri. N-a disparut nsa de tot,
deoarece n fiecare epoca se gasesc fiinte care nu sunt n stare de o dragoste depli
na si si angajeaza sentimentele ntr-un joc iresponsabil. Drept pilda stau datele f
urnizate de Brantome; ele apartin secolului al XVI-lea, cnd ramasitele ntrziate ale
moravurilor cavaleresti si mai scoteau capul pe ici, pe colo.
204
In secoul al XVII-fea ne ntlnim din nou cu flirtul, nsa sub un alt nume. Pe atunci i
spuneau: galanterie.
Conform definitiei seriosului Montesquieu, galanteriei nu-i dragoste, ci doar un
simulacru facil si dragalas al ei. Cu alte cuvinte, flirt.
Scena: Palatul Rambouillet. Actorii: pretioasele. In aceste saloane cd o atmosfe
ra artificioasa a renviat slujirea femeii din timpul cavalerismului. Femeia s-a u
rcat din nou pe piedestal. De data aceasta, nsa, nu cavalerul a suit-o acolo, ci
ea singura s-a cocotat. Instalndu-se, ea a pretins slujirea cavalereasca n aceeasi
masura ca si predecesoarea sa medievala. Binenteles, de data aceasta nu prin rupe
ri de lance sau alte fapte raz-boinice, ci cu ajutorul pasnicelor arme spiritual
e. Bunavointa iubitei trebuia cstigata prin conversatii spirituale, prin compli-m
ente abile si prin declaratii de dragoste nmanuncheate n versuri. Acestui joc i se
spunea galanterie. Este cunoscut raportul lumii pretioase fata de literatura ;
este de ajuns sa ne referim la ucigatoarsa satira a lui Moliere. Galanteria care
se practica prin saloane, n fond nu era altceva dect flirtul n ntelesul actual al c
uvntului, adaptat, n manifestarile Iui exterioare, la moda timpului.
Dupa conceptia pretioaselor, femeile sunt podoabele crea-tiei; s>nt facute spre a
fi adorate si nconjurate de simtaminte patimase, ele oferind, n schimb, prietenia
si stima lor". Cavalerii, cel putin cei din salonul doamnei de Rambouillet, se
multumeau cu aceasta hrana saraca. Cum sa nu se fi multumit cu ea daca doamnele
lor erau att de diafane, nct, de exemplu, Juiie d'An-gennes lesina, n ntelesul strict
al cuvntului, daca se pronunta n fata ei vreun cuvnt mai grosolan ? Se stie ca ele
au surghiunit din conversatia lor cuvintele uzuale si n Jocul lor au fabricat alt
ele mai fine, stlcite att de tare. nct un om din exterior nici nu le ntelegea vorba.
Saumaise a alcatuit chiar un dictionar special al limbajului lor (Dictiomun're d
es Precieuses}. De exemplu, cuvntul mna suna foarte burghez, deoarece oamenii de rn
d obisnuiau s-o ntrebuinteze si pentru munca, de aceea a primit o alta denumire:
.,frumoasa flexibila" (la belle mou-vante). A fost eliminat cuvntul oglinda si nlo
cuit cu splendida expresie: ,,sfatuitorul gratiilor1' (le conseiller des graces)
. Si cuvntul fotoliu a fost gasit ca miroase prea tare a tmplarie.
205
n locul lui deci trebuia spus: ..comoditatea conversatiei" (la commodite de la co
nversation). n aceste saloane nu se vorbea dect despre superioritatea femeilor, de
spre minunatele lor vir-tuti si despre desavrsirea lor. Era preamarita fericirea
desavr-sita pe care o provoaca barbatilor faptul ca pot adora, prabusiti la picioa
rele doamnelor, aceste virtuti.
Dintr-o scrisoare, pe care Guez de Balzac, unul dintre scrii-torii cei mai aprec
iati ai epocii, a trimis-o doamnei de Rambouil-let, multumindu-i ca 1-a onorat d

aruindu-i o sticluta de parfum, citim:

..Poetii Romei au cntat parfumurile zeitei Venus. nsa darul meu este oferit de o mn
a mai presus dect mna acelei vulgare zeite: el este oferit de zeita adevaratului p
aradis al iubirii, de virtutea personificata, care, iata, s-a aratat oamenilor n
deplina sa desavrsire, asa cum s-a pogort din naltimea cerului pe pamnt. Nu contenesc
sa ma laud cu darul primit. Toate lucrurile omenesti, toate bunatatile pamntului
s-au sters din fata mea. Si. dupa cum nu poate exista o cinstire mai mare dect a
ceea pe care mi-a adus-o darul primit, tot asa nu exista pe pamnt vreo recunostin
ta care sa se poata asemana cu a mea. Nu pot exprima prin cuvinte dect o parte in
fima a sentimentelor mele, partea precumpanitoare ramnndu-mi in inima".
Ceea ce faceau doamnele saloanelor pretioase era un anemic joc de-a dragostea, s
ubtiat cu o literaturizare aeriana, care se autoconsurna n niperbole bombastice. n
sa cu toate acestea, a reusit sa nnebuneasca tineretul lipsit de experienta si ncl
inat spre romantism. Iata cum descrie Bussy de Rabutin
care, ajungnd barbat n toat
a firea, s-a ndepartat binisor de sfera sentimentelor platonice
o dragoste din ti
neretea sa, nutrita pentru o frumoasa vaduva:
..Aveamo conceptie att de ridicola despre respectul pe care l datorez femeilor, nct
frumoasa vaduva, de n-ar fi observat neghiobia mea si nu m-ar fi ncurajat, putea
muri de sfrseala. Mult timp n-am ndraznit nici macar s-i observ ncurajarile si avans
urile. Aveam o credinta oarba ca nu poti obtine dragostea unei femei daca n-ai pe
trecut n prealabil un timp corespunzator oftnd, bocind, implornd si compunnd scrisori
de dragoste. Dupa credinta mea, pna nu ndeplineam acest preambul nu aveam dreptul
sa aspir nici la cel mai marunt favor".
206
n schimb, din scrisoare reiese clar ca frumoasa vaduva pre-tioasa, de ocazie, nu
se dadea n laturi de la unele concesii care nu se potriveau cu o eterica fiinta c
oborta parca din tariile cerului. Cu alte cuvinte, comedia care imita cavalerismu
l n fond nu era altceva dect flirt. Pe vremea aceea se numea galanterie, deoarece
notiunea de flirt nu se nascuse nca.
CAVALERUL OFICIAL SPANIOL
Ca urmare a multisecularei influente maure, femeia spaniola traia sub povara une
i paze de harem. Nu numai opinia publica i interzicea societatea barbatilor strai
ni, dar si barbatul, turbat de gelozie, avea grija sa faca imposibila orice apro
piere suspecta. Cnd ceva l mpiedica sa-si exercite personal supravegherea, ti era nl
ocuit de duena, bine cunoscuta din romanele spaniole, care si pazea prizoniera cu
ochi de Argus. Este adevarat ca siretenia femeiasca este n stare sa dejoace si c
ea mai rafinata Supraveghere, nsa aceste cazuri n-au nimic comun cu flirtul, deoa
rece tin de istoria iubirilor patimase.
n aceasta tara ne ntlnim cu o varianta blnda, gen secolul al XVII-lea, a flirtului c
avaleresc. Si o gasim tocmai acolo unde omul s-ar astepia mai putin: la curtea r
egala. Viata mondena a curtii spaniole a fost ncremenita de una dintre cele mai c
urioase inventii ale spiritului uman: eticheta spaniola. Aceasta a fost lasata d
rept mostenire urmasilor de catre Filip al Il-lea, mpreuna cu un imperiu pe cale
de descompunere.
Eticheta spaniola preamarea persoana regelui si a reginei de parca ar fi fost ze
i pamnteni; si este stiut ca zeii nu rd. Veselia si sursul avi fost surghiunite de
la curte. Pespre Filip al IV-lea s-a consemnat ca de-a lungul vietii sale a rs de
trei ori. Rolul de camerara mayor, adica de prim-maestr de ceremonie pe lnga regi
na, era ndeplinit de catre o doamna batrna, si functia ei consta n aceea ca de dimi
neata pna seara era pe urmele reginei si pazea cu strasnicie ca regulile etichete
i sa fie respectate, Regina spaniola nu are voie sa rda" suna avertismentul, cnd tnar
a regina izbucnea n rs la glumele bufonului. ..Regina spaniola n-are voie sa privea
sca pe geasii" desi geamul se deschidea spre gradina pustie a unei
207
manastiri. Cu alta ocazie, pentru ca regina era amuzata de pa-lavrageala prostea
sca a papagalilor sai, camerara mayor a sucit cu propria ei mna gtul bietelor pasa
ri. Aceasta camerara mayor era domnisoara batrna si se numea printesa Terranova. n
numele etichetei, putea s;Vsi faca de cap. nepedepsita, si n-a patit-o dect o si

ngura data, cnd regina a fost nsarcinata. n primele luni sacre ale maternitatii, co
nform obiceiului spaniol, tinerei mame trebuia sa i se ngaduie orice pofteste. Re
gina a facut uz de acest privilegiu, si cnd mult urta zgripturoaica s-a prezentat n
fata ei pentru obisnuitul sarut de mna, a palmuit-o, cu toata puterea, pe amndoi o
brajii. Mi s-a facut pofta", s-a scuzat ea candida, iar onorabila domnisoara n-a
avut ce sa spuna.
n aceasta atmosfera, doamnele de la curte se ofileau de plictiseala, cu att mai mul
t, cu ct si suprevegherea lor se concentra n mna unei doamne n vrsta, guardadama, car
e, ajutata de forte corespunzatoare, veghea asupra moravurilor lor. Femeia casat
orita nu putea ndeplini vreo functie la curte; numai fecioarele sau vaduvele aveau
acest drept si trebuia sa locuiasca la palat. Pentru ca viata sa le fie mai sup
ortabila, eticheta de la curte ngaduia doamnelor sa-si tina unul sau mai multi ad
oratori oficiali. Acestia erau denumiti galanteox de palacio, ceea ce ar nsemna c
avaler de curte. Acesti cavaleri puteau fi, dupa gust, oameni casatoriti, tineri
sau batrni; n fond era totuna, pentru ca nu putea fi vorba de vreo recompensa amo
roasa concreta. Drepturile lor se epuizau prin adorarea si slujirea doamnelor.
Satira lui Cervantes a suierat pe deasupra palatului regal spaniol fara sa lase
urme: n-au luat cunostinta de ea. Cavalerul de la curte a ramas strns nrudit sufle
teste cu Don Quijote si naintasii sai. Din tot anul, cavalerului nu-i reveneau de
ct vreo cteva zile, n care se putea bucura de apropierea doamnei adorase.
Doamnele de la palat se aratau in public numai la ocazii excep-tionale: cu prile
jul marilor serbari de la curte, la parzi. la re-ceptii, eventual la vreun ritual
public de autodafe, unde ochii si urechile lor se puteau reconforta la vederea
vlvatailor rugurilor si la auzul tipetelor vrajitoarelor- care se prajeau n flacari
. Cu aceste ocazii, cavalerul oficial putea sa stea lnga doamna lui
208

si o putea curta, binenteles n limitele bunei-cuviinte si ale moralitatii. Dreptul

cavalerului de a-si pastra palaria pe cap in prezenta regelui, la fel ca si gran
zii, dadea curtarii un ciudat aer oficial. Cica eticheta de la curte le acorda a
ceasta favoare fiindca, in conformitate cu ipoteza oficiala, se presupunea ca di
n cauza prezentei iubitei cavalerul ameteste att de tare, nct nu mai este n stare sa
se controleze, si daca si-ar scoate palaria, ar scapa-o din mna.
n celelalte zile aleanului, galanteo-x\\ n-avea dect sa se nvrteasca n jurul palatulu
i si sa pndeasca momentul cnd, eventual, doamna o sa apara pentru o clipa la geam.
Daca avea fericirea sa o vada la vreo fereastra el putea sa faca cu ajutorul se
mnelor declaratii de dragoste, care, dupa obiceiul spaniol, decurgeau astfel: re
spectivul ndragostit si ducea batista nti la gura, apoi la frunte si n sfrsit se atin
ea cu ea n dreptul inimii. Conform memoriilor contesei d'Aulnoy, un astfel de gala
n-teo, topit de dragoste, gemea si ofta att de zgomotos, nct putea fi auzit de depa
rte. Ca sa aiba totusi parte si de placeri fizice, cavalerul mituia chirurgul ca
re lua snge doamnelor de la palat ca sa-i aduca o basma sau un pansament mbibat cu
sngele doamnei adorate.
Acest serviciu cavaleresc oficial reprezenta o mare favoare. Se si straduiau sa
obtina acest favor nu numai tinerii, ci si ba-trnii. De bucurie, cel pe care cade
au sortii alegerii si coplesea doamna cu daruri alese: contesa d'Aulnoy povestest
e ca atunci cnd a fost n Spania a vazut o multime de galanteos ruinati de aceasta
manie.
CTCISBEO
Aceasta splendida institutie a aparut la nceputul secolului al XVIII-lea, n Genova
. Ea consta n aceea ca distinsa nobila genoveza putea sa tina n preajma ei nu unul
, ci mai multi cavaleri nsarcinati cu slujirea persoanei sale. Daca avea mai mult
i cavaleri, acestia si imparteau ntre ei sarcina. Unul o ajuta dimineata la mbracat
, altul o conducea la biserica, un al treilea o nsotea la plimbari, al patrulea o
ntovarasea cnd era n societate, al cincilea se ngrijea de mesele ei, al saselea i or
uia
4 c. 168
209

treburile pecuniare. Aceste obligatii erau acceptate de catre ca-valeri ca niste

ndeletniciri placute. Pna la urma, moda a de. generat n asa hal, nct era o rusine ca
o doamna din societate sa nu aiba cicisbeo.
In ceea ce l priveste pe sot, situatia lui era asemanatoare cu aceea a sotului di
n evul mediu, care era nevoit sa accepte ca sotia sa-si angajeze, n cadru festiv,
un adorator. Diferenta consta doar n aceea ca pe cta vreme cavalier servant-ul di
n pe-rioada cavalereasca si ntlnea rar adorata, cicisbeo se tinea de dimineata pna s
eara de fustele ei. Tocmai de aceea, n conditii normale, sotului nici nu-i prea p
asa de vesnicul alai, deoarece cicisbeii erau mai gelosi unul pe altul dect era s
otul pe ei,"si astfel adoratorii se transformau n paznici de ncredere. Doar unde f
unctiona numai un singur cicisbeo, se puteau ivi unele i neplaceri, nsa n nici o e
poca nu s-a gasit vreun mijloc de apa-Vare mpotriva valurilor flirtului care rup
zagazurile. Si aici situatia sotului era asemanatoare cu cea din Frauendienst-u\
medieval : si barbatul se angaja n calitate de cicisbeo n alta parte.
Cicisbeatul se deosebea de flirt, care este mai mult sau mai putin public si mai
mult sau mai putin acceptat, prin faptul ca era organizat institutional. n nteles
ul propriu al cuvntului institutional, ntruct n contractele de casatorie o clauza sp
e-ciala stipula cti cicisbei are dreptul sa-si tina tnara sotie! A nesocoti acest
obicei legalizat era la fel de revoltator cum ar fi fost, in perioada modei roch
iilor cu trena, ca sa se plimbe cineva pe strada n rochie scurta. Cronica nu cons
emneaza dect numele unui singur barbat curajos, marchizul Spinola, care-si iubea l
ogodnica ntr-un mod att de asemanator oamenilor de rnd. nct a inclus n contractul de
asatorie un alineat care contravenea obiceiului. Hotart si deschis, el a pus cond
itia ca in decursul casatoriei lor nici nevasta sa nu aiba dreptul sa-si tina ci
cisbeo si nici ei sa se angajeze ntr-un astfel de rol pe lnga vreo alta femeie.
Din Genova, moda denaturata a fost preluata si de alte orase italiene. Scriitori
i italieni au constatat raspndirea flagelului si nu i-au gasit alta scuza dect ace
ea ca n fond cicisbeatul da
210
dovada de o mbunatatire a moravurilor, ntruct tinerii nobili de la alte distractii
mai urte.
mpiedica pe
Aici se termina epoca eroica a istoriei flirtului.- Epoca actuala a flirtului nce
pe cu evantaiul lui LadyFrances Shirley. Cum nsa aceasta perioada nu s-a ncheiat nc
a, sarcina de a investiga cu ajutorul mijloacelor stiintifice tendinta de dezvol
tare, apogeu] si declinul flirtului modern
declin fata de care nutrim unele sper
ante revine cronicarilor timpului ce va sa vina.
CUPRIXS
PREFATA NTELEAPTA
AUR! AUR!
9
Aurul se joaca de-a v-ati ascunselca
Aur si furnici
12
Rodul de aur al vitei-de-vie maghiare
Baiatul cu dinte de aur
18
Farmacopeea aurului
21
Misteriosul Ophir
24
El Dorado
27
Harpagoni
3
THEATRUM CEREMONIALE
Eticheta spaniola
42
Eticheta de la curtea Regelui Soare
Regi de ceara pe catafalc
Curtea Napoleonilor din Haiti
PANTOFII CU TOC ROSU
55
Servilismul
61

5
10
14

38
43
48
49

MORBUL TITLURILOR
Arbori genealogici fantastici
Rubedenii din Vechiul Testament
Noe, stramosul Habsburgilor
Sngele bourbon al lui Napoleon
nca o strabuna nelegitima
Nepotii frumoasei Melusine
Aristocratia savantilor
Evenimentele familiale ale noii
Originea semintiei VIayer
212

69
.

71
72

74
75
76
78

79
stari nobiliare
84

32

SARABANDA NUMELOR
86
Taina numelui lui Napoleon
87
Soarta omului sta ascunsa n numele lui
89
Numele si ntmplarea
90
Legea numelui n Franta
91
Minunatiile prenumelor puritane
93
Ecouri argotice n prenume
95
FRACUL DE DIPLOMAT
97
ROBA SI PERUCA
104
Procese penale mpotriva cadavrelor
105
Procese intentate animalelor
107
Jurisprudenta romantata
117
Dreptul
canin
118
Copilul nascut n
postalion
si taxu
de transport
...
Domeniul juridic al scrisorilor de dragoste
121
Jurisprudenta privitoare la stafii si legea palmuitului ...
124
NEMURITORUL NU ESTE INFAILIBIL
130
Credulii increduli
133
Taina Cartii salbaticilor
142
COMOARA EROILOR
146
Elkirelc invulnerabilitatii
146
Arta de la Passau
149
Zalele rezistente la arme
151
Sabia cu puteri magice
153
Elixirul curajului si armasarul curajos
153
Privatiunile vietii de campanie
154
Tratarea ranilor si alifia pentru arme
155
laventia doctorului Ferenc
158
PREAONORATUL PUBLIC
160
Mistificarea
169
Bottle-Hoax-ul londonez
174
213

119

ISTORIA FURTULUI
177

Ce este flirtul ?
Slujirea femeii n timpul cavalerismului
Dragoste de trubadur
Dragoste si turnir
Don Quijote-ul dragostei cavaleresti
.
....
Cavalerul oficial spaniol
Cicisbco

. Apusul minue-iihn si galanteria

177
179
184
3 88
92
203 207
20-9